Târg de bivoli în Sibiu // Büffelmarkt in Hermannstadt // Bivály-vásár Nagyszebenben.
Carte poștală nr. 419 tipărită la tipografia sibiană Kunstanstalt Jos. Drotleff 1917 – fotografie realizată de Emil Fischer. Târgul de bivoli se afla în cartierul Terezian // Theresianum.

2

Fotografii realizate de Emil Fischer cu ocazia ceremoniei de investitură a episcopului Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România Dr. Viktor Glondys în ziua de 29 mai 1933 la Sibiu. Primele patru poze au fost făcute pe str. Mühlgasse, astăzi Șoseaua Alba Iulia, în apropiere de intersecția cu str. Andrei Șaguna și str. Dealului.  Trăsura episcopului evanghelic Glondys a fost escortată de un cortegiu alcătuit din călăreți sași. Ultima fotografie a fost realizată în Piața Huet la intrare în curtea Bisericii Evanghelice. (Fotografii din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

„Viktor Glondys (n. 1882, Bielitz-Biala, Silezia, Austro-Ungaria – d. 28 octombrie 1949, Sibiu) a fost un cleric luteran austriac, care a îndeplinit funcția de episcop al Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România în două rânduri (1932-1941 și 1944-1945).
S-a născut într-o familie catolică din orașul multietnic și multiconfesional Bielitz-Biala (azi Bielsko-Biała) din Silezia austriacă. Tatăl său, Joseph Glondys (1834-1906), deținea o brutărie și avea cinci copii împreună cu soția sa, Johanna. El se considera în primul rând un cetățean austro-ungar și apoi un membru al națiunii germane și a insuflat copiilor săi respectul pentru diversitatea culturală.

Viktor Glondys a urmat școala primară germană din Bielitz-Biala (1889-1893) și Gimnaziul umanist din Bielsko (Silezia) (1894-1901). A studiat apoi filozofia la Universitatea din Graz. În această perioadă s-a înstrăinat din ce în ce mai mult de Biserica Romano-Catolică, fiind interesat de învățăturile lui Martin Luther cu privire la justificare, cu o semnificație deosebită în credința protestantă. Din acest motiv, el s-a convertit la luteranism în anul 1903. A studiat teologia evanghelică la Viena și la Marburg (Lahn) și a susținut examenele la Viena. În anul 1907 a devenit pastor evanghelic. Și-a început activitatea pastorală în Bucovina, ca vicar la Eisenau, azi Prisaca Dornei, care funcționa ca filie a Parohiei Iacobeni.
În 1909 a fost transferat vicar în orașul Cernăuți și a fost ales în anul 1911 paroh orășenesc (Stadtpfarrer), deținând această funcție până în 1922. A obținut în 1917 titlul de doctor în filozofie al Universității din Graz, iar în 1919 a devenit doctor habilitat al Facultății de Filozofie din cadrul Universității „Franz Joseph” din Cernăuți. În 1922 a fost ales paroh orășenesc (Stadtpfarrer) al Brașovului, în 1930 a devenit vicar episcopal și în noiembrie 1932 episcop al Bisericii Evanghelice din România.
El s-a opus ideologiei fasciste care câștiga tot mai mulți adepți și a susținut coexistența pașnică a oamenilor de diferite naționalități și religii în Transilvania. În 1931 el a vorbit într-o predică despre Parabola bunului samaritean împotriva atitudinii rasiste promovate de reprezentanții teologiei populare în cadrul populației săsești din Transilvania. Porunca iubirii universale a lui Isus este valabilă…
„și pentru chinezi și negri, ca și pentru evrei și occidentali, atât în vremea lui Isus, cât și astăzi și în toate timpurile.“

În timpul mandatului său, Glondys a fost frecvent atacat de grupurile naționaliste și antisemite. Unul dintre cei mai fanatici reprezentanți ai acestora era Friedrich Benesch, pastorul din Birk. Consistoriul Bisericii Evanghelice condus de episcopul dr. Viktor Glondys a declanșat în 1936 o serie de proceduri de punere sub acuzare a acestui preot pentru desfășurarea de activități politice național-socialiste în timpul serviciilor religioase. Benesch a depus în 1939 o cerere de aderare la SS, fiind considerat până la retragerea acestei cereri drept „candidat SS”. Mai târziu a părăsit Biserica Evanghelică și a început să se ocupe de antroposofie. A devenit preot și profesor în cadrul cultului Comunitatea Creștinilor.
În februarie 1941, când ideologia național-socialistă a început să devină predominantă în rândul populației germane din România și în structurile Bisericii Evanghelice, Viktor Glondys a fost obligat să demisioneze din funcția de episcop, pe care o deținea din 1932. A fost înlocuit cu episcopul pronazist Wilhelm Staedel. Cu toate acestea, și-a continuat activitatea teologică la Academia Teologică Evanghelică din Sibiu. Atunci când situația politică internă din România s-a schimbat dramatic prin răsturnarea regimului antonescian de către forțele politice antinaziste, Glondys a revenit la 23 august 1944 ca episcop, dar a demisionat din această funcție în 1945, continuând să predea cursuri la Academia din Sibiu. A reprezentat Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România la Federația Luterană Mondială și la Gustav-Adolf-Werk. A fost fondator și director al Asociației Bisericilor Protestante Germane din Europa de Sud-Est și membru al Senatului Academiei Luther din Sondershausen. Viktor Glondys s-a căsătorit cu Alice Mayer, fiica unui hofrat, și a avut cu ea un fiu pe nume Kurt.”
Sursă text: Wikipedia

0

Societatea Ardeleană pentru Științele Naturii // Siebenbürgischer Verein für Naturwissenschaften a fost înființată în luna mai 1849 de membrii societății sibiene Naturwissenschaflicher Leseverein (Lesezirkel naturwissenschaftlicher Zeitschriften) // Societatea de lectură științifică (Cercul de lectură reviste despre științele naturii) – înființat cu doi ani înainte. Informații detaliate despre înființarea societății se pot citi mai jos în articolul „Tratative și Comunicări ale Societății Ardelene pentru Științele Naturii din Sibiu din 1 noiembrie 1849” tradus din limba germană, păstrând pe cât posibil sintaxa limbii germane folosită la mijlocul sec 19.
În data de 12 mai 1895 a fost inaugurată clădirea cu destinaţia de muzeu și sediu al Societăţii Ardelene pentru Ştiinţele Naturii // Siebenbürgischer Verein für Naturwissenschaften. În discursul festiv dl Eduard Albert Bielz (1827-1898), pe vremea aceea președintele societății, și-a exprimat dorința ca noul muzeu: „…să devină un cămin pentru cele mai zeloase cercetări în toate domeniile istoriei naturale locale și un sălaș de studii științifice serioase, precum și un punct de plecare pentru răspândirea cunoștințelor caritabile.” // „…dass es eine Heimstätte eifrigster Forschung auf allen Gebieten der vaterländischen Naturkunde und ein Hort ernster wissenschaftlicher Studien, als auch ein Ausgangspunkt der Verbreitung gemeinnütziger Kenntnisse werde“!
Imobilul în stil neoclasicist ridicată de către arhitectul clujean C.W. Friedrich Maetz a fost prima clădire construită cu destinație de muzeu de pe actualul teritoriu al României. În clădirea care găzduiește astăzi Muzeul de Istorie Naturală se afla o perioadă de timp și sediul Asociației Carpatine Ardelene // Siebenbürgischer Karpathenverein (SKV), asociație înființată în data de 28 noiembrie 1880.
Antablamentul (atica) fațadei principale era inscripționat cu denumirea germană scrisă cu litere volumetrice:
S. VEREIN FÜR NATURWISSENSCHAFTEN. și anul 1894 scris cu cifre romane MDCCCXCIV. (anul a supraviețuit).

Clădirea Societății Ardelene pentru Științele Naturii inaugurată în 12 mai 1895 – foto Emil Fischer (anii 1930)

~~~o~~~

Tratative și Comunicări
ale
Societății Ardelene pentru Științele Naturii
din
Sibiu.
N°.1. Noiembrie. 1849.

Cuvânt înainte.

Convingerea că în domeniul studiului științelor naturii comunicarea, sprijinul reciproc și unirea eforturilor pentru atingera unui scop comun, sunt o cerință principală a progresului, îi îndemnase pe câțiva prieteni ai acestor științe deja în toamna anului 1847 la organizarea unor întâlniri săptămânale și înființarea cercului de lectură Lesezirkel naturwissenschaftlicher Zeitschriften // Cercul de lectură reviste despre științele naturii, punct de sprijin în străduințele lor spre succes. Chiar dacă asociația de lectură nu era numeroasă, a stârnit totuși atât de mult interes, mai ales la stimații naturaliști din Viena care au încurajat-o, încât curând s-a ivit dorința de a extinde asociația și în celelalte orașe din întreaga patrie, și cerința prietenilor studiului științelor naturii de a se organiza într-o societate. Părea acum destul de evident să se căuta încorporarea în societatea Verein für Siebenbürgische Landeskunde // Societatea de Studii Transilvane, care exista de câțiva ani [din 1841], și anume în Secțiunea de istorie naturală a acesteia; dar luînd în considerare faptul că această secțiune, în calitate de asociație de drumeții [Wanderverein], prin însăși natura sa nu poate crea o societate, care reprezintă un mijloc principal de dobândire a cunoștințelor științifice, și faptul că s-ar întruni doar o dată pe an într-o adunare și având în vedere că necesitatea unor întâlnirilor frecvente, în cadrul cărora au loc schimbul de experiențe și discutarea materialului propriu este o cerință indispensabilă pentru diseminarea cunoștințelor respective, a sfătuit la renunțarea încorporării în Secțiunea de istorie naturală și a dat prioritate deciziei de a înființa o societate științifică proprie. S-au făcut imediat demersuri în acest sens și încă din martie 1848 statutele viitoarei societăți au putut fi înaintate Majestății Sale pentru prea inalta sa confirmare [Allerhöchsten Bestättigung], care, spre bucuria noastră, au fost acceptate și înapoiate de la Innsbruck în septembrie același an. Dar acele frământări triste din ultima vreme au stat în calea înființării societății; de mai multe ori au fost stabilite zile pentru organizarea unei întâlniri – în zadar, războiul din apropierea orașului nu a permis. În cele din urmă, și în mod ciudat, în cea mai apăsătoare perioadă a acelor evenimente, în mai 1849, într-un moment în care întâmplările dure ale lumii exterioare umpleau mintea atât de mult de dorul de ocupație pașnică și liniștitoare, prietenii studiului naturii, prezenți atunci, s-au alăturat primei reuniuni a societății și, în perspectiva reconfortantă a unui viitor mai favorabil, au constituit societatea Siebenbürgischer Verein für Naturwissenschaften // Societatea Ardeleană pentru Științele Naturii, cu scopul de a cultiva aceste științe cu o atenție deosebită pentru Ardeal (Transilvania), în mijlocul tumultului războiului, inamicul oricăror eforturi științifice.

În această ședintă au fost aleși
dl Michael Bielz în funcția de președinte al societății,
dl Carl Fuss în funcția de secretar,
dl Ludwig Neugeboren în funcția de conservator și casier,
dl Michael Fuss în funcția de conservator,
iar din cauza numărului încă mic de membri s-a decis să nu fie ales intregul număr statutar al membrilor comitetului societatii.

Membrii societății, partial prezenți, parțial aparținând deja societății printr-o declarație anterioară, au fost domnii:
Fridrich Acker, farmacist în Hunedoara,
J. M. Ackner, pastor în Gușterița,
Herrmann Ackner, economist în construcții de stat în Sibiu,
Joseph Antos, montanist (specialist în exploatări miniere) în Sibiu,
Franz Arz, pastor în Cârța,
Samuel Benkner, farmscist în Craiova (Valahia),
Joseph Bergleiter, agent fiscal orășenesc în Sibiu,
E. Alb. Bielz, locotenent în armata cezaro-crăiască,
Michael Bielz, litograf în Sibiu,
J. Fridrich Binder, farmacist în Cisnădie,
Gabriel v. Blagoevich, maistru pădurar cezaro-crăisc în Sibiu,
Daniel Czekelius, funcționar contabil în Sibiu.
Georg Conrad, secretar tezauriar cezaro-crăiesc în Sibiu.
Dr. Ed. Decani, medic cezaro-crăiesc în Zlatna,
Carl Dietrich, inginer orășenesc și de scaun în Sibiu,
Joseph Felmer, farmacist în Sibiu,
Engen Filtsch, profesor în învățământul gimnazial în Sibiu,
Eugen v. Friedenfels, în Viena,
Michael Fuss, profesor la Gimnaziul evanghelic din Sibiu,
Carl Fuss, profesor la Gimnaziul evanghelic din Sibiu,
Theodor Glatz, profesor de desen la Școala de meserii din Sibiu,
Johann Göbbel, rector la Gimnaziul evanghelic din Sibiu,
Joseph Jikeli, farmacist în Sibiu,
Samuel Jikeli, stagiar montan în Sibiu,
Dr. Gustav Kayser, farmacist în Sibiu,
Fridrich Kladny, farmacist în Sibiu,
Carl Klein, contabil montan în Sibiu,
Carl Knöpfler, montanist în Sibiu,
Dr. C. Wilhelm Knöpfler, medic Cameral cezaro-crăiesc în Zlatna,
Robert Krabbs, librar în Sibiu,
Johann Michaelis, pastor evanghelic în Sibiu,
Carl Müller, farmacist în Sibiu,
Dr. Gottfried Müller, profesor la Facultatea de drept din Sibiu,
Michael Moekesch, pastor în Ruscior,
Carl Neugeboren, funcționar cancelarist în Nocrich,
Ludvig Neugeboren, pastor evanghelic în Sibiu,
Alexander Petrich,
Ludvig Reissenberger, cand. de teologie în Sibiu,
Johann Roth, paroh evanghelic în Sibiu,
Fridrich Rünagel, contabil montan în Sibiu,
Carl Schobesberger, director de fabrică în Sibiu,
Dr. Ferdinand Schur, director de fabrică în Sibiu,
Joseph Seits, profesor la Școala de meserii din Sibiu,
E. P. Szathmáry, pictor în București (Valahia),
Carl Tanár,
Anton Tribus, montanist în Sibiu,
Andreas Wellmann, pastor evanghelic în Făgăraș,
Carl v. Zechentmayer, directorul salinelor cezaro-crăiești în Sibiu.

De atunci au fost acceptați ca membrii titulari următorii domni:
Franz D’Andre, fabricant în Batiz,
Gustav Arz, doctor de medicină în Sibiu,
Anton Berde, profesor la Colegiul unitar din Cluj,
Samuel Bergleiter, fabricant în Sadu,
Ludvig Bertleff, montanist în Sibiu,
Fridrich Berwerth, farmacist în Sighișoara,
Wilhelm Berwerth, profesor la Gimnaziul evanghelic din Sighișoara,
Carl Binder, funcționar public în Sibiu,
Georg Binder, pastor în Vulcan,
Samuel Brassai, rector și pref. la Colegiul unitar din Cluj,
Joseph Bock, pastor în Hamba,
Joseph v. Franzenau, administrator montan cezaro-crăisc în Săcărâmb.
Christian Fuss, pastor în Șura Mare,
Carl Gebauer, administrator de pădure în Făgăraș,
Johann Haas, pastor la Apoldu în Sus,
Carl Hederich, profesor la Ginaziul evanghelic din Mediaș,
Michael Herbert, consilier municipal în Sibiu,
Carl Hornung, farmacist în Brașov,
Ludvig v. Huttern, inginer în Brașov,
Ferdinand Jekelius, farmacist în Brașov,
Stephan Kast, doctor de medicină în Brașov,
Carl Krafft, profesor la Școala de meserii din Brașov,
Fridrich Krasser, doctor de medicină în Sebeș,
Joseph Leonhard, pastor evanghelic în Orăștie,
Joseph Loreni, consilier municipal în Orăștie,
Joseph Matthias, consilier municipal în Sibiu,
Carl Misselbacher, farmacist în Sighișoara,
Samuel Moekesch, pastor în Bungard,
Daniel Roth, doctor de medicină în Râmnicu Vâlcea (Valahia),
Peter Schnell, farmacist în Brașov,
Martin Schuster, inginer în Rupea,
Carl Sigerns, cancelar universitar în Sibiu,
Ernst Sill, elev de gimnaziu în Sibiu,
Moritz Steinburg, funcționar în Rupea,
Carl v. Sternheim, doctor de medicină în Sighișoara,
Joseph Sterzing, farmacist în Făgăraș,
Fridrich Thellmann, doctor de medicină în Sibiu,
Carl Voit, ofițer de mine în Ocnele Mari (Valahia),
Thaddäus Weiss, stagiar montan în Săcărâmb,
Gabriel Wolff, farmacist în Cluj,
Fridrich Zikeli, pastor evanghelic în Sighișoara.

Fundația pentru colecția societății a fost pusă prin contribuțiile membrilor: M. Ackner, Conrad, L. Neuborn, M. Fuss, Schur iar colecția oryctognostică are 50 de numere, geognostica 13, Petrefactele 37, inclusiv cea descoperită de pastorul Ackner și numită Neritina Scharbergiana.

Despre scopul acestor foi se poate menționa urmatoarele; să facă cunoscut membrilor onorați situația activității societății, iar pe de altă parte, să le ofere posibilitatea de a-și comunica experiențele și observațiile în mod durabil membrilor locali și celor din depărtare. Ne simțim obligați să declarăm țărilor străine că încă ezităm să ne alăturăm numeroaselor societăți pentru stiințele naturii, nu pentru că am dori să vedem barierele deschise pentru competiții, ci pentru că situația noastră izolată și marea distanță de materiale literare [lipsa materialelor bibliografice] și alte materiale ajutătoare nu ne pot satisface decât cerințe moderate.

Comitetul.

~~~o~~~

Verhandlungen und Mitteilungen
des
siebenbürgischen Vereins für Naturwissenschaften
zu
Hermannstadt.
N°.1. November. 1849.

Vorwort.

Die Ueberzeugung, dass wenn irgendwo so vorzüglich bei naturwissenschaftlichen Studien gegenseitige Mittheilung und Unterstützung, und ein vereintes Wirken zu einem Ziele hin ein Haupterforderniss zum Fortschritte und Gelingen des Ganzen sei, hatte schon im Herbst des Jahres 1847 einige Freunde dieser Wissenschaften bewogen durch wöchentliche Zusammenkünfte und Gründung eines Lesezirkels naturwissenschaftlicher Zeitschriften ihrem Streben einen Haltpunkt zugeben und es erfolgreicher zu machen. War gleich die Gesellschaft nicht zahlreich, so gewährte die Sache doch so viel Interesse, dass, zumal auch geschätzte Naturforscher Wiens dazu aufmunterten, bald der Wunsch entstand, den Bund auch über die andern Städte ja das ganze Vaterland auszudehnen, und die Freunde des Naturstudiums zu einem Vereine zu versammeln. Es lag nun nahe genug, diesen Vereinigungspunkt in dem schon durch mehrere Jahre bestehenden Verein für siebenbürgische Landeskunde und zwar der naturhistorischen Section desselben zu suchen; aber die Betrachtung des Umstandes, dass dieser als ein Wanderverein seiner Natur nach keine Vereinssammlung, die doch ein Hauptmittel zur Erwerbung naturwissenschaftlicher Kenntnisse ist, anlegen kann und dass er jährlich nur einmal zu einer Versammlung zusammentritt, während gerade Austausch der Erfahrungen und Besprechung dahin gehöriger Gegenstände in häufigen Zusammenkünften ein unerlässliches Erforderniss zur Verbreitung jener Kenntniss ist, widerrieth diesen Schritt und gab dem Entschluss eine eigene naturwissenschaftliche Gesellschaft zu gründen das Uebergewicht. Sofort wurden in diesem Sinne Verbindungen angeknüpft und schon im März 1848 konnten die Statuten des künftigen Vereins Sr. Majestät zur Allerhöchsten Bestättigung unterbreitet werden, welche auch zu unserer Freude schon im Sept. desselben Jahres von Innsbruck aus herabgelangte. Doch jene traurigen Wirren der Letztzeit standen einer Eröffnung des Vereins hindernd entgegen; schon mehrmal wurden Tage zur Abhaltung einer Versammlung bestimmt, – vergebens, der Krieg in der Nähe der Stadt erlaubte es nicht. Endlich, und seltsam, gerade in der drückendsten Periode jener Erlebnisse, im Mai 1849, aber einer Zeit, wo das rohe Treiben der Aussenwelt das Gemüth so sehr mit Sehnsucht nach friedlicher und beruhigender Beschäftigung erfüllten, traten die damals anwesenden Freunde der Naturstudien zu der ersten Vereinssitzung zusammen, und in der tröstenden Voraussicht einer künftigen günstigere Zukunft constituirte sich der siebenbürgische Verein für Naturwissenschaften zu Hermannstadt, mit dem Zweck diese Wissenschaften mit besonderer Berücksichtigung Siebenbürgens zu pflegen, inmitten des Kriegsgetümmels, sonst des Feindes alles wissenschaftlichen Strebens.

In dieser Sitzung wurde
Herr Michael Bielz zum Vereinsvorsteher,
Herr Carl Fuss zum Secretär,
Herr Ludwig Neugeboren zum Konservator u. Kassier,
Herr Michael Fuss zum Konservator,
gewählt, und wegen der noch geringen Zahl der Mitglieder beschlossen den Vereinsausschuss nicht in seiner ganzen statutenmässigen Anzahl zu wählen.

Die Mitglieder des Vereins, theils selbst anwesend, theils schon durch frühere Erklärung dem Vereine angehörend, waren die Herrn:
Fridrich Acker, Apotheker zu V. Hunyad,
J. M. Ackner, Pfarrer in Hammersdorf,
Herrmann Ackner, Landesbauökonom in Hermannstadt,
Joseph Antos, Montanist in Hermannstadt,
Franz Arz, Pfarrer in Kerz,
Samuel Benkner, Apotheker in Kraiowa (Walachei),
Joseph Bergleiter, städt. Friscal in Hermannstadt,
E. Alb. Bielz, Lieutenant in der k. k. Armee,
Michael Bielz, Lithograph in Hermannstadt,
J. Fridrich Binder, Apotheker in. Heltau,
Gabriel v. Blagoevich, k.k.Oberwaldmeister in Hermannstadt,
Daniel Czekelius, Cam. Buchh. Rechn. Off. in Hermannstadt.
Georg Conrad, k. k. Thesaurariats Secretär in Hermannstadt.
Dr. Ed. Decani, k. k. Cameral Physikus in Zalathna,
Carl Dietrich, Stadt- u. Stuhlsingenieur in Hermannstadt,
Joseph Felmer, Apotheker in Hermannstadt,
Engen Filtsch, Gymnasiallehrer in Hermannstadt,
Eugen v. Friedenfels, in Wien,
Michael Fuss, Prof. am. ev. Gymnas. zu Hermannstadt,
Carl Fuss, Prof. am ev. Gymnasium zu Hermannstadt,
Theodor Glatz, Zeichnenlehrer an der Gewerbsch. zu Hermannstadt,
Johann Göbbel, Rector am ev. Gymnasium zu Hermannstadt,
Joseph Jikeli, Apotheker in Hermannstadt,
Samuel Jikeli, Bergpraktikant in Hermannstadt,
Dr. Gustav Kayser, Apotheker in Hermannstadt,
Fridrich Kladny, Apotheker in Hermannstadt,
Carl Klein, Bergbuchh. Official in Hermannstadt,
Carl Knöpfler, Montanist in Hermannstadt,
Dr. C. Wilhelm Knöpfler, k. k. Cameral Arzt in Zalathna,
Robert Krabbs, Buchhändler in Hermannstadt,
Johann Michaelis, ev. Prediger in Hermannstadt,
Carl Müller, Apotheker in Hermannstadt,
Dr. Gottfried Müller, Prof. an der jur. Fakult. in Hermannstadt,
Michael Moekesch, Pfarrer in Reussdörfchen,
Carl Neugeboren, Officiolatskanzellist in Leschkirch,
Ludvig Neugeboren, ev. Prediger in Hermannstadt,
Alexander Petrich,
Ludvig Reissenberger, Cand. der Theol. in Hermannstadt,
Johann Roth, ev. Stadtpfarrer in Hermannstadt,
Fridrich Rünagel, Bergbuchhalter in Hermannstadt,
Carl Schobesberger, Fabr. Direct. in Hermannstadt,
Dr. Ferdinand Schur, Fabr. Direct. in Hermannstadt,
Joseph Seits, Lehrer an der Gewerbschule in Hermannstadt,
E. P. Szathmáry, Maler in Bukarest (Walachei),
Carl Tanár,
Anton Tribus, Montanist in Hermannstadt,
Andreas Wellmann, ev. Pfarrer in Fogarasch,
Carl v. Zechentmayer, k. k. Salinen Director in Hermannstadt.

Seit der Zeit sind als ordentliche Mitglieder aufgenommen worden die Herrn:
Franz D’Andre, Fabriksbesitzer in Bátiz,
Gustav Arz, Doctor der Medizin in Hermannstadt,
Anton Berde, Prof. am unit. Collegium zu Clausenburg,
Samuel Bergleiter, Fabriks Director in Zoodt,
Ludvig Bertleff, Montanist in Hermannstadt,
Fridrich Berwerth, Apotheker in Schässburg,
Wilhelm Berwerth, Prof. am ev. Gymnnas. in Schässburg,
Carl Binder, Comitialbeamter in Hermannstadt,
Georg Binder, Pfarrer in Wolkendorf,
Samuel Brassai, Rect. u. Präf. am unit. Coll. zu Clausenburg,
Joseph Bock, Pfarrer in Hahnebach,
Joseph v. Franzenau, k. k. Bergverwalter zu Nagyág.
Christian Fuss, Pfarrer in Grosscheuern,
Carl Gebauer, Forstmeister in Fogarasch,
Johann Haas, Pfarrer in Grosspold,
Carl Hederich, Prof. am ev. Gymnasium zu Mediasch,
Michael Herbert, Magistratsrath in Hermannstadt,
Carl Hornung, Apotheker in Cronstadt,
Ludvig v. Huttern, Ingenieur in Cronstadt,
Ferdinand Jekelius, Apotheker in Cronstadt,
Stephan Kast, Doctor der Medizin in Hermannstadt,
Carl Krafft, Lehrer an der Gewerbschule zu Cronstadt,
Fridrich Krasser, Doctor der Medizin in Mühlbach,
Joseph Leonhard, evang. Pfarrer in Broos,
Joseph Loreni, Magistratsrath in Broos,
Joseph Matthias, Magistratsrath in Hermannstadt,
Carl Misselbacher, Apotheker in Schässburg,
Samuel Moekesch, Pfarrer in Baumgarten,
Daniel Roth, Doctor der Medizin in Rimnik (Walachei),
Peter Schnell, Apotheker in Cronstadt,
Martin Schuster, Ingenieur in Reps,
Carl Sigerns, Universitäts-Kanzellist in Hermannstadt,
Ernst Sill, Gymnasialschüller in Hermannstadt,
Moritz Steinburg, Officiolatsbeamter in Reps,
Carl v. Sternheim, Doctor der Medizin in Schässburg,
Joseph Sterzing, Apotheker in Fogarasch,
Fridrich Thellmann, Doctor der Medizin in. Hermannstadt,
Carl Voit, Grubenofficier in Okna Mare (Walachei),
Thaddäus Weiss, Bergpraktikant in Nagyág,
Gabriel Wolff, Apotheker in Clausenburg,
Fridrich Zikeli, evang. Prediger in Schässburg.

Zur Vereinssammlung ist der Grund gelegt worden durch Beiträge der Herrn Mitglieder: M. Ackner, Conrad, L. Neugeboren, M. Fuss, Schur und es zählt die oryctognostische Sammlung 50 Nummern, die geognostische 13, die der Petrefacten 37, worunter auch die von Herrn Pfarrer Ackner entdeckte und benannte Neritina Scharbergiana.

Ueber den Zweck dieser Blätter ist nur weniges zu bemerken; sie sollen die geehrten Mitglieder theils mit dem Stand der Vereinsangelegenheiten bekannt machen, theils ihnen Gelegenheit geben, ihre gemachten Erfahrungen und Beobachtungen bleibend und auch über ihre Umgebung hinaus mittheilen zu können. Dem Auslande gegenüber fühlen wir uns zu der Erklärung gedrungen, dass wir nur zagend in die Reihe seiner vielen naturhistorischen Vereine eintreten, nicht als wollten wir die Schranken zu einem Wettkampf zwischen uns geöffnet sehen, sondern als solche , deren isolirte Lage und grosse Entfernung von literärischen und sonstigen Hülfsmitteln nur mässigern Anforderungen genügen können.

Der Ausschuss.

1

Jubiläums-Festausschuss / Hermannstädter Männergesangverein
Comitetului de celebrare a Jubileului / Reuniunea corală de bărbați din Sibiu

Amintiri ilustrate de la festivitatea jubiliară organizată în zilele de 14, 15, 16 mai 1910 cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de la înființarea Reuniunii corale de bărbați din Sibiu // Hermannstädter Männergesangverein. Fotografiile folosite pentru acest album au fost executate în atalierul fotografic „al Curții Regale (Hofatelier)” Emil Fischer. În 1905, fotograful sibian Emil Fischer primise titlul „fotograf al Curții Regale a României (Hoffotograf)”.
Textul paginii de titlu în limba germană: „Erinnerungen an die 50jährige Jubelfeier des Hermannstädter Männergesangvereins am 14., 15., 16. Mai 1910. Fotografische Aufnahmen des Hofateliers E. Fischer.”
Albumul cu 15 ilustrații după fotografii realizate în zilele de 14, 15, 16 mai 1910 a fost tipărit la Institutul tipografic Josef Drotleff (Kunstanstalt J. Drotleff) din Sibiu și se află în colecția Helmut Wolff (anterior Langstein).

Fotografiile ilustrațiilor inscripționate cu textele „Sächsisches Bürgerbanderium” („Banderiul” cetățenesc săsesc. Banderium = deputați călare care reprezentau diferite comitate), „Hauptfestwagen” (Carul festiv principal), „Bauernbanderium Hammersdorf” („Banderiul” țărănesc din Gușterița), „Sächsische Bauernmädchen” (Fete țărănești săsești), „Rockenstube” (Odaie de filare), „Bauernbanderium Neudorf” („Banderiul” țărănesc din Nou), „Jungfrauentag-Festwagen” (Carul festiv-Ziua fecioarelor), „Sächsische Bauernhochzeit” (Nuntă tărănească săsească), „Werschetzer Männergesangverein im Festzug” (Reuniunea corală de bărbați din Vârșeț la defilare. Este vorba de delegația Reuniunii corale de bărbați, șvabi dunăreni, din localitatea Werschetz, ungurește: Versec, românește: Vârșeț, aflată în districtul Banatul de Sud, astăzi Vršac în Serbia), „Festwagen” (Car festiv), „Hermannstädter Männergesangverein im Festzug” (Reuniunea corală de bărbați din Sibiu la defilare), au fost realizate în Piața Mare // Großer Ring în Sibiu.

Fotografia ilustrației inscriptionată cu textul „Festhalle” (Hală de festivități) arată clădirea în care s-a organizat festivitatea jubiliară cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de la înființarea Reuniunii corale de bărbați // Männergesangverein. În clădirea respectivă se afla hala pentru echitație de la Școala Militară orășenească cezaro-crăiască de Călărie // Städtische K.u.K. Militär-Reitschule, str. Ștefan cel Mare (vechea denumire Calea Nocrinchului // Leschkircher Strasse). Hala se află pe arealul fostei Cazărmi orășenești cezaro-crăiești de transport (Train) // K.u.K. städtische Train-Kaserne și găzduiește astăzi Sala de Sport a Academie Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”.
Fotografiile ilustrațiilor inscriptionate cu textele „Festkonzert” (Concert festiv) și „Festtagung” (Congres festiv) au fost realizate în hala pentru echitație.
Fotografia ilustrației inscriptionată cu textul „Festbankett” (Masă festivă) a fost realizată în timpul banchetului festiv organizat în marea sală de festivități din Casa Societății // Gesellschaftshaus // Társaságház.

În Cronica orașului Sibiu 1100-1929 // Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929 etnograful sibian Emil Sigerus notează următoarele:
1860 – Gründung der Liedertafel (Männergesangverein). // Înființarea Reuniunii corale de bărbați „Liedertafel”.
1910 – Der Männergesangverein begeht sein 50. Stiftungsfest. // Reuniunea corală de bărbați sărbătorește 50 de ani de la înfiițare.

0

De la Emil Sigerus aflăm că în ziua de 7 septembrie 1895 a fost inaugurat în Sibiu noul hotel La Împăratul Romanilor: „1895 – 7.9. Das neue Hotel ‚Zum röm. Kaiser‘ în der Heltauergasse wird eröffnet.“ Construcția clădirii poiectată de arhitectul C.W. Friedrich Maetz(*) a fost finanțată de banca sibiana Hermannstädter Allgemeine Sparkassa // Banca Generala de Economii din Sibiu, înființată 1841.
Deasupra intrării în hotelul Împăratul Romanilor se aflau monogramele băncii Hermannstädter Allgemeine Sparkassa: HAS. Aceleași monograme apar și pe grilajul porții de intrare în curtea imobilului din Piața Mare nr.6, clădire în care se afla începând din 1848 sediul băncii HAS(**).
La link-ul accesat se pot citi informații interesante, publicate pe website-ul patrimoniu.sibiu.ro, despre istoria hotelului care poartă astăzi denumirea de „Împăratul Romanilor”: LINK

Fotografie realizată de Emil Fischer în anii 1930.

(*)Renumitul arhitect clujean C.W. Friedrich Maetz (1847-1896) a proiectat, de asemenea, clădirea str. Cetății (Harteneckgasse) nr.1, construită ca muzeu și sediu de societatea sibiană Siebenbürgischer Vereins für Naturwissenschaften Hermannstadt // Societatea Ardeleană de Științe Naturale din Sibiu și inaugurată de președintele societății, Eduard Albert Bielz, la data de 12 mai 1895.

(**)Inițiatorul înființării băncii sibiene Hermannstädter Allgemeine Sparkassa (HAS) a fost Friedrich Michael Herbert, născut la 16 mai 1802 la Cluj-Napoca ca fiu al pastorului evanghelic local. După o călătorie de studiu prin țările Europei tânărul avocat F.M. Herbert s-a întors la Sibiu unde a lucrat mai întâi ca funcționar public și mai târziu ca senator al magistratului sibian.
La adunarea fondatoare a băncii Hermannstädter Allgemeine Sparkassa din 21 noiembrie 1841 Friedrich Michael Herbert a fost ales în unanimitate preşedintele consiliului de administraţie al băncii. După pensionarea lui Herbert în 1879 a fost ales ca succesor casierul băncii, Samuel Traugott Binder. În perioada 1883-1918 a stat la cârmă băncii Sparkassa Dr. Carl Wolff, important politician și economist al sașilor transilvăneni urmat în 1919 de Hans Bergleiter. În perioada interbelică preşedintele consiliului de administraţie a fost Hans Otto Roth.
În proprietatea băncii Sparkassa se aflau pe lângă hotelul „Împăratul Romanilor” și restaurantul cu cafenea și sală de concerte „Unicum”, baia populară „Volksbad” și Casa de amanet din Sibiu.
Banca sibiana Hermannstädter Allgemeine Sparkassa a reprezentat un model pentru numeroase alte bănci… și pentru românii din Sibiu care au înfiinţat prima lor bancă, Banca Albina, după model săsesc.
La link-ul accesat se pot citi informații interesante, publicate pe website-ul patrimoniu.sibiu.ro, despre istoria băncii sibiene Hermannstädter Allgemeine Sparkassa: LINK

2

Colțul sud-vestic al cetații Cisnădioara // Michelsberg // Kisdisznód.
Carte poștală tipărită la Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii”. Fotografie realizată de renumitul fotograf sibian Josef Fischer.

0

Carte poștală din perioada interbelică realizată la editura Emil Fischer – circulată 1926.
Text verso: „Sibiiu – Str. Pempflinger” / „8785 Verlag Emil Fischer, Hofphotograph, Hermannstadt“.
În partea dreaptă se văd scăcrile spre vechiului pasaj pietonal între Turnul de Poartă și Piața Huet. Scările au fost demolate / înlăturate în anii 1930, cu ocazia re-amenajării străzii Pempflingergasse. Din 1947 strada Pempflingergasse poartă numele Alexandru Odobescu.

0

Primăria veche / Casa Altemberger/Pempflinger și Turnul de Poartă ~ Carte poștală circulată 1922. Fotografie realizată de Emil Fischer.

0

Biserica Evanghelică din Sibiu. Carte poștală inscripționată pe verso: CARTE POSTALE / „Königlicher Hoffotograf – Emil Fischer – Hermannstadt“.
Emil Fischer a devenit în 1904 fotograf al curții regale // Hofphotograph, titlu oferit de Arhiducele Josef. În anul 1920 a obținut același titlu din partea Casei Regale a României ~ Königlicher Hoffotograf“.

0

Pasajul cunoscut astăzi sub denumirea de Pasajul Scărilor era în trecut un tronson als actualei străzi Alexandru Odobescu și se numea strada Pempflinger. Zona pasajului apare în anul 1591 sub denumirea de „sub școală la spital” // „unterhalb der Schull, bei dem Spital” (vezi cartea lui Arnold Pancratz: Die Gassennamen Hermannstadts). Zona actualei străzi Alexandru Odobescu se numea înainte de 1871 „sub primări” // „unter dem Rathaus”.
În 1872 pasajul sub școală îmreună cu drumul sub primărie au format împreună noua stradă denumită str. Pempflinger, cum se poate constata și în harta orașului Sibiu realizată 1875. Strada Pempflinger pornea de la clădirea nr. 2 aflată vis-a-vis de Butoiul de Aur (astăzi pasajul Scărilor nr. 4) și se termina cu clădirea de la nr. 26 (care se afla pe locul unde exista astăzi teatrul Gong). În cartea de adrese din 1933 pasajul încă apare sub denumirea de str. Pempflinger.
La sfârșitul anului 1948 străzile orașului Sibiu au primit denumiri noi. Cu ceastă ocazie str. Pempflinger a fost împărțită în două tronsoane. În cartea de adrese din 1949 Tronsonul de la vechea primărie / Casa Altemberger până la actualul teatru Gong apare sub denumirea de str. Alexandru Odobescu și tronsonul pasajului de la Butoiul de Aur până la vechea primărie sub denumirea de Pasajul Primăriei. Denumirea Pasajul Scărilor apare după amenajarea scărilor la sfărșitul anilor 1950.

Carte poștală din perioada interbelică din colecția personală – fotografie Emil Fischer. Text verso: Sibiu – Hermannstadt, Str. Pempflinger-Gasse – Fot. orig. E. Fischer, Sibiu.

0

„Salutări din Sibiu – Parcul Sub Arini” – Parcul Sub Arini la sfârșitul anilor 1890 – fotografie din atelierul lui Emil Fischer. Carte poștală circulată noiembrie 1900. Editura / librăria Georg Mayer din Sibiu (Verlag v. Georg Mayer’s Buchhandlung, Hermannstadt)
„Gruss aus Hermannstadt – Partie im Erlenpark” – Erlenpark in den späten 1890er Jahren. Hinter der Erlenpromenade befindet sich das K.u.K. Garnisonsspital. Das Foto wurde in Emil Fischers Fotostudio zu Hermannstadt hergestellt. Postkarte aus dem „Verlag v. Georg Mayer’s Buchhandlung, Hermannstadt” – gelaufen 1900 (23 November)

0

Țărance săsești îmbrăcate în port popular stând în fața bisericii din Lechnița // Lechnitz // Szászlekence. Carte poștală tip „Mimosa“ editată 1942. Fotofrafie realizată de Josef Fischer. Text verso: „Țărance săsești din Lechnița // Sachsische Bäuerinnen vor der Kirche in Lechnitz / Foto orig. J. Fischer, Sibiu 1942“.

0