Theodor Glatz
-
„Piața Mică / Kleiner Ring / Kis Piac” ~ anii 1860/65 / Th. Glatz
Această fotografie deosebită, realizată de renumitul fotograf sibian Theodor Glatz în prima jumătate a deceniului 1860, ne arată Piața Mică într-o zi de târg. Pe fațada clădirii de la nr. 25 se vede reclama librăriei / tipografiei lui Samuel Filtsch. Despre istoria acestei clădiri se pot citi următoarele informații interesante pe situl patrimoniu.sibiu.ro la link-ul accesat: LINK
„În 1826 Samuel Filtsch îşi deschide aici o tipografie, o editură şi o librărie. Din 1868, afacerea a fost preluată de ginerele său, Wilhelm Johann Krafft care era căsătorit cu Karoline, fata lui Filtsch. Krafft mută tipografia în Avram Iancu nr. 10. Editura şi librăria va fi preluată de celălalt ginere al lui Filtsch, Julius Spreer. Până în 1879 editura şi librăria va purta firma “succesorul lui S Filtsch”, ea funcţionând până spre sfârşitul sec. XIX. În această clădire a fost tipărită în 1828 Gramatica Românească a lui Ion Heliade-Rădulescu; / Aici a fost publicat ziarul Siebenbürgische Blätter între anii 1867-1872; / Redacţia ziarului Schul-und Kirchenbote (Curierul şcolar şi bisericesc);”
(credit foto: Konrad Klein)
-
„Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér“ ~ 1860/70 / Th. Glatz
În această fotografie realizată de renumitul fotograf sibian Theodor Glatz în anii 1860/70 apar clădirile aflate pe latura vestică a Pieței Mari, privite dinspre str. Sporergasse // Pintenului (General Magheru). Și în acest instantaneu apar persoane, statiști / pasanți, poziționați de fotograful Glatz în centrul imaginii.
(fotografie din arhivă grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)
-
„Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér“ ~ cca. 1860 / Th. Glatz
În această fotografie realizată de renumitul fotograf sibian Theodor Glatz în jurul anului 1860 se văd clădirile aflate pe latura vestică a Pieței Mari, privite dinspre str. Sporergasse // Pintenului (General Magheru).
Nu știu dacă persoana din prim plan este doar un pasant / statist sau însuși Theodor Glatz, dar este cunoscut faptul că fotograful Glatz obișnuia să pozeze / apară în unele din propriile sale instantanee fotografice. (fotografie din arhivă grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)
-
„Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér“ ~ anii 1860 / Th. Glatz
În centru fotografiei se vede clădirea din Piața Mare nr. 7, numită Casa Generalului. În această clădire se afla între 1784-1904 sediul Comandantul general al trupelor austriece din Transilvania. De acolo se trage și numele trecerii boltite Gaura Generalului // Generalloch, care leagă Piața Mare de str. Arhivelor. Fotografia a fost realizată în anii 1860, înainte de înlăturarea celor două tunuri din fața clădirii de la nr. 7 în anul 1869.
Lângă casa Generalului se vede clădirea de la nr. 8, cunoscută sub denumirea de Casa Hecht.
Imobilul a fost cumpătrat de Universitatea Săsească în anul 1821, devenind sediul administrativ al teritoriului autonom săsesc. În fața acestei clădiri se disting 4 brazi mici / decorații simbolice – însemne de onoare // Ehrenzeichen care semnalau importanță acestei clădiri, în care se aflase sediul Națiunii Săsești și locuința Comesului sibian.Cele două clădiri vizibile în partea dreaptă a imobilului de la nr. 7 se aflau pe primele două parcele de pe str. Heltauergasse // Cisnădiei / Nicolae Bălcescu – nr. 1 și nr. 3 (numere vechi). La sfârșitul sec. al XIX-lea aceste două clădiri, împreună cu casa de pe parcela nr. 5, au fost demolate și pe locul respectiv s-a construit Palatul Transilvania. (fotografie din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)
Înformații amănunțite despre clădirile vechi de pe str. Nicolae Bălcescu nr. 1, 3, 5 și Palatul Transilvania nr. 1-3 se pot citi la link-ul accesat: LINK
-
„Wellness & Spa“ Hermannstadt / Sibiu / Nagyszeben ~ acum vreo 160 de ani
sanus per aquam /1
„Wellness & Spa“ la Sibiu acum vreo 160 de ani ~ Plimbare prin părculețul din curtea băii Frühbeck în jurul anului 1860 – În prim plan fotograful Theodor Glatz (1818-1871).
Fotografia din atelierul renumitului fotograf sibian Glatz arată curtea cu părculețul de pe str. Andrei Șaguna nr. 2, unde se află astăzi Baia Populară Sibiu // Hermannstädter Volksbad. În fundal, pe terenul celor trei clădiri, s-a construit Spitalului Clinic de Pediatrie Sibiu (Spitalul Luther). Pe parcela din partea dreaptă (dincolo de gard) s-a construit 1876 Palatul Habermann. 1914 s-a adăugat clădirea spre str. A. Șaguna, în care a funcționat din 1915 hotelul Europa / Bulevard. Complexul de clădire poartă astăzi denumirea Hotel Continental Forum.
-
„Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“ // „Porturi din Transilvania“ (X)
Cetățeni din Agnita // Agnethler Bürgertracht („Jürgen aus Agnetheln“)
Text verso: „Jürgen aus Agnetheln“
Fotografie etnografică din albumul „Porturi din Transilvania“ // „Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“, format Carte-de-vizite, ca. 60×90 mm, realizate de Theodor Glatz și Karl Koller anii 1860.
-
„Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“ // „Porturi din Transilvania“ (IX)
Cetățeni din Agnita în vestimentație orășenească // Agnethler Bürgertracht
Text verso: „Jürgen aus Agnetheln“
Fotografie etnografică din albumul „Porturi din Transilvania“ // „Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“, format Carte-de-vizite, ca. 60×90 mm, realizate de Theodor Glatz și Karl Koller anii 1860.
-
„Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“ // „Porturi din Transilvania“ (VIII)
Sas din Bistrița // Sachse aus Bistritz
Fotografie etnografică din albumul „Porturi din Transilvania“ // „Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“, format Carte-de-vizite, ca. 60×90 mm, realizate de Theodor Glatz și Karl Koller anii 1860.
-
„Hauptwache auf dem Großen Ring“ // „Garda principala din Piata Mare“
Garda Principală // Hauptwache din Piaţa Mare nr. 7, unde se afla între anii 1784-1887 sediul Comandantului general al trupelor austriece din Transilvania. Fotografiea a fost realizată de renumitul fotograf sibian Theodor Glatz între 1855 și 1860. În anul 1869 au fost înlaturate cele două tunuri din fața clădirii… vezi Cronica lui Emil Sigerus, anul 1869:
1869 – Die bei der Hauptwache auf dem Großen Ring stehenden zwei Kanonen werden entfernt.
1886 – 17.10. Die Hauptwache auf dem Großen Ring wird aufgelassen und in die Infanteriekaserne verlegt.
(Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)
-
„Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér” ~ ante 1862
Fotografie realizată de fotograful Theodor Glatz la mijlocul sec al XIX-lea, sigur ante 1862, an în care au fost montate grilajul de fier și cele 5 lămpi în jurul statuii sfântului Nepomuk. La marginea dreaptă a fotografiei se vede în colțul de jos un fragment de roată de la unul din cele două tunuri amplasate în fața clădirii din Piața Mare nr.7, unde se afla între 1784-1887 Garda Principală // Hauptwache și sediul Comandantului general al trupelor austriece din Transilvania. În anul 1869 au fost înlaturate cele două tunuri din fața clădirii. Vezi cronica lui Emil Sigerus:
„1862 – 8.8. Die fünf Lampen und das eiserne Gitter um die Nepomukstatue werden aufgestellt.”
„1869 – Die bei der Hauptwache auf dem Großen Ring stehenden zwei Kanonen werden entfernt.”Clădirile aflate între Biserica Catolică, str. Samuel von Brukenthal, Piața Albert Huet și Piața Mică (în fotografie complexul de clădiri din fața Bisericii Evanghelice) au fost demolate în perioada 1898-1904.
Ansamblul de clădiri de la vechea adresă Piața Mare nr. 3+4+5 a fost demolat 1905. Din acest complex de clăriri cea mai marcantă și cunoscută era Casa Rosenfeld de la nr. 3+4. În corpul lângă turnul Bisericii Catolice se afla farmacia La Vulturul Negru // Zum Schwarzen Adler – a cărei reclamă, reprezentarea plastică a unui vultur, se vede deasupra intrării boltite. Banca de Credit Funciar // Hermannstädter Bodenkredit-Anstalt (Institutul Sibian de Credit Funciar) a construit în anii 1905-1906 pe locul respectiv impozanta clădire din Piața Mare nr. 4, care găzduiește în prezent sediul Primăriei Sibiu.
Casa spre Piața Huet (vechea adresa Piata Mare nr. 6 din planul Böbel), a fost demolată în anul 1898. Banca Sparkasse // Sparkassa-Pensionsfond a ridicat pe parcela respectivă în anii 1899-1900 clădirea de la nr. 6 str. Samuel von Brukenthal.
(Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)
Informații despre statuia Sf. Nepomuk din articolul profesorului universitar doctor Paul Brusanowski „Etapele Contrareformei în Transilvania până la Mijlocul sec. al XVIII-lea“. (extras)
„Ca semn al puterii confesiunii catolice în Sibiu, generalul comandant Wallis a instalat, în anul 1734, în Piața Mare, statuia Sf. Johann Nepomuk, obligând Magistratul să asigure materialul pentru înălțarea soclului. Autoritățile catolice au considerat o blasfemie faptul că execuțiile se desfășurau în continuare în Piața Mare, chiar în imediată apropiere a statuii sfântului. De aceea au cerut conducerii orașului să mute în Piața Mică atât stâlpul infamiei, cât și căsuță nebunilor. Magistratul a decis însă ca stâlpul infamiei să rămână pe vechiul amplasament, înlăturând, la 30 noiembrie 1734, doar căsuţa nebunilor, „care şi aşa este folosită foarte rar, iar în caz de necesitate se poate amenaja din nou”.
Așezarea acestei statui în Piața centrală a unui oraș majoritar luteran a deranjat opinia publică, cronicarii vremii consemnând faptul că populația nu îi acordă deloc cinstirea cuvenită. Poate tocmai de aceea au fost organizate de garnizoana militară numeroase procesiuni catolice, pe care credincioșii evanghelici erau obligați să le respecte prin păstrarea tăcerii. Mai mult, generalul comandant Wallis a ordonat ca atunci când era dusă Sfântă Împărtășanie celor bolnavi, sașii luterani să-și aplece capul sau să se retragă în casele lor.
În același timp, preoții catolici rosteau predici în piețele publice prin care îi îndemnau pe sibieni să treacă la catolicism. În Piața Mică a fost înălțat un amvon, din care paterul Sandschuster adresă injurii la adresă protestanților, numind „bisericile acestora capele ale diavolului și case ale prostituatelor, pe păstori drept predicatori prosti” și considerându-i pe protestanți ca „pierduti și blestemați pentru veșnicie, urmându-i pe predicatorii lor în iad”.
Este explicabil faptul că în acești ani de ofensivă a catolicismului, exista în oraș o stare de încordare, autoritățile militare nefiind deloc preocupate să liniștească spiritele. Mai mult, foloseau orice incident pentru a spori această dușmănie. Astfel, în anul 1727, în timpul unei procesiuni catolice cu ocazia Înălțării la Cer a Domnului, o servitoare a predicatorului orășenesc Schun (viitor superintendent al Bisericii Evanghelice) a aruncat din neatenție apa murdară de vase pe stradă, murdărind rochia scumpă (valora 70 florini) a unei soții de locotenent austriac. Autoritățile militare, considerând faptă drept un atentat la libertatea religioasă și o ofensă adusă religiei catolice, au poruncit arestarea predicatorului (care însă lipsea de acasă) și a servitoarei. Aceasta din urmă a fost biciuită de soldați în Piață Mare. Este explicabil faptul că abia a putut fi oprită o revoltă a populației cu ocazia cedării vechii mânăstiri dominicane.
Însă şicanele la adresa protestanţilor au continuat. Un rescript imperial din anul 1751 impunea cinstirea generală şi obligatorie a tuturor sărbătorilor catolice. Ca urmare, la Sibiu au fost trimise patrule din casă în casă, pentru a se verifica dacă meşteşugarii evanghelici respectau noua lege. Odată cu trecerea anilor, respectarea acestei măsuri a lăsat tot mai mult de dorit, astfel că în anul
1764 controalele poliţieneşti au fost reluate. Zeci de meşteşugari şi negustori saşi au fost atunci arestaţi şi închişi. În cele din urmă, legea a fost totuşi modificată şi „îmbunătăţită”, obligându-i pe acatolici să oprească orice lucru doar până după încheierea serviciilor divine din bisericile catolice (deci până în jurul orei 11 dimineaţa).Toate aceste măsuri nu şi-au atins scopul urmărit de iezuiţi şi de autorităţile militare habsburgice. Populaţia săsească s-a strâns şi mai mult în jurul Bisericii Evanghelice. Autorităţile şi-au dat seama că vigoarea protestantismului săsesc se datora în principal susţinerii sale din partea organelor administrative de pe Pământul crăiesc, precum şi sprijinului cultural sosit din afara graniţelor Imperiului Habsburgilor. Prin urmare, Curtea de la Viena a socotit necesar să restrângă dreptul de autonomie al naţiunii săseşti. În anul 1732, un rescript imperial a cerut ca în oficiile publice ale Pământului crăiesc să fie admişi şi un număr proporţional de catolici. La începutul anului 1734, superiorul ordinului iezuit din Sibiu a cerut Magistratului ca în Centumvirat să fie aleşi şi patru catolici. Din cele patru persoane propuse, doar negustorul catolic Öttinger a reuşit să fie admis în Consiliul lărgit al oraşului de pe Cibin, celelalte trei fiind respinse, pe motivul neapartenenţei lor la nici una din breslele din localitate. Zece ani mai târziu, contrar legilor în vigoare, Curtea l-a depus pe comitele de atunci (care era de confesiune evanghelică), numind un sas convertit la catolicism, anume pe Stefan Waldhütter von Adlershausen (rămas în funcţie până la moartea sa, în anul 1761). Iar în anul 1751 a decis ca obligatorie alegerea în organele administrative orăşeneşti (Magistrate şi Centumvirate), precum şi în bresle a unui număr egal de catolici, ceea ce a dus la pătrunderea în aceste organisme a unor persoane fără pregătirea politică necesară.
Însă şi mai greu i-a lovit pe saşi un alt rescript, din anul 1764, care interzicea frecventarea universităţilor protestante din Apusul Europei. În deceniul următor s-a oprit chiar şi importul cărţilor neverificate de cenzură, lista lucrărilor interzise fiind în teritoriile habsburgice mult mai lungă decât la Roma. Aceste măsuri contrareformatoare au încetat abia în epoca iozefinistă, după emiterea Patentei de toleranţă din 1781.”(Articolul intreg se poate citi la linkul accesat / format PDF: LINK)
P.S. Căsuța nebunilor a fost înlăturată 1757 iar Stâlpul infamiei a fost demolat 1783.
Făcând abstracție de motivele religioase care au dus la instalarea monumentului controversat în Piața Mare, statuia Sf. Nepomuk și-a găsit, totuși, locul în amintirea oamenilor și a rezistat în spațiul și timpul obijnuinței 214 de ani… cu toate că, după părerea mea, statuia realizată în stil baroc s-a potrivit în Piața Mare „ca nuca în inima protestantă a orașului medieval Sibiu”. -
„Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“ // „Porturi din Transilvania“ (VII)
Cetățean cu lancie în vestimentație orășenească // Mann in Bürgertracht mit Stichwaffe
Persoana din fotografie este un „Stadthopner“, adică un „Inspector domenial“.
Titlul fotografiei: „Der Stadthopner eine Hellebarde tragend“.
Fotografie etnografică din albumul „Porturi din Transilvania“ // „Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“, format Carte-de-vizite, ca. 60×90 mm, realizate de Theodor Glatz și Karl Koller anii 1860.
-
„Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“ // „Porturi din Transilvania“ (VI)
Țărcovnici din Marpod // Kirchenväter aus Marpod (Moerpert)
Fotografie etnografică din albumul „Porturi din Transilvania“ // „Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“, format Carte-de-vizite, ca. 60×90 mm, realizate de Theodor Glatz și Karl Koller anii 1860.
-
„Geburtshaus von Avram Iancu“ // „Casa în care s-a născut Avram Iancu“ ~ 1865
Casa memorială Avram Iancu din Vidra de Sus (în maghiară Felsővidra). În aceasta casă s-a născut 1824 revoluționarul român pașoptist Avram Iancu. Fotografie realizată 1865 de renunitul fotograf sibian Theodor Glatz. (sursă: Konrad Klein)
„Avram Iancu (n. 1824, Vidra de Sus – d. 10 septembrie 1872, Baia de Criș, Hunedoara) a fost un avocat transilvănean și revoluționar român pașoptist, care a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania. A fost conducătorul de fapt al Țării Moților în anul 1849, comandând armata românilor transilvăneni, în alianță cu armata austriacă, împotriva trupelor revoluționare ungare aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth…
Astăzi, Avram Iancu este considerat cel mai mare erou național al românilor din Transilvania, iar memoria lui cinstită în mod deosebit de români și îndeosebi de moți, între care trăiesc și azi urmașii foștilor lăncieri ai lui Iancu, de la 1848.
În dimineața zilei de 10 septembrie 1872, Avram Iancu a fost găsit mort, cu privirea încremenită spre cer, pe prispa brutăriei (azi muzeu) lui Ioan Stupină, zis Lieber, din Baia de Criș. A fost îngropat cu funeralii naționale la 13 septembrie în Panteonul Moților de la Țebea, jud. Hunedoara, lângă „Gorunul lui Horea“. La slujba de înmormântare au slujit 36 preoți, în frunte cu protopopii Mihălțanu (ortodox) din Brad și Balint (unit) din Roșia Montană. În fruntea convoiului funerar pășeau foștii comandanți militari ai românilor, care se mai aflau în viață: Simion Balint, Axente Sever, Mihai Andreica, Nicolae Corcheș și Clemente Aiudeanu. Pentru a anunța moartea sa, clopotele au tras în munți timp de trei zile și trei nopți. Comitetul de înmormântare l-a declarat „erou al națiunii“.
(sursă text și ilustrație: wikipedia) -
„Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“ // „Porturi din Transilvania“ (V)
Vermeș ~ vizita judelui // Wermesch ~ Besuch des Richters
Fotografie etnografică din albumul „Porturi din Transilvania“ // „Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“, format Carte-de-vizite, ca. 60×90 mm, realizate de Theodor Glatz și Karl Koller anii 1860.
-
„Baron Josef von Brukenthal mit seinen Kindern“ // „Baronul Josef von Brukenthal și copiii lui“
Baronul Josef von Brukenthal împreună cu copiii lui în grădina casei de vară, Sibiu, str. Constantin Noica nr. 48. Reproducere fotografică (fotomontaj) realizată de Theodor Glatz c. 1858. În fundal se distinge turnul Bisericii Evanghelice, Turnul Archebuzierilor (str. Cetătii) și turnul Bisericii Catolice.
Descrierea fotografiei din articolul „Un pionier al Transilvaniei. Note despre viața și opera profesorului, pictorului și fotografului Theodor Glatz“ – autor: Konrad Klein:
„Președintele Cancelarie Curții Provinciale, baronul Josef von Brukenthal cu copiii săi Hermann, Wilhelmine (căsătorit Freiin Mylius) și Josefine (căsătorit Freiin Czekelius von Rosenfeld), în grădina casei sale de vară din Sibiu; în fundal [dreapta] oranjeria, c. 1858 (fotomontaj). Hârtie sărată, 32,3 x 26 cm, Muzeul Brukenthal, inv. 30583. Freiin von Mylis a fost portretată ulterior de celebrul pictor Friedrich von Ameling, care a locuit temporar la Sibiu.“
„Ein Siebenbürgischer Fotopionier. Anmerkungen zu Leben und Werk des Zeichenlehrers, Malers und Fotografen Theodor Glatz” – Autor: Konrad Klein:
„Landesgerichtspräsident Baron Josef von Brukenthal mit seinen Kindern Hermann, Wilhelmine (verhei. Freiin Mylius) und Josefine (verhei. Freiin Czekelius von Rosenfeld) im Garten seines Landhauses in Hermannstadt; im Hintergrund die Orangerie, um 1858 (Fotomontage). Salzpapier, 32,3 x 26 cm, Brukenthalmuseum, Inv. Nr. 30583. Freiin von Mylis wurde später vom berühmten Bildnismaler Friedrich von Ameling porträtiert, der zeitweilig in Hermannstadt lebte. -
„Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“ // „Porturi din Transilvania“ (IV)
Vermeș ~ jude și țărcovnici // Wermesch ~ Richter und Kirchenväter
Fotografie etnografică din albumul „Porturi din Transilvania“ // „Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“, format Carte-de-vizite, ca. 60×90 mm, realizate de Theodor Glatz și Karl Koller anii 1860.
-
„Evangelische Kirche“ // „Biserica Evanghelica“ ~ Theodor Glatz
Fotografie din atelierul lui Theodor Glatz realizată 1866/67. Există altă variantă, reproducere fotografică (după același negativ, clișeu de sticlă) în care apare ceasul nou cu cadran negru pe turnul Bisericii Evanghelice. Această variantă „anacronică“, retușată/ prelucrată, a fost datată greșit, între 1881 și 1883! (1881 din cauza ceasului nou, montat în 1881 și 1883 din cauza gardul de fier forjat, care a fost construit 1883 și care bineințeles nu apare în această fotografie din 1866/67).
În față bisericii se vede un grup de studenți – „Togaten“ – îmbrăcați în togă – uniformă tradițională a studenților. În dreaptă lor stă fotograful (Theodor Glatz?) ținând în mână o placă de colodiu gata preparată. Se presupune că această fotografie a fost făcută cu un Pantoskop al firmei Busch, dotat cu un obiectiv cu o lentilă cu unghi larg.
În anul 1867 fotograful sibian Theodor Glatz participă la Expoziția Universală în Paris unde expune această fotografie împreună cu o reproducere a hotelului Împăratul Românilor și una cu Portalul vestic al Cetății fortificate din Cisnădioara. (sursa: Konrad Klein)
-
„Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“ // „Porturi din Transilvania“ (III)
Țăran sas din Seleuș // Sächsischer Bauer aus Großalisch
Fotografie etnografică din albumul „Porturi din Transilvania“ // „Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“, format Carte-de-vizite, ca. 60×90 mm, realizate de Theodor Glatz și Karl Koller anii 1860.
Persoana din fotografie este Theodor Glatz!
-
„Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“ // „Porturi din Transilvania“ (II)
Judecătorul J.Fabini // Richter J.Fabini
Fotografie etnografică din albumul „Porturi din Transilvania“ // „Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“, format Carte-de-vizite, ca. 60×90 mm, realizate de Theodor Glatz și Karl Koller anii 1860.
-
„Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“ // „Porturi din Transilvania“ (I)
Sas din Bruiu // Sachse aus Braller
Fotografie etnografică din albumul „Porturi din Transilvania“ // „Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“, format Carte-de-vizite, ca. 60×90 mm, realizate de Theodor Glatz și Karl Koller anii 1860.
-
„Buchstabenalphabet” // „Literele alfabetului”
Mamă cu doi copii din Roșia // Rothberg // Veresmart în port popular. Fotografie din anii 1860 realizată la atelierul fotografic Theodor Glatz din Sibiu.
-
„Hermannstadt von der Nependorfer Strasse geseghen” // „Sibiu văzut dinspre str. Turnișorului“ ~ Theodor Glatz
În această fotografie rară apare Turnul Croitorilor de la Poarta Sag / Turnului, demolat 1858 – fotografiat de Theodor Glatz dinspre str. Turnișorului / Podului (Neppendorfer Straße / Brücken Gasse) / astăzi str. Reconstrucției, la intersecția cu str. T. Vladimirescu (Kapp Gasse) și str. Câmpului (Feld Gasse). În fața turnului Croitorilor se vede o clădire relativ mare, posibil casa accizei vinului (Weinaccisehaus), aflată în interiorul bastionului demolat 1852.
Fotografia a fost realizată în perioada 1853-1858 [1853/ an în care a fost introdus telegraful, vezi stâlpii de telegraf din partea stângă a fotografiei și 1858/ an în care a fost demolat turnul de la poarta Sag / Turnului] de renumitul fotograf sibian Theodor Glatz. Se presupune că reproducerea a fost prelucrată / retușată și extrem suprapictată de János Agotha, posibil chiar de Johann Böbel!
Reproducerea pe hârtie sărată (Salzpapierabzug), format 249×163 mm, intitulată „Hermannstadt von der Nependorfer-Strasse“ se află în colecția Konrad Klein.
-
„Hermannstadt von West-Nordwesten gesehen” // „Sibiu privit dinspre vest-nord-vest” ~ Theodor Glatz
Această reproducerea fotografică în care apare orașului Sibiu privit dinspre vest-nord-vest a fost realizată în atelierul fotografei Camilla/ Kamilla Asbóth (1838-1908) în anii 1880 după un clișeu pe sticlă din anii 1860. Clișeul folosit de Camilla Asbóth provenea din arhiva unchiului acesteia, renumitului fotograf sibian Theodor Glatz, de la care Asbóth moștenise atelierul. Negativul reproducerii a fost extrem retușat, suprapictat de Glatz prin pozitionarea unei femei în port popular, pesemne o tărancă din Turnișor, pe un drum într-un peisaj imaginar! Cealaltă reproducere a fost realizată după clișeul original. Atelierul fotografic se afla în Piața Mare nr. 16.
Poziția fotografului: aproximativ zona strada Paris.
Fotografie din colecția personală.
-
„Jugendliche in sächsicher Tracht“ // „Tineri în port popular săsesc“
Fotografia „Tineri în port popular săsesc“ a fost realizată în atelierul lui Theodor Glatz.
Theodor (Tivadar) Glatz s-a născut la Viena pe data de 10 decembrie 1818 și a decedat la Sibiu la 3 aprilie 1871. Theodor a fost fiul lui Jakob Glatz (1776-1831), scriitor, pedagog și teolog renumit, de etnie germană din regiunea Țips (Zips) Slovacia. Fratele lui Theodor, Eduard Glatz (1812-1889) a fost un cunoscut publicist la Budapesta, iar sora lui Theodor, Mathilde (von Asbóth) a fost pictoriță. Fiica Mathildei, Kamilla (Camilla) a moșteni 1871, împreună cu sora ei, atelierul unchiului Theodor Glatz. Din 1875 până în 1897 atelierul a fost în posesia Kamillei Asbóth. În anul 1897 atelierul fotografic a fost cumpărat de Emil Fischer. (sursă: Julius Bielz „Die Graphik in Siebenbürgen” / 1947 Sibiu – Hermannstadt, Gedruckt in der Offizin der Corvina-Druckerei.)
„În anul 1853 Theodor Glatz deschide împreună cu Anton Fiala (1812-1863?, pictor și fotograf din Boemia) primul atelier fotografic permanent în Sibiu. În calendarul lui Benigni „Benigni´s Volkskalender“ din 1853 Theodor Glatz apare ca „pictor academic și profesor de desen“ la adresa: Kleiner Platz – Piața Mică nr. 426 / nr. 24, astăzi nr. 23. Anton Fiala apare ca „portretist și pictor academic“ la adresa: Franziskanergasse – Șelarilor nr. 5. În anul 1854 Glatz și Fiala se despart.
După Sigerus „primul atelier fotografic din Sibiu“ a fost întemeiat de Theodor Glatz împreună cu elevul și prietenul său Karl (Károly) Koller (1838-1889), care se afla 1853/54 la Sibiu! Se presupune că Glatz a fost ajutat la colorarea și retușarea fotografiilor de Johann von Agotha (1808-1880), colaborare documentată pentru perioada între 1854 și 1859. În atelierul lui Glatz au lucrat (cu mare probabilitate) și pictorul Albert Schievert (1826-1881), fotograful Alexander Maierhof (1828-1871), Johann Nicklas (1832-1878) și Friedrich Kröpfel (1833-1027). În anul 1860 Theodor Glatz se mută cu atelierul în clădirea unde locuia sora lui, Mathilde von Asbóth, la adresa: Großer Ring – Piața Mare nr. 187 / nr. 19, astăzi nr. 12. Cu câteva săptămâni înainte de a deceda se mută în clădirea din Piața Mare nr. 184 / nr. 16, astăzi nr. 9, unde își amenajase în grădina din spatele curții un atelier fotografic / Glashaus-Atelier(?). Fotograful Theodor Glatz moare din cauza unei pleurezii la data de 3 aprilie 1871. “ (sursă: Konrad Klein, articolul „Der Fotograf Theodor Glatz”)Interesantă este informația (eronată) care se poate citi la Wikipedia, și anume că Theodor Glatz ar fi preluat 1855 un „atelier fotografic sibian“ de la Pesky & Gévay! În anul 1855 Gévay Bela avea 14 ani. Adevarat este că Gévay și Pesky au întreținut un atelier fotografic comun la Pesta, între 1860-1864. Pictorul Gévay Bela (1841 Pinkafö – 1909 Szeged) a fost un fotograf renumit cu atelier propriu la Pesta, între 1864-80. Pictorul Pesky Ede / Eduard (1835 Pesta – 1910 Brașov) a avut un atelier fotografic propriu la Pesta, între1861-63. În perioada 1870-1890 Pesky a lucrat ca fotograf în diferite orașe din România și Transilvania. Îl găsim la Buzău, Galați, București și scurt timp la atelierul fotografic Samuel Herter la Brașov, oraș unde se va întoarce la batrânețe și unde va muri 1910. Nu există nicio informație, care ar dovedi existența uni atelier fotografic „Pesky & Gévay“ la mijlocul sec. al XIX-lea la Sibiu.
