Cartierul Iosefin a fost inființat în anul 1773 pe locul „Citadelei“ abandonate 1703. Construcția Citadelei, începută 1701, a fost întreruptă din cauza răscoalei Curuților, iar după 1703 lucrările nu au fost reluate/continuate. „14.4.1773 Pe terenul orașului din dreptul Porții Cisnădiei se vând primele 33 parcele, dintre care unele unor transemigranți austrieci, și este înființat cartierul Iosefin.“ – text din cronica lui Emil Sigerus.

În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie, într-o hartă din 1875, modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830-1882/83. Redau aici traducerea si textul original referitor la suburbia Cartierul Josefin și Promenada Arinilor, situate în partea sud-sud/vestică a orașului:

Mânăstirea Maicilor Franciscane – anii ‘60
Casa Societății / Gesellschaftshaus – 1884
Hala festivă / Fest-Halle Vereinstage 1869
Biserica “Buna Vestire”din groapă – 1803
Fosta hală de expoziție a Românilor – 1881
Fabrica de zahar / Zuckerfabrik – 1839
Spitalul Militar de Garnizoană – 1856/59
“Bolta Rece” / Gasthaus „Unter den Erlen” – 1863/65
Școala Militară de Înot / Schwimmschule – 1829/30
Cazarma de Artilerie / Artillerie Kaserne – 1876

Böbel scrie:
„În anii ’50 a fost amenajată Promenada Arinilor de către Carl Schobesberger. În anii ’30 [1839] s-a construit Fabrica de zahăr / Runkelrüben Zuckerfabrik. Fabrica a fost închisă la începutul anilor ’60 și transformată 1882 în depozit militar / Militair Magazinnen. În același deceniu exista o potecă/pasaj public sub Soldisch [prin grădina Spitalului de Pneumoftiziologie]. În anii 1829/30 Regimentul Nr.31 Graf Leiningen von Westerburg construiește Şcoala Militară de Înot / Militär-Schwimmschule. Canalul „Schwimmschulbach”, care alimenta bazinul de înot, a fost acoperit la sfârșitul anilor ’30.

În anul 1856 s-a construit „Casa de educație militară cezaro-crăiască“ / „K.K. Militair Ober-Erziehungshaus“, transformată 1859 în „Spitalul Militar cezaro-crăiesc de Garnizoană“ / „K.u.k. Garnisons-Spital“ (maiștrii Setz sen. și Hahn). În anii ’60 s-au ridicat clădirile Mânăstirii maicilor franciscane, si a fost astupată/nivelată groapa de pe Schewis Gasse nr.30, str. Seviş [Bd Victoriei zona Casa Pionierilor].
În anii ’70 s-au construit două clădiri/depozite militare / Militair Magazinen, dincolo de Spitalul de Garnizoană. În același deceniu s-a clădit Cazarma de Artilerie / Große Artillerie Kaserne, de pe calea Dumbrăvii (maiștrii Guth, Hain și Szalay). Cu această ocazie a fost amenajată și noua stradă spre Pădurea Dumbrava [Calea Dumbrăvii] și desființat terenul cu casa de pe Schwimmschul Gasse nr.30 [str. Școala de Înot]. În anii ’70 a fost demolat bovindoul de la clădirea Berg Gasse nr.12 [str. Dalului nr.10].

În anul 1875 a fost regularizată și lărgită str. Mühlgasse [str. Andrei Șaguna] (lucrările au fost coordonate de inginerul Müss). Casa lui Habermann a fost construită în anii 1876-1877, dar nu a fost complet terminată. În anul 1880 a fost regularizată str. Seviş, și demolată clădirea de la nr.24 [astăzi Bd Victoriei nr.30]. În anul 1882 a fost amenajată o străduța/legătura spre Schulgasse [astăzi str. Transilvaniei spre str. George Cojbuc]”.
Clădirile care nu apar în acest plan datorită spațiului limitat sunt după cum urmează:
I. În anii ’40 a fost construit noul depozit de pulbere, sub îndrumarea genistului colonel Lack.
II. În anii ’60 a fost amenajat noul cimitir Militar, iar vechiul cimitir M. a fost abandonat, cel de la capatul strazii Campului (vezi planul Sagthor Vorstadt)
III. În anii ’70 au fost construite cele două clădiri/depozite militare mari, dincolo de Spitalul de Garnizoană.“ [după E. Sigerus 1872]
…

„Vorstadt. Josef-Stadt und Erlen Promenade.
I. In den 30siger Jahren war durch den vormals Meister’schen Garten ein öffentlicher Durchgang (siehe Plan)
II. die neu angelegten Tuchmacher Rahmen.
Im Jahre 1875 wurde die Mühlgasse reguliert, und das Trotoir gelegt, die Auffahrt in die Mühlgasse neu hergestellt und erweitert. (Ingenieur von Müss).
In den 60ziger Jahren Ansiedlung der Barmherzigen, seid der Zeit sind die Umfangreichen grossen Gebäude derselben gebauet worden, (s.Plan)
Im Jahre 1880 wurde die Schewis Gasse und der Bach reguliert, und das Haus N.24 abgetragen, (siehe Plan) im Jahre 1882 wurde das Gässchen Verbindung der Kreutz und Schulgasse erweitert zu einer Gasse, in den 60ziger Jahren wurde die Vertiefung vor dem Haus und Garten Nr.30 ausgefüllt. Im Jahre 1856, als das Militair Erziehungs-Gebäude von den Baumeistern Setz senior und Hahn gebaut wurde (jetzt Garnisons Spital) ist zu der Zeit auch die Schewis Gasse erweitert worden am Ausgang zu den Erlen. In den 70ziger Jahren ist der Erker am Haus Nr.12 Berg Gasse abgetragen worden.
In den 50ziger Jahren ist die Erlen Promenade angelegt worden von Carl Schobesberger. In den 30siger Jahren ist die Zucker Fabrik gebaut worden. Zu Anfang der 60ziger Jahre eingegangen, ist 1882 zu Militair Magazinnen hergerichtet worden!
In den 70ziger Jahren ist die grosse Artillerie Kaserne gebaut worden von den Baumeistern Guth und Haihn. der Mittelbau ist vom Baumeister Szalay aufgebaut worden, in der Zeit ist nun auch die neue Gasse zur Jungen Wald Strasse erstanden, (siehe Plan) durch den Bau der Artillerie Kaserne ist auch in der obern Schwimmschul Gasse der Haus und Garten Grund Nro 30 eingegangen.
Im Jahre 1830 ist die Schwimm Schule gebaut worden, von unserem Haus Regiment N.31 Graf Leiningen von Westerburg. Bis gegen Ende der 30siger Jahre war der Canal noch offen, (Schwimmschul Bach) mit einer Holz Brücke darüber (siehe Plan) Provint Gebäude.
In den 60ziger Jahren wurde der Bau zur grossen Bier Brauerei Habermann angelegt, im Jahre 1876-1877 ist Habermanns Haus gebaut worden, jedoch noch nicht ganz ausgeführt. In den 70ziger Jahren ist der Erker am Haus N. 12 beseitigt worden (siehe Plan Berggasse).
Die Gebäude welche wegen Raum auf dem Plane nicht angegeben sind als:
I. in den 40ziger Jahren ist das neue Pulver Magazin aufgebaut worden, unter der Leitung des Genie Obersten Lack.
II. in den 60ziger Jahren ist der neue Militair Friedhof angelegt worden, und der alte M. Friedhof am Ausgang der Feldgasse aufgelassen worden, (siehe Plan Sagthor Vorstadt)
III. In den 70ziger Jahren sind die beiden grossen Militair Magazine oberhalb dem Garnisons Spital aufgebaut worden.” [nach E. Sigerus 1872]
(Suburbia Cartierul Josefin – Text original din harta lui Böbel 1882/83)

(sursa fotografii: „Alt-Hermannstadt”)

Detaliu din harta cu suburbiile situate în partea nord/estică a orașului, și schimbările care au avut loc cauzate de construcția și inaugurarea căii ferate și a Gării Sibiu la data de 11 octombrie 1872 – astăzi zona Gării, Cartierul Lupeni și Cartierul Terezian.
În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie, într-o hartă din 1875, modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830-1882/83.

Scurtă descriere a celor două suburbii în harta lui Böbel:
I – Terenul cu pajiștea și grădina baronului Rosenfeld
II – Terenul cu pajiștea și grădina baronului Brukenthal
III – Vechea albie a râului Cibin
IV – Podul abatorului (cel nou) distrus de inundație 1871
V – Fostele clădiri cu locuințele Maierenilor
VI – Fabrica de lumânări din parafină – desființată anii ‘60
VII – Redute și baricade ridicate în anul 1848
VIII – Vechiul pod rămas în paragină – demolat în anii ‘30
IX – Str. „Cibinului“ – regularizată și lărgită prin anii ‘60
X – Loc de execuție cu spânzurătoare – desființat ~1840
XI – Pod pietonal de lemn (construit de meșterul Setz j.)
XII – Fabrica de spirt – zona „Șura preotului“ (arsă 1877)
XIII – Str. Lungă – străpungerea și legătura spre Slimnic
XIV – Înfundătura/str. General Bălan / Franken Gasse

În urma repetatelor inundații produse de apele Cibinului, s-au efectuat (după 1866) ample lucrări de regularizare a cursului, prin îndreptarea și protecția albiei și a malurilor. Totuși, în timpul marii inundații din 1871 a fost distrus aproape complet noul pod al abatorului! După 1866 au dispărut și clădirile Maierenilor aflate lângă podul pietonal de lemn – pod construit de meșterul Setz jun. 1864 și renovat în anul 1881. Pe locul unde se afla Cazangeria Independența a existat și funcționat scurt timp o Fabrică de lumânări din stearină, demolată în anii ’60. În anii ’60 s-a realizat și străpungerea dinspre str. Lungă spre Târgul Vitelor. Tot în anii ’60 s-a ridicat „Azilul de nebuni“ („Landes Irrenanstalt“) – construit sub conducerea maistrului Guth. [astăzi Spitalul de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda“].

Urmele unui pod mai vechi, rămas în paragină lângă podul din fața Porții Ocnei, au fost înlăturate în anii ’30. Pînă la sfârșitul anilor ’40 exista o spânzurătoare (zidită) pe locul de execuție, aflat lângă podul peste Rosbach (Reissbach). În anul 1883 exista o Fabrică de spirt pe locul unde se afla „marea Șură a preoților“ (große Pfarr Zehnt Scheuer). Șura, distrusă de un incendiu 1877, era o magazie unde erau depozitate produse naturale, adunate sub formă de taxe, „zecimea“ de către biserică. Strada cu „cel mai negativ renume“ din suburbia Poarta Ocnei/Terezian era înfundătura str. Franken Gasse / actuala str. General Bălan! În anii ’30 s-au efectuat forjări adânci în curtea vechiului Orfelinat Catolic pentru amenajarea unei fântâni arteziene (fără succes), iar în anii ’60 a fost amenajat parcul din față clădirii orfelinatului.

Sagthor und Elisabethor Vorstadt, siehe Plan und Burgerthor Vorstadt.
„die vorgekommenen Veränderungen während dem Bau der Eisenbahn und des Bahnhofes die eingegangenen Gäschen, Strassen u.s.w.
I. Umfang des Baron Rosenfeld’schen Garten und Wiesen Grandes
II. Umfang des vormals Baron Bruckenthal’schen Garten und Wiesen Grandes.
im Jahre 1872. am 11 Oktober ist die Eisenbahn eröffnet worden.
III. das alte Zibin Flußbett.
IV. die neue Schlacht Brücke, ist im Jahr 1871 bei der grossen Ueberschwemmung zum grösten Theil fortgerisser, worden.
V. die vormals bestandene Mairers Wohnung.
VI. die wenige Jahre bestandene Parafin Kerzen Fabrik, ist in de 60ziger Jahren eingegangen.
In den 60ziger Jahren ist das Landes Irrenhaus gebaut worden, vom Baumeister Guth.
VII. die im Jahre 1848 erbauten Redutten und Barrikaden.
VIII. die alte Zibinsbrücke, gestanden als Ruine bis in den 30siger Jahren.
IX. in den 60ziger Jahren ist die Zibingassee erweitert worden.
X. bis Ende der 40ziger Jahre bestand auf dem sogenannten Richtplatz der gemauerte Galgen (siehe Plan) Reissbach.
XI. im Jahre 1864 wurde die Gehbrücke gebaut vom Baumeister Setz jun. im Jahre 1881 wurde die Brücke neu renoviert.
XII. die vormals bestandene grosse Pfarre Zehnt Scheuer ist im Jahr 1877 abgebrannt, ist (jezt eine Spiritus Fabrik) da.
XIII. in den 30siger Jahren wurde der Durchbruch in der Lang Gasse gemacht, die Gasse dadurch verlängert (siehe Plan) alte Strasse nach Stolzenburg.
Von den bestehenden Sakgassen, welche sich in der Sagthor und Burgerthor Vorstadt befinden, ist die Franken Gasse (siehe Plan) XIV. die Polizai widrigste, und wäre angezeugt diese Gasse mit der Feld Gasse zu verbinden.

Theresianum
„I. In den 30siger Jahren wurden in dem Hofe des Haupt Gebäudes tiefe Borungen vorgenommen. Versuch zu einem Artesischen Brunnen, in der Art wie auf dem Wiesen Platz, (innere Stadt)
II. in den 60ziger Jahren wurde der Platz vor dem Haupt Gebäude zu Garten Anlagen hergerichtet.”
(Suburbia Sag / Poarta Elisabetha și Suburbia Poarta Ocnei – Text original din harta lui Böbel 1882/83)

Bastionul Haller și ziduri de fortificație // Haller Bastei und Befestigungsmauern.
„În anul 1551 generalul austriac J.B. Castaldo ocupă orașul Sibiu, în numele viitorului împărat Ferdinand I. În același an generalul ordonă întărirea sistemului de fortificații în partea sud-estică a orașului prin construirea unui bastion de pământ (Erdbastei). Lucrările la primul bastion din Sibiu încep la 14 iulie 1551 și durează până în anul 1553, an în care generalul Castaldo părăsește orașul împreună cu trupele lui.

La început lucrările sunt supravegheate de meșterul Peter Nürnberger, după 29 octombrie de Gregor Waal iar din 8 martie 1552 până 1553 de Georg Hecht. Ultimile lucrări de finisare, se execută sub conducerea meșterului Zacharias Schneider, încheiate abia în 1558. Primarul orasului Sibiu Petrus Haller contribuie la finanțarea bastionului care îi va purta numele.
Bastionul are ziduri din cărămidă și este umplut cu pământ. La cele două capete ale bastionului construit în forma de pică se află câte un orillon legat printr-o curtină de zidul centurii a III-a.“ [Otto Czekelius – 1976]

„Lângă grădina lui Brukenthal, între vechea stradă spre Nocrich și str. Izvorului (astăzi zona Spitalului judetean) exista pe vremuri altă gradina mare. Grădina se aflată în proprietatea Comitelui Fleischer. Fleischer a vândut-o Baronului Wankel von Seeberg. De la Seeberg a fost cumpărată de Consilierului Klein von Straußenburg. Consilierul Klein von Straußenburg a transformat grădina într-un parc amenajat în stil englezesc. Din perioada respectivă a supraviețuit doar un obelisc de piatră, înalt de 3 metri, ridicat în anul 1816 și dedicat prietenilor lui Klein; Josef von Köck, Hierling și Himes“. [Emil Sigerus – 1922]

„În data de 13 iunie 1911 primăria orașului cumpără terenul din incinta bastionului Haller pentru suma de 50.000 Coroane, cu scopul de a construi pe acel spațiu un Institut pentru pregătirea moașelor.“ [Emil Sigerus – 1930]

(fotografii din colecția personală)

Promenada de Jos // Untere Promenade și Promenada de Sus // Obere Promenade – colaj realizat cu ajutorul informațiilor din bibliografia lui Emil Sigerus ți textelor olografe din harta și albumul lui Johann Böbel.

Promenada de Jos se afla între Cazarmă şi Poarta Leşurilor în zona B-dul Corneliu Coposu. În planurile orașului Sibiu apare doar sub denumirea de Promenada // Promenade. De-a lungul timpului a purtat diferite denumiri: Promenada (1943) / Promenada Invalizilor (1947) / B-dul 23 August (1949) / B-dul Spitalelor (1990), astăzi B-dul Corneliu Coposu (1996). Prelungirea Promenadei, de la Poarta Leșurilor până la str. Sării // Salzgasse, astăzi str. Constituției, se numea str. Cetății // Basteigasse / Promenada Invalizilor, astăzi B-dul Corneliu Coposu.
Promenada de Sus se afla între str. Berăriei şi str. Independenţei pe dâmbul de pământ, astăzi parcul Corneliu Coposu.
Promenada aflată între Turnul Dulgherilor și Cazarma de Infanterie, în spațiul numit Zwinger, între zidul centurii a III-a și zidul exterior se numea Promenada Mică, astăzi Parcul Cetății.

De la cronicarul Emil Sigerus aflăm următoarele:
În ultimul deceniu al sec.18 Magistratul Sibian hotărește crearea unui spaţiu de agrement în sudul oraşului, cu grădină şi promenadă după modelul grădinilor Vieneze Prater, Volksgarten, „Paradeisgartel”, cu alei umbrite de pomi și chioşcuri cu răcoritoare pentru „Publikul” orașului. Primele lucrări de nivelare a terenului între Cazarmă şi Poarta Leşurilor au început deja 1791 şi au fost continuate cu ajutorul armatei. În 1818 au fost amenajate scările de lângă Turnul Gros.

În acelaşi an a fost ridicat, din ordinul baronului Kienmyer, la capătul Promenadei superioare un mic templu numit „Concordia“. Mai târziu templul va primi numele „Latzel” după medicul Dr. Josef Latzel.
În anul 1829 au fost inaugurate monumentul cu bustul împăratului Francisc I. şi piatra comemorativă în memoria colonelului Vecsey.
În iunie 1856 este amenajată Şcoala orăşenească de pomi lângă Poarta Leşurilor. În anul 1827 renumitul cofetar elveţian R.D. Gaudenz construiește o cofetărie mică, așa-zisă „Refraichadă“, pe Promenada inferioară, lângă cazarmă. Clădirea era vopsită în roşu iar în grădina se aflau postamente cu vaze de piatră. După 15 ani clădirea a intrat în posesia oraşului iar dupa 1852 a fost transformată în crâşmă. La 1 iulie 1852 Gaudenz deschide pe promenada superioară noul „Pavilion elveţian”. La capătul de sud al promenadei superioare se afla „Chioşcul de muzică“, o construcţie cu acoperiş proeminent sprijinit de stâlpi de lemn.
(fotografii din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

LINK spre „Promenada Inferioară și Promenada Superioară // Untere und Obere Promenade” (I)

LINK spre „Obere Promenade“ // „Promenada Superioară”

Promenada de Jos // Untere Promenade și Promenada de Sus // Obere Promenade – colaj realizat cu ajutorul informațiilor din bibliografia lui Emil Sigerus și textelor olografe din harta și albumul lui Johann Böbel.

Promenada de Jos se afla între Cazarmă şi Poarta Leşurilor în zona B-dul Corneliu Coposu. În planurile orașului Sibiu apare doar sub denumirea de Promenada // Promenade. De-a lungul timpului a purtat diferite denumiri: Promenada (1943) / Promenada Invalizilor (1947) / B-dul 23 August (1949) / B-dul Spitalelor (1990), astăzi B-dul Corneliu Coposu (1996). Prelungirea Promenadei, de la Poarta Leșurilor până la str. Sării // Salzgasse, astăzi str. Constituției, se numea str. Cetății // Basteigasse / Promenada Invalizilor, astăzi B-dul Corneliu Coposu.
Promenada de Sus se afla între str. Berăriei şi str. Independenţei pe dâmbul de pământ, astăzi parcul Corneliu Coposu.
Promenada aflată între Turnul Dulgherilor și Cazarma de Infanterie, în spațiul numit Zwinger, între zidul centurii a III-a și zidul exterior se numea Promenada Mică, astăzi Parcul Cetății.

De la Johann Böbel aflăm informații interesante despre Promenada din Sibiu.
Promenada.
1. În Zwinger-ul, astazi grădina preotului, se afla Poligonul de tragere.
2. Pe Promenada superioară se afla marea „Glorietă“ demolată 1879. Glorieta avea formă pătrată cu un acoperiş (cupolă) susţinut de 20 de stâlpi. În mijloc, pe un podiu, se afla o masă mare rotundă cu bănci. Bănci se aflau și pe cele 4 laturi ale Glorietei. Podeaua era pavată cu pietricele în monturi din cărămizi formând stele mici. Interiorul cât şi cupola erau în întregime pictate. Pînă la sfârşitul anilor ’30 se ţineau de 1 mai concerte lângă fântâna arteziană din faţa monumentului Împăratului. În caz de ploaie orchestra cânta în faţa publicului în Glorietă. [Colonelul Senitzer a comandat 1810 construirea unei „Gloriete” în capătul vestic al dâmbului superior. Construcția a fost finanțată de Regiment de Infanterie 31. – Emil Sigerus]
3. În anii ’50 a fost construit Pavilionul.
4. La sfârşitul anilor ’70 s-a construit podiumul pentru orchestră.
5. Între 1881-1882 a fost renovat templul Latzel. În interior a fost împodobit cu picturile profesorului Dörschlag iar în exterior a fost înconjurat cu un grilaj.
6. În anii ’70 a fost amenajată fântâna.
7. În anii ’40 a fost construită Şcoala de Gimnastică lângă teatru.
8. În anii ’30 aici se află un loc viran.
9. Şcoala orăşenească de pomi.
10. În anii ’50 au fost construite scările de acces spre promenada superioară.
11. Pisoar lângă “Glorietă”.
Text tradus din planul orașului Sibiu (din 1875), desenat și completat de Johann Böbel 1882/83.

Promenade.
1. Die vormal bestandene Bürger-Schüss-Städte jetzt Stadtpfarr Garten (im Zwinger)
2. Das grosse Gloriet auf der oberen Promenade ist im Jahr 1879 abgetragen worden. Dies Gloriet war in einem vier Eck und auf 20 Säulen gebaut mit einer Kuppel versehn. Das innere in der Mitte ein Podium auf diesem ein grosser runder Tisch, rings um denselben sowohl an den vier Seitenlehnen waren Bänke angebracht. Der Fussboden bestand aus ganz kleinen Steinen, und bildete mit Ziegel Einfassung zierliche Sternen Formen, und das ganze Innere samt Kuppel ausgemalt. Bis gegen Ende der 30siger Jahre wurden jedesmal am l Mai von Dilletanten grosse Musik und Gesang Stücke beim Springbrunnen vor dem Kaiser Franz Denkmal aufgeführt, war die Witterung ungünstig, so geschah es im grossen Gloriet. Zur Instandhaltung dieses Gloriets ist viele Jahre nichts geschehn eine unzierde der Promenade war es nicht, vielmehr ein Zufluchts Ort dem Publikum bei plötzlichem Regen. [Oberst Senitzer ließ 1810 auf dem oberen Wall gegen Westen auf Kosten seines 31. Infanteriegerimentes das „Gloriet“ errichten. – Emil Sigerus]
3. In den 50ziger Jahren wurde der Pavilon gebaut. Seit dem Jahr 1880 wird die Promenade vom Stadt Verschönerungs Verein sorgfältig in Stand erhalten gepflegt und verschönert.
4. Gegen Ende der 70ziger Jahre wurde das Podium für das Orchester gebaut.
5. Im Jahre 1831-1882 wurde der Lazel Tempel neu hergerichtet, im Inneren die herrliche Malerei vom Professor Dörschlag ausgeführt, und von aussen der Tempel ringsum mit schönem Eisengitter geziert
6. In den 70ziger Jahren wurde der Brunnen gemacht.
7. In den 40ziger Jahren wurde beim Theater Gebäude die Turn Schule gebaut, (II eingegangener Pisuar unterhalb der Gloriet)
8. In den 30siger Jahren war dies noch ein Mist Ablagerungs Platz.
9. Angelegte städtische Baumschule.
10. In den 50ziger Jahren wurde die Aufgangs Stiege gemacht.
Textul olograf, original în limba germană, copiat din planul orașului Sibiu (din 1875), desenat și completat de Johann Böbel 1882/83.

„Promenadă la Sibiu” litografie de Carl Koller realizată la Institutul litografic J. G. Bach din Leipzig (sursa ilustrație și fotografii: „Alt-Hermannstadt”)
„Promenada superioară” fotografiată de Theiss Gustav în ziua de 14 aprilie 1896 oră 14:30. Theiss a fotografiat aleea dinspre capătul sudic al promenadei de lângă Glorietă. La capătul opus al promenarei se vede Templul Latzel. Pe partea dreaptă a promenadei se vede gardul pavilionului Gaudenz.

LINK spre „Promenada Inferioară și Promenada Superioară // Untere und Obere Promenade” (II)

LINK spre „Obere Promenade“ // „Promenada Superioară”

Ultima pagină –planșa 27- din albumul lui Böbel prezintă și descrie situația în care se aflau zidurile și turnurile centurii a III-a între bastionul Soldisch, cazarma de infanterie (Cazarma 90) și clădirea teatrului de pe str. Catații. În textul olograf de la ilustrația nr. I turnul mare de pe Soldisch, cel lângă bastion, apare sub denumirea de „Turnul Aurarilor“ // „Goldschmiedturm“.

Posibil ca turnul din ilustrația sepia să fi fost cel marcat cu verde în colaj.

„Turnul Aurarilor“ – „În anul 1852 a fost demolat de italieni zidul interior al orașului împreună cu cei patru turnuri mici de pe Soldisch, de la Poarta Cisnădiei până la turnul cel mare/puternic (Turnul Aurarilor), Turnul Aurarilor împreuna cu partea/fragmentul de zid al centurii și poarta de intrare în Soldisch (precum arată ilustrația Nro I) s-au păstrat … “ (Text explicativ tradus – de la ilustrația nr. I)
„Im Jahr 1852 wurde die innere Stadtmauer mit den vier kleinen Türmen am Soldisch, das ist vom Heltauerthor bis zu dem mächtigen Turm (Goldschmiedturm) von Italienern abgetragen, der Goldschmiedturm mit dem Theil Stadtmauerreste und der Thoreinfahrt in den Soldisch (wie die Abbildung Nro I zeigt) blieb erhalten…“ (Text explicativ original – în limba germană de la ilustrația nr. I)… [Böbel numeste zidul centurii a III-a „zidul interior” deoarece „zidul exterior“ era zidul curtinei între bastionul Soldisch și bastionul Cisnădiei]

Böbel scrie: „În anul 1852 au fost demolate zidul cu turnurile centurii a III-a aflate între Poarta Cisnădiei și bastionul Soldisch (zona Complexul Sportiv Luceafărul). Turnul Aurarilor (Goldschmiedeturm) aflat lângă bastionul Soldisch a fost demolat 1880.“
Între bastionul Soldisch și Poarta Cisnădiei se aflau 5 turnuri:
1 – Turnul Aurarilor // Goldschmiedeturm
(zona Complexul Sportiv Luceafărul – str. Ioan Lupaș nr.1)
2 – Turnul Țesatorilor de in // Leinweberturm
(zona Casa Teutsch – str. Ioan Lupaș)
3 – Turnul Pânzărilor // Tuchschererturm
(Parcul Astra – în față clădirii str. Ioan Lupaș nr.16)
4 – Turn de apărare – incinta a III-a // Stadtthurm
(Parcul Astra – în față clădirii str. Ioan Lupaș nr.10/12)
5 – Turn de apărare – incint a III-a // Stadtturm
(Parcul Astra – în față clădirii str. Ioan Lupaș nr.4)
Aceste turnurile apar și în harta orașului din 1751. Interesant este faptul că în acea hartă Turnul Aurarilor a fost poziționat între Rondela Soldisch și Turnul Smolitorilor!

În anul 1785 incinta bastionul Soldisch a fost transformată de Comes Michael von Brukenthal într-o grădină terasată cu oranjerie, cascadă și ruine artificiale.

Bastionul Soldisch ~ Ilustrație: Otto Czekelius „Rund um den Großen Ring“ articol apărut în ziarul Neuer Weg 1976 (Jg. 28 – 8467 vom 4. August 1976, S. 6ff. bis einschl. Jg. 28 – 4898 vom 10. September 1976)

În Sibiul medieval existau arsenale, ateliere de armament și turnătorii pentru ghiulele și gloanțe // Buxenhäuser / Zeughäuser / Rüstkammern / Armamentarium. O turnătorie de ghiulele // Gießhaus se afla în sec. al XVII-lea (1626) pe rondela bastionului Soldiș // Soldisch. În documentele vremii zona apare și sub denumirea la bastionul turnătoriei // bei der Gießpostey (1631). Se presupune că numele bastionului Șoldiș, construit între 1622-1627, provine de la cuvântul „Söldner“, maghiar „zsoldos“ = mercenar, deoarece bastionul fusese apărat de soldați mercenari.

În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie într-o hartă din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830-1882/83.
O scurtă descriere a zonei Soldisch din harta lui Böbel.

1 – Soldisch Zwinger între zidul centurii
a III-a, curtină și cele două bastioane
2 – Zidul centurii a III-a și turnurile
aferente demolate de italieni 1852
3 – Turnul Aurarilor (dem. 1880) și zidul
cu magazia militară – dem. în anii ‘60
4 – Căsuța slujitorului orașului aflată pe
dâmbul lânga curtină – dem. 1881
5 – Strapungerea între str. Mitropoliei și
str. A.Șaguna realizată în anii ‘60
6 – Șopron militar (ärarischer Schopfen)
pe dâmbul cortinei, demolat în anii ‘70
7 – Biserica Sf. Johannis și Orfelinatul
Evanghelic construite în anul 1882

stânga:

„Johann Böbel – Turnul Soldiș din Sibiu (demolat în 1880)“ // „Der Hermannstädter Soldischturm (abgetragen 1880)“ – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.

dreapta:

„Turn de apărare lângă Poarta Cisnădiei” – turnul se afla în zona Parcul Astra, în față clădirii str. Ioan Lupaș nr.4. (sursa ilustrație: „Alt-Hermannstadt“)

În anul 1852 au fost demolate zidul cu turnurile centurii a III-a aflate între Poarta Cisnădiei și zona Complexul Sportiv Luceafărul. Turnul Aurarilor (Goldschmiedeturm), zidul cu poarta și magazia militară au rămas neatinse până prin anii ’60 când au fost demolate. Doar Turnul Aurarilor a rămas în picioare și a fost dat în arendă pompierilor sibieni care i-au schimbat înfățișarea, transformându-l (vorba lui Böbel) într-un „porumbar“ cu ferestre mari și obloane vopsite în roșu-maro (1880 a fost dărâmat). În anul 1881 a fost demolată și căsuța slujitorului orașului aflată în apropierea turnului. În anii ’60 a fost realizată legătură între str. Mitropoliei și str. A. Șaguna, iar în anii ’70 au fost demolate și Șoproanele militare (ärarischen Schopfel) de-a lungul dâmbului curtinei. Spațiul Zwinger a fost folosit ca pajiște pentru bovine (scurt timp și pentru cerbi), dar și ca depozit de gunoaie. Iazul care îl traversa alimenta două lacuri și scurt timp o moară și un joagăr. În anul 1785 incinta bastionul Soldisch a fost transformată de Comes Michael von Brukenthal într-o grădină terasată cu oranjerie, cascadă și ruine artificiale.
În anul 1878 „Societatea pentru înfrumuseţarea oraşului“ (Stadt Verschönerungs-Verein) a amenajat pe Soldisch un parc orășenesc (Stadtpark) astăzi Parcul Astra. Pe spațiul Soldisch au fost construite între 1881-1883 Biserica Sf. Johannis și Orfelinatul Evanghelic. Biserica a fost demolată 1910 și reclădită 1912.

(o descriere asemănătoare despre Bastionul Soldisch se regăseşte şi în albumul lui Böbel despre Porţile oraşului Sibiu – „Die Stadttore von Hermannstadt“.)
…

„l. Der Soldisch Grund.
2. Im Jahr 1852 wurde die innere Stadt Mauer auf dem Soldisch sammt den 4 kleinen Thürmen von Italienern abgetragen.
3. Der grosse Thurm mit dem Theil Stadt Mauer an welchem noch ärarische Magazine bestanden, sammt der Thor Einfahrt in den Soldisch blieb erhalten. In den 60ziger Jahren wurde auch dieser Theil Stadt-Mauer mit den Mi. Magazinen daran sammt der Thoreinfahrt in den Soldisch abgetragen und blieb nur der grosse Thurm noch stehen, welcher erhalten hätte sollen bleiben. Er war der Stadt keine Unzierde und stand nicht im Weg.
4. Aber in den 70ziger Jahren wurde der Thurm der Feuerwehr überlassen und wurde ein anderes Dach aufgesetzt und grosse Fenster daran gebrochen und mit rotbraunen Läden versehen, so das dieser von Ursprung in seiner Art schöne und mächtige Stadt Thurm ganz entstellt wurde und mehr einem grossen Taubenschlag nun ähnlich war. Im Jahr 1880 ist er auch abgetragen worden. Im Jahr 1881 ist auch das Häuschen auf dem bestandenen Erdwall, alte Dieners Wohnung abgetragen worden.
5. In den 60ziger Jahren wurde der Durchbruch in die Josefstadt gemacht.
6. In den 70ziger Jahren wurden die ärarischen Schöpfen welche auf dem Erdwall standen, abgetragen. Viele Jahre war der Soldisch ein förmlicher Mist ablagerungs Platz. Im Jahr 1878 wurde durch den ins Leben getretene Stadt Verschönerungs Verein, der grösste Theil des Soldisch zu einem sehr schönen Park angelegt und ist nun eine Zierde der Stadt geworden.
7. Im Jahr 1882 ist das evangelische Waisenhaus sammt Kirche aufgebaut worden, (siehe Plan.)“
(Curtina și bastionul Soldisch – Text original din harta lui Böbel 1882/83)

Bastionul Soldisch ~ Ilustrație: Otto Czekelius „Rund um den Großen Ring“ articol apărut în ziarul Neuer Weg 1976 (Jg. 28 – 8467 vom 4. August 1976, S. 6ff. bis einschl. Jg. 28 – 4898 vom 10. September 1976)

La mijlocul sec.15  ( c.1457 ) a fost ridicată centura a patra cu turnurile şi porţile aferente, incluzând oraşul de jos în sistemul de fortificaţii. Apărarea și intreținerea zidurilorilor, turnurilor, bastioanelor şi porţilor orașului a fost dată în grija breslelor Sibiene (~1457). Din această perioadă datează și Poarta Sag/ Turnului // Sagtor.

Poarta Sag/ Turnului // Sagtor a fost construită împreună cu zidul incintei a IV-a, finalizată 1457. Turnul Croitorilor ( cel mare ) a fost demolat în anul 1858, turnul exterior ( cel mic ), a fost demolat în anii 1820. Bastionul din fața Porții Sag/ Turnului, construit în 1570, a fost demolat în anii 1852. Poarta Sag/ Turnului a fost apărate și întreținute de breasla Croitorilor // Schneiderzunft.
Poarta nouă de trecere construită în 1830 lângă Turnul Croitorilor, a fost demolată, de-asemenea, în 1858.

Colaje realizate cu ajutorul ilustrațiilor din arhiva personală și arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

~~~o~~~

În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie într-o harta din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830 și 1882. Aici o scurtă descriere a Porţii Turnului // Sag Tor:
I – Turnul-poartă – dem. 1858 (Böbel 1856)
II – Poarta nouă – construită 1830
III – Fosta casă de accize / Accishaus
4 – Clădirea pichetului de pompieri
5 – Grajdurile pichetului de pompieri
6 – Casa paznicului de poartă pe bastion
7 – Curte mică înconjurată de spații boltite
8 – Casa croitorului – demolată 1858(56)
9 – Fosta stradă spre vechiul pod
10 – Canalul Mühlkanal acoperit în anii ‘40
11 – Noul pod spre str. Reconstructiei
12 – Baricadele din perioada 1848-1849
13 – Pod distrus la marea inundație 1851
14 – Str. Râului amenajată/lărgită în anii ‘70
15 – Fosta crâsma lânga vechiul pod

Turnul-poartă a fost construit la sfârșitul sec. XIV-lea și demolat 1858 (la Böbel 1856). În fața acestui Turn se afla un turn mai mic demolat în anii 1820. Rondela din fața porții, construită înainte de 1548, a fost integrată în bastionului construit ~1570. Bastionul a fost demolat 1852.
Poarta și bastionul au fost apărate de breasla croitorilor.
După izbucnirea epidemiei ( ciumă ) 1603, și amenajarea unui cimitir dincolo de Cibin, Poarta Sag a fost numită și „Seuchen Tor“ ( Poarta molimei ).
În anul 1830 s-a construit Poarta Nouă, iar trecerea boltită de sub Turnul Croitorilor a fost transformată 1848 în cameră de pază. În 1858 (56) a fost demolată căsuța croitorului de lângă Turnul Sag.
În incinta bastionului se aflau; casa pichetului de pompieri ( Feuerpiquett ) unde erau încartiruiți 16 dragoni de cavalerie, un grajd pentru cai lângă o curte joasă înconjurată de spații boltite și căsuța paznicului. Lângă bastion, spre poartă, se afla căsuța accizelor. După demolarea bastionului, casa accizei vinului ( Weinaccisehaus ) a funcționat în clădirea pichetului de pompieri.”
Pe strada Turnului, colț cu Valea Mare se afla din ~1527(*) până 1873 o moară. În primii ani a fost gater/joagăr, după 1534 joagăr și moară de măcinat, și ulterior, până la demolare 1873, a funcționat ca moară de măcinat grâne (Mehlmühle). Moara era pusă în funcțiune de apele canalului Pârâul Mare // Großer Bach, alimentat din canalul Morilor // Mühlkanal. De la acest canal, „Großer Bach“, se trage numele străzii „Bach Gasse“ (strada Pârâului) astăzi str. Valea Mare.
(*) Se pare că moara Sag este mult mai veche. Existența unei mori „Sag“ este atestată într-un document / factură din sec. al XIV-lea (?): „Qu. 2; 14. Jahrhundert: Die Rieser haben gefurt zu der Sag und die dazu gearbeitet haben“! ~ Sursă: Arnold Pancratz „Numele străzilor din Sibiu“ // „Die Gassennamen Hermannstadts“.

~~~o~~~

Stânga: „Johann Böbel – Poarta Sag din Sibiu, vedere din exterior (demolată în 1858)“ // „Das Hermannstädter Sagtor, Aussenansicht (abgetragen 1858)“ – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu. Pictură realizată de Johann Böbel în 1858.
Dreapta: „Johann Böbel – Poarta Sag din Sibiu, vedere dinspre oraș (demolată în 1858)“ // „Das Hermannstädter Sagtor, Innenansicht (abgetragen 1858)“ – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu. Pictură realizată de Johann Böbel în 1854.

În documentele vremii moara apare sub denumirea „Sag“: moara „Sag Mühle“ / lângă podețul „Sag Brech“ / pe strada „Sag Gasse“ / lângă poarta „Sag Tor“. Cuvântul german < Säge >, forma veche < Sag >, în dialectul săsesc < suách > ( á=ă ), înseamnă ferăstrău, deci: moara gater/joagăr de pe strada „Joagărului”, lângă Poarta „Joagărului”.
Moara era cunoscută sub numele de Pfarrersmühle – Pfarres Mül // Moara Preotului sau Popilor și aparținea bisericii Sfânta Maria ( Stiftungsmühle ), dar era cunoscută și sub denumirea de – moara românului – deoarece era dată în arendă unui morar român pe nume Bobes.
De la această moară se tage numele străzii Turnului: „Sag Gasse” ( ulița Sag ). În harta orașului Sibiu din 1921 strada Saggasse ( săsește <Suáchtgass> ) poartă și denumirea str. Turnului. Din anul 1934 se numește str. Turnului.

~~~o~~~

~~~o~~~

O descriere asemănătoare despre Poartă Sag/ Turnului // Sagtor se regăseşte şi în album realizat de renumitul cronicar, cartograf și pictor amator Johann Böbel: „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate” ( traducere mot-a-mot „Porțile odinioară existente ale Sibiului după natură desenate” ). Albumul a fost descoperit după moartea artistului, survenită în luna aprilie 1887. Existența albumului este atestată și într-un articol apărut în Korrespondenzblatt des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde din 27 august 1887.

Ilustrația, „POARTA TURNULUI ( văzută din interior )”, din ciclul de desene, „SIBIUL VECHI”, a fost realizată după o picturăile de Johann Böbel.

Cele două picturi, în care apare Poarta Sag/ Turnului, se află în albumul realizat de pictorul amator Johann Böbel, „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate”. Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

~~~o~~~

~~~o~~~

Stânga: Detaliu din fotografia, „Hermannstadt von der Nependorfer Strasse geseghen” // „Sibiu văzut dinspre str. Turnișorului“, realizată de fotograful sibian Theodor Glatz în perioada anilor 1853-1858. În această fotografie rară apare Turnul Croitorilor de la Poarta Sag / Turnului, demolat 1858 – fotografiat de Theodor Glatz dinspre str. Turnișorului / Podului (Neppendorfer Straße / Brücken Gasse) / astăzi str. Reconstrucției, la intersecția cu str. T. Vladimirescu (Kapp Gasse) și str. Câmpului (Feld Gasse). Se presupune că reproducerea a fost prelucrată / retușată și extrem suprapictată de János Agotha, posibil chiar de Johann Böbel!
Dreapta: Detaliu din pictura, „Sag Thor und Brücke zur Lang Gasse“ // „Poarta Sag și podul spre strada Lungă”, realizată de un artist necunoscut în 1846. În această pictură se apare veduta orașului Sibiu văzut dinspre str. Râului colț cu str. Lungă, cu Turnul Croitorilor (Schneiderturm), poarta nouă de trecere și bastionul din fața porții Turnului (Sagtor) în prim plan. Podul din lemn nu este precursorul podului actual ci un pod mai vechi care se afla aval de podul nou – pe axa drumului str. Lungă (vechiul drum spre Ocna Sibiului și Slimnic)!
Tabloul original se află în muzeul Gundelsheim. Posibil ca tabloul în ulei pe pânză (41×60,5cm) să fi fost pictat 1846 de tânărul pictor amator Johann Böbel la vărsta de 22 de ani.

~~~o~~~

Stânga: Ilustrație realizată după o pictură de Johann Böbel arată Poarta Turnului văzută dinspre oraș. Ilustrația a fost realizată pentru albumul „Aus Alter Zeit“ // „Din vremuri vechi“ editat de Emil Sigerus 1903, tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ în 1904. Albumul conține 50 de reproduceri realizate prin procedeul tiparului în dublu ton // Doppelton-Lichtdruck – colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).
Dreapta: Poarta Sag/ Turnului văzută dinspre oraș. Ilustrație din ciclul „Sibiul vechiu – Alt-Hermannstadt” cu descriere bilingvă.

Turnul Pielarilora, construit în anii 1475-1485, făcea parte din cea de-a IV-a centură de fortificații a orașului Sibiu. De-a lungul timpului a fost folosit și ca depozit de pulbere neagră, ceea ce a dus la distrugerea și reclădirea lui în urma incendiului din 1556 și 1579 și la explodarea lui în anul 1638 după ce a fost lovit de un fulger. Turnul se află la intersecția străzilor Pulberăriei, Zidului și Rimski-Korsakov. Turnul Pielarilor a fost apărat de breasla curelarilor / pielarilor.

La 15 octombrie 1751 au fost inspectate fortificațiile orașului Sibiu. În protocolul întocmit cu această ocazie, Turnul Pielarilor apare sub denumirea de „Pulver Thurm“ // „Turnul Pulberăriei“. Turnul este cunoscut și sub denumirea de Marien Turm deoarece se află la capătul străzii Maria Gasse (astăzi str. Rimski-Korsakov).

De la Johann Böbel aflăm următoarele: „La începutul anilor 1860 s-a început demolate centurii a IV-a, între Poarta Elisabeta și Cazarma din Piața Armelor (vechiul Arsenal / fostul Spital Militar / Cazarma Kempel). Zidurile nu au fost demolate complet ci au ramas în picioare până la o înălțime de 10 picioare (1 picior transilvănean = 0,316 m). În 27 noiembrie 1871 comunitatea orașului hotărește demolarea completă a zidurilor rămase în picioare. În anii ’70 se demolează și restul zidurilor împreună cu micul bastion, Rondela Rotarilor // Wagnerbastei. Doar Turnul Pielarilor și Turnul Pulberăriei au scăpat demolării!“ (Turnul Pielarilor – text tradus din harta desenată de Johann Böbel 1882/83)

„Zu Anfang der 60ziger Jahre wurde die Stadtmauer vom Elisabethor bis zum vormal bestandenen Burgerthor, Sagthor und bis zur Zeughof Kaserne (früher Militair Spital) sammt den auf dieser Strecke bestandenen Stadtmauer Thürmen abgetragen. 10 Schuh Höhe der Mauer blieb noch erhalten und der massive 8 eckige Thurm (Militair Magazin) am Ausgang der Mariagasse und der vormalige Pulver Thurm stehen noch 1883.“…
„Im Jahre 1871 am 27 November wurde in der comunitäts Sitzung beschlossen, die noch bestandenen Stadtmauer Reste der Unter Stadt sämmtlich der Erde gleich abzutragen. In den 70ziger Jahren geschah es auch, und wurde auch die kleine Bastei abgetragen, (siehe Plan Wagnergasse).“
(Turnul Pielarilor – Text original din harta lui Böbel 1882/83)

„Johann Böbel – Turnul Pielarilor din Sibiu“ // „Der Hermannstädter Ledererturm“ – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu. (fotografii din colecția personală)

La mijlocul sec.15 ( c.1457 ) a fost ridicată centura a patra cu turnurile şi porţile aferente, incluzând oraşul de jos în sistemul de fortificaţii. Apărarea și intreținerea zidurilorilor, turnurilor, bastioanelor şi porţilor orașului a fost dată în grija breslelor Sibiene (~1457). Din această perioadă datează și Poarta Burger/ Ocnei // Burgertor.

Poarta Burger/ Ocnei // Burgertor a fost construită împreună cu zidul incintei a IV-a, finalizată 1457. Turnul de Poartă a fost demolat în anul 1857, poarta exterioară în anul 1830. Bastionul din fața Porții Ocnei a fost construit în 1552 și a fost demolat în anul 1865. Poarta Elisabeta a fost apărate și întreținute de breasla Cizmarilor/ Pantofarilor // Schusterzunft.
Lângă Poarta Burger/ Ocnei se află Turnul Pulberăriei // Pulverturm, care există și în zilele noastre.

Colaje realizate cu ajutorul ilustrațiilor din arhiva personală și arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

~~~o~~~

În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie într-o harta din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830 și 1882. Aici o scurtă descriere a Porţii Ocnei // Burger Tor:
I – Poarta exterioară – demolată 1830
II – Poarta principală – demolată 1856
III – Hala de trecere – lângă Turnul de Poartă
IV – Bastionul Ocnei // Burger Bastei – demolat 1865
V – Casa paznicului de poartă // Thorhüterhaus
VI – Pod de căsăpit animale – desființat 1870 (podul abatorului se afla între casa paznicului de poartă și moară)
VII – Curtină // Zwinger – spațiul între ziduri
VIII – Locuința slujbașului orașului // Stadt Diener
IX – Fostul cimitir evreiesc – până în anii 1850
X – Baricadele din perioada 1848-1849
XI – Fosta casă de pază militară – lângă bastion
XII – Străduța dispărută – lângă bastion

„Poarta exterioară a fost demolată 1830. Poarta pricipală a fost dărâmată în anul 1856 (1857). Turnul-poartă avea formă dreptunghiulară şi era sprijinit de şase contraforturi.
În partea superioară turnul era înconjurat de o galerie deschisă. În faţă porţii se afla podul peste canalul Mühlkanal. Spre oraș (alipit turnului de poartă) se afla hala de trecere. Cămăruța paznicului de turn se afla sus în turn. Bastionul din faţa porţii a fost construit în a două jumătate a sec.16. Poarta şi bastionul Ocnei au fost apărate de breasla Cizmarilor. În zona portii exterioare se aflau baricadele în timpul revoluţiei din 1848-1849.

Bastionul, pe care se aflau ramele pânzărilor, a fost demolat 1865. În cursul demolării, str. Pielarilor a fost prelungită până la str. N.Teclu (prin străpungerea zidului centurii a IV-a). Extramuros, în partea vestică, lângă Aleea Studenţilor şi Turnul Pulberăriei, se afla Cimitirul evreiesc, desființat în anii 1850. Tot în zona respectivă se afla Turnul Zidarilor, lângă care se vărsa pârăul Valea Mare în apele canalului Mühlkanal. Între Turnul Zidarilor şi Poarta Ocnei se afla baia publică (cu valuri) // Bade Anstalt (Wellenbad). În anul 1870 a fost înlaturat Podul Abatorului. În anul 1886 a fost construit turnul de incendiu din lemn (pe locul unde se afla bastionul – vezi nr. IV).”

~~~o~~~

Stânga: „Johann Böbel – Poarta Burger din Sibiu, vedere dinspre oraș (demolată în 1856?)“ // „Das Hermannstädter Burgertor, Innenansicht (abgetragen 1856?)“ – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu. Pictură realizată de Johann Böbel în 1857.
Dreapta: Poarta Burger/ Ocnei văzută dinspre oraș. Ilustrație din ciclul „Sibiul vechiu – Alt-Hermannstadt” cu descriere bilingvă.

În unele surse Poarta Ocnei ( denumirea germana „Burgertor“ ) apare scris „Bürgertor”, cu tremă deasupra literei „u“. Cuvântul „Bürgertor” înseamnă „Poarta Cetățenilor”. Cuvântul „cetățean“ se traduce în limba germană prin <Bürger>, în dialectul săsesc prin ~<Berjer>.
Totuși, strada Ocnei din Sibiu se numește în limba germană: <Burger Gasse> / săsește: ~ < Borjer Gass>. Sufixul „jer“ din <Borjer> se pronunță la fel precum „ier“ în cuvântul românesc – ieri.
<Borger / Borjer> era denumirea veche pentru <consilier>. Consilierii din „rândul celor 12“ formau „consiliul municipal” – administrația orașului și a scaunului medieval ( A.Pankratz ).
Deci, traducerea corectă pentru „Porta <Burger/Borger/Borjer>“ ar fi „Poarta Consilierilor“!

~~~o~~~

~~~o~~~

O descriere asemănătoare despre Poartă Burger/ Ocnei // Burgertor se regăseşte şi în album realizat de renumitul cronicar, cartograf și pictor amator Johann Böbel: „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate” ( traducere mot-a-mot „Porțile odinioară existente ale Sibiului după natură desenate” ). Albumul a fost descoperit după moartea artistului, survenită în luna aprilie 1887. Existența albumului este atestată și într-un articol apărut în Korrespondenzblatt des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde din 27 august 1887.

„Johann Böbel – Poarta Burger din Sibiu, vedere din exterior (demolată în 1856?)“ // „Das Hermannstädter Burgertor, Aussenansicht (abgetragen 1856?)“ – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.

Cele două picturi, în care apare Poarta Burger/ Ocnei, se află în albumul realizat de pictorul amator Johann Böbel, „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate”. Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

~~~o~~~

~~~o~~~

Stânga: Ilustrația realizată după o pictură în ulei de Fritz Schullerus arată Poarta Ocnei/ Burger înainte de demolare. Pe fațada nordică a turnului mare se aflau picturi murale, vizibile și în pictura lui Fritz Schullerus. Ilustrația a fost realizată pentru albumul „Aus Alter Zeit“ // „Din vremuri vechi“ editat de Emil Sigerus 1903, tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ în 1904. Albumul conține 50 de reproduceri realizate prin procedeul tiparului în dublu ton // Doppelton-Lichtdruck – colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).
Traducerea textului explicativ scris de Sigerus la prima ilustrație:
„Cel mai vechi și mai puternic turn de poartă din Sibiu a fost cel de la poarta Burger/ Ocnei ( Burgerthor ). Construcția cu trei etaje, susținute de contraforturi din blocuri de piatră, se ridica deasupra zidului cortinei la o înălțime semnificativă și era înconjurat sub acoperiș de o galerie. Turnul construit la sfârșitul secolului al XV-lea a fost demolat în 1857. Apărarea turnului se afla în responsabilitatea breslei cizmarilor, care trebuia să pună la dispoziție 114 bărbați. În fața acestui turn a fost construit la începutul secolului al XVII-lea un bastion mare. În 1865 a fost dărâmat bastionul și din fortificațiile porții a mai rămas doar turnul de pulbere vizibil în partea dreaptă a imaginii.”
Dreapta: În această pictură, realizată de Karl Eduard Closius (1893-1959) în anii 1930, se vede Poarta Ocnei // Burgertor și zidul centuri a IV-a de fortificații privite dinspre oraș, mai exact de pe str. Pietrarilor.

~~~o~~~

Stânga: Turnul Pulberăriei // Pulverturm lângă Poarta Ocnei. Detaliu din pictura, „Poarta Burger – vedere din exterior”, realizată de Johann Böbel în 1857.
Dreapta: Carte poștală inscripționată cu textul – „Gruss aus Hermannstadt” // „Salutări din Sibiu” – ilustrată cu Turnul Pulberăriei // Pulverturm, circulată în 1903.

La mijlocul sec.15 ( c.1457 ) a fost ridicată centura a patra cu turnurile şi porţile aferente, incluzând oraşul de jos în sistemul de fortificaţii. Apărarea și intreținerea zidurilorilor, turnurilor, bastioanelor şi porţilor orașului a fost dată în grija breslelor Sibiene (~1457). Din această perioadă datează și Poarta Elisabeta/ Gușteriței // Elisabethtor.

Poarta Elisabeta/ Gușteriței // Elisabethtor a fost construită împreună cu zidul incintei a IV-a, finalizată 1457. Turnul interior a fost demolat în anul 1853, turnul exterior în anul 1865. Poarta Elisabeta a fost apărate și întreținute de breasla Cojocarilor // Kürschnerzunft.
Lângă Poarta Elisabeta se afla Turnul Săpunarilor // Seifensiederturm. În camera de la primul etaj existau trei pereți împodobiți cu picturi murale, fresce, reprezentând lupte cu turcii. La etajul al doilea se afla locuinţa paznicului de turn.

Colaje realizate cu ajutorul ilustrațiilor din arhiva personală și arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

~~~o~~~

În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie într-o harta din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830 și 1882. Aici o scurtă descriere a Porţii Elisabeta / Gușteriței // Elizabeth Tor:
1 – Curtea de trecere aflată între cele două turnuri de poartă
2 – Turnul interior, demolat 1853
3 – Turnul exterior cu locuinţa paznicului de turn, demolat 1865
4 – Casa de pază militară, demolată 1853. Soldații au păzit poarta și depozitul militar de făină de pe str. Sării 16
5 – Casa (breslei) cojocarilor, demolată parţial 1853 iar 1865 total
6 – Locuinţa paznicului de poartă
7 – Clădirea de lângă Turnul exterior şi terenul aşezat mai jos
8 – Grădina de odinoara, desființata înainte de 1865
9 – Casa păsărarului / Vogelfänger Häuschen, demolată 1871
10 – Străduţă dispărută
„Între turnurile interioare și cel exterioare se afla o mica curte care lega cele două porți. Acolo se afla și căsuța cu camera paznicului de turn ( Thorwächter ). În stânga, lângă turnul interior, se afla camera de gardă militară. Militarii erau obligați să păzească și magazinul de făină de pe ulița Sării ( M. Stockhaus, Salzgasse 16). În dreapta, lângă turnul interior, se afla casa cojocarilor.
În 1844, a fost demolat acoperișul turnului exterior, acoperit cu țigle rotunde, și înlocuit cu un acoperiș nou construit de către maistrul dulgher Seiler. Camera paznicului de turn ( Turmwächter )se afla la etajul acestui turn.”
În anul 1853. a fost demolat turnul interior al porții cetății, din cauza pericolului de prăbușire. Turnul mare exterior s-a păstrat. Concomitent a fost demolată și odaia de pază militară și o parte din casa cojocarilor.
În anul 1865 a fost demolat și acest turn puternic împreună cu restul din casa cojocarilor, casa ce a existat pe partea exterioară a turnului (ultimul proprietar consilierul financiar Schuster) și zidul cetății. Astfel a fost lărgită ieșirea din ulița Elisabethgasse ( azi, str. 9 Mai ).

La începutul anilor 1860 a fost demolat parțial zidul orașului împreună cu turnurile aferente, de la Poarta Elisabeta/ Gușteriței, Poartă Burger/ Ocnei, Poarta Sag/ Turnului și până la cazarmă ( fostul spital militar din Piața Armelor ), păstrându-se aproximativ 12 picioare/ pantofi (Fuß/ Schuh ) din înălțimea inițială a zidului. Doar turnul octogonal masiv ( magazia militară ) situat de la ieșirea din str. Mariagasse ( azi, str. Rimski-Korsakov ) și fostul turn de pulbere sunt încă în picioare în 1883.
La capătul străzii Anna Gasse ( azi, str. Costache Hurmuzachi ) lângă turnul de apărare, se afla o placă de piatră montată pe partea exterioară a zidului centurii a IV-a, inscripţionată cu dată 1582!
Subsemnatul acestor rînduri a realizat o macheta, un model la scara de „18 Klafter“ lăţime, a turnului cu inscripţia 1582“, și întreabă: Oare s-a păstrat această piatră, sau a dispărut pe veci!
În anii 1850 s-a realizat străpungerea dinspre strada Rosenfeldgasse ( azi, str. Nicolae Teclu ) spre strada Neugasse ( azi, str. Nouă ), amenajându-se str. Săpunarilor. În cursul acestor lucrări a fost demolat Turnul-Poartă Schoes şi casa de pe str. Nouă. Tot atunci a fost demolată şi Moara Burger (de jos), pe terenul liber construindu-se o fabrică de spirt.”

~~~o~~~

Stânga: Poarta Elisabeta/ Gușteriței din Sibiu, vedere dinspre oraș.Această pictură nedatată a fost realizată de pictorul sibian Johann Böbel după o fotografie făcută de fotograful sibian Theodor Glatz în jurul anului 1860.
Dreapta: Turnul cel mare de la Poarta Elisabeta/ Gușteriței văzut din exterior. Pictură realizată de pictorul amator sibian Johann Böbel în 1859.

În continuare Böbel notează:
„În 1883, orașul a cumpărat terenul/ grădina de la nr. 1, 2 și 9 (vezi planul Bahnhof Platz // Piața Gării) pentru a mări și reglementa Piața Gării. În anii 1870 orașul a cumpărat și terenu/ grădina de la nr. 10 de pe str. Fischer Gasse ( azi, str. Pescarilor ) și a realizat străpungerea spre str. Kürschner Gasse ( azi, str. Blănarilor ) şi str. Salz Gasse ( ulița Sării / azi, str. Constituției ) prelungiind astfel str. Bahn Gasse ( str. Gării ), azi, un tronson al străzii General Magheru, spre gara orașului Sibiu. În anul 1880 a fost amenajat – de către societatea Stadt Verschönerungs-Verein // Societatea pentru înfrumuseţarea oraşului – un parc în faţă gării.”

~~~o~~~

~~~o~~~

O descriere asemănătoare despre Poartă Elisabeta/ Gușteriței // Elisabethtor se regăseşte şi în album realizat de renumitul cronicar, cartograf și pictor amator Johann Böbel: „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate” ( traducere mot-a-mot „Porțile odinioară existente ale Sibiului după natură desenate” ). Albumul a fost descoperit după moartea artistului, survenită în luna aprilie 1887. Existența albumului este atestată și într-un articol apărut în Korrespondenzblatt des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde din 27 august 1887.

„Johann Böbel – Poarta Elisabeta din Sibiu, vedere dinspre oraș (demolată 1865)” // „Das Hermannstädter Elisabethtor, Innenansicht (abgetragen 1865)” ~ Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu. Johann Böbel a pictat Poarta Elisabeta în 1852, un an înainte de demolarea turnului interior.

Cele trei picturi, în care apare Poartă Elisabeta/ Gușteriței, se află în albumul realizat de pictorul amator Johann Böbel, „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate”. Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

~~~o~~~

~~~o~~~

Stânga: Ilustrația după o pictură de Johann Böbel realizată în 1852 arată Poarta Elisabeta/ Gușteriței // Elisabethtor cu cele două turnuri de poartă înainte de demolarea turnului interior în 1853.
Ilustrația a fost realizată pentru albumul „Aus Alter Zeit“ // „Din vremuri vechi“ editat de Emil Sigerus 1903, tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ în 1904. Albumul conține 50 de reproduceri realizate prin procedeul tiparului în dublu ton // Doppelton-Lichtdruck – colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).
Traducerea textului explicativ de la prima ilustrație:
„Poarta Elisabeta era formată din două turnuri, dintre care cel mai mic se afla pe aliniamentul zidului orașului, în timp ce turnul mai mare era situat în exterior, în fața zidului orașului. Ambele turnuri erau legate între ele cu ziduri (dubli), creând o mică curte între turnurile porții. Cele două turnuri au fost întreținute de breasla Cojocarilor. Din cauza deteriorării sale, turnul interior trebuia să fie demolat în 1855, dar s-a prăbușit când a început această lucrare; turnul exterior a fost demolat în 1865.”
Dreapta: Ilustrația realizată după o acuarelă de F. A. Robert Krabs arată în fundal Turnul exterior de la Poarta Elisabetha și în plan apropiat Turnul Săpunarilor // Seifensieder-Thurm. Ilustrație din albumul „Aus Alter Zeit“ // „Din vremuri vechi“ editat de Emil Sigerus 1903, tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ 1904. Albumul conține 50 de reproduceri realizate prin procedeul tiparului în dublu ton // Doppelton-Lichtdruck – colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

~~~o~~~

Stânga: Poarta Elisabeta/ Gușteriței văzută dinspre oraș. Ilustrație din ciclul „Sibiul vechiu – Alt-Hermannstadt” cu descriere bilingvă.
Dreapta: Poarta Elisabeta/ Gușteriței văzută dinspre exterior. Ilustrație din ciclul „Sibiul vechiu – Alt-Hermannstadt” cu descriere bilingvă.

De la Johann Böbel aflăm următoarea informație interesantă: „În anii ’60 orașul construiește un Teatru de vară din lemn, cu loje și de jur împrejur închis, pe arealul fostei grădini Brukenthal“. Oare cum arăta acest micuț „Globe“ sibian?

În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie într-o hartă din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830-1882/83. O scurtă descriere a bastionului Haller și a grădinii lui Karl Brukenthal din harta lui Böbel.

Perimetrul fostei grădini a Baronului Bruckenthal
„In anii ’30 [1830] baronului Karl Brukenthal lasă grădina de lângă bastionul Haller (fosta proprietate a lui Petrus Haller) în grija generalului Stenkantin (Stenkatin), care o transformă într-o grădină frumos amenajată, deschisă duminică și pentru publicul orașului. Pe locul unde se va construi 1864 (65) Școala Militară de Călărie se afla un pavilion unde locuia generalul Stenkantin pe timpul verii. De la bastionul Haller, o alee de plopi bătrâni duce spre pavilion. Intrarea în grădina baronului se afla în partea sud-vestică, lângă fosta intrarea în vechiul cimitir.
Pe locul, astăzi [1883] numit Piața Verzelor, au fost arse focuri de artificii ale farmacistului sibian Franz Frühbeck. Prin anii ’50, s-a construit (sub direcția teatrului Nötzl-Kreubing), o arenă mare unde se jucau, între altele, și piese de război.
La începutul anilor ’50 grădina intră în proprietatea orașului. Dâmbul de pământ din fața bastionului Haller este înlăturat și pe locul nivelat se construiește Spitalul orășenesc „Franz Joseph“. Spitalul nou a fost ridicat pe spațiul grădinii Brukenthal, aflat în partea sudică, între bastionul Haller și vechea stradă spre Nocrich.
În anii ’60 orașul construiește un Teatru de vară din lemn, cu loje și de jur împrejur închis, pe arealul fostei grădini Brukenthal. Din păcate teatrul a fost vândut la licitație și demolat după scurt timp. Lângă teatru se aflau câteva parcele particulare dar și clădirile unde locuiau grădinarul și personalul de servici al baronului. În timpul lucrărilor de regularizare din anii ’70 au fost demolate și o parte din aceste clădiri.
În anul 1852 a fost realizată străpungerea pentru prelungirea străzii Sării / Salz Gasse.
În anul 1867 s-a efectuat străpungerea prin grădina mânăstirii spre str. Haller (str. Pompeiu Onofreiu).“
(Grădina baronului Karl Brukenthal – Text original din harta lui Böbel)

Umfang des vormals Baron Bruckenthalschen Gartens.
„In den 30siger Jahren überliess Baron Bruckenthal diesen Garten dem General Stenkantin, welcher den Garten sehr schön herrichten lies und dem Publikum an den Sonntagen zum Vergnügen offen stand.
Nro. I – Das schöne Garten Haus in welchem der General zur Sommers Zeit wohnte. Jetzt Militair Reitschule da. Siehe Plan.
II – Auf diesem Platz (jetzt Krautmarkt) wurden die grossen Feuerwerke von Franz Frühbeck senior abgebrannt. Zur Zeit der Theater Direction Nötzl-Kreubig wurde eine grosse Arena hergerichtet, wo Kriegs Belagerungs Stücke u.s.w. aufgeführt wurden.
III – Die vormal bestandene Allee mit den alten Pappelbäumen.
IV – Der vormal bestandene Erdwall in gleicher Höhe mit der oberen Promenade und der Basthei vis a vis wurde zu Anfang der 50ziger Jahre als das Franz Josef Spital gebaut werden sollte, abgetragen. Zu dieser Zeit war der Garten nun Eigentum der Stadt.
V – Die schönen gemauerten 2 Aufgangs Stiegen zum Wall.
VI – In den 60ziger Jahren lies die Stadt da eine Arena (Sommer Theater) von Holz bauen, ganz geschlossen und mit Logen versehen, welche nach einigen Jahren licitando verkauft und weggeschafft wurde.
VII – Vormalige Wohnungen, des Gärtners und sonstigen Dienstpersonals des B. Bruckenthal. Als die neue Strasse in den 70ziger Jahren gemacht wurde, ist ein Theil von dem Gebäude abgetragen worden.
VIII – Die alte Strasse nach Leschkirch. Im Jahre 1852, am 23 Juli legte der Kaiser Franz Josef den Grundstein zum Spital, gebaut von den Brüdern Baumeistern Gärtner. 1865 wurde die Militair Reitschule gebaut.
IX – Das eingegangene Gässchen (siehe Plan)
X – Die von Privaten angekauften Haus Stellen.
XI – Vormals Eingang in B. Bruckenthal’schen Garten.
XII – Im Jahr 1867 ist der Durchbruch durch den Klostergarten bei der Bastei gemacht worden.
XIII – Die neu entstandene Strasse. Im Jahr 1852 wurde der Durchbruch aus der Salzgasse gemacht, die Anlage die Salzgasse zu verlängern. Zu der Zeit sind die vormals bestandenen Gässchen (siehe Plan) eingegangen.!“
(Grădina Baronului Karl Brukenthal – Text original din harta lui Böbel)

(sursa ilustrațiilor: arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

I – Pavilionul de vară al generalul Stenkantin
II – Piața cu marea arenă și focuri de artificii
III – Aleea cu plopi spre pavilionul de vară
IV – Dâmb de pământ – nivelat în anul 1852
V – Cele două scări de piatră spre dâmb
VI – Teatru de vară din lemn, cu loje – dem. ‘60
VII – Locuințele pentru personalul de servici
VIII – Fosta stradă spre Nocrich / Leschkirch
IX – Strada desființată (spre Poarta Elisabeta)
X – Parcele-terenuri cumpărate de particulari
XI – Fosta intrare în grădina lui K. Brukenthal
XII – Străpungerea prin grădina mânăstirii
XIII – Strada „Bastionului“ / Bastei Gasse

(o descriere asemănătoare despre Grădina Brukenthal // Brukenthalgarten se regăseşte şi în albumul lui Johann Böbel „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet“ // „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate“.)

De la Johann Böbel aflăm următoarea informație interesantă: „În anii ’60 orașul construiește un Teatru de vară din lemn, cu loje și de jur împrejur închis, pe arealul fostei grădini Brukenthal“. Oare cum arăta acest micuț „Globe“ sibian?

În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie într-o hartă din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830-1882/83. O scurtă descriere a bastionului Haller și a grădinii lui Karl Brukenthal din harta lui Böbel.

I – Pavilionul de vară al generalul Stenkantin
II – Piața cu marea arenă și focuri de artificii
III – Aleea cu plopi spre pavilionul de vară
IV – Dâmb de pământ – nivelat în anul 1852
V – Cele două scări de piatră spre dâmb
VI – Teatru de vară din lemn, cu loje – dem. ‘60
VII – Locuințele pentru personalul de servici
VIII – Fosta stradă spre Nocrich / Leschkirch
IX – Strada desființată (spre Poarta Elisabeta)
X – Parcele-terenuri cumpărate de particulari
XI – Fosta intrare în grădina lui K. Brukenthal
XII – Străpungerea prin grădina mânăstirii
XIII – Strada „Bastionului“ / Bastei Gasse

„In anii ’30 [1830] baronului Karl Brukenthal lasă grădina de lângă bastionul Haller (fosta proprietate a lui Petrus Haller) în grija generalului Stenkantin (Stenkatin), care o transformă într-o grădină frumos amenajată, deschisă duminică și pentru publicul orașului. Pe locul unde se va construi 1864 (65) Școala Militară de Călărie se afla un pavilion unde locuia generalul Stenkantin pe timpul verii. De la bastionul Haller, o alee de plopi bătrâni duce spre pavilion. Intrarea în grădina baronului se afla în partea sud-vestică, lângă fosta intrarea în vechiul cimitir.
Pe locul, astăzi [1883] numit Piața Verzelor, au fost arse focuri de artificii ale farmacistului sibian Franz Frühbeck. Prin anii ’50, s-a construit (sub direcția teatrului Nötzl-Kreubing), o arenă mare unde se jucau, între altele, și piese de război.
La începutul anilor ’50 grădina intră în proprietatea orașului. Dâmbul de pământ din fața bastionului Haller este înlăturat și pe locul nivelat se construiește Spitalul orășenesc „Franz Joseph“. Spitalul nou a fost ridicat pe spațiul grădinii Brukenthal, aflat în partea sudică, între bastionul Haller și vechea stradă spre Nocrich.
În anii ’60 orașul construiește un Teatru de vară din lemn, cu loje și de jur împrejur închis, pe arealul fostei grădini Brukenthal. Din păcate teatrul a fost vândut la licitație și demolat după scurt timp. Lângă teatru se aflau câteva parcele particulare dar și clădirile unde locuiau grădinarul și personalul de servici al baronului. În timpul lucrărilor de regularizare din anii ’70 au fost demolate și o parte din aceste clădiri.
În anul 1852 a fost realizată străpungerea pentru prelungirea străzii Sării / Salz Gasse.
În anul 1867 s-a efectuat străpungerea prin grădina mânăstirii spre str. Haller (str. Pompeiu Onofreiu).“
(Grădina baronului Karl Brukenthal – Text tradus din harta lui Böbel)

 

 

 

 

 

 

(o descriere asemănătoare despre Grădina Brukenthal // Brukenthalgarten se regăseşte şi în albumul lui Böbel despre Porţile oraşului Sibiu – „Die Stadttore von Hermannstadt“.)

…

„Umfang des vormals Baron Bruckenthalsch. Gartens.“
„In den 30siger Jahren überliess Baron Bruckenthal diesen Garten dem General Stenkantin, welcher den Garten sehr schön herrichten lies und dem Publikum an den Sonntagen zum Vergnügen offen stand.
Nro. I – Das schöne Garten Haus in welchem der General zur Sommers Zeit wohnte. Jetzt Militair Reitschule da. Siehe Plan.
II – Auf diesem Platz (jetzt Krautmarkt) wurden die grossen Feuerwerke von Franz Frühbeck senior abgebrannt. Zur Zeit der Theater Direction Nötzl-Kreubig wurde eine grosse Arena hergerichtet, wo Kriegs Belagerungs Stücke u.s.w. aufgeführt wurden.
III – Die vormal bestandene Allee mit den alten Pappelbäumen.
IV – Der vormal bestandene Erdwall in gleicher Höhe mit der oberen Promenade und der Basthei vis a vis wurde zu Anfang der 50ziger Jahre als das Franz Josef Spital gebaut werden sollte, abgetragen. Zu dieser Zeit war der Garten nun Eigentum der Stadt.
V – Die schönen gemauerten 2 Aufgangs Stiegen zum Wall.
VI – In den 60ziger Jahren lies die Stadt da eine Arena (Sommer Theater) von Holz bauen, ganz geschlossen und mit Logen versehen, welche nach einigen Jahren licitando verkauft und weggeschafft wurde.
VII – Vormalige Wohnungen, des Gärtners und sonstigen Diensfcpersonals des B. Bruckenthal. Als die neue Strasse in den 70ziger Jahren gemacht wurde, ist ein Theil von dem Gebäude abgetragen worden.
VIII – Die alte Strasse nach Leschkirch. Im Jahre 1852, am 23 Juli legte der Kaiser Franz Josef den Grundstein zum Spital, gebaut von den Brüdern Baumeistern Gärtner. 1865 wurde die Militair Reitschule gebaut.
IX – Das eingegangene Gässchen (siehe Plan)
X – Die von Privaten angekauften Haus Stellen.
XI – Vormals Eingang in B. Bruckenthal’schen Garten.
XII – Im Jahr 1867 ist der Durchbruch durch den Klostergarten bei der Bastei gemacht worden.
XIII – Die neu entstandene Strasse. Im Jahr 1852 wurde der Durchbruch aus der Salzgasse gemacht, die Anlage die Salzgasse zu verlängern. Zu der Zeit sind die vormals bestandenen Gässchen (siehe Plan) eingegangen.!“
(Grădina Baronului Karl Brukenthal – Text original din harta lui Böbel)
(sursa ilustrațiilor: arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

Bastionul Haller ~ Ilustrație: Otto Czekelius „Rund um den Großen Ring“ articol apărut în ziarul Neuer Weg 1976 (Jg. 28 – 8467 vom 4. August 1976, S. 6ff. bis einschl. Jg. 28 – 4898 vom 10. September 1976)

Cu ajutorul colajelor, ilustrațiilor, fotografiilor și informațiilor adunate din diferite surse s-a incercat localizarea misterioasei portițe, cunoscută sub denumirea de Leichentürchen // Portița Leșurilor, spartă în zidul de fortificații al centurii a treia în 1553. Se presupune că această trecere a fost amenajată în tronsonul de zid aflat între Turnul Frânghierilor și bastionul Haller pentru a permite scoaterea victimelor epidemiei de ciumă din anii 1553-1555 din oraș și înmormântarea leșurilor în cimitir evanghelic amenajat extramuros, lângă lacul Croitorilor. Sunt convins că în diferite arhive, cât și în unele colecții particulare există documente, cărți sau hărți din care reiese locul exact unde se afla acea trecere enigmatică numită Portița Leșurilor!

Pentru o mai bună înţelegere a textelor traduse din limba germană, aici câteva precizări:
Cuvântul german Tür / diminutiv Türchen sau Türl ( în dialectul săsesc vorbit la Sibiu: Dir / diminutiv Dirchen sau Dyrchen ) înseamnă ușă!, cuvântul german Tor ( săsește: Dier ) înseamnă poartă! Deci acolo unde apare cuvântul „Leichentürchen“ este vorba de o portiță ( ușiță ), o deschizătură în zidul incintei de fortificație… și ca atare trebuie înțeleasă acea trecere numită „Leichentürchen“ // „Portița Leșurilor”!

Portița Leșurilor // Leichen Türchen era formată din două treceri:
Portița interioară a Leșurilor – trecere realizată în jurul anului 1553 în zidul centurii a III-a de fortificații, lângă bastionul Haller – la capătul străzii Kleine Erde ( ulița Pământul Mic ) // str. Filarmonicii.
Trecerea exterioară a Leșurilor – trecere amenajată în tronsonul zidului exterior, lângă bastionul Haller, în timpul construcției tronsonului de fortificații. O parte din trecerea obturată este vizibila și azi în zidul exterior.
Poarta Leșurilor // Leichenthor era, de asemenea, formată din două treceri:
Poarta interioară a Leșurilor – trecere carosabilă realizată în anul 1787 în zidul centurii a III-a de fortificații lângă Turnul Frânghierilor // Seilerturm – la capătul străzii Reissenfelsgasse ( ulița Reissenfels ) // str. Gheorghe Lazăr.
Poarta exterioară a Leșurilor – trecere carosabilă realizată în anul 1787 în tronsonul zidului exterior, vis-à-vis de poarta de acces în vechiul cimitir evanghelic. Trecerea prin zidul exterior există și astăzi la capătul străzii Gheorghe Lazăr // Reissenfelsgasse!

Poarta interioară a Leșurilor și Poarta exterioară a Leșurilor apar de-a lungul timpului sub următoarele denumiri: Poarta Leșurilor // Leichenthor ; Poarta Nouă a Leșurilor // Neues Leichenthor ; Poarta Nouă // Neu-Thor ; Poarta Promenadei // Promenadenthor și Poarta Teatrului // Theatherthor.

Totuși, trebuie menționat că în unele surse trecere, realizată în 1554, este poziționată lângă Turnul Funarilor sau lângă Turnul Gros. Nu poate fi exclusă posibilitatea existenței unei portițe lângă Turnul Gros. Important ar fi de explicat sensul unei asemenea treceri lângă rondelă.
Cert, și logic, este că Portița Leșurilor, amenajată în zidul centurii a treia în 1554, se afla pe aliniamentul podului de lemn construit extramuros între zidul exterior și vechea poartă de intrare în cimitir. Acea poartă se afla în colțul nordic al cimitirului, de unde pornea și vechea stradă spre Nocrich // Leschkirch. În toate planurile și hărțile din secolele XVII – XIX podul de lemn este poziționat lângă bastionul Haller!

~~~o~~~

Stânga: pictură realizată de litograful sibian F.A.R. Krabs în care se vede trecerea obturată din tronsonul zidului exterior de fortificații aflat între bastionul Haller și Poarta Promenadei. Deasupra portiței se afla căsuța paznicului ( Wächterhäuschen ), demolată la mijlocul secolului al XIX-lea.
Dreapta: detaliu din pictura lui Krabs realizată la mijlocul secolului al XIX-lea.

Cimitirul evanghelic și Portița Leșurilor au fost amenajate în perioada epidemie de ciumă din 1554. Poarta Leșurilor ( Leichentor ), numită de Böbel Poarta Nouă ( Neutor ), amenajată în zidul centurii a III-a lângă Turnul Frânghierilor și Poarta Promenadei ( Promenadentor ) amenajată în zidul exterior au fost construite 1787. În anul 1854 ( la Böbel 1858 ) a fost demolat Turnul Frânghierilor/ Funarilor ( Seilerturm ) și segmentul de zid aferent cu Poarta Leșurilor. Cu această ocazie au fost realizate și cele două treceri pietonale lângă Poarta Promenadei din zidul exterior.
În 1917 s-au interzis înmormântări în cimitirele vechi din incinta orașului. Începând din 1 decembrie 1917 s-au permis înmormântari doar în cimitirul orășenesc deschis în data de 3 decembrie 1907 pe Calea Dumbrăvii.
Cimitirul evanghelic din fața Portii Leșurilor a fost desființat în anii 1970. Pe terenul fostului cimitir se află azi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu și Facultatea de Medicină, ULBS.

Stânga: tronson de zid între bastionul Haller și strada Gheorghe Lazăr cu trecere zidită fotografiat dinspre parcul promenadei. Se poate distinge cu ușurință partea de jos a ancadramentului de piatră păstrată în zidul nedemolat.
Dreapta: tronson de zid cu trecere zidită ( credit foto: D. Chiseliță/ Tribuna ).

În anii 1550 s-au întamplat o serie de calamități, care au dus la decimarea rapidă și brutală a populației orașului Sibiu. În timpul epidemiei de ciumă din anii 1553-1555 molima a răpus peste 3200 de suflete iar în timpul incendiului din 1556 au murit peste 80 de oameni.
Întrucât în incinta cimitirului, lângă Biserica evanghelică [ azi, Piața Huet ] și în cimitirul din fața porții Sag, nu mai existau locuri pentru morminte noi, s-a hotărât amenajarea unui nou cimitir, extramuros, în sud-estul orașului. În anului 1554 s-a spart o ieșire în zidul incintei a III-a, în apropierea bastionul Haller, și s-a construit o portiță și un drum spre noul cimitir, amenajat lângă lacul Croitorilor pe dâmbul de pământ care se întindea extramuros paralel cu zidul centurii a III-a, între bastionul de la Poarta Cisnădiei până dincolo de bastionul Haller. Pentru întărirea sistemului de fortificație s-a construit bastionul Haller ( 1551-1553 ). A fost primul bastion ridicat la Sibiu, lucrările au fost finalizate abia în anul 1558.
În planurile medievale ale orașului Sibiu se poate distinge cu ușurintă drumul care făcea legătura între portița din zidul exterior și valul de pământ pe care se afla cimitirul evanghelic. Acel „drum de legătură” era un pod cu piloni de susținere, piloni care ieșeau lateral din perimetrul suprafeței podului! Daca ne uitam la topografia locului pare firesc să fi existat un asemenea „drum de legătură înălțat“ / un pod peste acea săpătură lungă și adâncă care făcea parte din sistemul de fortificații. Azi se află în zona respectivă Bd C. Coposu.

~~~o~~~ ~~~o~~~ ~~~o~~~

Stânga: ilustrație din cartea lui Emil Sigerus „Despre Sibiul vechi“ // „Vom alten Hermannstadt“ ( 1923, vol II ) în care apare renumitul tipograf, librar și editor sibian Martin Hochmeister, senior, ( 6 ianuarie 1740 – 29 martie 1789 ) lângă fiul său Martin Hochmeister, junior, ( 18 aprilie 1767 – 9 ianuarie 1837 ). Martin Hochmeister, junior a fost înnobilat în 1813 și apare în toate documentele ulterioare sub denumirea de Martin von Hochmeister și/ sau Martin Edler von Hochmeister. A fost senator și în perioada anilor 1817-1830 a fost primar al orașului Sibiu.
Dreapta: carte poștală ilustrată editată în 1899 în care apare clădirea care găzduiește azi Muzeului de Istorie Naturală, inaugurată în data de 12 mai 1895 cu destinaţia de muzeu și sediu al Societăţii Ardelene pentru Ştiinţele Naturii // Siebenbürgischer Verein für Naturwissenschaften, și clădirea Teatrului orășenses // Stadttheater.

În 1873 apare la Sibiu cartea lui Adolf von Hochmeister „Leben und Wirken des Martin Edlen von Hochmeister” dedicată vieții și activității renumitei personalități sibiene Martin von Hochmeister, sau Martin Edler von Hochmeister. Adolf von Hochmeister ( 1823-1910 ) a fost fiul lui Martin von Hochmeister jun. ( 1767-1837 / tipograf, librar, editor și primar al Sibiului ) și nepotul lui Martin Hochmeister sen. ( 1740-1789 / tipograf, librar și editor sibian renumit ).
Cartea lansată la editura proprie a lui Adolf v. Hochmeister a fost tipărită la tipografia lui Theodor Steinhaußen și ne oferă date valoroase, adunate din diferite surse, despre istoriei familiei Hochmeister. Principala dintre aceste surse a fost jurnalul familiei Hochmeister, așa-numita Carte a casei (Hausbuch), începută de Martin Hochmeister sen. în 1766 și continuat de fiul acestuia, Martin Edler von Hochmeister până în 1835. Jurnal a fost completat de o serie de note biografice și un necrolog început de Martin Edler von Hochmeister în 1808 pe fondul premonițiilor morții și completat de propria sa mână în 1818.
Martin Hochmeister sen. ( 1740-1789 ) a fost înmormântat în vechiul cimitir catolic ( azi, Parcul Reconstrucăiei) iar soția acestuia, Maria Elisabeth n. Leonhard ( 1784-1805 ), a fost înmormântată în vechiul cimitir evanghelic ( azi, se află pe locul respectiv Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă ).

La pagina 33 găsim informații foarte interesante despre Poarta Teatrului/ Poarta Nouă/ Poarta Leșurilor:
( Text tradus în limba română )
„Potrivit p. 152 din documentul menționat în mod repetat, orașul Sibiu datorează acestui edificiu de teatru, pe lângă cele patru porți ale orașului, Poarta Cisnădiei, Poarta Burger/ Ocnei, Poarta Elisabeta/ Gușteriței și Poarta Sag/ Turnului, și deschiderea unei a cincea, așa-numita Poarta Teatrului, numită și Poarta Nouă și Poarta Leșurilor, care a fost spartă în zid abia în 1787 și astfel a satisfăcut o nevoie reală, deoarece până atunci orașul nu avea acces pe latura sa de sud-est și cei care veneau din acea parte au trebuit să facă un ocol considerabil, fie către Poarta Cisnădiei, fie către Poarta Elisabeta. În continuare, sunt enumerate pe paginile 111 și 112 din acest document, bastioanele Sibiului, și anume bastionul de la Poarta Ocnei, bastionul Haller, bastionul de la Poarta Cisnădiei și bastionul de la Poarta Turnului, cu adaosul: Zidul din fața bastionului de la Poarta Cisnădiei, care se extinde până la bastionul Haller și cuprinde poarta noua sau a teatrului, casa de spectacole și poligonul de tragere, ar putea fi văzute ca bastionul porții noi sau bastionul Porții Teatrului, până acum această zonă se numește Zwinger.”

( Text original în limba germană )
„Zufolge S. 152 der mehrberufenen Schrift, verdankt Hermannstadt auch diesem Theaterbau, zu seinen vier Stadtthoren, dem Heltauer-, Burger-, Elisabeth- und Sagthor, die Eröffnung eines fünften, des sogenannten Theaterthores auch Neu- und Leichenthor genannt, welches erst im Jahre 1787 durch die Mauer gebrochen wurde und einem wahren Bedürfnis abgeholfen haben mag, denn die Stadt hatte bis dahin an ihrer Süd-Ostseite keine Zufahrt und die von jener Seite Kommenden mußten, mit einem namhaften Umweg, sei’s zum Heltauer-, sei’s zum Elisabeththor sich wenden.
Weiters werden S. 111 und 112 dieser Schrift, Hermannstadts Bastionen, nämlich die Burgerthorbastion, die Hallerbastion, die Heltauerthorbastion und die Sagthorbastioni, mit dem Beisatze aufgeführt: Der Wall vor der Heltauerthorbastion, welcher bis zur Hallerbastion reicht, und das neue oder Theaterthor, das Schauspielhaus und die Schießstadt einschließt, wäre vielleicht als die neue, oder Theaterthorbastion anzusehen, bis jetzt wird diese Gegend Zwinger genannt.”

~~~o~~~

Din cartea lui Johann Seivert „Scurt istoric al primarilor provinciali al Sibiului din Ardeal” // „Kurze Geschichte der Provinzial Bürgermeister von Hermannstadt in Siebenbürgen“, tipărită 1792 la tipografia lui Hochmeister în Sibiu, la capitolul „Petrus Haller” ( p.25-27 ) aflăm următoarele informații despre Portița Leșurilor și cimitirul evanghelic:

( Text tradus în limba română )
„În anul 1552, Haller a dispus să fie întărită fortificația orașului din fața Potiței Leșurilor până la Poarta Cisnădiei ( Heltauer Thor ) cu un „zid exterior, umplut/ solidificat cu pământ“. În acest fel cetățenii erau foarte protejați împotriva atacurilor dușmanilor externi, dar nimic nu i-a putut proteja împotriva furiei unui rău și mai teribil din interior. Spre sfârșitul anului 1553, ciuma s-a făcut simțită și la Sibiu, și s-a răspândit atât de mult în anul următor, încât consiliul s-a simțit nevoit să decrete ca de acum înainte să nu mai fie înmormântat nimeni în oraș, în afară de consilieri și clerici. Pentru ceilalși a fost amenajat cimitirul lângă Lacul Croitorilor ( Schneider Teich ) și așa-numita Portița Leșurilor ( Leichenthürel ) a fost spartă în zidul orașului. În 1555, ciuma încă răvășea atât de tare încât 3.200 de oameni au murit la Sibiu numai în acel an.”

( Text original în limba germană )
„1552 lies Haller die Stadt vor dem Leichentürchen bis zum Heltauerthor, mit der äussern und mit Erde verschütteten Mauer bevestigen. So wurden zwar die Bürger gegen die Anfälle äusserer Feinde sehr gesichert, aber nichts konnte sie gegen die Wuth eines noch viel fürchterlichen und innern Übels schützen. Gegen das Ende des 1553sten Jahres äusserte sich die Pest auch zu Hermannstadt, und breitete sich das folgende Jahr so aus, daß sich der Rath genöthiget sahe, zu verordnen: künftighin sollte niemand mehr, als Rathsherrn und Geistliche in die Stadt begraben werden. Für die übrigen wurde der Friedhof bei dem Schneiderteiche angelegt, und das sogenannte Leichenthürel in die Stadtmauer gebrochen. 1555 wüthete die Pest noch so sehr, das nur in diesem Jahre auf 3200 Personen in Hermannstadt dahin starben.“

Johann Seivert susține că „zidul exterior, umplut/ solidificat cu pământ” a fost ridicat împreună cu bastionul Haller în anul 1552, ceea ce ar însemna că Portița Leșurilor a fost amenajată doi ani mai târziu, în timpul molimei din 1554, atât în zidul incintei cât și în zidul exterior! Se știe că lucrările la bastionul Haller, începute 1551 și întrerupte 1553 din cauza molimei și incendiului dezastros din 1554, au fost finalizate în jurul anului 1558. Bastionul de la Poarta Cisnădiei a fost construit în perioada anilor 1552-1577. Totuși, se presupune că zidul exterior a fost construit în ultimul sfert al secolului al XVI-lea, deci, după terminarea bastionului de la Poarta Cisnădiei!

Johann Seivert ( pseudonim: Johann Trevies, Johann Strevei, S**; * 17 aprilie 1735 la Sibiu; † 27 aprilie 1785 la Gușterița ) a fost un istoric și poet transilvănean. A scris prima enciclopedie literară în limba germană publicată în regiunea Sibiului și este considerat un cercetător de pionierat în domeniul cercetării inscripțiilor și al numismaticii.

~~~o~~~

În cartea lui Gustav Seivert, „Orașul Sibiu” // „Die Stadt Hermannstadt”, tipărită 1859 la editura Theobor Steinhaußen se poate citi la pagina 43 textul documentului ( original ) nr.746 păstrat în Arhiva Națiunii Săsesti, în care este menționată „o portiță” ( numită „Dyrchen” ) lângă bastionul în construcție ( bastionul Haller )!
Documentul întocmit în anul 1556 reglementează repartizarea bastioanelor în grija breslelor sibiene în cazul unui atac inamic. Următoarea transcriere/ traducere în limbă română păstrează pe cât posibil, topica frazelor, exprimarea și sintaxa limbii germane vechi.

„Decretul Consiliului sibian privind repartizarea bastioanelor în grija breslelor – 11 septembrie 1556.
Reglementare urbană privind atribuțiile fiecăruia în parte.
La bastionul de la Poarta Sag au fost aleși în funcție de căpitani dl Michel Herman și Simon Myles, și întreaga breaslă a croitorilor sa fie la dânșii.
La bastionul de la Poarta Burger au fost aleși căpitani Piter Heltener și Jörg Ryssener, și breasla pantofarilor să fie cu ei.
La bastionul de la Poarta Heltner au fost aleși căpitani dl Casper Guest și Kyren Tong și breasla măcelarilor să fie cu ei, dar și breasla șelarilor și cea a funarilor împreună cu maiștrii șelari și funari, care să le fie căpitani.
La bastionul de pe dealul Heydenberg au fost aleși căpitani Gasper Goltschmidt, Lassel Schmidt și Endres Weber să fie acolo împreună cu cele trei bresle.
La bastionul din fața portiței Dyrchen au fost aleși căpitani dl Greger Wall, Mathes Rapollt, împreună cu întreaga trupă să fie acolo(*).
La bastionul zidit au fost aleși căpitani dl Zyrwes Wydner și tânărul Peter Haller, la dânșii sa fie si trupa dar și cei care nu aparțin breslelor, Turnătorii de cositor și olarii.
La poarta Elzebüter Thor au fost aleși maiștrii cojocari”.

(Textul original în limbă germană copiat mot amot):
„Anordnung des hermannstädter rathes bezüglich der Besatzung der basteien der Stadt
11 September 1556.
Statt ordnung wie vnd wohin ein jedes teill sich halten soll.
In der Postay bei dem Sag thor, ist herr Michel herman vnd Simon Myles zu haub leuten und die ganzer Schneider zeche zu Inen erwelet worden.
In die Postay für dem burgerthor, ist piter heltener vnd Jörg Ryssener zu hauptleuten ervelt vnd die Schuster zeche soll bey Innen sein.
In die Postay bey dem heltner thor ist Herr Casper Guest vnd kyren tong zu haupleuten erwelet, und die Fleischer Zeche, vnd die Sadler, die seeler sollen bei Innen sein vnd die Sadler vnd seeler ire Zeche meyster sollen auch neben Innen hauptleute sein.
In die Postay bey heydenberg, ist Gasper goltschmidt, lassel Schmidt, Endres Weber erwelt, die sollen daselb hauptleute sein, samt iren dreyen Zechen.
In die Postay vor dem Dyrchen ist her Greger wall Mathes Rapollt zu hauptleuten erwelet, sammt Kopfleuten sollen sie allda sein(*).
In die gemauerte postay ist herr Zyrwes Wydner vnd der junge peter haller zu hauptleuten erwelet, bey denen sollen auch die Kopfleute sein vnd die ausserhalb der Zechen sein, die Kannengysse vnd töpper.
Bey Elzebüter thor sollen dy Kyrschner Meyster sein.”

(*) Din acest document reiese că în anul 1556 exista o portiță, „Dyrchen“, lângă bastionul în construcție, aflat în grija unui trup condus de dl Greger Wall și Mathes Rapollt! Interesant este faptul că un maistru Gregor ( Georg ) Waal apare în documentele timpului, fiind cel care a condus lucrările la bastionul Haller între 29 octombrie 1551 și 8 martie 1552. De remarcat este și faptul că bastionul era numit/ localizat ca fiind cel „de lângă portița” ( Dyrchen = portiță, care nu poate fi decât Portița Leșurilor ) deoarece în anul 1556 bastionul nou construit încă nu era cunoscut sub denumirea de Bastionul Haller.

~~~o~~~

Set de fotografii realizate în perioada interbelică și postbelică pe strada Gheorghe Lazăr și în incinta vechiului cimitir evanghelic. Pe terenul vechiului cimitir desființat în 1971 s-a construit un nou spital – azi, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu și Facultatea de Medicină, ULBS.

Fotografia sepia din cartea lui Emil Sigerus „Vom alten Hermannstadt” // „Despre vechiul Sibiu” ( 1923 ) vol II., p. 96A a fost realizată în vechiul cimitir evanghelic la sfârșitul celui de-al doilea deceniu al secolului al XX-lea:
( Text explicativ tradus în limba română )
„O parte din vechiul cimitir evanghelic. Piatra funerară din față, dreapta, aparține unui croitor. În fundal se află cele mai vechi cripte sub arcade cu locurile de veci ale familiilor Schirmer și Ritter von Rittern, Czekelius von Rosenfeld, Hann von Hannenheim, Arz von Straußenburg”.

( Text original în limba germană )
„Partie vom alten evangelischen Friedhof. Vorne rechts Grabstein eines Schneiders. Im Hintergrund die ältesten Arkadengrüfte mit den Ruhestätten der Familien Schirmer und Ritter von Rittern, Czekelius von Rosenfeld, Hann von Hannenheim, Arz von Straußenburg.”

~~~o~~~

Stânga: detaliu din harta orașului Sibiu realizată de Johann Böbel 1882/83 după o litografie de Robert Krabs și un desen de Franz J. Dimitrowits în 1875.
Dreapta: detaliu din „Planșa 10 al părții de oraș și al suburbiei cu Poarta Leșurilor și a zidurilor interioare existente odinioară” // „Plan. 10. Von dem Stadt-Theil, und der Vorstadt mit dem vormals bestandenen Leichenthor und der innern Stadtmaueren”. din Albumul lui Johann Böbel „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate.” // „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet”. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887.

Sursa ilustrații: arhiva grupului de Facebook „Alt-Hermannstadt“.

~~~o~~~

Informații suplimentare despre Poarta Leșurilor, Portița Leșurilor și vechiul Cimitir Evanghelic se pot citi și la următoarele link-uri accesate:

LINK Poarta Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic // Leichentor und alter evangelischer Friedhof | 1
LINK Poarta Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic // Leichentor und alter evangelischer Friedhof | 2
LINK Portița Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic // Leichentürchen und alten evangelischen Friedhof | 2

Cu ajutorul colajelor, ilustrațiilor, fotografiilor și informațiilor adunate din diferite surse s-a incercat localizarea misterioasei portițe, cunoscută sub denumirea de Leichentürchen // Portița Leșurilor, spartă în zidul de fortificații al centurii a treia în 1553. Se presupune că această trecere a fost amenajată în tronsonul de zid aflat între Turnul Frânghierilor și bastionul Haller pentru a permite scoaterea victimelor epidemiei de ciumă din anii 1553-1555 din oraș și înmormântarea leșurilor în cimitir evanghelic amenajat extramuros, lângă lacul Croitorilor. Sunt convins că în diferite arhive, cât și în unele colecții particulare există documente, cărți sau hărți din care reiese locul exact unde se afla acea trecere enigmatică numită Portița Leșurilor!

Pentru o mai bună înţelegere a textelor traduse din limba germană, aici câteva precizări:
Cuvântul german Tür / diminutiv Türchen sau Türl ( în dialectul săsesc vorbit la Sibiu: Dir / diminutiv Dirchen sau Dyrchen ) înseamnă ușă!, cuvântul german Tor ( săsește: Dier ) înseamnă poartă! Deci acolo unde apare cuvântul „Leichentürchen“ este vorba de o portiță ( ușiță ), o deschizătură în zidul incintei de fortificație… și ca atare trebuie înțeleasă acea trecere numită „Leichentürchen“ // „Portița Leșurilor”!

Portița Leșurilor // Leichen Türchen era formată din două treceri:
Portița interioară a Leșurilor – trecere realizată în jurul anului 1553 în zidul centurii a III-a de fortificații, lângă bastionul Haller – la capătul străzii Kleine Erde ( ulița Pământul Mic ) // str. Filarmonicii.
Trecerea exterioară a Leșurilor – trecere amenajată în tronsonul zidului exterior, lângă bastionul Haller, în timpul construcției tronsonului de fortificații. O parte din trecerea obturată este vizibila și azi în zidul exterior.
Poarta Leșurilor // Leichenthor era, de asemenea, formată din două treceri:
Poarta interioară a Leșurilor – trecere carosabilă realizată în anul 1787 în zidul centurii a III-a de fortificații lângă Turnul Frânghierilor // Seilerturm – la capătul străzii Reissenfelsgasse ( ulița Reissenfels ) // str. Gheorghe Lazăr.
Poarta exterioară a Leșurilor – trecere carosabilă realizată în anul 1787 în tronsonul zidului exterior, vis-à-vis de poarta de acces în vechiul cimitir evanghelic. Trecerea prin zidul exterior există și astăzi la capătul străzii Gheorghe Lazăr // Reissenfelsgasse!

Poarta interioară a Leșurilor și Poarta exterioară a Leșurilor apar de-a lungul timpului sub următoarele denumiri: Poarta Leșurilor // Leichenthor ; Poarta Nouă a Leșurilor // Neues Leichenthor ; Poarta Nouă // Neu-Thor ; Poarta Promenadei // Promenadenthor și Poarta Teatrului // Theatherthor.

Totuși, trebuie menționat că în unele surse trecere, realizată în 1554, este poziționată lângă Turnul Funarilor sau lângă Turnul Gros. Nu poate fi exclusă posibilitatea existenței unei portițe lângă Turnul Gros. Important ar fi de explicat sensul unei asemenea treceri lângă rondelă.
Cert, și logic, este că Portița Leșurilor, amenajată în zidul centurii a treia în 1554, se afla pe aliniamentul podului de lemn construit extramuros între zidul exterior și vechea poartă de intrare în cimitir. Acea poartă se afla în colțul nordic al cimitirului, de unde pornea și vechea stradă spre Nocrich // Leschkirch. În toate planurile și hărțile din secolele XVII – XIX podul de lemn este poziționat lângă bastionul Haller!

~~~o~~~

Stânga: detaliu din pictură realizată de litograful sibian F.A.R. Krabs în care se vede trecerea obturată din tronsonul zidului exterior de fortificații aflat între bastionul Haller și Poarta Promenadei. Deasupre portiței de afla căsuța paznicului // Wächterhäuschen, demolată la mijlocul secolului al XIX-lea.
Dreapta: zidul centurii a treia de fortificații, cu Turnul Frânghierilor // Seilerturm și Poarta interioară a Leșurilor pictată la mijlocul secolului al XIX-lea de pictorul amator sibian Johann Böbel dinspre Poarta exterioară a Leșurilor.

Cimitirul evanghelic și Portița Leșurilor au fost amenajate în perioada epidemie de ciumă din 1554. Poarta Leșurilor ( Leichentor ), numită de Böbel Poarta Nouă ( Neutor ), amenajată în zidul centurii a III-a lângă Turnul Frânghierilor și Poarta Promenadei ( Promenadentor ) amenajată în zidul exterior au fost construite 1787. În anul 1854 ( la Böbel 1858 ) a fost demolat Turnul Frânghierilor/ Funarilor ( Seilerturm ) și segmentul de zid aferent cu Poarta Leșurilor. Cu această ocazie au fost realizate și cele două treceri pietonale lângă Poarta Promenadei din zidul exterior.
În 1917 s-au interzis înmormântări în cimitirele vechi din incinta orașului. Începând din 1 decembrie 1917 s-au permis înmormântari doar în cimitirul orășenesc deschis în data de 3 decembrie 1907 pe Calea Dumbrăvii.
Cimitirul evanghelic din fața Portii Leșurilor a fost desființat în anii 1970. Pe terenul fostului cimitir se află azi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu și Facultatea de Medicină, ULBS.

Stânga: tronson de zid al centurii a III-a de fortificații din zona bastionului Haller fotografiat la începutul anilor 1930 dinspre strada Haller colț cu strada Kleine Erde ( Pământul Mic ), azi, str. Pompeniu Onofreiu colț cu str. Filarmonicii. Poarta vizibilă în această fotografie nu este Portița Leșurilor.
Dreapta: tronson de zid al centurii a III-a de fortificații din zona bastionului Haller fotografiat la începutul anilor 1930 dinspre interiorul bastionului. În fundal se vede casa cu acoperiș în două ape teșit str. Pompeniu Onofreiu nr. 7 și clădirea care găzduiește azi Școala pentru Educație Inclusivă nr. 1.

În anii 1550 s-au întamplat o serie de calamități, care au dus la decimarea rapidă și brutală a populației orașului Sibiu. În timpul epidemiei de ciumă din anii 1553-1555 molima a răpus peste 3200 de suflete iar în timpul incendiului din 1556 au murit peste 80 de oameni.
Întrucât în incinta cimitirului, lângă Biserica evanghelică [ azi, Piața Huet ] și în cimitirul din fața porții Sag, nu mai existau locuri pentru morminte noi, s-a hotărât amenajarea unui nou cimitir, extramuros, în sud-estul orașului. În anului 1554 s-a spart o ieșire în zidul incintei a III-a, în apropierea bastionul Haller, și s-a construit o portiță și un drum spre noul cimitir, amenajat lângă lacul Croitorilor pe dâmbul de pământ care se întindea extramuros paralel cu zidul centurii a III-a, între bastionul de la Poarta Cisnădiei până dincolo de bastionul Haller. Pentru întărirea sistemului de fortificație s-a construit bastionul Haller ( 1551-1553 ). A fost primul bastion ridicat la Sibiu, lucrările au fost finalizate abia în anul 1558.

În planurile medievale ale orașului Sibiu se poate distinge cu ușurintă drumul care făcea legătura între portița din zidul exterior și valul de pământ pe care se afla cimitirul evanghelic. Acel „drum de legătură” era un pod cu piloni de susținere, piloni care ieșeau lateral din perimetrul suprafeței podului! Daca ne uitam la topografia locului pare firesc să fi existat un asemenea „drum de legătură înălțat“ / un pod peste acea săpătură lungă și adâncă care făcea parte din sistemul de fortificații. Astăzi se află în zona respectivă Bd C. Coposu.

~~~o~~~ ~~~o~~~ ~~~o~~~

În cartea lui Johann Troster, „Das Alt- und Neue-Teutsche Dacia”, tipărită 1666 la Nürberg, sunt enumerate porțile și portițele existente la mijlocul secolului al XVII-lea în Sibiu.
( Text tradus în limba română )
„… El are patru porți și două portițe, Poarta Ocnei ( Burger-Thor ), Poarta Molimei* ( Seuchen-Thor ), Poarta Cisnădiei ( Heltner-Thor ) și Poarta Elisabeta/ Gușteriței ( Elisabeth-Thor ): Portița Leșurilor ( Leichen-Thürlein ) și portița de lângă Turnul Pielarilor**( Thürlein bey dem Lederer-Thurm )… Dacă ne îndreptăm de la această poartă ( Heltner/ Cisnădiei ) spre răsărit, avem în partea dreaptă iarăși heleștei extrem de frumoși, mari, bogați în pești și crabi, dar în stânga triplul zid drept al orașului, cu patru bastioane mari, turnuri frumoase foarte bine dotat cu diferite artefacte defensive. De acolo se deschide Portița Leșurilor, prin care sunt transportate majoritatea cadavrelor înmormântate pentru înviere pe câmpul lui Dumnezeu, aflat în apropiere pe un deal răcorit chiar vizavi de Pajiștea Haller…”
(*) Poarta Sag/ Turnului numită și Poarta Molimei din cauza cimitirului aflat extramuros, dincolo de râul Cibin.
(**) Portița Schoes lângă Turnul Pielarilor ( zona str. Rotarilor ).

( Textul original în limba germană )
„… Sie hat vier Thor und zwey Thürlei, das Burger-Thor, Seuchen-Thor(*), Heltner-Thor und Elisabeth-Thor: Das Leichen-Thürlei und das Thürlein bey dem Lederer-Thurm(**)…
Wenn man sich von diesem ( Heltner )-Thor wieder gegen Morgen wendet, so hat man zur Rechten abermal überaus schöne, große Fisch- und Krebsreiche Wayer zur Linken aber die dreyfache und schnurgerade Stadt-mauer, mit vier großen Pasteyen, schönen Thürnen und allerley defensions Werkzeichen aufs beste versehen. Dasselbst gehet das Leichen-Thürlein heraus, dadurch die meisten Leichen auf den nächsten Gottes-Acker, so auf einem luftigen Hügel, der Hallerwiesen gerad gegeüber lieget, zur Auferstehung beygeleget werden…”
(*) Sag-Thor
(**) Schoes-Thürlein neben dem Lederturm în der Wagner Gasse.

~~~o~~~

Stânga: detaliu din harta topografică a orașului Sibiu realizată în jurul anului 1700 în care apare canalul proiectat pentru transportul materialelor necesare construirii Citadelei – „Carte topographique des environs, (et qui démontré le canal qui doit ê[s]tre fait pour la conduit[i]e des matériaux nécessaires à fabrique[r] de la Citadelle), D. Herman[n]stadt”.
Dreapta: planul orașul Sibiu, capitala Transilvaniei și reședința Principeleui – „Cibinium alias Hermons. o Hermestat Capitale Della Transilvania.resa all-Esercito Imperiale l-anno.1687“ – realizat de Giovanni Giacomo Rossi în 1687. În partea stângă se văd șanțurile / gropile fără apă, săpate extra muros între bastionul Cisnădiei și bastionul Haller (H. fosse senz acqua) și moara Hirschmühle // Moara Cerbului, din fața Portiței Leșurilor / str. Lucian Blaga ( I. Molini ). Drumul ( podul ) peste groapa fără apă între zidul orașului și vechiul cimitir evanghelic este vizibil în acest plan!

~~~o~~~

Stânga: plan al orașului Sibiu datat 1711-1732 în care se vede clar spărtura / trecerea/ portița/ poarta marcată cu numărul „2” „Leichen Thor” // Poarta Leșurilor” exact în locul în care sunt de părere că se afla intradevăr trecerea prin zidul centurii a III-a și zidul exterior spre cimitirul evanghelic.
Dreapta: plan al orașului Sibiu din a doua jumătate a secolului al XVII-lea ( 1687 ) în care este marcată cu litera „B” spărtura / trecerea/ portița/ poarta „Leichen Thor” // Poarta Leșurilor” și drumul spre cimitirul evanghelic.

~~~o~~~

În ziarul lui Martin Hochmeister „Siebenburger Zeitung”, tipărit 1784 în tipografia Hochmeister, a fost publicată prima descriere serioasă a orașului Sibiu. Din această descriere, preluată aproape integrală de Emil Sigerus în cartea „Despre Sibiul vechi“ // „Vom alten Hermannstadt“ ( vol.I 1922, p.50 ) aflăm următoarele informații despre „Portița Leșurilor” ( Leichen-Thürgen ):
( Text tradus în limba română )
„Portița Leșurilor în sine, care pare să fie perforată în acesta [ zidul propriu ] și în cel de lângă bastionul Haller [ zidul exterior ], stă cu fața spre răsăritul soarelui și, dacă avem încredere în cele raportate de Miles, întradevăr a fost spartă în zidul orașului la instigarea acelei teribile ciume, care a făcut ravagii între 1554 și 1555, deoarece morții nu mai puteau fi înmormântați în celelalte locuri de odihnă din oraș și din fața Porții Sag/ Turnului. În același timp au fost preluate unele bălți de la breasla croitorilor și s-a construit de la un val de pământ la altul un pod lung și acoperit, sprijinit pe stâlpi zidiți.”

( Textul original în limba germană )
„Das Leichen-Thürgen selbst, welches gleichsam in diese und in die daran stoßende Haller-Bastey eingehauen zu seyn scheint, sieht ganz gegen den Aufgang der Sonne, und wenn wir der Nachricht des Miles trauen, so ist es wirklich auf Veranlassung jener schrecklichen Pest, die im Jahre 1554 bis 1555 wütet, in die Stadtmauer gebrochen worden, weil man die Toten in den anderen Ruhestätten in der Stadt und vor dem Sag-Thor nicht mehr behalten konnte. Zur gleichen Zeit wurden also auch einige Teiche der Schneiderzunft eingenommen und von einem Wall bis auf den anderen eine auf Mauer-Pfeilern ruhende, lange und gedeckte Brücke geschlagen.”

În aceeași carte, la p.13, Emil Sigerus descrie locul unde se afla Portița Leșurilor:
( Text tradus în limba română )
„Poarta Nouă sau Poarta Leșurilor ( aflată ) vizavi de vechiul cimitir evanghelic a fost spartă în zid abia în 1787. Până anul acesta, se ajunge la cimitir prin „Portița Leșurilor”, spartă în zid între str. Reissenfelsgasse [ str. Gheorghe Lazăr ] și str. Kleine Erde [ str. Pământul Mic / str. Filarmonicii ], și [ traversând ] o un podeț de lemn.”

( Textul original în limba germană )
„Das Neu- oder Leichentor gegenüber dem alten evangelischen Friedhof wurde erst 1787 durch die Mauer gebrochen. Bis zu diesem Jahr gelangte man durch das „Leichentürchen“, das zwischen der Reissenfelsgasse und der Kleinen Erde durch die Mauer gebrochen war, und über einen hölzernen Steg zum Friedhof“!
Cuvântul german „Steg“ înseamnă podeț, pod pietonal, îngust, care treversează un pârău sau șanț.

Din cronica lui Emil Sigerus aflăm că în ziua de 15 noiembire 1677 a fost înecată o vrajitoare în lacul Croitorilor. La întoarcerea spectarorilor în cetate „s-a dărâmat podul de lemn din fața Portiței Leșurilor“, pod peste care s-au întors cetățenii în oraș venind dinspre lacul Croitorilor aflat dincolo de cimitir! Deci, din 1677 este atestată existența podului din lemn ( Holzsteg ) care permitea traversarea șanțul din fața bastionului Haller spre vechiul cimitir evanghelic!

~~~o~~~

În cartea lui Arnold Pankratz despre proveniența numelor străzilor sibiene „Die Gassennamen Hermannstadts“, tipărită 1935 la editura Krafft & Drotleff, scrie că drumul spre noul cimitir trecea prin „micuța portiță de pe pajiste” // „kleines Dürchen auf der Wiesen” / St.I.1561, sau prin „Portița Leșurilor” // „Leichentürel” / St.II.1616. Strada pe care se deplasa cortegiul funerar se numea Strada Portița Leșurilor // „Leichentürgasse”. După amenajarea noii porți spre cimitir in 1787, numele strazii a fost schimbat în „Străduța Leșurilor” / „Leichengäßchen” ( vezi harta orașului din 1845 ) și „Strada Leșurilor” // „Leichengasse”.
În sec XIX numele străzii a fost schimbat în „Strada Promenadei” // „Promenadengasse”, iar după 1872 în „Strada Reissenfels” // „Reissenfelsgasse” – azi, str. Gheorghe Lazar!

~~~o~~~

Stânga: harta orașului Sibiu realizată de K. Reinerth în 1896 după planul original „Plan der Stadt Hermanstadt 1647” datat 1647. Dacă datarea „1647” este corectă, atuncea autorul hărții din 1699, atribuită lui Morando Visconti a știut de existența hărții din 1647! În harta din 1647 se vede o „construcție” alipită intramuros de zidul incintei a III-a în zona portiței. Nu este exclus să fi fost o construcție defensivă din lemn cu o singură încăpere, așezată pe stâlpi sau zid, numită „Czartacke” ( cerdac ), care apare și în harta lui Visconti.
Dreapta: harta lui Morando Visconti din 1699 în care apare drumul și podul de lemn menționat de Emil Sigerus! Acel drum pornea la zidul incintei a III-a!!!, trecea prin spațiul Zwinger și zidul exterior, traversa șanțul extra muros și se termina pe dâmbul de pământ în fața porții cimitirului evanghelic. Autorul hărții a confundat portița ( leșurilor ) cu poarta ( cimitirul ) poziționând-o fals, vezi numărul „5”.

~~~o~~~

Stânga: planul orașului Sibiu realizat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (1771). Interesant este faptul că trecerea prin zidul centurii a treia de fortificații spre cimitirul evanghelic este poziționată lângă Turnul Frânghierilor // Seilerturm, acolo unde Poarta interioară a Leșurilor a fost amenajată abia în 1787! În schimb, trecerea prin zidul exterior, marcată în acest plan cu numărul „34” „Leichen Thürl” // Portița Leșurilor este poziționată corect, pe axa podului de trecere spre cimitir. Deoarece în 1776 încă nu exista Poarta exterioară a Leșurilor, planul a fost completat de mână cu o liniuță care încerca să vizualizeze drumul din interiorul orașului spre cimitir…
Dreapta: planul orașului Sibiu din 1829 în care drumul între Poarta interioară a Leșurilor și Poarta exterioară a Leșurilorcare din spațiul Zwinger este marcat cu două liniuțe. În acest plan noua trecere spre cimitirul evanghelic se numește „Neu-Thor” // Poarta Nouă!

~~~o~~~

Stânga: planul orașului Sibiu din 1845 în care trecerea/ poarta spre cimitirul evanghelic se numește „Neu-Thor” // Poarta Nouă!
Dreapta: în detaliul din pictura lui August Sporner realizată în 1883 sunt localizate/ marcate Portița Leșurilor și Poarta Leșurilor amenajate în zidul centurii a treia și zidul exterior.

~~~o~~~

De la Johann Böbel aflăm că în anul 1834 au fost construite treptele din piatră și noua poartă de intrare în cimitirul evanghelic. Între 1864-1865 a fost regularizat cimitirul, demolate clădirile din lemn și ridicată noua hală de doliu, capela pentru slujbe. Construcțiile din lemn, demolate erau; hala de intrare în cimitir, hala pentru adunarea bărbaților, hala pentru femei, hala pentru studenți și căsuța predicatorului.

Între 1850-1870 au fost amenajate o serie de cripte noi pe partea vestică a cimitirului. In anii ’60 și ’80 cimitirul a fost extins prin anexarea grădinii de la nr 5 ( 1881 ). Noua hală de doliu, capela pentru slujbe de înmormântare, a fost inaugurată în data de 4 ianuarie 1866 ora 10.

În timpul lucrărilor de regularizare a cimitirului în anii 1864-1865 au fost amenajate drumuri și plantat numeroși copaci, ceea ce deplănge Böbel, deoarece prin plantarea copacilor a dispărut „priveliștea frumoasă“ asupra Munților Făgăraș.

~~~o~~~

Stânga: Detaliu din planul orașului Sibiu Pentagono proposto di mezzo Reale per Hermanstadt – disegno della Giovanni Morando Visconti, 1702
Dreapta: Planul orașului Sibiu Pentagono proposto di mezzo Reale per Hermanstadt – disegno della Giovanni Morando Visconti, 1702.

În acest plan, realizat prin combinarea a două planuri diferite, sunt marcate porțile orașului Sibiu cu următoarele minuscule: ( Poarta Heltner/ Cisnădiei = a ) ; Poarta Sag/ Turnului = b ; Poarta Burger/ Ocnei = d ; Poarta Elisabeta/ Gușteriței = c. Pe lângă aceste patru porți marcate cu litere mici apare încă o minusculă lângă tronsonul de zid aflat între Turnul Funarilor și bastionul Haller. Această literă marchează, cu mare probabilitate, Portița interioară a Leșurilor! În acest plan este marcat și drumul spre vechiul cimitir evanghelic. El pornea la Portița interioară a Leșurilor, traversa spațiul Zwinge, zidul exterior, podul de lemn peste groapa aflată extramuros și se termina la vechea poartă de intrare în cimitir, aflată în colțul estic lângă fostul drum spre Nocrich // Leschkirch.

~~~o~~~

În veduta orașului Sibiu – Prospect-1733 Friedrich Schwandtner + Johann Eltner – realizată în 1733, portița de trecere din cetate spre vechiul cimitir evanghelic este marcată cu litera „F”, se numește „Das Leüchen Thörel” // „Portița Leșurilor” și este poziționată lângă „Turnul Gros“!

Sursa ilustrații: arhiva grupului de Facebook „Alt-Hermannstadt“.

~~~o~~~

Informații suplimentare despre Poarta Leșurilor, Portița Leșurilor și vechiul Cimitir Evanghelic se pot citi și la următoarele link-uri accesate:

LINK Poarta Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic // Leichentor und alter evangelischer Friedhof | 1
LINK Poarta Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic // Leichentor und alter evangelischer Friedhof | 2
LINK Portița Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic // Leichentürchen und alten evangelischen Friedhof | 1

Cu ajutorul colajelor, ilustrațiilor, fotografiilor și informațiilor adunate din diferite surse s-a incercat localizarea misterioasei portițe, cunoscută sub denumirea de Leichentürchen // Portița Leșurilor, spartă în zidul de fortificații al centurii a treia în 1553. Se presupune că această trecere a fost amenajată în tronsonul de zid aflat între Turnul Frânghierilor și bastionul Haller pentru a permite scoaterea victimelor epidemiei de ciumă din anii 1553-1555 din oraș și înmormântarea leșurilor în cimitir evanghelic amenajat extramuros, lângă lacul Croitorilor. Sunt convins că în diferite arhive, cât și în unele colecții particulare există documente, cărți sau hărți din care reiese locul exact unde se afla acea trecere enigmatică numită Portița Leșurilor!

Pentru o mai bună înţelegere a textelor traduse din limba germană, aici câteva precizări:
Cuvântul german Tür / diminutiv Türchen sau Türl ( în dialectul săsesc vorbit la Sibiu: Dir / diminutiv Dirchen sau Dyrchen ) înseamnă ușă!, cuvântul german Tor ( săsește: Dier ) înseamnă poartă! Deci acolo unde apare cuvântul „Leichentürchen“ este vorba de o portiță ( ușiță ), o deschizătură în zidul incintei de fortificație… și ca atare trebuie înțeleasă acea trecere numită „Leichentürchen“ // „Portița Leșurilor”!

Portița Leșurilor // Leichen Türchen era formată din două treceri:
Portița interioară a Leșurilor – trecere realizată în jurul anului 1553 în zidul centurii a III-a de fortificații, lângă bastionul Haller – la capătul străzii Kleine Erde ( ulița Pământul Mic ) // str. Filarmonicii.
Trecerea exterioară a Leșurilor – trecere amenajată în tronsonul zidului exterior, lângă bastionul Haller, în timpul construcției tronsonului de fortificații. O parte din trecerea obturată este vizibila și azi în zidul exterior.
Poarta Leșurilor // Leichenthor era, de asemenea, formată din două treceri:
Poarta interioară a Leșurilor – trecere carosabilă realizată în anul 1787 în zidul centurii a III-a de fortificații lângă Turnul Frânghierilor // Seilerturm – la capătul străzii Reissenfelsgasse ( ulița Reissenfels ) // str. Gheorghe Lazăr.
Poarta exterioară a Leșurilor – trecere carosabilă realizată în anul 1787 în tronsonul zidului exterior, vis-à-vis de poarta de acces în vechiul cimitir evanghelic. Trecerea prin zidul exterior există și astăzi la capătul străzii Gheorghe Lazăr // Reissenfelsgasse!

Poarta interioară a Leșurilor și Poarta exterioară a Leșurilor apar de-a lungul timpului sub următoarele denumiri: Poarta Leșurilor // Leichenthor ; Poarta Nouă a Leșurilor // Neues Leichenthor ; Poarta Nouă // Neu-Thor ; Poarta Promenadei // Promenadenthor și Poarta Teatrului // Theatherthor.

Totuși, trebuie menționat că în unele surse trecere, realizată în 1554, este poziționată lângă Turnul Funarilor sau lângă Turnul Gros. Nu poate fi exclusă posibilitatea existenței unei portițe lângă Turnul Gros. Important ar fi de explicat sensul unei asemenea treceri lângă rondelă.
Cert, și logic, este că Portița Leșurilor, amenajată în zidul centurii a treia în 1554, se afla pe aliniamentul podului de lemn construit extramuros între zidul exterior și vechea poartă de intrare în cimitir. Acea poartă se afla în colțul nordic al cimitirului, de unde pornea și vechea stradă spre Nocrich // Leschkirch. În toate planurile și hărțile din secolele XVII – XIX podul de lemn este poziționat lângă bastionul Haller!

~~~o~~~

Stânga: Poarta Leșurilor/ Poarta Nouă demolată 1854 – vedere dinspre oraș.
Dreapta: Treptele din piatră și poarta de intrare în vechiul cimitir evanghelic.

În anii 1550 s-au întamplat o serie de calamități, care au dus la decimarea rapidă și brutală a populației orașului Sibiu. În timpul epidemiei de ciumă din anii 1553-1555 molima a răpus peste 3200 de suflete iar în timpul incendiului din 1556 au murit peste 80 de oameni.
Întrucât în incinta cimitirului, lângă Biserica evanghelică [ azi, Piața Huet ] și în cimitirul din fața porții Sag, nu mai existau locuri pentru morminte noi, s-a hotărât amenajarea unui nou cimitir, extramuros, în sud-estul orașului. În anului 1554 s-a spart o ieșire în zidul incintei a III-a, în apropierea bastionul Haller, și s-a construit o portiță și un drum spre noul cimitir, amenajat lângă lacul Croitorilor pe dâmbul de pământ care se întindea extramuros paralel cu zidul centurii a III-a, între bastionul de la Poarta Cisnădiei până dincolo de bastionul Haller. Pentru întărirea sistemului de fortificație s-a construit bastionul Haller ( 1551-1553 ). A fost primul bastion ridicat la Sibiu, lucrările au fost finalizate abia în anul 1558.

Stânga: Poarta Leșurilor/ Poarta Nouă demolată 1854 – vedere dinspre oraș ( detaliu ).
Dreapta: Poarta Leșurilor/ Poarta Nouă – vedere dinspre Poarta Promenadei. Picturi de J. Böbel ( detaliu ).

Cimitirul evanghelic și Portița Leșurilor au fost amenajate în perioada epidemie de ciumă din 1554. Poarta Leșurilor ( Leichentor ), numită de Böbel Poarta Nouă ( Neutor ), amenajată în zidul centurii a III-a lângă Turnul Frânghierilor și Poarta Promenadei ( Promenadentor ) amenajată în zidul exterior au fost construite 1787. În anul 1854 ( la Böbel 1858 ) a fost demolat Turnul Frânghierilor/ Funarilor ( Seilerturm ) și segmentul de zid aferent cu Poarta Leșurilor. Cu această ocazie au fost realizate și cele două treceri pietonale lângă Poarta Promenadei din zidul exterior.
În 1917 s-au interzis înmormântări în cimitirele vechi din incinta orașului. Începând din 1 decembrie 1917 s-au permis înmormântari doar în cimitirul orășenesc deschis în data de 3 decembrie 1907 pe Calea Dumbrăvii.
Cimitirul evanghelic din fața Portii Leșurilor a fost desființat în anii 1970. Pe terenul fostului cimitir se află azi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu și Facultatea de Medicină, ULBS.

În planurile medievale ale orașului Sibiu se poate distinge cu ușurintă drumul care făcea legătura între portița din zidul exterior și valul de pământ pe care se afla cimitirul evanghelic. Acel „drum de legătură” era un pod cu piloni de susținere, piloni care ieșeau lateral din perimetrul suprafeței podului! Daca ne uitam la topografia locului pare firesc să fi existat un asemenea „drum de legătură înălțat“ / un pod peste acea săpătură lungă și adâncă care făcea parte din sistemul de fortificații. Astăzi se află în zona respectivă Bd C. Coposu.

~~~o~~~ ~~~o~~~ ~~~o~~~

Stânga: ilustrație din cartea lui Emil Sigerus „Despre Sibiul vechi“ // „Vom alten Hermannstadt“ ( 1923 vol II ) în care apare renumitul tipograf, librar și editor sibian Martin Hochmeister, senior, ( 6 ianuarie 1740 – 29 martie 1789 ) lângă fiul său Martin Hochmeister, junior, ( 18 aprilie 1767 – 9 ianuarie 1837 ). Martin Hochmeister, junior a fost înnobilat în 1813 și apare în toate documentele ulterioare sub denumirea de Martin von Hochmeister și/ sau Martin Edler von Hochmeister. A fost senator și în perioada anilor 1817-1830 a fost primar al orașului Sibiu.
Dreapta: carte poștală ilustrată editată în 1899 în care apare clădirea care găzduiește azi Muzeului de Istorie Naturală, inaugurată în data de 12 mai 1895 cu destinaţia de muzeu și sediu al Societăţii Ardelene pentru Ştiinţele Naturii // Siebenbürgischer Verein für Naturwissenschaften, și clădirea Teatrului orășenses // Stadttheater.

În 1873 apare la Sibiu cartea lui Adolf von Hochmeister „Leben und Wirken des Martin Edlen von Hochmeister” dedicată vieții și activității renumitei personalități sibiene Martin von Hochmeister, sau Martin Edler von Hochmeister. Adolf von Hochmeister ( 1823-1910 ) a fost fiul lui Martin von Hochmeister jun. ( 1767-1837 / tipograf, librar, editor și primar al Sibiului ) și nepotul lui Martin Hochmeister sen. ( 1740-1789 / tipograf, librar și editor sibian renumit ).
Cartea lansată la editura proprie a lui Adolf v. Hochmeister a fost tipărită la tipografia lui Theodor Steinhaußen și ne oferă date valoroase, adunate din diferite surse, despre istoriei familiei Hochmeister. Principala dintre aceste surse a fost jurnalul familiei Hochmeister, așa-numita Carte a casei ( Hausbuch ), începută de Martin Hochmeister sen. în 1766 și continuat de fiul acestuia, Martin Edler von Hochmeister până în 1835. Jurnal a fost completat de o serie de note biografice și un necrolog început de Martin Edler von Hochmeister în 1808 pe fondul premonițiilor morții și completat de propria sa mână în 1818.
Martin Hochmeister sen. ( 1740-1789 ) a fost înmormântat în vechiul cimitir catolic ( azi, Parcul Reconstrucăiei ) iar soția acestuia, Maria Elisabeth n. Leonhard ( 1784-1805 ), a fost înmormântată în vechiul cimitir evanghelic ( azi, se află pe locul respectiv Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă ).

La pagina 33 găsim informații foarte interesante despre Poarta Teatrului/ Poarta Nouă/ Poarta Leșurilor:
( Text tradus în limba română )
„Potrivit p. 152 din documentul menționat în mod repetat, orașul Sibiu datorează acestui edificiu de teatru, pe lângă cele patru porți ale orașului, Poarta Cisnădiei, Poarta Burger/ Ocnei, Poarta Elisabeta/ Gușteriței și Poarta Sag/ Turnului, și deschiderea unei a cincea, așa-numita Poarta Teatrului, numită și Poarta Nouă și Poarta Leșurilor, care a fost spartă în zid abia în 1787 și astfel a satisfăcut o nevoie reală, deoarece până atunci orașul nu avea acces pe latura sa de sud-est și cei care veneau din acea parte au trebuit să facă un ocol considerabil, fie către Poarta Cisnădiei, fie către Poarta Elisabeta. În continuare, sunt enumerate pe paginile 111 și 112 din acest document, bastioanele Sibiului, și anume bastionul de la Poarta Ocnei, bastionul Haller, bastionul de la Poarta Cisnădiei și bastionul de la Poarta Turnului, cu adaosul: Zidul din fața bastionului de la Poarta Cisnădiei, care se extinde până la bastionul Haller și cuprinde poarta noua sau a teatrului, casa de spectacole și poligonul de tragere, ar putea fi văzute ca bastionul porții noi sau bastionul Porții Teatrului, până acum această zonă se numește Zwinger.”

( Text original în limba germană )
„Zufolge S. 152 der mehrberufenen Schrift, verdankt Hermannstadt auch diesem Theaterbau, zu seinen vier Stadtthoren, dem Heltauer-, Burger-, Elisabeth- und Sagthor, die Eröffnung eines fünften, des sogenannten Theaterthores auch Neu- und Leichenthor genannt, welches erst im Jahre 1787 durch die Mauer gebrochen wurde und einem wahren Bedürfnis abgeholfen haben mag, denn die Stadt hatte bis dahin an ihrer Süd-Ostseite keine Zufahrt und die von jener Seite Kommenden mußten, mit einem namhaften Umweg, sei’s zum Heltauer-, sei’s zum Elisabeththor sich wenden.
Weiters werden S. 111 und 112 dieser Schrift, Hermannstadts Bastionen, nämlich die Burgerthorbastion, die Hallerbastion, die Heltauerthorbastion und die Sagthorbastioni, mit dem Beisatze aufgeführt: Der Wall vor der Heltauerthorbastion, welcher bis zur Hallerbastion reicht, und das neue oder Theaterthor, das Schauspielhaus und die Schießstadt einschließt, wäre vielleicht als die neue, oder Theaterthorbastion anzusehen, bis jetzt wird diese Gegend Zwinger genannt.”

~~~o~~~

Set de fotografii realizate în perioada interbelică și postbelică pe strada Gheorghe Lazăr și în incinta vechiului cimitir evanghelic. Pe terenul vechiului cimitir desființat în 1971 s-a construit un nou spital – azi,Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu și Facultatea de Medicină, ULBS.

Fotografia sepia din cartea lui Emil Sigerus „Vom alten Hermannstadt” // „Despre vechiul Sibiu” ( 1923 ) vol II., p. 96A a fost realizată în vechiul cimitir evanghelic la sfârșitul celui de-al doilea deceniu al secolului al XX-lea:
( Text explicativ tradus în limba română )
„O parte din vechiul cimitir evanghelic. Piatra funerară din față, dreapta, aparține unui croitor. În fundal se află cele mai vechi cripte sub arcade cu locurile de veci ale familiilor Schirmer și Ritter von Rittern, Czekelius von Rosenfeld, Hann von Hannenheim, Arz von Straußenburg”.

( Text original în limba germană )
„Partie vom alten evangelischen Friedhof. Vorne rechts Grabstein eines Schneiders. Im Hintergrund die ältesten Arkadengrüfte mit den Ruhestätten der Familien Schirmer und Ritter von Rittern, Czekelius von Rosenfeld, Hann von Hannenheim, Arz von Straußenburg.”

~~~o~~~

În anii 1882/83 maistrul brutar Johann Böbel ( 1824-1887 ), cronicar, cartograf și pictor amator sibian, desenează, notează şi descrie în harta orașului Sibiu din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, în perioada anilor 1830-1882/83.
Următorul fragment de text a fost preluat din capitolul „Cimitirul evanghelic“:

Cimitirul evanghelic ( Text tradus în limba română )
„În 1834 s-au construit noile scări de acces, inclusiv portalul și zidul. Anterior scările și holul de intrare erau din lemn, vezi plan ( intrarea veche ). În anii 1864-1865 cimitirul a fost regularizat, sălile de adunare din lemn pentru îndoliați ( unde se țineau predici ), precum și casa predicatorului ( amvonul ) și căsuța studenților au fost demolate, ( vezi plan ) și s-a construit o nouă sală de doliu.
1. Fosta hală pentru adunarea barbaților
2. Fosta hală pentru adunarea femeilor
3. Casuța predicatorului / preotului
4. Hală pentru adunarea studenților
5. Noua hală pentru slujbe de înmormântare
6. Criptele construite în anii 1850
7. Criptele construite între 1860-1880
8. Extinderea cimitirului între 1860-1880
9. Fântana rece – „Kalter Brunnen“ – izvor dispărut ~1850

Până la regularizarea cimitirului evanghelic, efectuată în anii 1864-1865, terenul era pleșuv, fără copaci, doar pe ici pe colo era un tufiș de dafin. Dacă ieșeai din holul scărilor în cimitir, aveai o priveliște minunată de minunată asupra munților înalți și întreaga zonă înconjurătoare ca cimitir a avut rar această locație. Datorită construcției sălii de doliu, dar cu atât mai mult din cauza mult prea mulți copaci care umbră acum cimitirul, priveliștea minunată din acesta a dispărut complet. cimitirul este împărțit în mod regulat în câmpuri și poteci, „Locurile mormintelor sunt numerotate și se concentrează mult mai mult pe monumentele morminte frumoase decât a fost cazul în general anterior. Dar în afară de toate acestea, cimitirul ar fi mult mai frumos datorită locație minunată dacă nu ar fi fost plantați atâția copaci pe ea.”

Der evangelische Friedhof ( Text original în limba germană )
„1. Im Jahr 1834 ist die neue Aufgangs Treppe, samt dem Portal und der Mauer gebaut worden. Früher war die Stiege und die Eingangs Halle von Holz gebaut, siehe Plan. ( alter Eingang )
2. In den Jahrer. 1864-1865 wurde der Friedhof reguliert und wurden die von Holz gebaut gewesenen Versammlungs Hallen der Trauernden ( wärend dem die Leichen Predigten gehalten wurden ), sowohl das Prediger Häuschen ( Kanzel ) sammt der Studenten Hütte abgetragan, ( siehe Plan ) und wurde eine neue Trauerhalle gebaut.
1. Früher Versammlungs Halle der Männer.
2. der Frauen
3. Prediger Häuschen
4. Studenten Halle
5. Im Jahre 1866, am 4 Jänner um 10 Uhr Früh wurde die neu gebaute Trauerhalle auf dem Friedhof eingeweiht.
6. Die in den 50ziger Jahren gebauten Gruften.
7. Die in den 60ziger Jahren und bis 70 und 80ziger Jahren gebauten Grüften.
8. In den 60ziger und 80ziger Jahren wurde der Friedhof erweitert, siehe Plan. Im Jahr 1881 wurde auch der Garten Nro.5 angekauft. Die vormals bestandene Hirschmühle, ( siehe Plan )
9. Der eingegangene kalte Brunnen der 50ziger Jahre, ( siehe Plan ) Hirschmühle“

Bis zur Regulierung deselben im Jahre 1864-1865 war der Friedhof ohne Baumbepflanzungen kahl, nur hie und da stand ein Lorbeer Strauch. Wenn man aus der Treppen Halle in den Friedhof trat, hatte man eine wunder herrliche Aussicht auf die Hochgebirge und die ganze Umgebung wie nur selten ein Friedhof die Lage hatte. Durch den Bau der Trauerhalle, noch mehr aber durch die all zu vielen Bäume welche jetzt den Friedhof beschatten, ist die herrliche Aussicht davon gänzlich verschwunden. Nun ist der Friedhof regelmässig in Felder und durch Wege getheilt, die Grabstellen sind nummeriert und es wird weit mehr auf schöne Grab Denkmäler verwendet als es bisher geschah im Allgemeinen. Aber abgesehn von alle dem wäre der Friedhof durch seine herrliche Lage bedeutend schöner, wenn man nicht so viele Bäume drauf gepflanzt hätte.”
În planul din 1875 apare vechea stradă spre Nocrich / Leschkirch și straduța dispărută, Straussenburg Gasse. Îzvorul „Fântăna rece” // „Kalter Brunnen” ( disparută în anii ‘50 ) se afla pe str. Izvorului ( Kaltbrunn Gasse ).

~~~o~~~

În anii 1882/83 maistrul brutar Johann Böbel ( 1824-1887 ), cronicar, cartograf și pictor amator sibian, desenează, notează şi descrie în harta orașului Sibiu din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, în perioada anilor 1830-1882/83.
Următorul fragment de text a fost preluat din capitolul „Zidurile orașului existente odinioară“:

Zidurile orașului existente odinioară ( Text tradus în limba română )
„Zidurile de fortificații existente anterior erau prevăzut spre interiorul orașului cu bolți puternice pe care erau zidite galeriile acoperite, numite Mordgang, spre care duceau trepte zidite. La nivelur galeriilor erau amplasate lăcașuri de tragere în zid.
În anii 1860, zidul orașului de la cazarmă până la teatru a fost demolat, s-a păstrat aproximativ 12 picioare înălțime, inclusiv cele 3 turnuri care mai sunt în picioare în 1883, aceste turnuri sunt deosebit de frumoase.
În anii 1870, a fost demolat zidul orașului cu Zwinger de la teatru până la Poarta Leșurilor. S-au păstrat turnul și clădirea din curtea teatrului (han și biliard), care a fost renovată anterior de H. Sparkassa Direkter Herbert.
În 1858, a fost demolat turnul interior [ Turnul Funarilor ] lângă Poarta Leșurilor împreună cu casa etajată în care locuia paznicul porții. Cu această ocazie au fost amenajate și cele două ieșiri laterale de la poarta exterioară [ Poarta Promenadei ].
I. Curtea teatrului.
II. Clădirea etajată din curtea teatrului. Casa de oaspeți și biliard.
III. Turnul lui Herberth.
IV. Șopron.
V. Coridorul boltit spre teatru.
VI. Șopron.
VII. Zidul orașului. Intrarea în coridorul boltit lângă poarta de intrare în curtea teatrului.
VIII. Zwinger-ul.
IX. Casa etajată a paznicului porții.
X. Turnul de lângă poartă. Pe locul unde se află casa nr. 17 se afla un mare șopron pentru diverse unelte ale orașului.

În anii 1850, a fost demolat zidul între Poarta Leșurilor și Școala orășenească de călărie, până la o înălțime de aproximativ 12 pantofi ( 12 Schuh ). În același deceniu au fost tăiați salcâmii plantați de generalul Stenkantin în anii ’30. La fel a fost înlăturată fântăna care se afla vis-a-vis de casa de la nr. 18 ( acum str. Haller nr. 8 ) [ astăzi str. Pompeiu Onofreiu nr. 3 ] zonă numită „în spatele zidului“ ( „hinter der Mauer“ ).
În 1880, a fost amenajat între teatru și Poarta Leșurilor ( Poarta Promenadei ) un frumos parc de către Asociația de Înfrumusețare a Orașului ( Stadt-Verschönerungs Verein ). În același an a fost regularizată str. Haller și a fost pavat drumul și rigola din mijlocul străzii, pe unde curgea un firicel de apa vie.”

Die vormals bestandenen Stadtmauern ( Text original în limba germană )
„Die vormals bestandenen Stadtmauern waren gegen das innere der Stadt mit starken Bogen Wölbungen versehen auf welche die gedeckten Gallerien bestanden, zu diesen führten gemauerte Treppen. Auf den Gallerien waren die Schüsscharten in der Mauer angebracht, zur Vertheidigung der Stadt. In den 60ziger Jahren wurde die Stadt Mauer von der Kaserne angefangen bis zum Theater abgetragen, ungefähr 12 Schuh Höhe blieb erhalten, sammt den 3 Thürmen, welche 1883 noch stehen, diese Thürme besonders schön. In den 70ziger Jahren wurde die Stadt Mauer mit dem Zwinger vom Theater bis zum Leichen Thor abgetragen. Der von H. Sparkassa Direkter Herbert früher herichten lassende Thurm sammt dem Stock hohen Theater Hof Gebäude ( Gast und Billard ) Haus blieb erhalten. Im Jahr 1858 wurde der innere Thurm-Leichen Thor sammt dem Stockhohen Thor Hüters Häuschen abgetragen. Zur selben Zeit wurden die beiden Nebenausgänge am äusseren Thor gebrochen, ( siehe Plan. )
I. Der Theater Hof
II. Das Stockhohe Theater Hof Gebäude. Gast und Billard Haus.
III. Der Herberth’sche Thurm.
IV. Schopfen
V. Der gewölbte Gang ins Theater.
VI. Schopfen.
VII. Stadtmauer. Eingang in den gewölbten Gang, Daneben das Thor in den Theater Hof.
VIII. Der Zwinger.
IX. Das Stock hohe Thorhüter Häuschen.
X. Der Thurm daneben das Thor. An der Stelle wo das Haus Nro.17 steht war ein grosser Schopfen zu verschiedenen Gerätschaften der Stadt.

In den 1850ziger Jahren wurde die Stadt Mauer vom Leichenthor bis zur städtischen Reitschule abgetragen, bis zur Höhe ungefähr 12 Schuh blieb erhalten. ( 1883 ) Auch die Akazienbäume welche General Stenkantin in den 30siger Jahren setzen liess wurden zu dieser Zeit beseitigt, sammt dem Brunnen vis a vis vom Haus Nr. 18 (Jetzt Hallergasse), früher genannt hinter der Mauer, und in den 50ziger Jahren ist das Haus Nro.17 gebaut worden.
Im Jahr 1880 wurde vom Theater Patz bis zum Leichenthor ( Promenad-Thor ) vom Stadt-Verschönerungs Verein ein schöner Park angelegt. Die neue Harteneck Gasse reguliert, gepflastert und den Rinnsal mit lebendem Wasser versehn, so auch die Hallergasse.”

~~~o~~~

Stânga: detaliu din harta orașului Sibiu realizată de Johann Böbel 1882/83 după o litografie de Robert Krabs și un desen de Franz J. Dimitrowits în 1875.
Dreapta: detaliu din „Planșa 10 al părții de oraș și al suburbiei cu Poarta Leșurilor și a zidurilor interioare existente odinioară” // „Plan. 10. Von dem Stadt-Theil, und der Vorstadt mit dem vormals bestandenen Leichenthor und der innern Stadtmaueren”. din Albumul lui Johann Böbel „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate.” // „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet”. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887.

~~~o~~~

În „Planșa 10 al părții de oraș și al suburbiei cu Poarta Leșurilor și a zidurilor interioare existente odinioară” // „Plan. 10. Von dem Stadt-Theil, und der Vorstadt mit dem vormals bestandenen Leichenthor und der innern Stadtmaueren.” din albumul lui Johann Böbel „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate.” // „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” ( menționat prima dată în 1887 ) se poate citi o descriere asemănătoare despre strada Harteneck, strada Haller și Poarta Leșurilor:

Plan 10 ( Text tradus în limba română )
„În anul 1858 a fost demolat turnul de la Poarta Leșurilor [ Leichen Thor ] (denumită și Poarta Nouă [ Neuthor ]), împreună cu casa cu etaj a paznicului de turn.
În anii ’60 au fost sparte cele două ieșiri laterale la poarta exterioară ( pentru pietoni ).
În anii ’60 a fost demolat zidul interior al cetății începând de la cazarmă până la teatru. S-a păstrat până la înălțimea de 12 pantofi împreună cu cele 3 turnuri frumoase.
În anii ’70 a fost demolat zidul cetății cu Zwinger-ul de la clădirea teatrului până la capătul străzii Leșurilor [ Leichengasse ] ( acum strada Reissenfels Gasse ) [ astăzi str. Gheorghe Lazăr ]. Turnul pe care directorul M: Hebert de la Sparkassa l-a amenajat în anii ’50 pentru locuit, și clădirea cu etaj din curtea teatrului ( han și biliard ) au rămas în picioare.
În anul 1876 a fost demolată și clădirea din curtea teatrului și lungul gang boltit spre teatru, și a rămas turnul lui Herbert. [ Turnul lui Herbert făcea parte din cea de-a treia centură de fortificații a orașului. În documentele vremii apare sub denumirea: Turnul Turnătorilor de cositor sau Turnul Lăcătușilor // Zinngießerturm oder Schlosserturm ]. În anul 1877 a fost demolat și turnul lui Herbert, teatrul a primit o fațadă nouă și noua piață a teatrului a fost nivelată și prevăzută cu trotuar.
În anii ’50 a fost demolat zidul Cetății de la Poarta Leșurilor [ Leichen Thor ] până la Școala orășenească de Călărie [ Städtischen Reitschule ]. Zidul a rămas nedemolat până la înălțimea de 12 pantofi. În același timp au fost înlăturați și salcâmii pe care îi plantase generalul Stenka[n]tin în anii ’30 de-a lungul zidului, precum și fântâna de vis-a-vis de casa cu nr.8 din strada Pompeiu Onofreiu / Maternității [ Hallergasse ].
În anii ’50 a fost construită casa cu nr.17 și casa paznicului de pe zidul exterior al cetății a fost demolată.”

Plan 10 ( Text original în limba germană )
„Im Jahre 1858. ist der Thurm am Leichenthor ( auch Neuthor gen. ) sammt dem Stockhohen Thorhüthers Häuschen daneben, abgetragen worden.
In den 60.ziger Jahren wurden die beiden neben Ausgänge am äusseren Thor gebrochen ( für Fusgänger ).
In den 60.ziger Jahren wurde die innere Stadtmauer von der Kaserne angefangen bis zum Theater Gebäude abgetragen ungefähr 12 Schuh höhe der Mauer blieb erhalten. ( Stadtmauer Reste ) sammt den 3 schönen Stadtmauertürmen.
In den 70.ziger Jahren wurde die Stadtmauer mit dem Zwinger vom Theater Gebäude bis zum Ausgang der Leichengasse ( jetzt Reissenfels Gasse ) abgetragen. der Turm welchen Sparkassa Direktor M: Herbert in den 50.ziger Jahren zum bewohnen herrichten lies sammt dem Stockhohen Theaterhof Gebäude ( Gast und Billard Haus ) blieb erhalten.
Im Jahre 1876. wurde auch das Theaterhof Gebäude und der gewölbte lange Gang ins Theater abgetragen, und blieb der Herbert sche Thurm stehen. Im Jahre 1877. jedoch, wurde auch der Thurm abgetragen, das Theater Gebäude wurde mit neuer Faßade [ Fassade ] versehen der neu entstandene Theaterplatz wurde planiert und mit Trotoir belegt. [ Der Herbert sche Turm war Teil des dritten Befestigungsgürtels der Stadt. In den Urkunden jener Zeit erscheint es unter dem Namen: Zinngießerturm oder Schlosserturm ].
In den 50.ziger Jahren wurde die innere Stadtmauer vom Leichenthor bis zur Städtischen Reitschule abgetragen. 12 Schuh hoch blieb die Mauer auch da erhalten. ( Stadtmauer Reste ). Zur selben Zeit wurden auch die Akazien Bäume welche General Stenka[n]tin in den 30.siger Jahren dort der Stadtmauer entlang setzen lies beseitigt sammt dem Brunen vis a vis dem Haus Nro.8 Hallergasse.
In den 50.ziger Jahren wurde das Haus Nro.17 gebauet und das Wächterhäuschen auf der äusseren Stadtmauer wurde abgetragen.”

Sursa ilustrații: arhiva grupului de Facebook „Alt-Hermannstadt“.

~~~o~~~

Informații suplimentare despre Poarta Leșurilor, Portița Leșurilor și vechiul Cimitir Evanghelic se pot citi și la următoarele link-uri accesate:

LINK Poarta Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic // Leichentor und alter evangelischer Friedhof | 2
LINK Portița Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic // Leichentürchen und alten evangelischen Friedhof | 1
LINK Portița Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic // Leichentürchen und alten evangelischen Friedhof | 2

Cu ajutorul colajelor, ilustrațiilor, fotografiilor și informațiilor adunate din diferite surse s-a incercat localizarea misterioasei portițe, cunoscută sub denumirea de Leichentürchen // Portița Leșurilor, spartă în zidul de fortificații al centurii a treia în 1553. Se presupune că această trecere a fost amenajată în tronsonul de zid aflat între Turnul Frânghierilor și bastionul Haller pentru a permite scoaterea victimelor epidemiei de ciumă din anii 1553-1555 din oraș și înmormântarea leșurilor în cimitir evanghelic amenajat extramuros, lângă lacul Croitorilor. Sunt convins că în diferite arhive, cât și în unele colecții particulare există documente, cărți sau hărți din care reiese locul exact unde se afla acea trecere enigmatică numită Portița Leșurilor!

Pentru o mai bună înţelegere a textelor traduse din limba germană, aici câteva precizări:
Cuvântul german Tür / diminutiv Türchen sau Türl ( în dialectul săsesc vorbit la Sibiu: Dir / diminutiv Dirchen sau Dyrchen ) înseamnă ușă!, cuvântul german Tor ( săsește: Dier ) înseamnă poartă! Deci acolo unde apare cuvântul „Leichentürchen“ este vorba de o portiță ( ușiță ), o deschizătură în zidul incintei de fortificație… și ca atare trebuie înțeleasă acea trecere numită „Leichentürchen“ // „Portița Leșurilor”!

Portița Leșurilor // Leichen Türchen era formată din două treceri:
Portița interioară a Leșurilor – trecere realizată în jurul anului 1553 în zidul centurii a III-a de fortificații, lângă bastionul Haller – la capătul străzii Kleine Erde ( ulița Pământul Mic ) // str. Filarmonicii.
Trecerea exterioară a Leșurilor – trecere amenajată în tronsonul zidului exterior, lângă bastionul Haller, în timpul construcției tronsonului de fortificații. O parte din trecerea obturată este vizibila și azi în zidul exterior.
Poarta Leșurilor // Leichenthor era, de asemenea, formată din două treceri:
Poarta interioară a Leșurilor – trecere carosabilă realizată în anul 1787 în zidul centurii a III-a de fortificații lângă Turnul Frânghierilor // Seilerturm – la capătul străzii Reissenfelsgasse ( ulița Reissenfels ) // str. Gheorghe Lazăr.
Poarta exterioară a Leșurilor – trecere carosabilă realizată în anul 1787 în tronsonul zidului exterior, vis-à-vis de poarta de acces în vechiul cimitir evanghelic. Trecerea prin zidul exterior există și astăzi la capătul străzii Gheorghe Lazăr // Reissenfelsgasse!

Poarta interioară a Leșurilor și Poarta exterioară a Leșurilor apar de-a lungul timpului sub următoarele denumiri: Poarta Leșurilor // Leichenthor ; Poarta Nouă a Leșurilor // Neues Leichenthor ; Poarta Nouă // Neu-Thor ; Poarta Promenadei // Promenadenthor și Poarta Teatrului // Theatherthor.

Totuși, trebuie menționat că în unele surse trecere, realizată în 1554, este poziționată lângă Turnul Funarilor sau lângă Turnul Gros. Nu poate fi exclusă posibilitatea existenței unei portițe lângă Turnul Gros. Important ar fi de explicat sensul unei asemenea treceri lângă rondelă.
Cert, și logic, este că Portița Leșurilor, amenajată în zidul centurii a treia în 1554, se afla pe aliniamentul podului de lemn construit extramuros între zidul exterior și vechea poartă de intrare în cimitir. Acea poartă se afla în colțul nordic al cimitirului, de unde pornea și vechea stradă spre Nocrich // Leschkirch. În toate planurile și hărțile din secolele XVII – XIX podul de lemn este poziționat lângă bastionul Haller!

~~~o~~~

Stânga: Poarta înterioară și exterioară a Leșurilor demolate 1854. Detaliu din pictura lui J. Böbel ( vedere dinspre oraș ).
Dreapta: Poarta Leșurilor și Turnul Frânghierilor ( vedere dinspre oraș ).

În anii 1550 s-au întamplat o serie de calamități, care au dus la decimarea rapidă și brutală a populației orașului Sibiu. În timpul epidemiei de ciumă din anii 1553-1555 molima a răpus peste 3200 de suflete iar în timpul incendiului din 1556 au murit peste 80 de oameni.
Întrucât în incinta cimitirului, lângă Biserica evanghelică [ azi, Piața Huet ] și în cimitirul din fața porții Sag, nu mai existau locuri pentru morminte noi, s-a hotărât amenajarea unui nou cimitir, extramuros, în sud-estul orașului. În anului 1554 s-a spart o ieșire în zidul incintei a III-a, în apropierea bastionul Haller, și s-a construit o portiță și un drum spre noul cimitir, amenajat lângă lacul Croitorilor pe dâmbul de pământ care se întindea extramuros paralel cu zidul centurii a III-a, între bastionul de la Poarta Cisnădiei până dincolo de bastionul Haller. Pentru întărirea sistemului de fortificație s-a construit bastionul Haller ( 1551-1553 ). A fost primul bastion ridicat la Sibiu, lucrările au fost finalizate abia în anul 1558.

Stânga: Promenada inferioară fotografiată în perioada antebelică. În fundal se vede strada Bastionului ( Basteigasse ), azi, tronson al Bulevardului Corneliu Coposu. În partea dreaptă apare panta de urcare spre strada Straussenburg ( Straussenburggasse ), fosta stradă spre Nocrich ( Leschkirch ) unde se afla vechea poartă de acces în cimitiru evanghelic ( ante 1834 ). În partea de jos a fotografiei se vede trecerea pietruită spre cimitir!
Dreapta: strada Reissenfelsgasse, azi, strada Gheorghe Lazăr, și vechea trecere prin zidul exterior de fortificații fotografiate în jurul anului 1910.

Cimitirul evanghelic și Portița Leșurilor au fost amenajate în perioada epidemie de ciumă din 1554. Poarta Leșurilor ( Leichentor ), numită de Böbel Poarta Nouă (  Neutor ), amenajată în zidul centurii a III-a lângă Turnul Frânghierilor și Poarta Promenadei ( Promenadentor ) amenajată în zidul exterior au fost construite 1787. În anul 1854 ( la Böbel 1858 ) a fost demolat Turnul Frânghierilor/ Funarilor ( Seilerturm ) și segmentul de zid aferent cu Poarta Leșurilor. Cu această ocazie au fost realizate și cele două treceri pietonale lângă Poarta Promenadei din zidul exterior.
În 1917 s-au interzis înmormântări în cimitirele vechi din incinta orașului. Începând din 1 decembrie 1917 s-au permis înmormântari doar în cimitirul orășenesc deschis în data de 3 decembrie 1907 pe Calea Dumbrăvii.
Cimitirul evanghelic din fața Portii Leșurilor a fost desființat în anii 1970. Pe terenul fostului cimitir se află azi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu și Facultatea de Medicină, ULBS.

În planurile medievale ale orașului Sibiu se poate distinge cu ușurintă drumul care făcea legătura între portița din zidul exterior și valul de pământ pe care se afla cimitirul evanghelic. Acel „drum de legătură” era un pod cu piloni de susținere, piloni care ieșeau lateral din perimetrul suprafeței podului! Daca ne uitam la topografia locului pare firesc să fi existat un asemenea „drum de legătură înălțat“ / un pod peste acea săpătură lungă și adâncă care făcea parte din sistemul de fortificații. Astăzi se află în zona respectivă Bd C. Coposu.

~~~o~~~ ~~~o~~~ ~~~o~~~

În cartea, „Despre Sibiul vechi“ // „Vom alten Hermannstadt“, (1922), autorul Emil Sigerus, etnograf, colecționar, istoric și scriitor sas din Sibiu, descrie la pagina 13 locul în care se aflau Portița Leșurilor și Poarta Leșurilor:

„Das Neu- oder Leichentor gegenüber dem alten evangelischen Friedhof wurde erst 1787 durch die Mauer gebrochen. Bis zu diesem Jahr gelangte man durch das Leichentürchen, das zwischen der Reissenfelsgasse und der Kleinen Erde durch die Mauer gebrochen war, und über einen hölzernen Steg zum Friedhof“! ( Textul original în limba germană )

„Poarta Nouă sau Poarta Leșurilor, aflată vis a vis de vechiul cimitir evanghelic, a fost spartă în zid abia în anul 1787. Pînă în acest an se ajungea la cimitir prin Portița Leșurilor, perforată în zidul aflat între strada Reissenfelsgasse (strada Gheorghe Lazăr) și strada Kleine Erde (strada Pământul Mic / strada Filarmonicii), traversând un pod de lemn!“ ( Text tradus în limba română )

Cuvântul german „Steg“ înseamnă pasarelă sau pod îngust, așezat peste un pârău sau șanț ( schmale Brücke für Fußgänger über einen Bach oder Graben ), pentru a permite trecerea pietonilor.
Prin Portița Leșurilor, spartă în zidul incintei a III-a ( în prelungirea străzii Filarmonicii // Kleine Erde ) se ieșea din incinta orașului în spațiul aflat între cele două ziduri de fortificații, numit Zwinger. Din Zwinger se ieșea prin trecerea îngustă spartă „sub” Căsuța paznicului // Wächterhäuschen în zidul exterior. Această portiță, vizibilă în pictura lui F.A.R. Krabs, se afla vizavi de vechea poartă de intrare în cimitirul evanghelic! Deci, căsuța paznicului a fost construită acolo unde se afla o ușă/ ieșire/ portiță amenajată în zidul exterior, astăzi zidită dar încă parțial vizibilă?

Din cronica lui Emil Sigerus aflăm că în ziua de 15 noiembire 1677 a fost înecată o vrajitoare în lacul Croitorilor aflat lângă cimitirul evanghelic. La întoarcerea spectarorilor în cetate „s-a dărâmat podul de lemn din fața Portiței Leșurilor“! Deci din 1677 este atestată exista un pod de lemn ( „Holzsteg“ ) care traversa adâncitura de teren aflat în fața Poriței Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic. Acest pod apare în toate planurile orașului Sibiu din secolele XVII și XVIII!

~~~o~~~

Pe actuala str. Pompeiu Onofreiu, vis-a-vis de nr.3, se afla o fântăna, demolată în anii 1850. Asta înseamnă că fântăna se afla lângă zidul ( centurii a III-a ), între Poarta Leșurilor și bastionul Haller.
Din articolul d-lui Pavel Binder, „Date despre picturile murale din secolul al XVI-lea de la Brașov și Sibiu”, citez urmatorul fragment de text: „Deasupra porţii „Liechentürl” pe un fundal albastru era zugrăvită o coroană aurie. Pe porţiunea de zid situată intre această poartă şi Bastionul Haller se găsea o boltă, unde era instalat un sulinar ( fântână cu ţevi ), pe peretele căreia era zugrăvit un peisaj“.
Fântâna situată pe strada Pompeiu Onofreiu / Maternității [ Hallergasse ] vis-a-vis de casa cu nr. 8 [ astăzi nr. 3 ] apare și în descrierea din albumul lui Johann Böbel.

~~~o~~~

De la Johann Böbel aflăm că în anul 1834 au fost construite treptele din piatră și noua poartă de intrare în cimitirul evanghelic. Între 1864-1865 a fost regularizat cimitirul, demolate clădirile din lemn și ridicată noua hală de doliu, capela pentru slujbe. Construcțiile din lemn, demolate erau; hala de intrare în cimitir, hala pentru adunarea bărbaților, hala pentru femei, hala pentru studenți și căsuța predicatorului.
Între 1850-1870 au fost amenajate o serie de cripte noi pe partea vestică a cimitirului. In anii ’60 și ’80 cimitirul a fost extins prin anexarea grădinii de la nr 5 ( 1881 ). Noua hală de doliu, capela pentru slujbe de înmormântare, a fost inaugurată în data de 4 ianuarie 1866 ora 10.
În timpul lucrărilor de regularizare a cimitirului în anii 1864-1865 au fost amenajate drumuri și plantat numeroși copaci, ceea ce deplănge Böbel, deoarece prin plantarea copacilor a dispărut „priveliștea frumoasă“ asupra Munților Făgăraș.

~~~o~~~

În cartea lui Arnold Pankratz despre proveniența numelor străzilor sibiene „Die Gassennamen Hermannstadts“, tipărită 1935 la editura Krafft & Drotleff, scrie că drumul spre noul cimitir trecea prin „micuța portiță de pe pajiste” // „kleines Dürchen auf der Wiesen” / St.I.1561, sau prin „Portița Leșurilor” // „Leichentürel” / St.II.1616. Strada pe care se deplasa cortegiul funerar se numea Strada Portița Leșurilor // „Leichentürgasse”. După amenajarea noii porți spre cimitir in 1787, numele strazii a fost schimbat în „Străduța Leșurilor” / „Leichengäßchen” ( vezi harta orașului din 1845 ) și „Strada Leșurilor” // „Leichengasse”.
În sec XIX numele străzii a fost schimbat în „Strada Promenadei” // „Promenadengasse”, iar după 1872 în „Strada Reissenfels” // „Reissenfelsgasse” – azi, str. Gheorghe Lazar!

~~~o~~~

Totuși, pare plauzibil să fi exista deja în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, deci, ante 1787, o trecere/ poartă lângă Turnul Frânghierilor ( Seilerturm ). Această trecere apare în planul orașului Sibiu din 1771 exact pe locul unde a fost amenajată Poarta interioară a Leșurilor în 1787! Trecerea prin zidul exterior, marcată în acest plan cu numărul „34” „Leichen Thürl” // Portița Leșurilor este poziționată corect, pe axa podului de trecere spre cimitir. Deoarece în 1776 încă nu exista Poarta exterioară a Leșurilor, planul a fost completat de mână cu o liniuță care încerca să vizualizeze drumul din interiorul orașului prin Zwinger spre cimitir. 

~~~o~~~

Stânga: detaliu din harta topografică a orașului Sibiu realizată în jurul anului 1700 în care apare canalul proiectat pentru transportul materialelor necesare construirii Citadelei – „Carte topographique des environs, ( et qui démontré le canal qui doit ê[s]tre fait pour la conduit[i]e des matériaux nécessaires à fabrique[r] de la Citadelle ), D. Herman[n]stadt”.
Dreapta: planul orașul Sibiu, capitala Transilvaniei și reședința Principeleui – „Cibinium alias Hermons. o Hermestat Capitale Della Transilvania.resa all-Esercito Imperiale l-anno.1687“ – realizat de Giovanni Giacomo Rossi în 1687. În partea stângă se văd șanțurile / gropile fără apă, săpate extra muros între bastionul Cisnădiei și bastionul Haller ( H. fosse senz acqua ) și moara Hirschmühle // Moara Cerbului, din fața Portiței Leșurilor / str. Lucian Blaga ( I. Molini ). Drumul ( podul ) peste groapa fără apă între zidul orașului și vechiul cimitir evanghelic este vizibil în acest plan!

~~~o~~~

Stânga: plan al orașului Sibiu datat 1711-1732 în care se vede clar spărtura / trecerea/ portița/ poarta marcată cu numărul „2” „Leichen Thor” // Poarta Leșurilor” exact în locul în care sunt de părere că se afla intradevăr trecerea prin zidul centurii a III-a și zidul exterior spre cimitirul evanghelic.
Dreapta: plan al orașului Sibiu din a doua jumătate a secolului al XVII-lea ( 1687 ) în care este marcată cu litera „B” spărtura / trecerea/ portița/ poarta „Leichen Thor” // Poarta Leșurilor” și drumul spre cimitirul evanghelic.

~~~o~~~

Stânga: harta orașului Sibiu realizată de K. Reinerth în 1896 după planul original „Plan der Stadt Hermanstadt 1647” datat 1647. Dacă datarea „1647” este corectă, atuncea autorul hărții din 1699, atribuită lui Morando Visconti a știut de existența hărții din 1647! În harta din 1647 se vede o „construcție” alipită intramuros de zidul incintei a III-a în zona portiței. Nu este exclus să fi fost o construcție defensivă din lemn cu o singură încăpere, așezată pe stâlpi sau zid, numită „Czartacke” ( cerdac ), care apare și în harta lui Visconti.
Dreapta: harta lui Morando Visconti din 1699 în care apare drumul și podul de lemn menționat de Emil Sigerus! Acel drum pornea la zidul incintei a III-a!!!, trecea prin spațiul Zwinger și zidul exterior, traversa șanțul extra muros și se termina pe dâmbul de pământ în fața porții cimitirului evanghelic. Autorul hărții a confundat portița ( leșurilor ) cu poarta ( cimitirul ) poziționând-o fals, vezi numărul „5”.

~~~o~~~

Stânga: planul orașului Sibiu realizat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea ( 1771 ). Interesant este faptul că trecerea prin zidul centurii a treia de fortificații spre cimitirul evanghelic este poziționată lângă Turnul Frânghierilor // Seilerturm, acolo unde Poarta interioară a Leșurilor a fost amenajată abia în 1787! În schimb, trecerea prin zidul exterior, marcată în acest plan cu numărul „34” „Leichen Thürl” // Portița Leșurilor este poziționată corect, pe axa podului de trecere spre cimitir. Deoarece în 1776 încă nu exista Poarta exterioară a Leșurilor, planul a fost completat de mână cu o liniuță care încerca să vizualizeze drumul din interiorul orașului prin Zwinger spre cimitir.
Dreapta: planul orașului Sibiu din 1829 în care drumul între Poarta interioară a Leșurilor și Poarta exterioară a Leșurilorcare din spațiul Zwinger este marcat cu două liniuțe. În acest plan noua trecere spre cimitirul evanghelic se numește „Neu-Thor” // Poarta Nouă!

~~~o~~~

Stânga: planul orașului Sibiu din 1845 în care trecerea/ poarta spre cimitirul evanghelic se numește „Neu-Thor” // Poarta Nouă!
Dreapta: în detaliul din pictura lui August Sporner realizată în 1883 sunt localizate/ marcate Portița Leșurilor și Poarta Leșurilor amenajate în zidul centurii a treia și zidul exterior.

~~~o~~~

Din articolul „Die Hallerbastei“ // Bastionul Haller, scris de arhitectul sibian Otto Czekelius și publicat în anul 1976 în ziarul „Neuer Weg“, aflăm că bastionul Haller a fost ridicat peste o construcție mai veche, zidul centurii a III-a de fortificații, și nu a fost amplasat în fața acesteia!
„În timpul lucrărilor de renovare a clădirii Maternității, construită în interiorul bastionului la începutul acestui secol, am putut stabili că centura cea mei exterioară de fortificație intră în perimetrul bastionului, adică vechiul zid era încă existent, dar era acoperit cu pământul cu care a fost umplut spațiul bastionului. Această plasare a unei fortificații peste și nu în fața altei fortificații nu este unică în Sibiu, dar este cel puțin o formă remarcabilă de construcție.”
„Bei Umbauten an der Geburtenklinik, die zu beginn dieses Jahrhunderts im Inneren der Bastei errichtet wurde, konnten wir feststellen, dass die äusserste Ringbefestigung sich in der Bastei fortsetzt, dass die alte Mauer also zwar noch vorhanden ist, aber durch das Aufschütten vom Erdreich verdeckt wurde. Dieses Darüberstülpen ( und nicht Davorsetzen ) einer Befestigungsanlage auf eine andere ist zwar in Sibiu nicht einmalig, stellt aber immerhin eine auffallende Bauweise dar.”

Die Hallerbastei ~ Otto Czekelius „Rund um den Großen Ring“, articol apărut în ziarul Neuer Weg 1976 ( Jg. 28 – 8467 vom 4. August 1976, S. 6ff. bis einschl. Jg. 28 – 4898 vom 10. September 1976 ). Ilustrație de Horst Zay.

~~~o~~~

În veduta orașului Sibiu – Prospect-1733 Friedrich Schwandtner + Johann Eltner – realizată în 1733, portița de trecere din cetate spre vechiul cimitir evanghelic este marcată cu litera „F”, se numește „Das Leüchen Thörel” // „Portița Leșurilor” și este poziționată lângă „Turnul Gros“!

Sursa ilustrații: arhiva grupului de Facebook „Alt-Hermannstadt“.

~~~o~~~

Informații suplimentare despre Poarta Leșurilor, Portița Leșurilor și vechiul Cimitir Evanghelic se pot citi și la următoarele link-uri accesate:

LINK Poarta Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic // Leichentor und alter evangelischer Friedhof | 1
LINK Portița Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic // Leichentürchen und alten evangelischen Friedhof | 1
LINK Portița Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic // Leichentürchen und alten evangelischen Friedhof | 2

Pentru o mai bună înţelegere a textelor traduse din limba germană, aici câteva precizări:
Cuvântul german Tür / diminutiv Türchen sau Türl ( în dialectul săsesc vorbit la Sibiu: Dir / diminutiv Dirchen sau Dyrchen ) înseamnă ușă!, cuvântul german Tor ( săsește: Dier ) înseamnă poartă! Deci acolo unde apare cuvântul „Leichentürchen“ este vorba de o portiță ( ușiță ), o deschizătură în zidul incintei de fortificație… și ca atare trebuie înțeleasă acea trecere numită „Leichentürchen“ // „Portița Leșurilor”!

Portița Leșurilor // Leichen Türchen era formată din două treceri:
Portița interioară a Leșurilor – trecere realizată în jurul anului 1553 în zidul centurii a III-a de fortificații, lângă bastionul Haller – la capătul străzii Kleine Erde ( ulița Pământul Mic ) // str. Filarmonicii.
Trecerea exterioară a Leșurilor – trecere amenajată în tronsonul zidului exterior, lângă bastionul Haller, în timpul construcției tronsonului de fortificații. O parte din trecerea obturată este vizibila și azi în zidul exterior.
Poarta Leșurilor // Leichenthor era, de asemenea, formată din două treceri:
Poarta interioară a Leșurilor – trecere carosabilă realizată în anul 1787 în zidul centurii a III-a de fortificații lângă Turnul Frânghierilor // Seilerturm – la capătul străzii Reissenfelsgasse ( ulița Reissenfels ) // str. Gheorghe Lazăr.
Poarta exterioară a Leșurilor – trecere carosabilă realizată în anul 1787 în tronsonul zidului exterior, vis-à-vis de poarta de acces în vechiul cimitir evanghelic. Trecerea prin zidul exterior există și astăzi la capătul străzii Gheorghe Lazăr // Reissenfelsgasse!

Poarta interioară a Leșurilor și Poarta exterioară a Leșurilor apar de-a lungul timpului sub următoarele denumiri: Poarta Leșurilor // Leichenthor ; Poarta Nouă a Leșurilor // Neues Leichenthor ; Poarta Nouă // Neu-Thor ; Poarta Promenadei // Promenadenthor și Poarta Teatrului // Theatherthor.

Totuși, trebuie menționat că în unele surse trecere, realizată în 1554, este poziționată lângă Turnul Funarilor sau lângă Turnul Gros. Nu poate fi exclusă posibilitatea existenței unei portițe lângă Turnul Gros. Important ar fi de explicat sensul unei asemenea treceri lângă rondelă.
Cert, și logic, este că Portița Leșurilor, amenajată în zidul centurii a treia în 1554, se afla pe aliniamentul podului de lemn construit extramuros între zidul exterior și vechea poartă de intrare în cimitir. Acea poartă se afla în colțul nordic al cimitirului, de unde pornea și vechea stradă spre Nocrich // Leschkirch. În toate planurile și hărțile din secolele XVII – XIX podul de lemn este poziționat lângă bastionul Haller!

~~~o~~~

Colaje realizate cu ajutorul ilustrațiilor din arhiva personală și arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

~~~o~~~

În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie într-o hartă din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830-1882/83. Aici o scurtă descriere a Portiței și Porții Leșurilor, și cimitirului Evanghelic:
1 – Fosta hală pentru adunarea barbaților
2 – Fosta hală pentru adunarea femeilor
3 – Casuța predicatorului / preotului
4 – Hală pentru adunarea studenților
5 – Noua hală pentru slujbe de înmormântare
6 – Criptele construite în anii 1850
7 – Criptele construite între 1860-1880
8 – Extinderea cimitirului între 1860-1880
9 – Fântana „Kalter Brunnen“ – izvor dispărut ~1850

Böbel notează următoarele:
„În anul 1834 au fost construite noua poartă de intrare în cimitir, împreună cu zidul și noua scară de acces, din piatră. Între 1864-1865 a fost regularizat cimitirul, demolate clădirile din lemn și ridicată noua hală de doliu, capela pentru slujbe. Construcțiile din lemn, demolate erau; hala de intrare în cimitir, hala pentru adunarea bărbaților, hala pentru femei, hala pentru studenți și căsuța predicatorului.

Între 1850-1870 au fost amenajate o serie de cripte noi pe partea vestică a cimitirului. In anii 1860 și 1880 cimitirul a fost extins prin anexarea grădinii de la nr 5 ( 1881 ). Noua hală de doliu, capela pentru slujbe de înmormântare, a fost inaugurată în data de 4 ianuarie 1866 ora 10.
În planul din 1875 se mai văd vechea stradă spre Nocrich / Leschkirch și straduța dispărută, Straussenburg Gasse. Fântăna rece / Kalter Brunnen ( disparută în anii 1850 ) se afla pe str. Izvorului / Kaltbrunn Gasse.”

În anii 1850 a fost demolat zidul între Poarta Leșurilor și Școala orășenească de călărie, până la o înălțime de 12 pantofi ( 12 Schuh ). În același deceniu au fost tăiați salcâmii plantați de generalul Stenkantin în anii 1830. La fel a fost înlăturată fântăna care se afla vis-a-vis de casa str. Haller nr.8 [ azi, str. Pompeiu Onofreiu nr.3 ] zonă numită „in spatele zidului“ ( „hinter der Mauer“ ).

În anii 1850 s-a construit lângă Poarta Leșurilor, pe locul unde se afla pe vremuri un șopron de unelte gospodărești ale orașului, clădirea de la nr.17 [ azi, se află pe locul respectiv Spitalul Clinic de pediatreie, str. Gheorghe Lazar ]. În acelasi deceniu a fost demolată și Căsuța paznicului // Wächterhäuschen de pe zidul exterior! În anul 1880 a fost regularizată str. Haller. și a fost pavat drumul și adăncitura din mijlocul străzii, pe unde curgea un „firicel de apa vie“ ( „Rinnsal mit lebendem Wasser“ ). Clădirea de la nr.17 si căsuța paznicului de poartă de pe zidul exterior se aflau pe perimetrul Zwinger ului, între zidul centurii a III-a, zidul exterior, str. Gheorghe Lazar și bastionul Haller.“

~~~o~~~

Stânga: „Johann Böbel – Poarta Leșurilor din Sibiu, vedere dinspre oraș ( demolată 1858 )“ // „Das Hermannstädter Leichentor, Innenansicht ( abgetragen 1858 )“ – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.
Dreapta: Poarta interioară a Leșurilor demolată 1858 – vedere dinspre Poarta exterioară a Leșurilor. Pictură realizată de Johann Böbel înainte de demolare în 1858.

În cartea, „Despre Sibiul vechi“ // „Vom alten Hermannstadt“, (1922), autorul Emil Sigerus, etnograf, colecționar, istoric și scriitor sas din Sibiu, descrie la pagina 13 locul în care se aflau Portița Leșurilor și Poarta Leșurilor:

„Das Neu- oder Leichentor gegenüber dem alten evangelischen Friedhof wurde erst 1787 durch die Mauer gebrochen. Bis zu diesem Jahr gelangte man durch das Leichentürchen, das zwischen der Reissenfelsgasse und der Kleinen Erde durch die Mauer gebrochen war, und über einen hölzernen Steg zum Friedhof“! ( Textul original în limba germană )

„Poarta Nouă sau Poarta Leșurilor, aflată vis a vis de vechiul cimitir evanghelic, a fost spartă în zid abia în anul 1787. Pînă în acest an se ajungea la cimitir prin Portița Leșurilor, perforată în zidul aflat între strada Reissenfelsgasse (strada Gheorghe Lazăr) și strada Kleine Erde (strada Pământul Mic / strada Filarmonicii), traversând un pod de lemn!“ ( Text tradus în limba română )

~~~o~~~

~~~o~~~

O descriere asemănătoare despre Poartă Leșurilor // Leichentor se regăseşte şi în album realizat de renumitul cronicar, cartograf și pictor amator Johann Böbel: „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate” ( traducere mot-a-mot „Porțile odinioară existente ale Sibiului după natură desenate” ). Albumul a fost descoperit după moartea artistului, survenită în luna aprilie 1887. Existența albumului este atestată și într-un articol apărut în Korrespondenzblatt des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde din 27 august 1887.

Fosta uliță Reissenfelsgasse, azi strada Gheorghe Lazăr, și noua trecere prin zidul exterior de fortificații realizată în anii 1890, fotografiate dinspre Marea Promenadă în jurul anului 1910.

Cele două picturi, în care apare Poarta Leșurilor // Leichentor, se află în albumul realizat de pictorul amator Johann Böbel, „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate”. Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

~~~o~~~

~~~o~~~

Cimitirul evanghelic și Portița Leșurilor au fost amenajate în perioada epidemie de ciumă din 1554. Poarta Leșurilor ( Leichentor ), numită de Böbel Poarta Nouă ( Neutor ), amenajată în zidul centurii a III-a lângă Turnul Frânghierilor și Poarta Promenadei ( Promenadentor ) amenajată în zidul exterior au fost construite 1787. În anul 1854 ( la Böbel 1858 ) a fost demolat Turnul Frânghierilor/ Funarilor ( Seilerturm ) și segmentul de zid aferent cu Poarta Leșurilor. Cu această ocazie au fost realizate și cele două treceri pietonale lângă Poarta Promenadei din zidul exterior.
În 1917 s-au interzis înmormântări în cimitirele vechi din incinta orașului. Începând din 1 decembrie 1917 s-au permis înmormântari doar în cimitirul orășenesc deschis în data de 3 decembrie 1907 pe Calea Dumbrăvii.
Cimitirul evanghelic din fața Portii Leșurilor a fost desființat în anii 1970. Pe terenul fostului cimitir se află, azi, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu și Facultatea de Medicină, ULBS.

~~~o~~~

Stânga: Fosta uliță Reissenfelsgasse, azi, strada Gheorghe Lazăr, și noua trecere prin zidul exterior de fortificații realizată în anii 1890, fotografiate în perioada interbelică. În fundal se văd reptele din piatră și poarta de intrare în vechiul cimitir evanghelic.
Dreapta: Promenada inferioară fotografiată în perioada antebelică. În fundal se vede strada Bastionului ( Basteigasse ), azi tronson al Bulevardului Corneliu Coposu. În partea dreaptă apare panta de urcare spre strada Straussenburg ( Straussenburggasse ), fosta stradă spre Nocrich ( Leschkirch ) unde se afla vechea poartă de acces în cimitiru evanghelic ( ante 1834 ). În partea de jos a fotografiei se vede trecerea pietruită spre cimitir!

~~~o~~~

Stânga: Poarta interioară a Leșurilor, vedere dinspre oraș. Detaliu din pictura realizată de Johann Böbel înainte de demolare în 1858.
Dreapta: Poarta interioară a Leșurilor, vedere dinspre Poarta exterioară a Leșurilor. Detaliu din pictură realizată de Johann Böbel.

~~~o~~~

În 1873 apare la Sibiu cartea lui Adolf von Hochmeister „Leben und Wirken des Martin Edlen von Hochmeister” dedicată vieții și activității renumitei personalități sibiene Martin von Hochmeister, sau Martin Edler von Hochmeister. Adolf von Hochmeister ( 1823-1910 ) a fost fiul lui Martin von Hochmeister jun. ( 1767-1837 / tipograf, librar, editor și primar al Sibiului ) și nepotul lui Martin Hochmeister sen. ( 1740-1789 / tipograf, librar și editor sibian renumit ).
Cartea lansată la editura proprie a lui Adolf v. Hochmeister a fost tipărită la tipografia lui Theodor Steinhaußen și ne oferă date valoroase, adunate din diferite surse, despre istoriei familiei Hochmeister. Principala dintre aceste surse a fost jurnalul familiei Hochmeister, așa-numita Carte a casei (Hausbuch), începută de Martin Hochmeister sen. în 1766 și continuat de fiul acestuia, Martin Edler von Hochmeister până în 1835. Jurnal a fost completat de o serie de note biografice și un necrolog început de Martin Edler von Hochmeister în 1808 pe fondul premonițiilor morții și completat de propria sa mână în 1818.
La pagina 33 găsim informații foarte interesante despre Poarta Teatrului/ Poarta Nouă/ Poarta Leșurilor:
„Zufolge S. 152 der mehrberufenen Schrift, verdankt Hermannstadt auch diesem Theaterbau, zu seinen vier Stadtthoren, dem Heltauer-, Burger-, Elisabeth- und Sagthor, die Eröffnung eines fünften, des sogenannten Theaterthores auch Neu- und Leichenthor genannt, welches erst im Jahre 1787 durch die Mauer gebrochen wurde und einem wahren Bedürfnis abgeholfen haben mag, denn die Stadt hatte bis dahin an ihrer Süd-Ostseite keine Zufahrt und die von jener Seite Kommenden mußten, mit einem namhaften Umweg, sei’s zum Heltauer-, sei’s zum Elisabeththor sich wenden.
Weiters werden S. 111 und 112 dieser Schrift, Hermannstadts Bastionen, nämlich die Burgerthorbastion, die Hallerbastion, die Heltauerthorbastion und die Sagthorbastioni, mit dem Beisatze aufgeführt: Der Wall vor der Heltauerthorbastion, welcher bis zur Hallerbastion reicht, und das neue oder Theaterthor, das Schauspielhaus und die Schießstadt einschließt, wäre vielleicht als die neue, oder Theaterthorbastion anzusehen, bis jetzt wird diese Gegend Zwinger genannt.” ( Text original în limba germană )

„Potrivit p. 152 din documentul menționat în mod repetat, orașul Sibiu datorează acestui edificiu de teatru, pe lângă cele patru porți ale orașului, Poarta Cisnădiei, Poarta Burger/ Ocnei, Poarta Elisabeta/ Gușteriței și Poarta Sag/ Turnului, și deschiderea unei a cincea, așa-numita Poarta Teatrului, numită și Poarta Nouă și Poarta Leșurilor, care a fost spartă în zid abia în 1787 și astfel a satisfăcut o nevoie reală, deoarece până atunci orașul nu avea acces pe latura sa de sud-est și cei care veneau din acea parte au trebuit să facă un ocol considerabil, fie către Poarta Cisnădiei, fie către Poarta Elisabeta. În continuare, sunt enumerate pe paginile 111 și 112 din acest document, bastioanele Sibiului, și anume bastionul de la Poarta Ocnei, bastionul Haller, bastionul de la Poarta Cisnădiei și bastionul de la Poarta Turnului, cu adaosul: Zidul din fața bastionului de la Poarta Cisnădiei, care se extinde până la bastionul Haller și cuprinde poarta noua sau a teatrului, casa de spectacole și poligonul de tragere, ar putea fi văzute ca bastionul porții noi sau bastionul Porții Teatrului, până acum această zonă se numește Zwinger.” ( Text tradus în limba română )

~~~o~~~

În ziarul lui Martin Hochmeister „Siebenburger Zeitung”, tipărit 1784 în tipografia Hochmeister, a fost publicată prima descriere serioasă a orașului Sibiu. Din această descriere, preluată aproape integrală de Emil Sigerus în cartea „Despre Sibiul vechi“ // „Vom alten Hermannstadt“ ( vol.I 1922, p.50 ) aflăm următoarele informații despre „Portița Leșurilor” ( Leichen-Thürgen ):
„Das Leichen-Thürgen selbst, welches gleichsam in diese und in die daran stoßende Haller-Bastey eingehauen zu seyn scheint, sieht ganz gegen den Aufgang der Sonne, und wenn wir der Nachricht des Miles trauen, so ist es wirklich auf Veranlassung jener schrecklichen Pest, die im Jahre 1554 bis 1555 wütet, in die Stadtmauer gebrochen worden, weil man die Toten in den anderen Ruhestätten in der Stadt und vor dem Sag-Thor nicht mehr behalten konnte. Zur gleichen Zeit wurden also auch einige Teiche der Schneiderzunft eingenommen und von einem Wall bis auf den anderen eine auf Mauer-Pfeilern ruhende, lange und gedeckte Brücke geschlagen.” ( Textul original în limba germană )

„Portița Leșurilor în sine, care pare să fie perforată în acesta (zidul propriu) și în bastionul Haller alăturat ei, stă cu fața spre răsăritul soarelui și, dacă avem încredere în cele raportate de Miles, întradevăr a fost spartă în zidul orașului la instigarea acelei teribile ciume, care a făcut ravagii între 1554 și 1555, deoarece morții nu mai puteau fi înmormântați în celelalte locuri de odihnă din oraș și din fața Porții Sag/ Turnului. În același timp au fost preluate unele bălți de la breasla croitorilor și s-a construit de la un val de pământ la altul un pod lung și acoperit, sprijinit pe stâlpi zidiți.” ( Text tradus în limba română )

În această pictură, realizată de pictorul sibian Johann Böbel în 1876 se vede hanul cu biliard și Turnul Lăcătușilor și Turnătorilor de cositor ( Schlosser- und Zinngießerturm ) situate pe strada Cetății ( Harteneckgasse ), între Turnul Gros ( Dicken Turm ) și Turnul Funarilor/ Frânghierilor ( Seilerturm ). Hanul construit 1789 în curtea teatrului lângă Turnul Lăcătușilor și Turnătorilor de cositor, în spațiul numit Zwinger, se numea Gasthaus „Kaiser von Österreich” ( hanul „Împăratul Austriei” ). În anul 1876 a fost demolată clădirea hanului din curtea teatrului. Turnul Lăcătușilor și Turnătorilor de cositor, cunoscut sibienilor și sub denumirea de „Turnul lui Herbert”, a fost demolat 1877. Friedrich Michael Herbert a fost directorul Casei de economii Sibiu // Hermannstädter Allgemeine Sparkassa ( HAS ) și a amenajat turnul ca locuință. Turnul și fațada hanului au fost pictate de Kinast, pictorul de culise al teatrul Hochmeister.

Pictorul sibian Johann Böbel notează în harta din 1875, desenată și completată de el cu texte olografe în anul 1883, următoarele:
„Im Jahre 1876 wurde auch das Theaterhof Gebäude und der gewölbte lange Gang ins Theater abgetragen, und blieb der Herbert sche Thurm stehen. Im Jahre 1877 jedoch, wurde auch der Thurm abgetragen, das Theater Gebäude wurde mit neuer Faßade versehen, der neu entstandene Theaterplatz wurde planiert und mit Trotoir belegt. Im Jahre 1880. wurde vom Theaterplatz bis zum PromenadeThor vom Stadtverschönerungs-Verein ein schöner Park angelegt.”
„În anul 1876 au fost demolate clădirea din curtea teatrului împreuna cu gangul boltit spre teatru. În anul 1877 a fost demolat Turnul lui Herbert și fațada teatrului a fost renovată, schimbată. Spațiul nou din fata teatrului a fost planat si prevăzut cu trotuat. În anul 1880 „Societatea pentru înfrumuseţarea oraşului” a amenajat între teatru și Poarta Leșurilor un parc frumos. În anul 1880 Societatea pentru înfrumusețarea orașului a amenajat un parc frumos între piața teatrului și Poarta Promenadei.”

După Emil Sigerus Turnul Lăcătușilor și Turnătorilor de cositor a fost demolat împreună cu hanul în anul 1876! „1876.25.11. Der Schlosserturm östlich vom Theater wird abgetragen.” // „1876.25 noiembrie. Se demolează Turnul Lăcătușilor situat pe partea estică a teatrului.” Emil Sigerus – Cronica orașului Sibiu (pag. 50).

În data de 11 iunie 1787 tipograful sibian Martin Hochmeister încheie cu orașul Sibiu un contract de închiriere pentru terenul aflat între zidul interior și cel exterior, de la Turnul Dulgherilor pînă la Turnul Lăcătușilor, cu scopul de a edifica pe vechea fortificație numită Turnul Gros un teatru (Komödien-Haus). Teatrul lui Hochmeister a fost inaugurat în data de 1 Iunie 1788.

Construcția de fortificație în formă de U cunoscută sub numele de „Turnul Gros“ a fost ridicată în perioada lui Marcus Pempfflinger 1540. Rondela, precursorul bastionului, a fost amplasată extra muros pentru a întări centura a III-a de fortificație din partea sud-estică a orașului între Poarta Cisnădiei și bastionul Haller.
„În data de 11 iunie 1787 tipograful sibian Martin Hochmeister încheie un contract (Bestand- und Zinskontrakt) cu orașul Sibiu, prin care terenul aflat între zidul interior și cel exterior, de la Turnul Dulgherilor pînă la Turnul Lăcătușilor, trece în posesia lui cu scopul de a amenaja un teatru (Komödien-Haus) pe Turnul Gros“. (Emil Sigerus – Despre Sibiul vechi I)
În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie într-o hartă din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830-1882/83. Aici o scurtă descriere a Turnului Gros.

I – Curtea teatrului
II – Clădire han / biliard și locuința actorilor
III – Turnul lui Herbert amenajat ca locuință
IV – Șopron lângă construcția nouă
V – Intrarea în teatru prin gangul boltit
VI – Șopron pentru unelte gospodărești
VII – Intrarea spre teatru și intrarea în curte
VIII – Zwinger demolat la începutul anilor ‘70

Böbel scrie: „În anii ’60 a fost demolat zidul interior, între cazarmă și teatru. Astăzi (anul 1883) mai există doar cele 3 turnuri frumoase și restul zidului pînă la o înălțime de 12 „pantofi“ (12 Schuh). În anii ’70 au fost demolate zidul și Zwinger ul îngust între zidul incintei a III-a și zidul exterior, aflate între teatru și Poarta Leșurilor, [adică pînă la str. Reissenfels Gasse, fosta str. Leichen Gasse (Leșurilor), astăzi str. Gheorghe Lazăr, întrucât Poarta Leșurilor (construită 1787) și Turnul Funarilor (construit ~1350) au fost demolate deja 1858]. În anul 1858 au fost amenajate cele două treceri pietonale de lângă Poarta Promenadei. În anul 1876 au fost demolate gangul boltit spre teatru și clădirea/hanul din curtea teatrului. 1877 a fost demolat Turnul lui Herbert (Lăcătușilor), iar fațada teatrului a fost renovată primind un nou aspect. În anul 1880 „Societatea pentru înfrumuseţarea oraşului“ (Stadt Verschönerungs-Verein) a amenajat între teatru și Poarta Leșurilor / Poarta Promenadei un parc frumos – astăzi Grădina Muzeului de Istorie Naturală.“

(o descriere asemănătoare despre Turnul Gros // Dicker Turm se regăseşte şi în albumul lui Böbel despre Porţile oraşului Sibiu – „Die Stadttore von Hermannstadt“.)

Teatrul construit de Hochmeister a fost inaugurat 1788 de trupa de actori a lui C.L. Seipp din Bratislava. În 6 august 1826 teatrul este distrus de un incendiu. Va fi reconstruit după modelul teatrului vienez. În anul 1865 orașul cumpără teatrul lui Hochmeister. In anul 1868 trupa de teatru a lui Mihail Pascaly, din care făcea parte și tânărul Mihai Eminescu, prezintă în acest teatru prima piesă în limba română. In 19 februarie 1949 teatrul este din nou distrus de un incendiu. Pe locul teatrului a fost ridicată cădirea Clubului Uzinelor Independența, demolată 1990. Din 2004 Turnul Gros găzduiește Sala Thalia a Filarmonicii de Stat din Sibiu.
…

„Die vormals bestandenen Stadtmauern waren gegen das innere der Stadt mit starken Bogen Wölbungen versehen auf welche die gedeckten Gallerien bestanden, zu diesen führten gemauerte Treppen. Auf den Gallerien waren die Schüsscharten in der Mauer angebracht, zur Vertheidigung der Stadt. In den 60ziger Jahren wurde die Stadt Mauer von der Kaserne angefangen bis zum Theater abgetragen, ungefähr 12 Schuh Höhe blieb erhalten, sammt den 3 Thürmen, welche 1883 noch stehen, diese Thürme besonders schön. In den 70ziger Jahren wurde die Stadt Mauer mit dem Zwinger vom Theater bis zum Leichen Thor abgetragen. Der von H. Sparkassa Direkter Herbert früher herichten lassende Thurm sammt dem Stock hohen Theater Hof Gebäude (Gast und Billard) Haus blieb erhalten. Im Jahr 1858 wurde der innere Thurm-Leichen Thor sammt dem Stockhohen Thor Hüters Häuschen abgetragen. Zur selben Zeit wurden die beiden Nebenausgänge am äusseren Thor gebrochen, (siehe Plan.)

I. Der Theater Hof
II. Das Stockhohe Theater Hof Gebäude. Gast und Billard Haus
III. Der Herberth’sche Thurm
IV. Schopfen
V. Der gewölbte Gang ins Theater
VI. Schopfen.
VII. Stadtmauer. Eingang in den gewölbten Gang, Daneben das Thor in den Theater Hof
VIII. Der Zwinger
IX. Das Stock hohe Thorhüter Häuschen. (neben dem Leichentor / Promenad-Thor)
X. Der Thurm daneben das Thor. An der Stelle wo das Haus Nro.17 steht war ein grosser Schopfen zu verschiedenen Gerätschaften der Stadt

Im Jahr 1876 wurde auch das Theater Hof Gebäude und der gewölbte Gang zum Theater abgetragen und blieb der Herberth’sche Thurm nur ein Jahr noch erhalten. Im Jahr 1877 wurde auch der Thurm abgetragen, das Theater Gebäude wurde mit neuer Fasade versehn, der neu entstandene Platz planiert und Trotoir gelegt. Im Jahr 1880 wurde vom Theater Patz bis zum Leichenthor (Promenad-Thor) vom Stadt-Verschönerungs Verein ein schöner Park angelegt. Die neue Harteneck Gasse reguliert, gepflastert und den Rinnsal mit lebendem Wasser versehn, so auch die Hallergasse.“
(Turnul Gros – Text original din harta lui Böbel 1882/83)

Acest articol este dedicat statuii misterioase denumită Călugărul cu mantia roșie // Der Mönch mit dem rothen Mantel, situată „deasupra” Porții Cisnădiei ( Heltner Thor ).
În cartea lui Emil Sigerus „Despre vechiul Sibiu“ // „Vom alten Hermannstadt” este menționat un articol apărut 1784 în ziarul „Siebenbürger Zeitung“ dedicat istoriei orașului Sibiu. În acest articol este descrisă o statuie misterioasă, care se afla în „fața” Porții Cisnădiei „…deasupra Porții Heltner, pe partea dreapta, la ieșire“ // „…über dem Heltner Thore, rechts bey dem Ausgang.”

În acest colaj este marcat locul unde s-a aflat statuia misteriosului Călugăr cu mantia roșie așa cum este descris în cartea lui Sigerus și poziționată într-un desen realizat de un artist necunoscut în jurul anului 1835

Poarta Cisnădiei, vechea denumire Heltner Thor, a fost construită la mijlocul sec al XIV-lea și demolată în 1836 (1839). Bastionul din fața porții și Poarta Exterioară au fost construite între 1572-1577. Poarta Cisnădiei împreună cu bastionul și poarta exterioară au fost apărate și întreținute de breasla Măcelarilor // Fleischhauerzunft.
În 1792, au fost demolate Poarta exterioară și zidul sudic al bastionului. În perioada anilor 1792-1807, s-a construit pe locul respectiv Cazarma cezaro-crăiască orășenească de Infanterie // K.u.K. Städtische Infanterie Kaserne.

~~~o~~~

„Johann Böbel – Poarta Cisnădiei din Sibiu, vedere dinspre oraș (demolată în 1836) // „Das Heltauertor aus Hermannstadt, Innenansicht (abgetragen 1836)“ – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.“
„Johann Böbel – Poarta Cisnădiei din Sibiu, vedere din exterior (demolată în 1836) // „Das Heltauertor aus Hermannstadt, Aussenansicht (abgetragen 1836)” – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.“

~~~o~~~

Poarta Cisnădiei văzută din exterior. Desen realizat în jurul anului 1835, după demolarea tronsonului de zid situat între Turnul Măcelarilor și Cazarma cezaro-crăiască orășenească de Infanterie.

Stânga: Poarta Cisnădiei văzută din exterior. Detaliu dintr-un desen realizat în jurul anului 1835, după demolarea tronsonului de zid între Turnul Măcelarilor și Cazarma cezaro-crăiască orășenească de Infanterie.
Dreapta: Poarta Cisnădiei văzută dinspre oraș. Desen realizat înainte de demolare Turnului Măcelarilor în 1836

~~~o~~~

Statuia Călugărul cu mantia roșie era vopsită (pictată) și fixată (montată) pe o coloană de piatră. Pe soclul coloanei exista o inscripție cu numere romane scris cu litere minuscule (Mönchsschrift) și anume anul 1470. După demolarea Turnului de Poartă, statuia a fost depozitată în clădirea Gimnaziului Evanghelic (Liceul Brukenthal)… de unde a fost transferată / donată în 1908 Muzeului Brukenthal. Dacă nu a dispărut, se află și astăzi undeva în depozitul muzeului. Din păcate sculptura nu mai era întreagă în anul 1908, lipseau deja brațele și capul statuii.
Nu se știe exact pe cine sau ce reprezenta statuia din fața Porții Cisnădiei. Nici vestimentația persoanei, nici tunsoarea sau forma bărbii și nici culorile folosite (coloritul) pentru pictarea statuii nu dezvăluiau privitorului pe cine reprezenta statuia: un călugăr (Mönch), un cleric (Geistlicher), un Sfânt protector al orașului (Schutzpatron) sau pur și simplu pe misteriosul „Hermann“ – potrivit tradiție întemeitorul orașului, care îi poartă numele?

Dacă comparăm Poarta Cisnădiei din pictura lui Böbel, cu aceeași poartă desenată de un artist necunoscut în anul în care a fost demolat zidul centurii între poartă și cazarmă, se poate observa că, în pictură lui Böbel, lipsește dispozitivul pentru grilajul rabatabil / hersă cât și foișorul cu acoperiș din lemn deasupra coloanei situată pe partea dreaptă a trecerii pietonale! Fie că Böbel le-a uitat, omis, sau că nu le-a preluat, din schița originală, în pictura lui, realizată în anul 1851 (deci, dupa mai mult de un deceniu de la demolarea porții!). Pentru mine, desenul artistului necunoscut pare mai aproape de realitate, deoarece se știe că turnurile aflate între bastionul Soldisch și cel de la Poarta Cisnădiei nu au fost demolate împreună cu zidurile aferente!… ar fi o explicație pentru anul demolării porții la Böbel (1835/36) care diferă de cel din alte surse (1838/39).

La mijlocul sec.14 ( 1357-1366 ) a fost ridicată centura a treia cu turnurile aferente, incluzând oraşul de sus în sistemul de fortificaţii. Apărarea și intreținerea zidurilorilor și turnurilor a fost dată în grija breslelor Sibiene (~1457). Din această perioadă datează și Poarta Heltner/ Cisnădiei // Heltauer Tor.

Poarta Cisnădiei // Heltauer Tor, vechea denumire Heltner Thor, a fost construită la mijlocul sec al XIV-lea și demolată în 1836 (1839). Bastionul din fața porții și Poarta Exterioară au fost construite între 1572-1577. Poarta Cisnădiei împreună cu bastionul și poarta exterioară au fost apărate și întreținute de breasla Măcelarilor // Fleischhauerzunft. În 1792, au fost demolate Poarta exterioară și zidul sudic al bastionului.
În perioada anilor 1792-1807, a fost ridicată pe locul respectiv Cazarma cezaro-crăiască orășenească de Infanterie // K.u.K. Städtische Infanterie Kaserne.

Colaje realizate cu ajutorul ilustrațiilor din arhiva personală și arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

~~~o~~~

În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie într-o harta din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830 și 1882. Aici o scurtă descriere a Porţii Cisnădiei // Heltauer Tor:
1 – Poarta Cisnădiei demolată 1835-36 (1839)
2 – Hală de trecere construită în anii ‘20
3 – Casa îngrijitorului de turn
4 – Fântăna între turn și casa îngrijitorului
5 – Magazie militară, șoproane de lemn
6 – Fosta casuță a vămii
7 – Fosta casă a administratorului cazărmii
8 – Fosta magazie orășenească de lemne
9 – Fântână pe locul Pavilionului de ofițeri
10 – Fosta grădină a administrației cazărmii
11 – Baricadele din perioada 1848/49
12 – Fosta alee
13 – Locuința nouă a paznicului de poartă
14 – Locul unde se ținea târg de oi și miei
15 – Fosta movilă de argilă

„Poarta Cisnădiei, împreună cu zidul de apărare până la locuința administratorului cazărmii, au fost demolate între 1835-36. În același an au fost demolate și Zwinger ul împreună cu casa vămii și casa administratorului cazărmii (Beer). Casa vămii, recladită în anii ’50 ( devenită scurt timp locuința unui tocilar ), a fost demolată în anii ’70.
Magazia de lemne, de lângă Zwinger, a fost mutată lângă pârăul Trinkbach. În anii ’40, vechiul ceas de pe turnul Porții Cisnădiei ( împreună cu turnulețul construit pentru acest ceas ) au fost amplasate pe acoperișul cazărmii.
Paznicul turnului ( Turmwächter ) avea locuința sus in turn. Locuința îngrijitorului de turn ( Turmbesorger ) se afla împreună cu fântăna, lângă poartă. Locuința paznicului de poartă ( Thorhüter ) se afla lângă Clădirea Finanțelor, zonă unde se ținea târg de oi și miei. În fața cazărmii, pe locul unde se afla pe vremuri Pavilionul ofițerilor și un tei, s-a amenajat o fântănă.”
Turnul, apărat de breasla măcelarilor, a fost lovit în 27 iunie 1594 de trăsnet și reclădit în același an. Dintr-un document datat 1751 aflăm că Poarta Cisnădiei era dotată cu un grilaj rabatabil (hersă) și păzită de soldați.
În anul 1780 au fost introduse taxe de intrare în cetate: pentru o persoană se plătea 0,5 Creițar ( Kreuzer ) iar pentru o caruța 1 Creițar (în zi de târg se plătea taxă dublă).

Cazarma cezaro-crăiască orășenească de Infanterie // K.u.K. Städtische Infanterie Kaserne ( sursă text: Emil Sigerus )
„În 1782 magistratul orașului însărcinează o comisie cu alegerea unui amplasament potrivit pentru construcția unei cazărmi noi în zona Soldisch. Datorită inițiativei viitorului primar sibian Martin Hochmeister, devenit 1786 președintele comisiei, se hotărește în același an construirea noii cazărmi pe fumdamentele fostului bastion din fața Porții Cisnădiei. Construcția cazărmii (începută 1792 și finalizată 1807) sub conducerea maiștrilor constructori Michael Tischler, Georg Scherer, Andreas și Thomas Krauß, a progresat destul de încet deoarece fondurile disponibile erau insuficiente. Finanțarea lucrărilor planificate a fost realizată de oraș doar cu ajutorul unui credit imobiliar, costul cazărmii ridicându-se la peste 100.000 Galbeni // Gulden. Această sumă enormă a fost acoperită de contribuțiile cetățenilor orașului Sibiu.”
Cazarma cezaro-crăiască de Infanterie din Sibiu, devenită în perioadă interbelică sediul Regimentului 90 Infanterie și numită de sibieni „Cazarma 90”, a fost demolată în 1986.

~~~o~~~

„Johann Böbel – Poarta Cisnădiei din Sibiu, vedere dinspre oraș (demolată în 1836) // „Das Heltauertor aus Hermannstadt, Innenansicht (abgetragen 1836)“ – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.“
„Johann Böbel – Poarta Cisnădiei din Sibiu, vedere din exterior (demolată în 1836) // „Das Heltauertor aus Hermannstadt, Aussenansicht (abgetragen 1836)” – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.“

Între 1809 și 1873 zona din fața Porții Cisnădiei s-a numit Kasernenplatz ( Piața Cazărmii ), după 1873 Hermannsplatz ( Piața Hermann ), din 1919 Einigkeisplatz // Piața Unirii și din 1934 Piaţa Unirii.

~~~o~~~

~~~o~~~

O descriere asemănătoare despre Poartă Sag/ Turnului // Sagtor se regăseşte şi în album realizat de renumitul cronicar, cartograf și pictor amator Johann Böbel: „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate” ( traducere mot-a-mot „Porțile odinioară existente ale Sibiului după natură desenate” ). Albumul a fost descoperit după moartea artistului, survenită în luna aprilie 1887. Existența albumului este atestată și într-un articol apărut în Korrespondenzblatt des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde din 27 august 1887.

Poarta Cisnădiei văzută din exterior. Desen realizat în jurul anului 1835, după demolarea tronsonului de zid situat între Turnul Măcelarilor și Cazarma cezaro-crăiască orășenească de Infanterie.

Cele două picturi, în care apare Poarta Burger/ Ocnei, se află în albumul realizat de pictorul amator Johann Böbel, „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate”. Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

~~~o~~~

~~~o~~~

Stânga: Poarta Cisnădiei văzută dinspre oraș. Desen realizat înainte de demolare Turnului Măcelarilor în 1836
Dreapta: Poarta Cisnădiei văzută din exterior. Detaliu dintr-un desen realizat în jurul anului 1835, după demolarea tronsonului de zid între Turnul Măcelarilor și Cazarma cezaro-crăiască orășenească de Infanterie.

~~~o~~~

Stânga: Ilustrație realizată după o pictură de Johann Böbel arată Poarta Cisnădiei văzută dinspre oraș. Ilustrația a fost realizată pentru albumul „Aus Alter Zeit“ // „Din vremuri vechi“ editat de Emil Sigerus 1903, tipărit la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ în 1904. Albumul conține 50 de reproduceri realizate prin procedeul tiparului în dublu ton // Doppelton-Lichtdruck – colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).
Dreapta: Poarta Cisnădiei văzută dinspre oraș. Ilustrație din ciclul „Sibiul vechiu – Alt-Hermannstadt” cu descriere bilingvă.

Planul orașului Sibiu din 1875, bazat pe un desen al gravorului Franz J. Dimitrowits, a fost tipărit la Institutul litografic F. A. Robert Krabs din Sibiu, Piața Mare 13. Planul este etichetat în partea dreapta jos cu următorul text: „Plan von Hermannstadt 1875, Maßstab: 1 Zoll = 40 Klafter, Lith. Bei F. A .R. Krabs, grav. F. J. Dimitrowits, Commissions-Verlag von Franz Michaelis Hermannstadt.”. Este primul plan al orașului Sibiu realizat pe baza principiilor topomrtrice moderne!
Planul a fost desenat la o scară de 1:2880. Scara reprezentării este: 1 țol la 40 stânjeni. [ 1 Stânjen de Viena ( Klafter ) = 189,6484 cm = 1,896484 m ; 1 Țol de Viena ( Zoll ) = 2,634 cm = 0,02634 m ; 1 Stânjen de Viena corespunde cu 72 Țoli ].
În anii 1882-1883, pictorul amator sibian Johann Böbel a completat planul monocrom din 1875 cu informații grafice policrome și texte scrise de mână referitoare la, „schimbările care au avut loc între 1830 și 1883, în incinta și în afara orașului Sibiu”. (*)
Ilustrație din cartea cronicarului sibian Emil Sigerus, „Cronica orașului Sibiu 1100-1929” // „Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929”.

~~~o~~~

Colaj explicativ realizat cu planul monocrom al orașului Sibiu din 1875, tipărit la Institutul litografic F. A. Robert Krabs din Sibiu, Piața Mare 13, planul policrom elaborat de pictorul amator sibian Johann Böbel în anii 1882-1883, completat cu informații grafice și texte scrise de mână ( detaliu ) și planul policrom, 100×110 cm, în care lipsesc textele explicative.

Legenda planului, „Plan von Hermannstadt 1875, Maßstab: 1 Zoll = 40 Klafter, Lith. Bei F. A .R. Krabs, grav. F. J. Dimitrowits, Commissions-Verlag von Franz Michaelis Hermannstadt”, realizat în 1875 la Institutul litografic F. A. Robert Krabs din Sibiu, Piața Mare 13, dupa un desen al gravorului Franz J. Dimitrowits.
Planul, publicat prin comision la editura Franz Michaelis din Sibiu, a fost desenat la o scară de 1:2880. Scara reprezentării este: 1 țol la 40 stânjeni. [ 1 Stânjen de Viena ( Klafter ) = 189,6484 cm = 1,896484 m ; 1 Țol de Viena ( Zoll ) = 2,634 cm = 0,02634 m ; 1 Stânjen de Viena corespunde cu 72 Țoli ].

Zeichen – Erklärung = Semne – Explicație
Steinerne Häuser = Case din piatră
Hölzerne Häuser = Case din lemn
Gärten = Grădini
Wiesen = Pajiști
Unproductives Land = Terenuri neproductive

~~~o~~~

(*) Textul integral, notat de Johann Bobel în planul din 1882-1883, se poate citi la articolul: „Planul orașului Sibiu din 1875, completat de Johann Böbel în anii 1882-1883 // Stadtplan von Hermannstadt von 1875, ergänzt von Johann Böbel in den Jahren 1882-1883”, LINK

Planul orașului Sibiu din 1875, bazat pe un desen al gravorului Franz J. Dimitrowits, a fost tipărit la Institutul litografic F. A. Robert Krabs din Sibiu, Piața Mare 13. Planul este etichetat în partea dreapta jos cu următorul text: „Plan von Hermannstadt 1875, Maßstab: 1 Zoll = 40 Klafter, Lith. Bei F. A .R. Krabs, grav. F. J. Dimitrowits, Commissions-Verlag von Franz Michaelis Hermannstadt.”. Este primul plan al orașului Sibiu realizat pe baza principiilor topomrtrice moderne!
Planul, publicat prin comision la editura Franz Michaelis din Sibiu, a fost desenat la o scară de 1:2880. Scara reprezentării este: 1 țol la 40 stânjeni. [ 1 Stânjen de Viena ( Klafter ) = 189,6484 cm = 1,896484 m ; 1 Țol de Viena ( Zoll ) = 2,634 cm = 0,02634 m ; 1 Stânjen de Viena corespunde cu 72 Țoli ].
În anii 1882-1883, pictorul amator sibian Johann Böbel a completat planul monocrom din 1875 cu informații grafice policrome și texte scrise de mână referitoare la, „schimbările care au avut loc între 1830 și 1883, în incinta și în afara orașului Sibiu”. (*)

Există mai multe variante ale planului realizat de Johann Böbel în anii 1882-1883 în care lipsesc textele explicative notate de mâna artistului. Aceste exemplare fără texte se află în colecții private.
În planul policrom, 100×110 cm, publicat aici lipsesc textele notate de Johann Böbel în planul din 1882-1883. Acest exemplar colorat manual a fost achiziționat din colecția colecționarului Eugen Langstein ( 1925-2008 ) și se află în prezent în colecția privată H. Wolff.

~~~o~~~

Colaj explicativ realizat cu planul monocrom al orașului Sibiu din 1875, tipărit la Institutul litografic F. A. Robert Krabs din Sibiu, Piața Mare 13, planul policrom elaborat de pictorul amator sibian Johann Böbel în anii 1882-1883, completat cu informații grafice și texte scrise de mână ( detaliu ) și planul policrom, 100×110 cm, în care lipsesc textele explicative.

Legenda planului, „Plan von Hermannstadt 1875, Maßstab: 1 Zoll = 40 Klafter, Lith. Bei F. A .R. Krabs, grav. F. J. Dimitrowits, Commissions-Verlag von Franz Michaelis Hermannstadt”, realizat în 1875 la Institutul litografic F. A. Robert Krabs din Sibiu, Piața Mare 13, dupa un desen al gravorului Franz J. Dimitrowits.
Planul, publicat prin comision la editura Franz Michaelis din Sibiu, a fost desenat la o scară de 1:2880. Scara reprezentării este: 1 țol la 40 stânjeni. [ 1 Stânjen de Viena ( Klafter ) = 189,6484 cm = 1,896484 m ; 1 Țol de Viena ( Zoll ) = 2,634 cm = 0,02634 m ; 1 Stânjen de Viena corespunde cu 72 Țoli ].

Zeichen – Erklärung = Semne – Explicație
Steinerne Häuser = Case din piatră
Hölzerne Häuser = Case din lemn
Gärten = Grădini
Wiesen = Pajiști
Unproductives Land = Terenuri neproductive

~~~o~~~

(*) Textul integral, notat de Johann Bobel în planul din 1882-1883, se poate citi la articolul: „Planul orașului Sibiu din 1875, completat de Johann Böbel în anii 1882-1883 // Stadtplan von Hermannstadt von 1875, ergänzt von Johann Böbel in den Jahren 1882-1883”, LINK

Planul orașului Sibiu din 1875, bazat pe un desen al gravorului Franz J. Dimitrowits, a fost tipărit la Institutul litografic F. A. Robert Krabs din Sibiu, Piața Mare 13. Planul este etichetat în partea dreapta jos cu următorul text: „Plan von Hermannstadt 1875, Maßstab: 1 Zoll = 40 Klafter, Lith. Bei F. A .R. Krabs, grav. F. J. Dimitrowits, Commissions-Verlag von Franz Michaelis Hermannstadt.”. Este primul plan al orașului Sibiu realizat pe baza principiilor topomrtrice moderne!
Planul, publicat prin comision la editura Franz Michaelis din Sibiu, a fost desenat la o scară de 1:2880. Scara reprezentării este: 1 țol la 40 stânjeni. [ 1 Stânjen de Viena ( Klafter ) = 189,6484 cm = 1,896484 m ; 1 Țol de Viena ( Zoll ) = 2,634 cm = 0,02634 m ; 1 Stânjen de Viena corespunde cu 72 Țoli ].
În anii 1882-1883, pictorul amator sibian Johann Böbel a completat planul monocrom din 1875 cu informații grafice policrome și texte scrise de mână referitoare la, „schimbările care au avut loc între 1830 și 1883, în incinta și în afara orașului Sibiu”.
Textul introductiv din planul lui Böbel, tradus în limba română: „Schimbările care au avut loc din 1830 până în 1883, în incinta orașului și în afara lui. Demolarea porților orașului, a turnurilor zidurilor orașului, a bastioanelor și a aproape tuturor zidurilor orașului. Demolarea Podului Minciunilor ( Lügenbrücke ) și a altor clădiri, străzi carosabile și străduțe desființate, dar și străzi nou amenajate etc. adunate și desenate în plan de Johann Böbel în 1882”.
Textul original în limba germană din planul lui Böbel: „Die Veränderungen welche entstanden sind, seid dem Jahre 1830 bis 1883, in der Stadt und ausserhalb derselben. Abtragung der Stadt-Thore, der Stadtmauer-Thürme, Bastheien und fast sämtlicher Stadtmauern. Abtragung der Lügenbrücke und sonstiger Gebäude, eingegangene Gässchen und Fahrstrassen, neu entstandene Gassen und Strassen, u.s.w. zusammengestellt und in den Plan gezeichnet von Johann Böbel 1882”.

~~~o~~~

Planul orașului Sibiu din 1875, bazat pe un desen al gravorului Franz J. Dimitrowits, a fost tipărit la Institutul litografic F. A. Robert Krabs din Sibiu, Piața Mare 13. Planul este etichetat în partea dreapta jos cu următorul text: „Plan von Hermannstadt 1875, Maßstab: 1 Zoll = 40 Klafter, Lith. Bei F. A .R. Krabs, grav. F. J. Dimitrowits, Commissions-Verlag von Franz Michaelis Hermannstadt.”. Este primul plan al orașului Sibiu realizat pe baza principiilor topomrtrice moderne!
Planul a fost desenat la o scară de 1:2880. Scara reprezentării este: 1 țol la 40 stânjeni. [ 1 Stânjen de Viena ( Klafter ) = 189,6484 cm = 1,896484 m ; 1 Țol de Viena ( Zoll ) = 2,634 cm = 0,02634 m ; 1 Stânjen de Viena corespunde cu 72 Țoli ].
În anii 1882-1883, pictorul amator sibian Johann Böbel a completat planul monocrom din 1875 cu informații grafice policrome și texte scrise de mână referitoare la, „schimbările care au avut loc între 1830 și 1883, în incinta și în afara orașului Sibiu”.
Ilustrație din cartea cronicarului sibian Emil Sigerus, „Cronica orașului Sibiu 1100-1929” // „Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929”.

~~~o~~~

Planul orașului Sibiu din 1875, bazat pe un desen al gravorului Franz J. Dimitrowits, a fost tipărit la Institutul litografic F. A. Robert Krabs din Sibiu, Piața Mare 13. Planul este etichetat în partea dreapta jos cu următorul text: „Plan von Hermannstadt 1875, Maßstab: 1 Zoll = 40 Klafter, Lith. Bei F. A .R. Krabs, grav. F. J. Dimitrowits, Commissions-Verlag von Franz Michaelis Hermannstadt.”. Este primul plan al orașului Sibiu realizat pe baza principiilor topomrtrice moderne!
Planul, publicat prin comision la editura Franz Michaelis din Sibiu, a fost desenat la o scară de 1:2880. Scara reprezentării este: 1 țol la 40 stânjeni. [ 1 Stânjen de Viena ( Klafter ) = 189,6484 cm = 1,896484 m ; 1 Țol de Viena ( Zoll ) = 2,634 cm = 0,02634 m ; 1 Stânjen de Viena corespunde cu 72 Țoli ].
În anii 1882-1883, pictorul amator sibian Johann Böbel a completat planul monocrom din 1875 cu informații grafice policrome și texte scrise de mână referitoare la, „schimbările care au avut loc între 1830 și 1883, în incinta și în afara orașului Sibiu”.

Există mai multe variante ale planului realizat de Johann Böbel în anii 1882-1883 în care lipsesc textele explicative notate de mâna artistului. Aceste exemplare fără texte se află în colecții private.
În planul policrom, 100×110 cm, publicat aici lipsesc textele notate de Johann Böbel în planul din 1882-1883. Acest exemplar colorat manual a fost achiziționat din colecția colecționarului Eugen Langstein ( 1925-2008 ) și se află în prezent în colecția privată H. Wolff.

~~~o~~~

Colaj explicativ realizat cu planul monocrom al orașului Sibiu din 1875, tipărit la Institutul litografic F. A. Robert Krabs din Sibiu, Piața Mare 13, planul policrom elaborat de pictorul amator sibian Johann Böbel în anii 1882-1883, completat cu informații grafice și texte scrise de mână ( detaliu ) și planul policrom, 100×110 cm, versiune în care lipsesc textele explicative.

~~~o~~~

Este interesant de observat că detaliile cu Piața Huet și Piața Mică din cele patru planuri prezentate aici diferă nu numai în ceea ce privește lipsa culorilor sau diferitele scheme de culoare, ci și prin textele lizibile.
De la stânga la dreapta: 1) planul monocrom ( tipărit la Institutul litografic F. A. Robert Krabs din Sibiu, în 1875 ), 2) planul policrom ( realizat de pictorul amator Johann Böbel, în 1882-1883 ), 3) planul policrom ( versiune în care lipsesc textele notate de mâna artistului Johann Böbel, în 1882-1883 ), 4) planul monocrom ( versiune în care, de asemenea, lipsesc textele notate de Johann Böbel, în 1882-1883 ).

Legenda planului, „Plan von Hermannstadt 1875, Maßstab: 1 Zoll = 40 Klafter, Lith. Bei F. A .R. Krabs, grav. F. J. Dimitrowits, Commissions-Verlag von Franz Michaelis Hermannstadt”, realizat în 1875 la Institutul litografic F. A. Robert Krabs din Sibiu, Piața Mare 13, dupa un desen al gravorului Franz J. Dimitrowits.
Planul, publicat prin comision la editura Franz Michaelis din Sibiu, a fost desenat la o scară de 1:2880. Scara reprezentării este: 1 țol la 40 stânjeni. [ 1 Stânjen de Viena ( Klafter ) = 189,6484 cm = 1,896484 m ; 1 Țol de Viena ( Zoll ) = 2,634 cm = 0,02634 m ; 1 Stânjen de Viena corespunde cu 72 Țoli ].

Zeichen – Erklärung = Semne – Explicație
Steinerne Häuser = Case din piatră
Hölzerne Häuser = Case din lemn
Gärten = Grădini
Wiesen = Pajiști
Unproductives Land = Terenuri neproductive

~~~o~~~

Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat 1887. În tinerețe a fost scurt timp elevul lui Franz Neuhauser cel Tânăr (1763-1836). Johann Böbel a fost de meserie brutar / franzelar ( maistru brutar ) și câțiva ani staroste al breslei brutarilor. A realizat acuarele, picturi în tempera precum și o machetă arhitecturală și o panoramă a orașului medieval Sibiu.
La începutul anilor 1880, a întocmit un plan detaliat al orașului Sibiu, bazat pe o litografie realizată în 1875 la Institutul litografic F. A. Robert Krabs din Sibiu, completat cu informații grafice policrome ( în acuarelă ) și texte scrise de mână, de mare valoare documentară și istorică.
De asemenea, a realizat un album unic, inedit, intitulat „Die vormals bestandenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile orașului Sibiu, odinioară existente, desenate după natură”! Albumul cuprinde 22 acuarele și 5 planuri ( planșe ) detaliate ale sistemului de fortificații, însoțite de explicații olografe și se află în colecțiile Muzeului Național Bruckental. Johann Böbel este și rămâne una dintre marile personalități ale orașulu Sibiu. A fost un cronicar, cartograf și pictor ( autodidact fără studii superioare, fără diplome ), un suflet de artist, care și-a dedicat viața cercetării istoriei orașului natal, un sibian care merită respect, apreciere și recunoaștere pentru ceea ce a realizat.

~~~o~~~

Prima pagina din douăzeci de pagini cu texte copiate din planul întocmit de Johann Böbel în anii 1882-1883. La începutul primului capitol, „Die grossen Gebäude auf der vormals bestandenen Lügenbrüke” // „Clădirile mari de pe Podul Minciunilor existent anterior.”, este menționat toponimul „Lügenbrüke” [ Lügenbrücke ] Podul Minciunilor!

~~~o~~~

Textele notate în planul întocmit de Johann Böbel în anii 1882-1883.

Textele în limba germană au fost copiate cuvânt cu cuvânt din fișierul cu cele douăzeci de pagini scanate. La traducerea textelor germane în limba română s-a ținut cont de sintaxa originală a propozițiilor scrise de Johann Böbel. Informațiile din parantezele rotunde (…) se regăsesc și în textele originale. Textele traduse în limba română au fost completate cu informații și detalii suplimentare adăugate în parantezele drepte […].

Textele în limba română,
traduse din planul întocmit de Johann Böbel.

În curs de traducere…

~~~o~~~

Textele originale în limba germană,
copiate din planul întocmit de Johann Böbel.

Die Veränderungen welche entstanden sind, seid dem Jahre 1830 bis 1883, in der Stadt und ausserhalb derselben. Abtragung der Stadt-Thore, der Stadtmauer-Thürme, Bastheien und fast sämtlicher Stadtmauern. Abtragung der Lügenbrücke und sonstiger Gebäude, eingegangene Gässchen und Fahrstrassen, neu entstandene Gassen und Strassen, u.s.w. zusammengestellt und in den Plan gezeichnet von Johann Böbel 1882.I.

Verzeichnis der inneren Stadt.

Die grossen Gebäude auf der vormals bestandenen Lügenbrüke.

1. Die Laubenkirche, unter dieser ebenerdig Gewölbslokale.
2. Gewölbslokale.
3. Gewölbslokale, (Arkadenbau).
4. Weisbäckerladen, (Durchgang), von einem Platz zum andern.
5. Das städtische Waghaus und sonstige Verkaufslokale, ober diesen im ersten Stock, die Verkaufshallen der Tschismenmacher, der sächsischen Schneider und Schuster.
6. Das sogenannte Milchbrückel, ein nieder gewölbter Durchgang von einem Platz zum anderer.
7. Br. von Rosenfeld’sche Haus. Zu ebener Erde Gewölbslokale, im ersten und zweiten Stock die Fakultät, (von den Sachsen gegründet), Br. v. Rosenfeld’sche Haus. Als die Lügenbrücke im Jahre 1851 abgetragen wurde, ist die Rechtsakademie in die Fleischergasse in das Haus N.32 übersiedelt. Aus der Fleischer Gasse in das früher sogenannte blaue Stadt Haus auf dem Grossen Ring, von dort in die Reispergasse in die beiden Häuser N.9, 11. Aus der Reispergasse in die Sporer Gasse, in das Haus N.22. … ist sie nun ungarische Staat Akademie.
8. Jikeli’sche Haus, zwei Stock, in dem Haus die Apotheke.
9. Die Überfahrtsbrücke, auf derselben das Häuschen mit der Barbier Stube Kisch. Unter diesen Gebäuden, wie im Plane angegeben ist, bestand ein hochgewölbter Tunnel zur Auffahrt aus der unter Stadt in die ober Stadt.
10. Die gedeckte Stiege, (mit Holz Stufen).

Huetplatz, früher Friedhof genannt.

l. Das Haus Nro.l8. An der Stelle stand eine alte Kapelle noch aus der Zeit vor der Reformation, welche im Jahre 1831 abgetragen worden ist.
2. Die Schleifer Hütte, (Holzbau), sind in der. 30siger Jahren abgetragen.
3. Bielz’sche Haus, genannt „zum lustigen Bauern”, ist in den 50ziger Jahren abgetragen worden.
4. Aufgang. Diese Kapelle wurde in den 60ziger Jahren hergerichtet zum Schulzimmer, war früher Bibliothek. In den 30siger Jahren standen noch mehrere uralte Lindenbäume beim Nordportal der Kirche und vor dem Stadtpfarrgebäude. Diese wurden jedoch umgehauen. In den 40ziger Jahren sind die jetzt stehende gesetzt worden. Bis in die 50ziger Jahre ist dieser Platz nur theilweise gepflastert, in den 60ziger Jahren reguliert, neu gepflastert Trotoir gelegt.
5. Eingegangene Treppe zwischen den den Häusern 1.6. zur Fleischergasse.

Obere Stadt.

Siehe unten Erklärung der angegebenen Farben.
1. Kleiner Ring. Sämtliche Häuser von Nro.7 bis 16 waren bis in den 60ziger Jahren noch mit Arkaden versehen und genannt unter dem Gestimpel unter welchem die Tschismenmacher und Wollweber ihre Verkaufsplätze hatten, (lese oben weiter).
2. Die Fleischbänke vormals unter offenen Arkaden, in den 50ziger geändert.
3. Vormals Aufgang zum Dilletanten Theater.
4. Das Haus Nro.23 bis in den 50ziger Jahren mit Arkaden.
5. Haus Nro.25 bis in den 60ziger Jahren mit Arkaden.
6. Haus Nro.22 bis in die 50ziger Jahre mit Arkaden.
7. Alter sehr tiefer Brunnen bestand bis in den 30siger Jahren mit sehr kunstvoll gearbeitetem Eisengitter und Rad. Wurde später zu einem Pumpbrunnen hergerichtet, in den 50ziger Jahren gänzlich aufgelassen, wurde mit Eichenpfosten zugedeckt. In den 50ziger Jahren, als die Lügenbrücke abgetragen wurde, war bis zu dieser Zeit der ganze Kleine Ring noch ungepflastert, erst gegen Ende der 50ziger Jahre wurde reguliert, gepflastert und Trotoir gelegt und in den 70ziger Jahren die Lindenbäume gesetzt.

Den Durchgang vom Huetplatz, (Friedhof), zum Kleinen Ring unter dem Hause 14 hiess man allgemein dass Schuster-Loch.
Den Durchgang vom Kleinen Ring in die Reispergasse in dem Haus 22 hiess man allgemein das Lederer-Loch.
Die Durchfahrt neben der Haupt-Wache hiess man allgemein das General-Loch.
Das Brückel vor dem General Comando Gebäude ist in den 50ziger Jahren weggeschafft worden.

Das erste Mosaiktrotoir ist in den 50ziger Jahren gelegt worden, und wurde der Anfang damit auf dem Grossen Ring gemacht, bei der katholischen Kirche.
Zu Ende der 60ziger Jahre wurden die ersten Lindenbäume vor der katholischen Kirche gesetzt.
In dem 74ger Jahren wurden rings um den ganzen Grossen Platz Bäume gesetzt.

Die Brünnen.

Der Brunnen auf dem Grossen Ring, der einzige noch in seiner Art bestehende aus alter Zeit. So wie dieser waren sämmtliche Brünnen in der Stadt, mit steinernen oder aus Eichenholz verfertigten Bassins, über diesen zierliche, darunter mehrere mit sehr kunstvoll gearbeiteten Eisengittern versehen. In den 60ziger Jahren wurden alle Brünnen in der Stadt gänzlich umgeändert. Ob besser oder schöner?

Winter Gasse.

1. Vormals bestandener Brunnen, in den 40ziger Jahren weggeschafft.
2. Die Militiir Fleischbank ist zu Anfang der 50ziger Jahre abgetragen worden. Im Jahre 1879 wurde der Rinnsal mit lebendem Wasser versehen und Trotoir gelegt.

Wiesen Platz.

l. In den 30siger Jahren wurden da sehr tiefe Bohrungen vorgenommen zu einem Artesischen Brunnen. Viele Jahre als Pumpbrunnen bestanden, wegen Wasser Armuth unbenutzt. Ist in den 50ziger Jahren wieder zugefüllt worden.

Armbruster Gasse.

l. In den 40ziger Jahren wurde von der Hauptwache entlang des General Comando Gebäudes das erste Trotoir mit breiten Steinen gelegt. Von der Sparkassa gewidmet.
Im Jahre 1869 wurden die Kanonen von der Hauptwache fortgeschafft.

Wiesen Gasse.

l. Durch den Neubau des Hauses Nro.30, (1881), ist ein alter Winkel eingegangen.
2. In den 70ger Jahren wurde Trotoir gelegt.

Kleine Erde.

1. Das Alte Haus Nro.2 ist im Jahre 1877 abgetragen worden, an dessen Stelle wurde das Musik-Vereins Gebäude gebaut. Da ist ein neuer Winkel entstanden.
2. Diese Gasse war nur bis zum Haus Nro.8 gepflastert. Erst in den 60ger Jahren wurde die ganze Gasse gepflastert und Trotoir gelegt. Auch in der Franziskanergasse.
3. im Jahre 1880 wurde der Rinnsal mit lebendem Wasser versehen.

Nachtrag zum Huetplatz. Das alte Ekgebäude am Stadtpfarrhaus noch aus der Zeit der Reformation her, war im Innern mit Mönchszellen versehen, ist in den 50ziger Jahren ganz umgebaut worden zu einem Zinshaus für Gewölbs und Wohnlokalitäten.
In den Jahren 1853 bis 1855 wurde das Innere unserer grosser evangelischen Kirche ganz umgeändert und dieselbe neu hergerichtet, was mit sehr grossen Kosten verbunden war, aber von der Gemeinde durch Sammlungen bereitwilligst getragen wurde und im Jahre 1855 am ersten Pfingsttag wurde die Kirche mit grosser Feierlichkeit wieder eingeweihet.

Unter-Stadt.

Saggasse.

1. In den 50ziger Jahren ist die Sagstiege neu gebaut und mit steinernen Stufen gelegt worden. Früher bestand die Stiege aus gewöhnlichen Pflastersteinen.
2. In den 70ziger Jahren ist die Mahlmühle abgetragen worden.
3. In den 50ziger Jahren ist die Auffahrt zu dem Haus Nro.4 abgetragen worden, (siehe Plan).
In den 60ziger Jahren ist das Trotoir gelegt worden.
4. In den 30siger Jahren noch das städtische Bräuhaus, seit der Zeit Stearin Kerzen Fabrik, (die Stearin Kerzen Fabrik früher in der Josefstadt, Mühlgasse Nro.2).

Rosenanger, jetzt Weinanger.

l. In den 50ziger Jahren, als diese Gasse reguliert und gepflastert wurde, ist der Rosengarten welcher der Nachbarschaft eigen war eingegangen, und ist da ein Verkaufsplatz entstanden.
In den 70ziger Jahren ist das Trotoir gelegt worden und die Gasse gepflastert.
In den 60ziger Jahren sind auch die Kempel Gasse, Weinanger, Poschengasse, Binder und Enten Gassen und Pempflinger Gasse gepflaster worden und im Jahre 1882 ist die Rosmarin Gasse gepflastert und Trotoir gelegt worden.

Das Pflaster in der Stadt.

Steinpflaster welches noch aus der Zeit vor den 30siger Jahren besteht ist nur in der Reispergasse, (die Strecke?), von den Häusern Nr.6 und 7 angefangen, bis zu den Häusern Nr. 17 und 18 anzutreffen, und die grosse Fläche auf dem Grossen Ring, vor der katholischen Kirche. Alle Gassen in der Stadt sind seid den 30siger Jahren umgepflastert und viele Gassen neu gepflastert worden, (siehe Plan Grosser Ring, altes Pflaster).

Burger Gasse.

1. Im Jahre 1830 ist der offene Canal sammt Brücke beseitigt worden.
2. Der Erker am Haus N.21 mit der Aufgangsstiege ist in den 50ziger Jahren abgetragen worden.
3. In den 50ziger Jahren wurde die Burgerstiege neu gebaut und mit steinernen Stufen gelegt, und mit Eisengeländern versehen, zu dieser Zeit wurde auch die eiserne Brücke gebaut und die neue Auffahrt hergestellt. In den 60ziger Jahren das Trotoir gelegt.

Dragoner Wache.

1. Das vormals bestandene Haus ist in den 60ziger Jahren abgetragen worden.
2. Der grosse Brunnen versetzt. Der Platz umgepflastert und Trotoir gelegt.

Schmidt Gasse.

Ist in den 40ziger Jahren gepflastert worden.
In den 60ziger Jahren wurde Trotoir gelegt, und der Schwengelbrunnen beseitigt.

Bach Gasse.

In dem Jahr 1879 wurde das Bachufer gebaut, die Gasse gepflastert und Trotoir gelegt.

Lederer Gasse.

Wurde in den 70ziger Jahren gepflastert und Trotoir gelegt. Schiff bäumel und Neugasse wurden in den 60ziger Jahren gepflaster. Kälbergasse wurde in den 60ziger Jahren gepflastert. Maria Gasse.

Elisabeth Gasse.

1. Im Jahre 1868 ist die alte Kirche abgetragen worden.
2. In den 40ziger Jahren ist die Gasse gepflastert worden in den 60ziger Jahren wurde das Trotoir gelegt.
In den 60ziger Jahren wurde auch die Margarethen Gasse gepflastert. Die Salz Gasse und Bahn Gass wurden in den 60ziger Jahren gepflastert und Trotoir gelegt.
In den 50ziger Jahren wurde der Radbrunnen in der Bahn Gasse, früher Salz Gasse genannt, weggeschafft und der alte Schwengelbrunnen zu einem Pumpbrunnen hergerichtet.

Neustift.

l. in den 60ziger Jahren wurde die Schutzmauer aufgeführt und die obere und untere Neustift gepflastert.
In den 60ziger Jahren wurde die Laternen Gasse gepflastert.
In den 70ziger und 80ziger Jahren, wurden alle übrigen Gässchen der Ober und Unter Stadt gepflastert.

Die Beleuchtung der Stadt.

Bis in den 30siger Jahren hatte jedes Haus eine Gassen Laterne, (Fett Lampe).
In den 30siger Jahren war die erste grosse Laterne Glockenform Oel Lampe an dem Haus Nr.25 in der Elisabethgasse des Seifensieder Meisters Hertel.
In den 30siger und 40ziger Jahren wurden die in Glockenform grossen Laternen in den meisten Gassen, (Nachbarschaften), eingeführt und von denselben auch erhalten.
Zu Anfang der 50ziger Jahre übernahm die Stadt die Beleuchtung sämtlicher Gassen Laternen, in den 50ziger Jahren wurde angefangen statt dem Oel mit Petroleum zu beleuchten und wurde grösstenteils neue 4eckige Gassen Laternen angeschafft und wurden die früher bestandenen Glocken förmigen Laternen fast alle beseitigt.
Bis 1883 wird die innere Stadt und Vorstadt schon mit 412 Laternen beleuchtet, und werden alle Jahre mehrere Laternen aufgestellt. Aber eine alte Mode besteht noch dabei in der Beleuchtung, nämlich wenn Mondschein ist werden nur einzelne Laternen angezündet.

Obere Stadt.

Reisper Gasse.

1. Das Haus Nro.2 bis in den 50ziger Jahren mit Arkaden.
2. Das Haus Nro,3 der Durchgang, (Lederer Loch), ist in 50ziger Jahren ganz überbaut worden.
3. Das alte Haus Nro.13 und die an diesem Haus rückwärts anstossenden Häuser Nro.4 und Nro.6 gegen die Neustift, sind im Jahr 1880 von der ungarischen Regierung aufgekauft und im Jahr 1882 gänzlich abgetragen worden und auf dem umfangreichen Grund ist ein grosses ungarisches Elementar Staats Schulgebäude neugebaut worden.
4. Das Haus Nro.14. Bis zum Jahr 1880 bestand da ein öffentlicher Durchgang, genannt das Hasen Backhaus. Das Gässchen ist im Jahr 1881 eingegangen, (lese Tageblatt Nro.1927/1380).
5. Das Haus Nro.26. Im Jahr 1850 ist dieses Gebäude, (Holzbau), abgetragen werden, die Auffahrt erweitert und statt der hölzernen Schutzlehne eine Schutzmauer gegen den Graben aufgeführt worden.
6. Im Jahr 1360 ist die gemauerte mit Steinpflaster versehene Überfahrts Brücke, (Verbindung Reispergasse mit der Sporer Gasse), abgetragen und eine hölzerne Gehbrücke ersetzt worden.
7. Im Jahr 1862 ist auch das Häuschen, (Widwe Lauterbach), abgetragen worden, neben der Brücke.
8. Im Jahr 1833 war die Reispergasse nur bis zu den Häusern Nr. 17 und vis a vis Nr. 18 mit Steinpflaster versehen. Weiter die Gasse entlang bis zur Salzstiege war kein Pflaster. In den 50ziger Jahren wurde Trotoir gelegt.
9. In den 60ziger Jahren ist aus zwei Häusern das Nro.11 neu aufgebaut worden.
10. In den 40ziger Jahren sind aus dem Haus Nro.20 zwei Häuser gemacht worden, eine Hälfte zur Sporergasse und bestand ein Durchgang in die Sporergasse, (der Durchgang eingegangen).
11. In den 50ziger Jahren ist aus zwei Häusern das Haus Nro.26 verbunden worden.

Sporer Gasse.

l. Diese Gasse war nur bis zu dem Haus Nro.38 gepflastert. Erst in den 60ziger Jahren wurde bis zur Kloster Kirche gepflastert und in den 60ziger Jahren wurde Trotoir gelegt und neu gepflastert.
Bruckenthal Gasse.
Früher kleine Gewehrgasse genannt. Im Haus Nro.15 bestand ein öffentlicher Durchgang in die Heltauer Gasse, ist in den 60ziger Jahren eingegangen. Lese Tageblatt N. 1927 J.1880.
In den 70ziger Jahren wurde Trotoir gelegt und umgepflastert.
In den 60ziger Jahren wurde da ein Brunnen errichtet.

Quer Gasse.

1. Das Haus ist in den 60ziger Jahren abgetragen worden, (zum Durchbruch).
2. Eingegangener Brunnen.
3. In den 70ziger Jahren wurde die Auffahrt in diese Gasse reguliert neu gepflastert und Trotoir gelegt.
4. Durch den Neubau des Hauses Nro.27, 28 im Jahre 1879, sollte der Durchbruch reguliert werden, aber im Jahre 1882 durch den Neubau des ev. Weisenhauses und der Kirche wurde die Linie einerseits entstellt.

Hundsrücken.

1. Der eingegangene Brunnen.
2. In den 70ziger Jahren ist die Stiege mit steinernen Stufen gelegt worden, bestand früher aus gewöhnlichen Pflaster Steinen. Beim Haus l ist der alte Schwengel Brunnen hergerichtet zum Pump Brunnen, in den 60ziger Jahren.
3. In den 70ziger Jahren wurde reguliert, gepflastert und Trotoir gelegt.

Heltauer Gasse und Fleischer Gasse.

In der Heltauer Gasse ist in den 60ziger Jahren aus zwei Häusern das Haus Nro.15 neu aufgebaut worden. In den 50ziger Jahren wurde das Trotoir gelegt und im Jahr 1880 – 1882 wurde in der Heltauer Gasse und eine Strecke auf dem Grossen Ring die Fahrbahn mit Würfelsteinen gepflastert.
Fleischer Gasse – im Jahr 1882 ist aus zwei Häusern das Haus Nro.20 neu aufgebaut worden.

Die Leichengasse.

Ihr ursprünglicher und natürlicher Name, später Promenaden Gasse genannt, jetzt Reissenfels Gasse, ist in den 50ziger Jahren umgepflastert worden. Im Jahr 1882 ist der offene, uralte Canal zwischen den Häusern Kleiner Ring und einigen Häusern der Reispergasse neu gebaut und gewölbt worden. Im Jahr 1880 sind auch die uralten unterirdischen Canäle der Häuser Nr.l, 2, 4 in der Reispergasse eingegangen. Siehe Plan.

Franziskaner Gasse.

l. In den 60ziger Jahren wurde der Brunnen zugefüllt.
In den 70ziger Jahren wurde gepflastert und Trotoir gelegt.

Die Stadt-Thore und Stadt-Mauren und Basteien.

( Heltauer-Thor. )

Von den 5 Stadt-Thor Thürmen und sämtlichen Stadt-Mauer Thürmen deren rings um die Stadt 34 bestanden, war der Heltauer Thor-Thurm der höchste und mächtigste, und war auch mit einer in Gang erhaltenen Turm-Uhr versehn. Stände der Thurm als Durchfahrt heute noch auf seinem Platz, so würde er keine Unzierde der Stadt, sondern zum Andenken der Nachkommen geblieben sein, die einstmalige Krafft unserer Vorfahren zu schätzen und zu würdigen. Leider ist man zu eilig vorgegangen auch in anderen sächsischen Städten, mit dem Demolieren der Stadt-Thürme und Thore, wo manches hätte erhalten bleiben sollen, solcher Bau historischer Denkmäler.

1. In den Jahren 1835-36 ist das Heltauer-Thor mit dem Theil Stadt Mauer bis dahin wo jetzt der Eingang zur Kasernen Verwalters Wohnung ist, abgetragen worden.
In den 40ziger Jahren wurde die Uhr samt den eigens dazu erbauten Thürmchen auf der Kaserne hergerichtet, (die alte Heltauer Thor-Turm Uhr).
2. Durchgänge.
3. Das Häuschen in welchem der Besorger des Thurmes zuletzt wohnte
4. Der Brunnen
5. Die Militair Holz Schopfen
6. Thormauth Häuschen
7. Kasernen Verwalter Beer seine Wohnung.
8. Das städtische Holzmagazin
9. Offiziers Pavilon
10. Der Zwinger als Garten des Casern Verwalter.
11. Bezeichnung der Barikaden in den Revoluzionsjahren 1848-1849, auf dem Heltauer Thor Thurm war auch die Thurmwächters Wohnung
12. Die bestandene Alee.
13. Thorhüters Wohnung, viel Jahre war auch eine Fleischbank da, ist in den 30siger Jahren abgetragen worden, als das städtische Bräuhaus gebaut wurde, (jetzt Finanz Gebäude).
14. Standplatz der Lämmer und Schafe an den Wochenmarkt Tagen. Die Grundmauer der einstmal bestandenen Stadt Mauer und Mauth Häuschen sind noch ganz deutlich kennbar, vis a vis der Kaserne. Jetzt Stadt. Holzmagazin, (Hermannspl).
15. Abgetragener Lehmberg

l. Der Soldisch Grund.
2. Im Jahr 1852 wurde die innere Stadt Mauer auf dem Soldisch sammt den 4 kleinen Thürmen von Italienern abgetragen.
3. Der grosse Thurm mit dem Theil Stadt Mauer an welchem noch ärarische Magazine bestanden, sammt der Thor Einfahrt in den Soldisch blieb erhalten.
In den 60ziger Jahren wurde auch dieser Theil Stadt-Mauer mit den Mi. Magazinen daran sammt der Thoreinfahrt in den Soldisch abgetragen und blieb nur der grosse Thurm noch stehen, welcher erhalten hätte sollen bleiben. Er war der Stadt keine Unzierde und stand nicht im Weg.
4. Aber in den 70ziger Jahren wurde der Thurm der Feuerwehr überlassen und wurde ein anderes Dach aufgesetzt und grosse Fenster daran gebrochen und mit rotbraunen Läden versehen, so das dieser von Ursprung in seiner Art schöne und mächtige Stadt Thurm ganz entstellt wurde und mehr einem grossen Taubenschlag nun ähnlich war.
Im Jahr 1880 ist er auch abgetragen worden.
Im Jahr 1881 ist auch das Häuschen auf dem bestandenen Erdwall, alte Dieners Wohnung abgetragen worden.
5. In den 60ziger Jahren wurde der Durchbruch in die Josefstadt gemacht.
6. In den 70ziger Jahren wurden die ärarischen Schöpfen welche auf dem Erdwall standen, abgetragen. Viele Jahre war der Soldisch ein förmlicher Mist ablagerungs Platz.
Im Jahr 1878 wurde durch den ins Leben getretene Stadt Verschönerungs Verein, der grösste Theil des Soldisch zu einem sehr schönen Park angelegt und ist nun eine Zierde der Stadt geworden.
7. Im Jahr 1882 ist das evangelische Waisenhaus sammt Kirche aufgebaut worden, (siehe Plan).

Die vormals bestandenen Stadtmauern waren gegen das innere der Stadt mit starken Bogen Wölbungen versehen auf welche die gedeckten Gallerien bestanden, zu diesen führten gemauerte Treppen. Auf den Gallerien waren die Schüsscharten in der Mauer angebracht, zur Vertheidigung der Stadt.
In den 60ziger Jahren wurde die Stadt Mauer von der Kaserne angefangen bis zum Theater abgetragen, ungefähr 12 Schuh Höhe blieb erhalten, sammt den 3 Thürmen, welche 1883 noch stehen, diese Thürme besonders schön.
In den 70ziger Jahren wurde die Stadt Mauer mit dem Zwinger vom Theater bis zum Leichen Thor abgetragen. Der von H. Sparkassa Direkter Herbert früher herichten lassende Thurm sammt dem Stock hohen Theater Hof Gebäude, (Gast und Billard), Haus blieb erhalten.
Im Jahr 1858 wurde der innere Thurm-Leichen Thor sammt dem Stockhohen Thor Hüters Häuschen abgetragen. Zur selben Zeit wurden die beiden Nebenausgänge am äusseren Thor gebrochen, (siehe Plan).
I. Der Theater Hof.
II. Das Stockhohe Theater Hof Gebäude. Gast und Billard Haus.
III. Der Herberth’sche Thurm.
IV. Schopfen.
V. Der gewölbte Gang ins Theater.
VI. Schopfen.
VII. Stadtmauer. Eingang in den gewölbten Gang, Daneben das Thor in den Theater Hof.
VIII. Der Zwinger.
IX. Das Stock hohe Thorhüter Häuschen.
X. Der Thurm daneben das Thor. An der Stelle wo das Haus Nro.17 steht war ein grosser Schopfen zu verschiedenen Gerätschaften der Stadt.

Im Jahr 1876 wurde auch das Theater Hof Gebäude und der gewölbte Gang zum Theater abgetragen und blieb der Herberth’sche Thurm nur ein Jahr noch erhalten.
Im Jahr 1877 wurde auch der Thurm abgetragen, das Theater Gebäude wurde mit neuer Fasade versehn, der neu entstandene Platz planiert und Trotoir gelegt.
Im Jahr 1880 wurde vom Theater Platz bis zum Leichenthor, (Promenad-Thor), vom Stadt-Verschönerungs Verein ein schöner Park angelegt. Die neue Harteneck Gasse reguliert, gepflastert und den Rinnsal mit lebendem Wasser versehn, so auch die Hallergasse.
In den 50ziger Jahren wurde die Stadt Mauer vom Leichenthor bis zur städtischen Reitschule abgetragen, bis zur Höhe ungefähr 12 Schuh blieb erhalten, (1883). Auch die Akazienbäume welche General Stenkantin in den 30siger Jahren setzen liess wurden zu dieser Zeit beseitigt, sammt dem Brunnen vis a vis vom Haus Nr. 18, (jetzt Hallergasse), früher genannt hinter der Mauer, und in den 50ziger Jahren ist das Haus Nro.17 gebaut worden.

Promenade.

1. Die vormal bestandene Bürger-Schüss-Städte jetzt Stadtpfarr Garten, (im Zwinger).
2. Das grosse Gloriet auf der oberen Promenade ist im Jahr 1879 abgetragen worden. Dies Gloriet war in einem vier Eck und auf 20 Säulen gebaut mit einer Kuppel versehn. Das innere in der Mitte ein Podium auf diesem ein grosser runder Tisch, rings um denselben sowohl an den vier Seitenlehnen waren Bänke angebracht. Der Fussboden bestand aus ganz kleinen Steinen, und bildete mit Ziegel Einfassung zierliche Sternen Formen, und das ganze Innere samt Kuppel ausgemalt. Bis gegen Ende der 30siger Jahre wurden jedesmal am l Mai von Dilletanten grosse Musik und Gesang Stücke beim Springbrunnen vor dem Kaiser Franz Denkmal aufgeführt, war die Witterung ungünstig, so geschah es im grossen Gloriet. Zur Instandhaltung dieses Gloriets ist viele Jahre nichts geschehn eine unzierde der Promenade war es nicht, vielmehr ein Zufluchts Ort dem Publikum bei plötzlichem Regen.
3. In den 50ziger Jahren wurde der Pavilon gebaut. Seit dem Jahr 1880 wird die Promenade vom Stadt Verschönerungs Verein sorgfältig in Stand erhalten gepflegt und verschönert.
4. Gegen Ende der 70ziger Jahre wurde das Podium für das Orchester gebaut.
5. Im Jahre 1831-1882 wurde der Lazel Tempel neu hergerichtet, im Inneren die herrliche Malerei vom Professor Dörschlag ausgeführt, und von aussen der Tempel ringsum mit schönem Eisengitter geziert
6. In den 70ziger Jahren wurde der Brunnen gemacht.
7. In den 40ziger Jahren wurde beim Theater Gebäude die Turn Schule gebaut, (II eingegangener Pisuar unterhalb der Gloriet).
8. In den 30siger Jahren war dies noch ein Mist Ablagerungs Platz.
9. Angelegte städtische Baumschule.
10. In den 50ziger Jahren wurde die Aufgangs Stiege gemacht.

Nachtrag zur Promenade.

Im Jahre 1883, im Februar hat S.M. der Kaiser Franz Josef l. Tausend Gulden gespendet zur Verschönerung des Kaiser Franz Denkmals auf der Promenade, und wurde im Jahre 1883 in Angriff genommen, die Ausführung des Baues nach Zeichnungen des Bau Technikers Eder, die Malerei wird ausgeführt vom akademischen Maler Bulhardt.

Der evangelische Friedhof.

1. Im Jahr 1834 ist die neue Aufgangs Treppe, samt dem Portal und der Mauer gebaut worden. Früher war die Stiege und die Eingangs Halle von Holz gebaut, siehe Plan, (alter Eingang).
2. In den Jahren 1864 – 1865 wurde der Friedhof reguliert und wurden die von Holz gebaut gewesenen Versammlungs Hallen der Trauernden, (wärend dem die Leichen Predigten gehalten wurden), sowohl das Prediger Häuschen, (Kanzel), sammt der Studenten Hütte abgetragen, (siehe Plan), und wurde eine neue Trauerhalle gebaut.
1. Früher Versammlungs Halle der Männer.
2. der Frauen.
3. Prediger Häuschen.
4. Studenten Halle.
5. Im Jahre 1866, am 4 Jänner um 10 Uhr Früh wurde die neu gebaute Trauerhalle auf dem Friedhof eingeweiht.
6. Die in den 50ziger Jahren gebauten Gruften.
7. Die in den 60ziger Jahren und bis 70 und 80ziger Jahren gebauten Grüften.
8. In den 60ziger und 80ziger Jahren wurde der Friedhof erweitert, siehe Plan. Im Jahr 1881 wurde auch der Garten Nro.5 angekauft. Die vormals bestandene Hirschmühle, (siehe Plan).
9. Der eingegangene kalte Brunnen der 50ziger Jahre, (siehe Plan), Hirschmühle

Umfang des vormals Baron Bruckenthal’schen Gartens.

In den 30siger Jahren überliess B. Bruckenthal diesen Garten dem General Stenkantin, welcher den Garten sehr schön herrichten lies und dem Publikum an den Sonntagen zum Vergnügen offen stand.
I. Das schöne Garten Haus in welchem der General zur Sommers Zeit wohnte. Jetzt Militair Reitschule da, (Siehe Plan).
II. Auf diesem Platz, (jetzt Krautmarkt), wurden die grossen Feuerwerke von Franz Frühbeck senior abgebrannt. Zur Zeit der Theater Direction Nötzl-Kreubig wurde eine grosse Arena hergerichtet, wo Kriegs Belagerungs Stücke u.s.w. aufgeführt wurden.
III. Die vormal bestandene Allee mit den alten Pappelbäumen.
IV. Der vormal bestandene Erdwall in gleicher Höhe mit der oberen Promenade und der Basthei vis a vis wurde zu Anfang der 50ziger Jahre als das Franz Josef Spital gebaut werden sollte, abgetragen. Zu dieser Zeit war der Garten nun Eigentum der Stadt.
V. Die schönen gemauerten 2 Aufgangs Stiegen zum Wall.
VI. In den 60ziger Jahren lies die Stadt da eine Arena, (Sommer Theater), von Holz bauen, ganz geschlossen und mit Logen versehen, welche nach einigen Jahren licitando verkauft und weggeschafft wurde.
VII. Vormalige Wohnungen, des Gärtners und sonstigen Dienstpersonals des B. Bruckenthal. Als die neue Strasse in den 70ziger Jahren gemacht wurde, ist ein Theil von dem Gebäude abgetragen worden.
VIII. Die alte Strasse nach Leschkirch. Im Jahre 1852, am 23 Juli legte der Kaiser Franz Josef den Grundstein zum Spital, gebaut von den Brüdern Baumeistern Gärtner. 1865 wurde die Militair Reitschule gebaut.
IX. Das eingegangene Gässchen, (siehe Plan).
X. Die von Privaten angekauften Haus Stellen.
XI. Vormals Eingang in B. Bruckenthal’schen Garten.
XII. Im Jahr 1867 ist der Durchbruch durch den Klostergarten bei der Bastei gemacht worden.
XIII. Die neu entstandene Strasse. Im Jahr 1852 wurde der Durchbruch aus der Salzgasse gemacht, die Anlage die Salzgasse zu verlängern. Zu der Zeit sind die vormals bestandenen Gässchen, (siehe Plan), eingegangen.

( zum evangelischen Friedhof. )

Bis zur Regulierung deselben im Jahre 1864-1865 war der Friedhof ohne Baumbepflanzungen kahl, nur hie und da stand ein Lorbeer Strauch. Wenn man aus der Treppen Halle in den Friedhof trat, hatte man eine wunder herrliche Aussicht auf die Hochgebirge und die ganze Umgebung wie nur selten ein Friedhof die Lage hatte. Durch den Bau der Trauerhalle, noch mehr aber durch die all zu vielen Bäume welche jetzt den Friedhof beschatten, ist die herrliche Aussicht davon gänzlich verschwunden. Nun ist der Friedhof regelmässig in Felder und durch Wege getheilt, die Grabstellen sind nummeriert und es wird weit mehr auf schöne Grab Denkmäler verwendet als es bisher geschah im Allgemeinen. Aber abgesehn von alle dem wäre der Friedhof durch seine herrliche Lage bedeutend schöner, wenn man nicht so viele Bäume drauf gepflanzt hätte.

Anmerkung Vorstadt.

I. Der vormals B. Bruckenthal’sche schöne Ziergarten sammt Garten Palais, (Rothe Thurm Strasse), jetzt im Besitz Habermanns. Das grosse Glashaus daselbst, (Orangerie und Blumen), eingegangen und durch Anbau ein grosser Tanzsaal daraus geworden, der Garten zur Bierschenke geworden und eine Kegelbahn errichtet, hat jetzt den Namen Bräuhaus Garten.

Die Stadt Mauern der Unter Stadt.

In den 60ziger Jahren wurde die Stadt Mauer von der Städtischen Reitschule angefangen bis zum Elisabethor sammt den 3 Stadtmauer Thürmen abgetragen, bis zur Höhe ungefähr von 10 Schuh blieb die Mauer noch erhalten.
In den 70ziger Jahren jedoch wurde die noch bestandene Mauer vom Kloster Gebäude bis zum vormals bestandenen Elisabethor gänzlich der Erde gleich abgetragen. Vom Kloster Gebäude bis zur Reitschule stehen noch Mauerreste im Jahr 1883.

Das Elisabethor (siehe Plan).

Im Jahre 1853 wurde der innere Thurm samt dem daran befindlichen Kürschner Haus und der Militair Wachtstube abgetragen und blieb der äussere und massive schöne Stadt Thor Thurm noch erhalten.
Im Jahr 1865 wurde auch dieser Thurm abgetragen und der Stadt ein alte Zierde benommen.
1. Zwischen dem inneren und äusseren Thurm befand sich ein kleiner Hof welcher die Durchfahrt verband.
2. Der innere Thurm.
3. Der äussere Thurm.
4. Die Militair Wachtstube. Die Mannschaft versah den Wachtdienst beim M. Mehl Magazin, (jetzt M. Stockhaus, Salzgasse 16).
5. Das Kürschner Haus.
6. Die Thorhüters Wohnung.
7. Das vormals bestandene Haus und der tief gelegene Hof.
8. Der Gartengrund ist eingegangen, bevor das Elisabethor abgetragen wurde.
9. Das Vogelfänger Häuschen ist im Jahr 1871 weggeschafft worden.
10. Das vormal bestandene Gässchen.
Im Jahr 1844 wurde auf dem äusseren Thurm das hohe Dach mit den Hohlziegeln abgenommen und vom Zimmermeister Seiler ein flaches Dach aufgesetzt. Auf diesem Thurm war die Thurmwächters Wohnung.
Zu Anfang der 60ziger Jahre wurde die Stadtmauer vom Elisabethor bis zum vormal bestandenen Burgerthor, Sagthor und bis zur Zeughof Kaserne, (früher Militair Spital), sammt den auf dieser Strecke bestandenen Stadtmauer Thürmen abgetragen. 10 Schuh Höhe der Mauer blieb noch erhalten und der massive 8 eckige Thurm, (Militair Magazin), am Ausgang der Mariagasse und der vormalige Pulver Thurm stehen noch 1883.

A. An der Stadt Mauer gegen aussen zu in der nähe des Thurmes, (Ausgang Annagasse), befand sich eine eingemauerte Stein Tafel mit der Jahres Zahl 1582. Ob dieser Stein aufbewahrt worden ist?? Vermutlich ist die Unter Stadt zu der Zeit angelegt worden.
Vom Schreiber dieser Zeilen ist ein Wahr getreues Modell gemacht worden, von dem Theil der Stadt Mauer 1582 mit dem Thurm, (Masstab 18 Klafter lang).

In den 50ziger Jahren wurde der Durchbruch aus der Neugasse gemacht, und das unter einem Thurm bestandene sogenannte Schoes Thor sammt dem Haus in der Neugasse, (siehe Plan). abgetragen. Zu der Zeit ist auch die untere Burger Mahl Mühle eingegangen, (jetzt Spiritus Fabrik).

Das Burger-Thor und die Bastei (siehe Plan).

I. Im Jahre 1830 wurde das äussere Burger Thor abgetragen.
II. Der vormal bestandene Burger Thor Thurm, in einem länglichen Viereck war auf 6 mächtigen, sehr hohen mit Stein Einfassung versehenen Pfeilern gebaut, ringsum auf denselben befand sich eine offene Gallerie ganz in der Art wie sie noch an vielen Kirch Thürmen im Sachsenland anzutreffen sind.
III. Gegen das innere der Stadt war eine hochgewölbte Durchfahrtshalle. In einer Ecke des Thurmes befand sich das Thurmwächter Stübchen. Der ganze Bau des Burger Thores war einer förmlichen Burg ähnlich. Ist im Jahr 1856 abgetragen worden. Damit der Verkehr nicht gestört blieb während der Abtragung, so wurde der Durchbruch aus der Lederer Gasse, gemacht und eine Holzbrücke über den Mühl Canal hergestellt.
IV. Im Jahr 1865 wurde auch die grosse Bastei vor dem Burgerthor abgetragen. In dieser Bastei hatten die Tuchmacher ihre Rahmen zum aufspannen der Tücher, (siehe Plan).
V. Das Thorhüter Häuschen.
VI. Die Schlacht Brücke im Jahr 1870 beseitigt.
VII. Zwinger
VIII. Wohnung des Stadt Dieners.
IX. Bis in den 50zigsr Jahren der Begräbnis Platz der Juden, hinter dem ehemaligen Pulver Thurm, (siehe Plan).
X. Die Barrikaden 1848-1849.

Als der grösste Theil Stadtmauern mit den gedeckten Gallerien in den 50ziger und 60ziger Jahren noch bestand, wurden diese aus alter Zeit her, von den Tuchmachern und Seilern zu ihrer Arbeit benützt.

Im Jahre 1871 am 27 November wurde in der comunitäts Sitzung beschlossen, die noch bestandenen Stadtmauer Reste der Unter Stadt sämmtlich der Erde gleich abzutragen.
In den 70ziger Jahren geschah es auch, und wurde auch die kleine Bastei abgetragen. (siehe Plan Wagnergasse).

Nachtrag zum Elisabethor.

Im Jahr 1883 ist der Garten Grund No l, 2, 9, (siehe Plan Bahnhof Platz), von der Stadt angekauft worden, zur Vergrösserung und Regulierung des Bahnhof Platzes.
In den 70ziger Jahren wurde auch der Garten Grund, (No.10 Fischer Gasse), von der Stadt angekauft, zum Durchbruch in die Salzgasse.
Im Jahr 1880 vom Stadt Verschönerungs-Verein ein Park angelegt, (siehe Plan), Bahnhof Platz.

Wintergasse. Aus den beiden Häusern No.6 und No.2 ist ein Haus gemacht worden. Aus den Häusern 12 und 13 auch.

Seid den 50ziger Jahren sind ausser der bestandenen Frühbeck’schen warm Bade Anstalt, auch eine kalt Bade Anstalt daselbst gebaut worden. Für Kalt Bad sind noch errichtet worden Anstalten:
1. Bei der Burger Mühle
2. Bei der Pfaffen Mühle
3. Bei der Heiden Mühle
4. Bei den Gärten unterhalb der Badgasse.

Eine Leitung für immer klares Trinkwasser, ist noch nicht gesorgt worden.

Nachtrag zu den Brünnen. Als die Brünnen in den 60ziger Jahren alle umgeändert wurden, ist die kolosale Steinmuschel mit einer Lateinischen Inschrift und der Jahres Zahl 1637 versehn, von dem Brunnen aus der Reispergasse, mit welcher derselbe geziert war weggeschaft worden, hinter die Promenade unterhalb dem Pavillon.
1878 wurde diese Muschel, welche viele Jahre dort verschüttet lag, auf die obere Promenade geschafft vis a. vis vom Gloriet, dort hergerichtet zu einem Springbrunnen, welcher nur kurze Zeit bestand.
1881 hat der Stadt Verschönerungs Verein diese Muschel auf der Erlen Promenade, in der schön angelegten Grotte für den Brunnen dort herrichten lassen.

Der Zibin Fluss welcher aber um ein ganzes Joch zu kurz gebauet worden ist, was bei einer eintretenden Überschwemmung für die Burgerthor Vorstadt und Sagthor Vorstadt von ungeheuren Folgen sein wird. Nicht genug, im Jahre 1882 wurden zwischen jedem Joch dieser Brücke noch ein Stützpfeiler angebracht, welcher den Durchgang bei hohem Wasserstand noch mehr hemmt.

Die Fabriken. Die erste Fabrik, welche in den 30siger Jahren gebaut worden ist und mit Dampf Betrieb eingerichtet, war die Zucker Fabrik. Seid der Zeit, bis zum Jahr 1884, sind noch 28, zum Theil sehr grosse Fabriken mit Dampf Betrieb eingerichtet, gebauet worden, als die Stearin Kerzen Fabrik. Die Soda und Schwefelsäure Fabrik, die Parafin Fabrik, Ziegel Fabrik, Spodium Fabriken, Spiritus Fabriken, Tuch Fabrik, Sodawasser Fabrik, Salami Fabrik, Bierbrauerei mit Dampf Betrieb u.s.w. Mehrere Werkstätten.

Von allen den Fabriken, sind mehrere bedeutende und zwar dem Lande viel nützlich gewesene Fabriken und welche mit sehr grossen Kosten Aufwande gebauet wurden, (was sehr zu Bedauern ist), eingegangen. Dagegen die, und man könnte wohl sagen, in keiner Richtung dem Volke nützlichen sondern nur schädlichen Spiritus Fabriken, erhalten sich mehr als alle andern. Und wenn auch von diesen schädlichen Spiritus Fabriken einige eingegangen sind, so entstehen wieder andere in weit grösserem Betrieb eingerichtete Spiritus Fabriken und solcher Spiritus wird zu anderem gar nicht verwendet, als zum trinken, (dem Volk zum Verderben). Es bleibt immer noch die Frage ob der Genuss des Fleisches von solchem Vieh welches bei Spiritus Fabriken, in übermässiger, unnatürlicher, ja selbst bis zur Betreibung? derselben führenden Mästung den Menschen nützlich oder oder mehr schädlich ist?

Statt der vormals bestandenen 36 Stadtthor und Stadtmauer Thürmen, welche in der Zeit vom Jahre 1835 bis zum Jahre 1884 bis auf einige nur welche noch stehen, alle übrigen abgetrage worden sind, ragen nun über den Häusern der Stadt diese Dampf Kamine empor.

Im Jahre 1883, am 10. November, ist die neugebaute evangelische Kirche eingeweihet worden, (Hecht Gasse – früher Soldisch). Johannis Kirche.

Die Haus Nummern.

Bis in den 30siger Jahren waren an vielen Häusern in der Stadt noch kennbare Spuren von schwarz gemalten Hausnummern. In den 30siger Jahren wurden die Häuser neu nummeriert und zwar am Rathaus mit der Nummer l der Anfang gemacht bis 1000 und einige 100, nach dem man sich aber schwer zurecht finden konnte, besonders Fremde. So wurde endlich in den 70ziger Jahren die Häuser mit neuen Nummern versehen und zwar jede Gasse für sich von Nr.l angefangen. Diese neuen Haus Nummern und Gassen Namen Tafeln von Eisenblech sind weis, mit einem roten Rand, die Schrift schwarz. Die früheren Haus Nummern und Gassen Namen Tafeln waren schwarz und die Schrift weis. In der Vorstadt waren bis in den 30siger Jahren die Häuser noch unnummeriert.

Die vormal bestandenen Durchgangs Häusern unserer Stadt.

In allen Städten gibt es auch Durchgangs Häuser, welche zum Theil aus uralter Zeit bestehen, oder von Generation zu Generation so gewiss ermessen sind und das Publikum ein Anrecht hat dieselben zum Verkehr zu benützen und besonders bei Feuergefahr von unermesslichem Vorteil sind, um aus einer Gasse in die andere Gasse geschwind gelangen zu können. Seid den 60ziger Jahren sind in unserer Stadt von den ältesten öffentlichen Durchgangs Häusern wegen Besitz Veränderungen und durch Umbau derselben Häuser, zwei benannter Durchgänge gänzlich eingegangen. Einer ist noch nur als geduldeter Durchgang. Es sind dies die Häuser Nro.16 und 24 in der Heltauergasse und das Haus Nro.14 in der Reispergasse.

Nachtrag zur Reispergasse.

Als im Jahr 1882 das alte Haus Nro.13 abgetragen wurde, …. ist auch der an diesem Haus gewesene alte Stadt Thurm sammt der Stadtmauer abgetragen worden. An den Häusern Nro.9 und Nro.21 bestehen noch die alten Stadt-Thürme, und an den Häusern Nro.9, 11, 17, 15, 19, 21, 23, 25, 27, 29, 31, 33, 35, 37, 39 und 41 bestehen die alten Stadtmauern aus der Zeit bevor die Unterstadt angelegt worden ist. Die rückwertigen Theile benannter Häuser stehen auf der alten Stadtmauer.
In den 70ziger Jahren sind die Holz Stufen an der Salzstiege durch Steinstufen ersetzt worden. Denkwürdiges an dem alten Haus Nro.16, (am Giebel), ist noch deutlich erkennbar ein regelrechter Kreis. Derselbe im Durchmesser über 4 fuss, das ist der Umfang des grossen Knopfes auf dem evangelischen Thurm. in demselben Kreis ist ein kleinerer Kreis angedeutet, das ist der Umfang der 4 kleinen Thurm Knöpfe, in dem Haus hat der Goldschmied gewohnt zur Zeit, welcher diese Thurm Knöpfe vergoldet hat.

Im Jahre 1883 sind die Grund Mauern zu einem Ausstellungs Gebäude angelegt worden, (siehe Plan), Schewissgasse. (Baumeister Szalay 1883).

Anmerkung zu den vormal bestandenen Durchgangs Häusern.
Von Seite der Stadt Behörde hätten die genauesten Nachforschungen angestellt werden sollen, (über das Recht), ob die benannten Durchgänge eingenommen dürfen werden.

Im Jahre 1872 wurde Unterfertigter mit der besonderen Ehre ausgezeichnet durch einen Besuch in seiner Behausung, von Ihren Hochwohlgeborenen der Herr Comes Salmen, Comes Conradt, Gubernialrath Haupt, Finanzrath Sill und Stadthann Heinrich, das von mir verfertigte Modell, (ein Theil Stadt Mauer), und die von mir nach der Natur gezeichneten Stadt Thore und mehrere Stadt Thürme zu besichtigen, wobei der Wunsch ausgesprochen wurde, diese Bilder zur bleibenden Erinnerung zu vervielfältigen und sind dieselben auch von den Glatz’schen ERBEN fotografisch vervielfältigt worden.
Johann Böbel

Von den aus alter Zeit herstammenden Ehrenzeichen, des Comes und der höchstgestellten Beamten der Stadt, dem Bürgermeister, Stuhl Richter und Polizei Direktor, (früher auch Stadt Hann genannt), bestehd das einzige, noch im Jahre 1883 vor dem National Haus, (Comes Wohnung), als Simbol der aus massivem Eichenholz verfertigte Schrank, (auch Esel genannt), geziert mit dem Stadt Wappen und der Jahreszahl aus Messing im Holz eingelassen und vor dem Schrank die 4 Tannen Bäume aufgepflanzt. Diese Schrank, (auch Esel genannt), waren alle in gleicher Form und aus Eichenholz verfertigt, nur die Auszeichnung mit den Tannenbäumen war verschieden, in so weit, das, beim Comes 4. beim Bürgermeister nur 3.Tannen Bäume aufgepflanzt wurden, beim Stuhl Richter und Polizei Direktor keine. Die Stellen sind im Plan angegeben vor welchen Häusern in den 30siger Jahren noch diese Ehren Zeichen gestanden sind:

I. Das Haus Nro.8 auf der Obern Neustift, dem Bürgermeisters Waller, in den 30siger Jahren, war früher auch Stuhl Richter.
II. Das Haus N.4 in der Reispergasse, dem Bürgermeister Daniel Ziegler in den 40ziger Jahren. Im Jahre 1848 am 11 März Abens 10 Uhr, als General Bern in Hermannstadt einzog, war sein Quartier 6 Tage beim Bürgermeister Ziegler. Dann wurde General Bern in das Haus N 12 auf den grossen Ring einquartiert, (das Haus jezt Eigenthum der Spar Cassa).
III. Das Haus N. 11 in der Reispergasse, dem Polizei Direktor Bachner in den 40ziger Jahren.
IV. Das Haus N. 6. in der Heltauer Gasse dem Bürgermeister von Wayda, in den 40ziger Jahren, war in den 30siger Jahren Polizei Direktor. Dies Haus ist jezt Eigenthum der Stadt.
V. Das Haus N 26 in der Wiesen Gasse, dem Bürgermeister Schreiber, in den 30siger Jahren.
VI. Das Haus N 29 in der Fleischer Gasse in den 40ziger Jahren Simon Schreiber, Stuhl Richter, später Bürgermeister.
VII. Das Haus N.6. in der Sporer Gasse.

1846 am 27 Februar ist Franz Salmen zum Comes gewählt worden.
Im Jahre 1846 am 26 August ist Franz v. Salmen noch mit sehr grossem Pomp und bei herrlichem Wetter instaliert worden und sollte dies die letzte grosse National Feier der dem Staate immer treuen Sachsen gewesen sein???…
Schreiber dieser Zeilen hält es nicht überflüssig von der grossen National Feier, (Instalation), einiges zu erwähnen.
Wärend dem Läuten auf allen Kirch Thürmen der Stadt, nahm der imposante Zug mit den vielen Deputationen, und Corporationen mit ihren Fahnen, aus allen Stühlen, Distrikten und Städten des Sachsen Landes dabei vertreten den Weg vom Rathaus durch die Fleischer Gasse… und Heltauer Gasse um den grossen Platz. Vor dem National Haus wurde Aufstellung genommen und der von 6 reichgeschirrten Pferden gezogene Pracht Wagen in welchem der Comes, ihm zur Seite der Guverneur sahs in das National Haus, bei nicht enden wollenden Hochrufen vivat, und Trompeten Geschmetter hineinfuhr. Sodann trat Comes Salmen vor das offene Fenster dankte, und eine Rede hielt an das zu vielen Tausenden anwesende Volk. von welchem darauf nicht enden wollende Hochrufe, vivat, angebracht wurden, u.s.w.
im Jahre 1875, am 24 März, ist Comes Salinen gestorben.

Das schöne Projekt.

Vom Eisenbahn Ober Ingenieur Schneider aus Wien als die Linie traziert und schon ausgesteckt war von der ersten englischen Eisenbahn Bau Gesellschaft, wenn die Bahn von Alwinz bis Hermannstadt und beim rothen Thurm hinein in die Wallachei gebaut worden wäre. Siehe Plan die rot bezeichneten Linien.
I. die Zufahrt zum Bahnhof aus dem Herz der Stadt, vom Wiesen Platz aus über einen Viadukt welcher über die untere Promenade und über die Gärten hinter der Promenade gebaut worden wäre, zur Baron Bruckenthal’schen Wiese.
II. die Bahn Linie an der Lehne gegen den 3 Spitz Wald, in der Richtung auf Orlath zu.

Innere Stadt. bis

I. in den 30siger Jahren waren aus früherer Zeit noch sehr viele Häuser nur mit Kalk weis übertüncht, später, rot. gelb. grün. blau. die färben wurden bis in die 50ziger Jahre noch häufig bei Übertünchung der Häuser angewendet, seid den 70ziger Jahren werden jedoch nicht mehr grelle, sondern matte unbestimmten Farben angewendet, nur die sehr alte Kapelle, (Huet Platz), ist in den 70ziger Jahren noch rosenfarb übertüncht worden.
II. in den 30siger Jahren waren noch sehr viele Häuser mit Hohlziegel gedeckt, im Jahr 1883 ist es eine Seltenheit ein solches Dach mehr anzutreffen, dagegen bestehen noch mehrere Häuser mit Schindel Dächer, (Schöpfen u.d.g. noch sehr viele).
III. In den 30siger Jahren waren nur in den Häusern auf dem grossen und kleinen Platz Gewölbs Lokalitäten, es war eine Seltenheit, in der ganzen Stadt, dass an einem Haus, auser dem Gassen Thor, oder der Gassenthür, noch eine Eingangsthür von der Gasse aus bestand, seid den 50ziger Jahren bis 1883, sind mehrere 100 Thüren neu gebaut oder gebrochen worden, zu Gewölbs und sonstigen Geschäfts Lokalitäten.
In den 30siger und 40ziger Jahren waren noch fast an allen Häusern, besonders in der Ober Stadt, die ebenerdigen Fenster mit Eisengittern versehen. In den letzten Jahren sind viele beseitigt worden. In den 30siger und 40ziger Jahren noch, musste jeder Hausbesitzer vor seinem Haus kehren lassen, das geschah gewöhnlich am Samstag, der Gassen Mist und Koth wurde auf Nachbarschafts Kosten weg geführt, die Plätze und einige Haupt Gassen in der Oberstadt wurden durch die Arrestanten aus dem Rathaus gekehrt, in der Unterstadt geschah es durch die Arrestanten aus dem Zuchthaus, seid den 50ziger Jahren wird die Reinigung der Gassen und Plätze, auf Kosten der Stadt besorgt.

In den 50ziger Jahren als das erste Mosaik Trotoir auf dem grossen Ring, in der Heltauer Gasse, Fleischer Gasse, Reispergasse und Sporer Gasse gelegt wurde, Kostete damals die * Klafter vom dem Pflasterer Meister Bock aus Prag 16 fl.C.Mz. und hatte die Stadt zu der Zeit enorme Kosten Auslagen. Seid den 50ziger Jahren bis 1883 sind nun alle Gassen und Plätze mit Trotoir versehen. Der grösste Theil vom Bock ausgeführten Trotoir zwar in schöneren und vielfältigeren Formen aus zwei Stein Arten musste aber in den letzteren Jahren neuerdings hergestellt werden, und ist letzteres von einheimischen Pflasterern aus Granit, dauerhafter und weit billiger hergestellt.

Das Sagthor u. Bastei.

Im Jahre 1852 wurde die grosse Bastei von Italienern abgetragen und im Jahr 1856 wurde auch das Sagthor abgetragen.
(siehe Plan), Bastei und Sagthor.

l. Der Thurm mit der Durchfahrt, im Jahre 1848 wurde die Durchfahrt unter dem Thurm hergerichtet zu einer Wachstube.
2. Das neue Thor daneben, (gebaut 1830), im Jahre 1848 wurden an dem Thor schwere Thorflügel mit Schiesscharten angebracht.
3. Das vormals bestandene Accis Häuschen an der Bastei.
4. Das Gebäude für das Feuerpiquett, eine Abtheilung von 16 Mann Cavallerie. jetzt ist dies Gebäude das Wein Accis Haus und ist ringsum daselbe der Bauholz Platz entstanden, (siehe Plan).
5. Die Stallungen der Pferde für das Feuer Piquett.
6. Ein Wächter Stübchen, (auch auf dem Thurm bestand die Wächters Wohnung).
7. Ein kleiner, tief gelegener Hof, umgeben mit gewölbten Kasematten ähnlichen Räumen.
8. Das gewesene Schneider Haus am Thor.
9. Die alte Strasse über die vormals bestandene Fahrbrüke.
10. Die weitere Überwölbung des Canals in den 40ziger Jahren.
11. Als die neue Feuerbrücke in den 30siger Jahren gebaut wurde, ist der alte Eingang zum katholischen Friedhof aufgelassen worden, und ist der neue Eingang von der Land Strasse aus gemacht worden, (siehe Plan).
12. Die Barrikaden 1848-1849.
13. Der vormals bestandene Steg ist im Jahr 1851, bei der grossen Überschwemmung zerstört, und nicht mehr aufgebaut worden.
14. In den 70ziger Jahren ist die Fluss Gasse erweitert worden.
15. Vormals bestandenes Wirths Haus. In den 40ziger Jahren baute Baumeister Haihn eine Spiritus Fabrik da, und das Haus Nr. 6. spätere Jahre darauf kaufte die Stadt den Grund und wurde der Bau angelegt zu einem Militair Transport Haus.

In den 60ziger Jahren wurde der Durchbruch vom Zeughof Platz in die Walkmühl Gasse gemacht, (früher Filosofen Gang genannt), (siehe Plan).

Sagthor und Elisabethor Vorstadt. siehe Plan und Burgerthor Vorstadt.

Die vorgekommenen Veränderungen während dem Bau der Eisenbahn und des Bahnhofes die eingegangenen Gäschen, Strassen u.s.w.
I. Umfang des Baron Rosenfeld’schen Garten und Wiesen Grundes.
II. Umfang des vormals Baron Bruckenthal’schen Garten und Wiesen Grundes.
im Jahre 1872. am 11 Oktober ist die Eisenbahn eröffnet worden.
III. Das alte Zibin Flußbett.
IV. Die neue Schlacht Brücke, ist im Jahr 1871 bei der grossen Ueberschwemmung zum grösten Theil fortgerisser, worden.
V. Die vormals bestandene Mairers Wohnung.
VI. Die wenige Jahre bestandene Parafin Kerzen Fabrik, ist in de 60ziger Jahren eingegangen.
In den 60ziger Jahren ist das Landes Irrenhaus gebaut worden, vom Baumeister Guth.
VII. Die im Jahre 1848 erbauten Redutten und Barrikaden.
VIII. Die alte Zibinsbrücke, gestanden als Ruine bis in den 30siger Jahren.
IX. In den 60ziger Jahren ist die Zibingassee erweitert worden.
X. Bis Ende der 40ziger Jahre bestand auf dem sogenannten Richtplatz der gemauerte Galgen, (siehe Plan), Reissbach.
XI. Im Jahre 1864 wurde die Gehbrücke gebaut vom Baumeister Setz jun. Im Jahre 1881 wurde die Brücke neu renoviert.
XII. Die vormals bestandene grosse Pfarre Zehnt Scheuer ist im Jahr 1877 abgebrannt, (ist jezt eine Spiritus Fabrik da).
XIII. In den 30siger Jahren wurde der Durchbruch in der Lang Gasse gemacht, die Gasse dadurch verlängert, (siehe Plan), alte Strasse nach Stolzenburg.
Von den bestehenden Sakgassen, welche sich in der Sagthor und Burgerthor Vorstadt befinden, ist die Franken Gasse, (siehe Plan), XIV. die Polizai widrigste, und wäre angezeugt diese Gasse mit der Feld Gasse zu verbinden.

Theresianum.

I. In den 30siger Jahren wurden in dem Hofe des Haupt Gebäudes tiefe Borungen vorgenommen. Versuch zu einem Artesischen Brunnen, in der Art wie auf dem Wiesen Platz, (innere Stadt).
II. in den 60ziger Jahren wurde der Platz vor dem Haupt Gebäude zu Garten Anlagen hergerichtet.

Vorstadt. Josef-Stadt und Erlen Promenade.

I. In den 30siger Jahren war durch den vormals Meister’schen Garten ein öffentlicher Durchgang, (siehe Plan).
II. Die neu angelegten Tuchmacher Rahmen.
Im Jahre 1875 wurde die Mühlgasse reguliert, und das Trotoir gelegt, die Auffahrt in die Mühlgasse neu hergestellt und erweitert, (Ingenieur von Müss).
In den 60ziger Jahren Ansiedlung der Barmherzigen, seid der Zeit sind die Umfangreichen grossen Gebäude derselben gebauet worden, (siehe Plan).
Im Jahre 1880 wurde die Schewis Gasse und der Bach reguliert, und das Haus N.24 abgetragen, (siehe Plan).
Im Jahre 1882 wurde das Gässchen Verbindung der Kreutz und Schulgasse erweitert zu einer Gasse.
In den 60ziger Jahren wurde die Vertiefung vor dem Haus und Garten Nr.30 ausgefüllt.
Im Jahre 1856, als das Militair Erziehungs-Gebäude von den Baumeistern Setz senior und Hahn gebaut wurde, (jetzt Garnisons Spital), ist zu der Zeit auch die Schewis Gasse erweitert worden am Ausgang zu den Erlen.
In den 70ziger Jahren ist der Erker am Haus Nr.12 Berg Gasse abgetragen worden.

In den 50ziger Jahren ist die Erlen Promenade angelegt worden von Carl Schobesberger. In den 30siger Jahren ist die Zucker Fabrik gebaut worden. Zu Anfang der 60ziger Jahre eingegangen, ist 1882 zu Militair Magazinnen hergerichtet worden.

In den 60ziger Jahren wurden die Teiche bei den Erlen angelegt, zu Kahn Fahrten und zur Züglung von Fischen zu Winterszeit wurden diese Teiche sehr stark besucht von Schlittschuh Läufern und Zusehern, nach mehreren Jahren jedoch wurden alle diese Teiche aufgelassen.
Seid den 70ziger Jahren der neu angelegte Eislauf Platz, (siehe Plan).
In den 60ziger Jahren wurde auch das Gebäude bei der Erlen Promenade gebaut, mit den Kosten was dazu verwendet worden sind, hätte man etwas geschmackvolleres schöneres und nicht mit so vielen Bäumen eingehülltes, sondern mit breiten erhabenen offenen Veranden, der schönen Aussicht wegen zu geniessen, bequemes und solideres Gebäude aufführen können, an solchen öffentlichen Spaziergängen passen ganz und gar keine Kegelbahnen.
Seid dem Jahre 1881 hat der Stadt Verschönerungs Verein die in Standhaltung Pflegung und Verschönerung der Erlen Promenade übernommen.

In den 70ziger Jahren ist die grosse Artillerie Kaserne gebaut worden von den Baumeistern Guth und Haihn. Der Mittelbau ist vom Baumeister Szalay aufgebaut worden. In der Zeit ist nun auch die neue Gasse zur Jungen Wald Strasse erstanden, (siehe Plan), durch den Bau der Artillerie Kaserne ist auch in der obern Schwimmschul Gasse der Haus und Garten Grund Nro 30 [?] eingegangen.

Im Jahre 1830 ist die Schwimm Schule gebaut worden, von unserem Haus Regiment N.31 Graf Liningen von Westerburg. Bis gegen Ende der 30siger Jahre war der Canal noch offen, (Schwimmschul Bach), mit einer Holz Brücke darüber, (siehe Plan), Provint Gebäude.

In den 60ziger Jahren wurde der Bau zur grossen Bier Brauerei Habermann angelegt, im Jahre 1876-1877 ist Habermanns Haus gebaut worden, jedoch noch nicht ganz ausgeführt.
In 70ziger Jahren ist der Erker am Haus N. 12 beseitigt worden, (sihe Plan Berggasse).

Die Gebäude welche wegen Raum auf dem Plane nicht angegeben sind als:
I. In den 40ziger Jahren ist das neue Pulver Magazin aufgebaut worden, unter der Leitung des Genie Obersten Lack.
II. In den 60ziger Jahren ist der neue Militair Friedhof angelegt worden, und der alte M. Friedhof am Ausgang der Feldgasse aufgelassen worden, (siehe Plan Sagthor Vorstadt).
III. In den 70ziger Jahren sind die beiden grossen Militair Magazine oberhalb dem Garnisons Spital aufgebaut worden.

In Jahre 1881 ist auf dem evangelischen Kirch Thurm eine neue Uhr aufgestellt worden, auch wurden neue Zifferblätter gemacht. (Nachtrag dies zum Huetplatz).

In der Zeit als die Stadt noch ganz umgeben war mit den Stadtmauren, so hies man das innerhalb den Mauren von altersher, (hinter der Mauer). Nachdem nun die Stadtmauren abgetragen sind so muste mann diesen Stadt Theilen Gürtel rings um die Stadt auch Nahmen geben, so sind noch viele neue Gassen, Namen entstanden wie sie im Plane angegeben sind. In der Vorstadt hatten nur wenige Gassen Namen, nun haben auch die Vorstadt Gassen alle, ihre hinfort führenden Namen erhalten.

Die Balkone (Althanen).

In den 30siger Jahren waren nur 6 Häuser geziert mit Balkonen, in den 30siger Jahren wurde das Haus Nr.22 auf dem grossen Platz, genannt zu den sieben Kuhr Fürsten mit einem Balkone geziert, nach mehreren Jahren jedoch wurde derselbe abgetragen.
In den 40ziger Jahren, seid den 30siger Jahren, sind 11 neue Gebäude mit Balkone gebauet worden, so das im Jahre 1883 18 Gebäude mit Balkone geziert sind. Von allen Balkonen sind, was die Bauart anbelangt, die alten die schönsten und zierlichst gebauten, wo von einige besonders erwähnenswerht sind als:
I. Der am vormal B, Bruckenthal’schen Garten Gebäude, (Rothe Thurm Strasse), derselbe auf schönen Stein Säulen ruhende Balkon, in geschweifter Form mit sehr Kunztvoll gearbeitetem Eisengeländer versehen, (einer näheren Besichtigung werth jedem).
II. Der Balkon am Superintendential Gebäude auch auf schönen Säulen ruhend mit sehr zierlich gearbeitetem Eisen Geländer versehen.
III. Der an dem Haus N. 15 in der Fleischer Gasse befindliche Balkon ist weniger schön, mit einem gewöhnlichen Eisen Geländer versehen, wird von zwei colosalen, aus Stein herrlich gearbeiteten Frauen Figuren getragen. Diese Figuren, (herrliche. Bildhauer Arbeit), könnten einen der ersten Paläste beschmücken, die in letzterer Zeit, 60ziger und 70ziger Jahre gebauten Balkone sind mehr schwerfällig als zierlich gebaut. (Fortsetzung: siehe unten IV. XX).

In den 50ziger Jahren ist Hermannstadt mit einer Tellegrafen Leitung verbunden worden, und wurde die Leitung in die Stadt zuerst unterirdisch angelegt, und zwar in der Rosmarin Gasse, und Hundsrüken bis in das Post Gebäude herauf, Fleischergasse, das bewährte sich nicht und es wurde die Leitung auf Stangen hergerichtet, und das Tellegrafen Amt wurde in die Josef Stadt, (Mühlgasse), Haus N.4 verlegt zu Anfang der 70ziger Jahre wurde das Teilegrafen Amt in die Fleischer Gasse in das Haus N. 27 verlegt.

IV. XX der Balkon am Haus N.12 auf dem grossen Platz, gedeckt durch einen Frontspitz, derselbe getragen von 4 schön geformten Säulen.
In den 50ziger Jahren noch, war von alters her, das an den Wochen Markt Tagen beim Brunnen auf dem Grossen Ring eine Blech Fahne mit dem Stadt Wappen darauf, aufgestellt war, zum Zeichen das niemand Fremder ausser den Hermannstädtern vor 11 Uhr Einkäufe auf dem Markt Platz machen dürfte, nach 11 Uhr war es jedem erlaubt.

Erklärung der Farben im Plane.

Was in rother Farbe angegeben ist, das sind die vormals bestandenen Stadt Maueren, Stadt Thürme, Basteien, Stadt Thore, Kirchen, Brücken und sonstige Gebäude, sowohl Stein als Holzbauten, welche abgetragen worden sind.
Was in blauer Farbe angegeben ist, das sind die Gebäude, welche seid 1830 bis 1883 von Grund auf neu gebaut worden sind, als Kasernen Fabriken, Institute, Kirchen Brücken, grössere und kleinere Privat Gebäude, oder durch gänzlichen Umbau und Aufbau eines Stockes und Vergrösserung.
Was in gelber Farbe angegeben ist, das sind eingegangene Gäschen und Fahr Strassen und die ungepflastert gewesenen Gassen, (und die Regulirung der Mühlgasse, siehe Plan).
Was in grüner Farbe angegeben ist, das sind die grösseren Veränderungen der Garten und Wiesen Gründe in der Vorstadt, und der neu eröffneten Gassen und Strassen.
Was in dunkel violetter Farbe angegeben ist, das sind die nur Zeit weise bestandenen Gebäude, Festhalle 1869, Ausstellungs Halle 1881, (siehe Plan.), und Barrikaden und Redutten.
Schwarz die Häuser, vor welchen die Ehrenzeichen vormals bestanden.

Anmerkung.

Nachdem einiges in der Beschreibung nicht an der eigentlichen Stelle angegeben ist, kommt es mit Anhang oder Nachtrag vor an anderer Stelle.

Nachtrag.

Zu der grossen bevorstehenden Ausführung, Abtragung des Salz Thurmes, Regulierung der Auffahrt aus der Salzgasse in die Reispergasse und Sporergasse, Durchbruch aus der Salzgasse zum neu erweiterten Bahnhof Platz u.s.w. hat die Sparkassa vor der Hand 6000. Gulden schon gespendet.

( ENDE DES TEXTES )

~~~o~~~

Anexă cu informații interesante despre istoria planului elaborat de Johann Böbel ( traducere din limba germană ):

„Textul este de mare valoare, inclusiv datorită stilului și limbajului folosit. Ne-am străduit să nu facem nicio greșeală și să copiem textul cu fidelitate. Sperăm că am reușit. O altă dificultate a fost ordinea ( organizarea ) textului pe plan: Böbel a început să își scrie textul în mod sistematic, dar în scurt timp a rămas fără spațiu pe hartă și a folosit fiecare colț liber. Când nu mai era deloc spațiu pe hartă a continuat să scrie pe două fâșii de hârtie pe care le-a lipit pe cele două laturi ale hărții. Cu timpul, aceste două fâșii de hârtie s-au desprins, rupt și parțial deteriorat. În consecință, „adăugirile” realizate de Böbel conțin pasaje care nu au nicio continuare sau context. Probabil că lipsesc și părți din text.
…
Eugen Langstein relatează următoarele despre istoria planului lui Böbel:
Domnul Carl Engber, fiul tutungerului din Heltauergasse ( lângă Römischer Kaiser ) a fost cel mai mare colecționar privat de Transilvanikas, cărți, stampe, picturi, obiecte din zinc, sticlă, ulcioare și farfurii săsești și mobilier ( printre altele ).
Când a murit de cancer în 1982, a lăsat o parte din colecțiile sale Muzeului Brukenthal, în rest soției sale, ea fiind singura moștenitoare. Colecțiile sale erau depozitate în apartament, iar cărțile în pivniță. Familia ajunsese la o înțelegere cu autoritățile superioare ca totul să ajungă la muzeu … După ce toate colecția au ajuns la muzeu, doamna Engber a vândut dubletele care existau și cu care muzeul nu avea ce să facă.
Când am fost din nou la doamna Engber pivnița era aproape goală. Totul dispăruse în afară de două hărți. Una cu rutele poștale și căile ferate (?) ale monarhiei maghiare și harta orașului Sibiu menționată mai sus. De ce muzeul le trecuse cu vederea pe acestea nu am nicio explicație…
Presupun că domnul Engber a primit harta de la Emil Sigerus. Dar nimeni nu poate confirma asta în zilele noastre.
…
Textul a fost copiat la Sibiu, rămâne de văzut dacă a fost o colaționare corectă. Acest text finalizat este acum disponibil aici.
Georg B. și Eugen Langstein. ( 1993 )”