* Albumul BÖBEL *

Renumitul album realizat de Johann Böbel poartă titlul: „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate” (traducere mot-a-mot „Porțile odinioară existente ale Sibiului după natură desenate”). Albumul a fost descoperit după moartea artistului, survenită în luna aprilie 1887, vezi necrologul lui Johann Böbel(*). Existența albumului este atestată și într-un articol apărut în Korrespondenzblatt des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde din 27 august 1887.

Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat în 27 aprilie 1887. De meserie brutar / franzelar, a fost câțiva ani staroste al breslei brutarilor. În tinerețe a fost scurt timp elevul pictorului sibian Franz Neuhauser cel Tânăr (1763–1836). A creat acuarele, picturi în tempera și ulei. A realizat o machetă de arhitectură a orașului medieval, o panoramă și a desenat o hartă detaliată a orașului Sibiu în 1882/83 (după o litografie de Robert Krabs din 1875), completată cu texte olografe, informative, de mare valoare documentară și istorică. A realizat un album inedit care poartă titlul „Die vormals bestandenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile orașului Sibiu existente odinioară, desenate după natură”! Albumul cuprinde 22 acuarele și 5 + 1 planuri/ planșe topografice detaliate ale sistemului de fortificații, însoțite cu explicații olografe.
Pentru mine, Johann Böbel, este unul din marile personalități ale orașulu Sibiu. A fost cronicar, cartograf și pictor amator (autodidact fără studii superioare, fără diplome)… un suflet de artist, care și-a dedicat viața studiului istoriei orașului natal, un sibian care merită respectul cuvenit, aprecierea și recunoașterea pentru ceea ce a realizat.

(*)Necrologul lui Johann Böbel apărut în ziarul sibian „Siebenbürgisch- Deutsches Tageblatt“ / nr. 4068 din 30 aprilie 1887:
„(† Johann Böbel) Pe strada Avram Iancu se află, între clădiri în mare parte moderne, o casă mică cu un fronton antic. Această casă, deasemenea, un monument din secolele anterioare, este cunoscută de toată lumea sub numele „La Cometă”, denumire primită de la un obiect moștenit de la proprietar, o masă a cărei placă de sticlă albastră acoperă o cometă aurie. Pe această masă se află un album valoros, care conține ilustrații, acuarele fin executate ale tuturor porților orașului, fortificațiilor și zidurilor din Sibiu – așa cum au existat în ciuda atacului inamic din trecut și, într-o oarecare măsură, servesc și astăzi atacurilor maniei de demolaren și planare în numele modernizării și înnoirii. O mare parte din informațiile interesante și importante pentru istoricul artei ar fi dispărute pentru totdeauna, dacă aceste imagini unice – într-un mod de neînțeles [de norocos] – nu ar fi fost realizate cu o adevărată „sârguință de albină” de către un cetățean fidel al Sibiului de-a lungul unei vieți de om. Este vorba despre cetățeanul maestru brutar [franzelar] JOHANN BÖBEL, al cărui trup neînsuflețit a fost transportat ieri, escortat din casa menționată de un cortegiu funerar, spre locul de veci…” (traducere din limba germană)
(*)Nachruf auf Johann Böbel erschienen in der Hermannstädter Zeitung „Siebenbürgisch- Deutsches Tageblatt“ / nr. 4068 vom 30 April 1887:
„(† Johann Böbel) In der Reispergasse steht zwischen Wohngebäuden von meist modernem Aeußern ein kleines Haus mit altertümlichem Gibel. Es ist gleichsam ein Denkmal aus früheren Jahrhunderten und gewiß jedem unter dem Namen „Zum Kometen“ bekannt, welche Bezeichnung es von einem Erbstück des Eigentümers, von einem Tisch erhalten, dessen blaue Glasplatte einen goldenen Kometen bedeckt. Auf diesem Tisch liegt ein wertvolles Album, welches in Wasserfarben fein ausgeführte Abbildungen sämtlicher Stadttore, Befestigungstürme und Mauern Hermannstadts erhält – wie sie in vergangenen Zeiten dem feindlichen Angriff trotz geboten und zum Teil heute noch der Neuerungs- und Nivellierungssucht zum Angriffe dienten. Viel Interessantes und Wichtiges für den Kunsthistoriker geradezu Unentbehrliches wäre für immer verloren gegangen, wenn diese – unbegreiflicher Weise – fast einzigen Bilder nicht mit einem wahren Bienenfleiß von einem treuen Bürger Hermannstadts während eines vollen Menschenalters angefertigt worden wären. Es ist dies der bürgerliche Weißbäckermeister JOHANN BÖBEL, dessen Leiche gestern unter allgemeiner Trauergeleitung aus dem erwähnten Hause zu Grabe getragen wurde…“ (textul original)

Urmatorul text, referitor la albumul Böbel, a fost preluat de pe site-ul web: http://oldies.cmuntean.ro/Bobel/home_ro.htm (din păcate site-ul nu mai este activ)
„Albumul Böbel are titlul Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet (Porțile orașului Sibiu existente odinioară, desenate după natură). Are format în folio și dimensiunile 50 x 47 cm. Existența albumului este atestată / documentar la 27 august 1887, la câteva luni de la moartea autorului survenită la 27 aprilie, într-o știre din Korrespondenzblatt des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde legată de expoziția de artă plastică din acel an organizată în Sibiu.
Albumul cuprinde 22 acuarele, 5 planuri cu detalii zonale ale sistemului de fortificații însoțite cu explicațiile olografe ale lui Johann Böbel, precum și o harta a sistemului de fortificații având adosata încă o pagină de texte explicative. Acuarelele pe ultima pagină a albumului nu sunt terminate.
O însemnare de pe pagină de titlu, partea stânga jos, consemnează: Lipsesc din acest album planșele 1, 24 și 25.
Albumul a suferit o restaurare veche ce a vizat nu atât acuarelele propriu-zise ci suportul de carton al acestora. La ora actuală, în mai multe locuri foile au cedat, necesitând o altă restaurare. Starea de conservare a acuarelelor, planurilor și textelor este corespunzătoare.“

PS Textele în limba germană, notate de Johann Böbel în cele 6 planșe, au fost transcrise/ copiate de mine, cuvânt cu cuvânt! ~ Textele în limba română au fost preluate de pe site-ul vechi și prelucrate, completate! ~ Informațiile din parantezele rotunde (…) se regăsesc și în textele originale. ~ Informațiile din parantezele drepte […] au fost adăugate de mine, și conțin detalii suplimentare.

Pentru a mări planșele lui Böbel dați de două ori click pe ilustrațiile și activați funcția zoom!

Link-uri spre:
Planșa 1 ~ (lipsește)
Planșa 2 ~ Poarta Cisnădiei / Heltauer // Heltauertor: LINK
Planșa 3 ~ Poarta Cisnădiei / Heltauer // Heltauertor: LINK
Planșa 4 ~ Strada Cetății / Harteneck // Harteneckgasse: LINK
Planșa 5 ~ Strada Cetății / Harteneck // Harteneckgasse: LINK
Planșa 6 ~ Plan Poarta Cisnădiei: LINK
Planșa 7 ~ Poarta Leșurilor // Leichentor: LINK
Planșa 8 ~ Poarta Leșurilor // Leichentor: LINK
Planșa 9 ~ Turnul Arhebuzierilor și Turnul Lăcătușilor // Armbrusterturm und Schlosserturm: LINK
Planșa 10 ~ Plan Poarta Leșurilor: LINK
Planșa 11 ~ Poarta Gușteriței / Elisabeta // Elisabethtor: LINK
Planșa 12 ~ Poarta Gușteriței / Elisabeta // Elisabethtor: LINK
Planșa 13 ~ Poarta Gușteriței / Elisabeta // Elisabethtor: LINK
Planșa 14 ~ Plan Poarta Elisabeta: LINK
Planșa 15 ~ Capela Crucii și Biserica Elisabeta // Kreuzkapelle und Elisabethkirche: LINK
Planșa 16 ~ Poarta Ocnei / Burger // Burgertor: LINK
Planșa 17 ~ Poarta Ocnei / Burger // Burgertor: LINK
Planșa 18 ~ Plan Poarta Ocnei: LINK
Planșa 19 ~ Poarta Turnului / Sag // Sagtor: LINK
Planșa 20 ~ Poarta Turnului / Sag // Sagtor: LINK
Planșa 21 ~ Plan Poarta Turnului: LINK
Planșa 22 ~ Turnul Aurarilor și Turnul Pielarilor // Goldschmiedeturm und Ledererturm: LINK
Planșa 23 ~ Strada Manejului // Reitschulgasse: LINK
Planșa 24 ~ (lipsește)
Planșa 25 ~ (lipsește)
Planșa 26 ~ Plan al incintei orașului cum era el până în anul 1835: LINK
Planșa 27 ~ Turnul Aurarilor și Turnul Olarilor // Goldschmiedeturm und Töpferturm: LINK

0

* Albumul BÖBEL *
Poarta Cisnădiei // Heltauertor ~ Planșa 2 | 3 din Albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887. Cronicarul, cartograful și pictorul Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

Poarta Cisnădiei // Heltauertor ~ Planșa 2 | 3 din Albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887. Cronicarul, cartograful și pictorul Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

Poarta Cisnădiei / Poarta Heltner // Heltauertor / Heltner-Thor
Poarta Cisnădiei a fost construită la mijlocul sec al XIV-lea și a fost demolată în anul 1835/36 (1839). Bastionul din fața porții a fost ridicat între 1552-1572/77.
În anul 1792/96 au fost demolate Poarta exterioară si zidul sudic al bastionului. Pe locul respectiv s-a construit, între 1792/96-1807, o cazarmă de Infanterie, fosta Cazarma 90, demolată 1986.

„În anii 1835 și 1836 a fost demolată Poarta Cisnădiei cu porțiunea din zidul cetății până la cazarmă.
În același timp au fost demolate și Zwinger-ul cu căsuța vămii, cât și locuința administrației cazărmii (Beer). Depozitul de lemn al orașului a fost mutat. După mulți ani a fost regularizată și marea piață a Cazărmii. S-a acoperit cu fostăne de stejar și canalul Seviș [Schewis Wasser Canal], iar în anii ’50 și ’60 au fost plantați copacii și căsuța care a fost construită în anii ’50 ca vamă, apoi locuința unui tocilar, a fost și ea demolată. Canalul a fost acoperit cu pietriș și astfel a luat naștere Promenada Bretter, nume care a fost menținut.
În anul 1852 a fost demolat de către italieni zidul interior al orașului la Soldiș [Soldisch] împreună cu turnurile mici ale orașului. Mulți ani după aceea Soldisch-ul a rămas un jalnic loc de depozitare a gunoaielor, până când în anul 1879 a fost amenajat un parc frumos de către Societatea de Înfrumusețare a Orașului [Stadtverschönerungs-Verein], un parc care a devenit o podoabă a orașului.“
//
„In den Jahren 1835. und 1836. ist der Heltauerthor-Thurm mit dem Teil Stadtmauer bis zur Kaserne abgetragen worden. zur selben Zeit wurde auch der Zwinger mit dem Thormauth Häuschen und der früheren Kasern-Verwalterswohnung (Beer.) abgetragen. Das Städtische Holzmagazin wurde verlegt. Als nun der umfangreiche Kasernplatz nach vielen Jahren erst ganz reguliert war, so wurde auch der früher offene Schewis Wasser Canal mit Eichenpfosten überdeckt, und in den 50.ziger und 60.ziger Jahren wurden die Bäume gepflanzt und das Häuschen welches in den 50.ziger Jahren zum Mauth Häuschen gebaut, dann einige Jahre die Wohnung eines Schleifers war, wurde auch abgetragen, und wurde der Wasser Kanal überschottert, und so ist die sogenannte Bretter Promenade enstanden, und der Nahme Bretter Promenade auch bei behalten worden.
Im Jahre 1852. wurde die Innere Stadtmauer am Soldisch samt den 4. kleineren Stadtmauer Türmen von Italienern abgetragen. Viele Jahre nachher blieb der Soldisch ein vörmlicher Mistablagerungs Platz, bis im Jahre 1879. vom gegründeten Stadt-Verschönerungs-Verein ein schöner Park dort angelegt wurde, welcher der Stadt eine Zierde geworden ist.“

„Johann Böbel – Poarta Cisnădiei din Sibiu, vedere din exterior (demolată în 1836)” // „Das Heltauertor Sibiu, Aussenansicht (abgetragen 1836)” ~ Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.
„Johann Böbel – Poarta Cisnădiei din Sibiu, vedere dinspre oraș (demolată în 1836)” // „Das Heltauertor Sibiu, Innenansicht (abgetragen 1836)” ~ Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.

0

* Albumul BÖBEL *
Strada Cetății // Harteneckgasse ~ Planșa 4 | 5 din Albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887. Cronicarul, cartograful și pictorul Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

Strada Cetății / Harteneck // Harteneckgasse
Numele străzii Harteneck datează din anul 1872 (an în care majoritatea străzilor din Sibiu au primit denumiri noi). În anul 1947 numele străzii a fost schimbat în Lajos (Ludovic) Kossuth (vezi Noua nomenclatură a străzilor din Sibiu 1948) și din anul 1970 strada Harteneck se numește str. Cetății.

„În anii ’60 a fost demolat zidul interior al cetății începând de la cazarmă până la teatru. S-a păstrat până la înălțimea de 12 pantofi împreună cu cele 3 turnuri frumoase.
Fostul zid al orașului era prevăzut spre interiorul orașului cu bolți puternice pe care erau galeriile acoperite [numite Mordgang]. Spre acestea duceau trepte zidite. Pe galerii, în zid erau amplasate lăcașuri de tragere pentru apărarea orașului.
În timpul când orașul era încă împrejmuit de ziduri, spațiul din jurul său se numea din timpuri străvechi După zid [Hinter der Mauer]. După ce zidurile orașului au fost demolate aproape în întregime a trebuit să se dea o denumire și acestei părți a orașului [centură], și așa au luat naștere încă multe denumiri de străzi. În periferie până în anii ’60 doar puține străzi aveau denumiri, acum au primit denumiri și străzile din periferie.“
//
„In den 60.ziger Jahren wurde die innere Stadtmauer von der Kaserne angefangen bis zum Theater Gebäude abgetragen ungefähr 12 Schuh höhe der Mauer blieb erhalten. (Stadtmauer Reste) sammt den 3 schönen Stadtmauertürmen.
Die vormals bestandenen Stadtmaueren waren gegen das innere der Stadt mit starken Bogen Wölbungen versehen auf welchen die gedeckten Gallerien (genannt Mordgang.) bestanden, zu diesen führten gemauerte Treppen, auf den Gallerien waren die Schiesscharten in der Mauer angebracht zur Vertheidigung der Stadt.
In der Zeit als die Stadt noch ganz umgeben war mit den Stadtmaueren, so hiess mann von alters her den Raum rings die Stadt (hinter der Mauer.) nachdem nun die Stadtmaueren fast gänzlich abgetragen sind, so muste mann dem Stadttheil. (Gürtel) rings um die Stadt auch Namen geben, und so sind noch viele Gassen Namen entstanden, in der Vorstadt hatten bis in den 60.ziger Jahren nur wenige Gassen Namen, nun haben auch die Gasser in der Vorstadt alle Nahmen bekommen.“

„Johann Böbel – Strada Cetății din Sibiu, văzută dispre apus” // „Harteneckgasse aus Hermannstadt, von Westen gesehen“ Johann Böbel – 1886 (detaliu)” ~ Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.
„Johann Böbel – Strada Cetății din Sibiu, văzută dispre răsărit” // „Harteneckgasse aus Hermannstadt, von Osten gesehen“ Johann Böbel – 1886 (detaliu)” ~ Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.

0

* Albumul BÖBEL *
Planșa 6 din Albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887. Cronicarul, cartograful și pictorul Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

Plan. 6.
al părții de oraș și al suburbiei cu Poarta Cisnădiei și a zidurilor cetății existente odinioară.

■■■ cu negru sunt însemnate resturile zidului cetății, existente înca în anul 1886.
■■■ cu roșu sunt însemnate zidurile cetății, turnurile acesteia și alte clădiri complet demolate.
■■■ cu verde sunt însemnate terenurile dispărute.
■■■ cu albastru sunt însemnate clădirile nou ridicate din temelii începând cu anul 1835.

În anii 1835 și 1836 a fost demolată Poarta Cisnădiei cu porțiunea din zidul cetății până la cazarmă.
În același timp au fost demolate și Zwinger-ul cu căsuța vămii, cât și locuința administrației cazărmii (Beer). Depozitul de lemn al orașului a fost mutat. După mulți ani a fost regularizată și marea piață a Cazărmii. S-a acoperit cu fostăne de stejar și canalul Seviș [Schewis Wasser Canal], iar în anii ’50 și ’60 au fost plantați copacii și căsuța care a fost construită în anii ’50 ca vamă, apoi locuința unui tocilar, a fost și ea demolată. Canalul a fost acoperit cu pietriș și astfel a luat naștere Promenada Bretter, nume care a fost menținut.
În anul 1852 a fost demolat de către italieni zidul interior al orașului la Soldiș [Soldisch] împreună cu turnurile mici ale orașului. Mulți ani după aceea Soldisch-ul a rămas un jalnic loc de depozitare a gunoaielor, până când în anul 1879 a fost amenajat un parc frumos de către Societatea de Înfrumusețare a Orașului [Stadtverschönerungs-Verein], un parc care a devenit o podoabă a orașului.
În anul 1876 s-a construit casa Habermann. (maistru constructor Guth).
În anii ’70 a fost regularizată str. Andrei Șaguna [Mühlgasse] (inginer orăș. Müss.).
Casa cu nr.4 Andrei Șaguna [Mühlgasse], proprietar Franz Frübek senior, fondator în anii ’40 a băilor de aburi, iar în anii ’50 a băilor reci (actualul proprietar Habermann).
Casa cu nr.2 Andrei Șaguna [Mühlgasse], fondarea primei fabrici de lumânări din stearină din Transilvania în anii ’40, mutată apoi în str. Turnului [Saggasse] în noua clădire a fabricii (înainte Fabrica de bere a orașului) (maistru constructor Gärtner).
În anii ’50 a fost amenajat trotoarul pe str. N. Bălcescu [Heltauergasse], de atunci a fost de două ori refăcut, iar în anii ’80 a fost pietruit carosabilul cu piatră cubică.
Dintre cele 5 turnuri de poartă și toate cele 36 de turnuri ale zidului orașului, turnul Porții Cisnădiei [Heltauerthor-Turm] era cel mai înalt și puternic. Acesta era dotat cu un ceas în stare de funcționare. Acest ceas a fost montat în anii ’40 în turnulețul din lemn pe acoperișul cazărmii [turnuleț construit pentru acest ceas]. Dacă turnul Porții Cisnădiei ar sta încă la locul lui, ca loc de trecere, nu ar urâți de loc orașul, ci ar fi o amintire a generațiilor viitoare despre puterea strămoșilor. Din păcate prea repede s-a trecut și în alte orașe săsești la demolarea porților și turnurilor orașelor, când multe din aceste monumente ar fi trebuit păstrate.

Însemnare. Vis-a-vis de cazarmă se poate vedea încă foarte clar fundația Căsuței Vămii și zidul Bastionului.
Din anul 1873 piața Cazărmii se numește Piața Hermann (Hermanns-Platz) [astăzi Piața Unirii].
În anul 1878 a fost regularizată strada Andrei Șaguna [Mühlgasse] (inginer orăș. Müss.).
Casa cu nr.8, str. Andrei Saguna [Mühlgasse], fost construită în anii ’30 de Franz Hummel pentru hanul La Leul Alb, a fost cumpărată de comunitatea românească în anul 1884.
În anul 1885 a fost construită în curtea parcelei de la nr.8 o școală românească de două etaje.
Stradă N. Bălcescu [Heltauergasse]. Un an înaintea demolării Porții Cisnădiei s-a reconstruit din temelii Casa cu nr.59.
citeste continuarea pe verso

I. Poarta Cisnădiei.
II. Hala de trecere, de alături a fost construită deja în anii ’20, din cauza circulației intense.
III. Turnurile zidului Cetății.
IV. Zidurile Cetății.
V. Magazii din lemn/șoproane [Holzschopfen] ale armatei.
VI. Resturile zidului Cetății, 1886. [1886 anul în care Böbel a scris textul!]
VII. Magazii din lemn/șoproane de pe val, a erariului, demolate în anii ’70. [erar: aparținând statului]
VIII. Căsuța de lângă poartă (locuința îngrijitorului de turn), alături fântână.
IX. Locuința administratorului de cazarmă.
X. Casa Vămii de odinioară.
XI. Pavilionul ofițerilor și teii vechi în locul cărora se află astăzi o fântână.
XII. Baricadele ridicate în timpul Revoluției din 1848-1849.
XIII. Drum pentru pietoni, prevăzut cu balustradă.
XIV. Val de pământ, desființat, lângă casa Habermann.
XV. Bastion. Grădina administrației cazărmii. (Beer).
XVI. Magazia de lemne a orașului, odinioară.
XVII. Locuința paznicului de poartă și o măcelărie, demolată în anii ’30.
XVIII. Construită în anii ’30 ca Fabrică de bere (maistru constructor Setz), în anii ’40 clădire a finanțelor, cumpărată în anii ’70 de către erariu.
XIX. Loc pentru miei și oi în zilele de târg săptămânal.
XX. Locuința maistrului de fântână, construită în anii ’40.
XXI. cațiva ani era si o măcelărie acolo. 1884 a fost demolată o parte din clădire pentru lărgirea bulevardului Victoriei [Schewisgasse].
XXII. Alee ce a existat odinioară.
XXIII. Noua „conductă de apă“ [Rinnsal: fir de apă curgătoare] pe strada Cetății [Harteneckgasse].
XXIV. Casa Vămii construită după demolarea zidului cetății, un timp locuința unui tocilar.
XXV. Fântâna lui Hermann, nou construită în 1886.
XXVI. Zidul cetății ce încă se păstrează pe promenadă.

Plan, verso, planșa 6
Înainte ca Franz Hummel să construiască în anii ’30 marele han denumit La Leul Alb, acesta a avut în arendă clădirea mare a baronului Carl von Brukenthal din strada Andrei Șaguna [Mühlgasse] nr.9.
În anul 1854 casa a fost aranjată ca și cazarmă a jandarmeriei.
În 28 oct. 1855 a izbucnit un mare incendiu [provocat de militari] în care au ars clădirea laterală din stânga porții, toată clădirea transversală din curte și din clădirea lui Johann Böbel senior, șoproanele, grajdurile, șura mare și cămara de făină.
În anul 1857 la 13 februarie a murit baronul Carl von Brukenthal.
În anul 1869 baronul Hermann von Brukenthal construiește în grădina casei amintite un frumos pavilion.
În anul 1872 în 9 mai a murit Hermann von Brukenthal, ultimul vlăstar al familiei Brukenthal, după a carui moarte, marea clădire, grădina și cele 4 mărinimoase fundații (donații) conform Weiland, Baron Carl von Brukenthal, revin comunității evanghelice.
Casa nr.10 în strada Andrei Șaguna [Mühlgasse] a fost reconstruită în 1880 din temelii ca și casa particulară, proprietar Szalai, maistru constructor. Acesta a vândut în anul 1883 această casă guvernului maghiar care a devenit Casa Comitatului. În anul 1884 s-a mai adăugat/construit încă o sală, fără cameră anexa.
Casa cu nr.11 a fost reconstruită din temelii în anul 1886.
În anii ’60 a fost amenajat trotoarul în strada Tribunei [Quergasse].

Textele în limba germană au fost transcrise/ copiate cuvânt cu cuvânt din planșa lui Böbel! ~ La traducerea textelor germane în limba română s-a ținut cont de sintaxa originală a propozițiilor scrise de Johann Böbel. Informațiile din parantezele rotunde (…) se regăsesc și în textele originale. Textele în limba română au fost completate cu informații și detalii suplimentare adăugate în parantezele drepte […].

„Plan 6“ ~ Planșa 6 [Textul original]

Plan. 6.
Von dem Stadt-Theil, und der Vorstadt, mit dem vormals bestandenen Heltauer Thor und der Stadtmaueren.

■■■ Schwarz bezeichnet die im Jahre 1886. noch bestehenden Stadtmauer Reste.
■■■ rot bezeichnet die gänzlich abgetragenen Stadtmaueren, Thürme derselben, und sonstige Gebäude.
■■■ grün bezeichnet die eingegangenen Grund Stellen.
■■■ blau bezeichnet die seid dem Jahre 1835. von Grund aus neue aufgeführten Gebäude.

In den Jahren 1835. und 1836. ist der Heltauerthor-Thurm mit dem Teil Stadtmauer bis zur Kaserne abgetragen worden. zur selben Zeit wurde auch der Zwinger mit dem Thormauth Häuschen und der früheren Kasern-Verwalterswohnung (Beer.) abgetragen. Das Städtische Holzmagazin wurde verlegt. Als nun der umfangreiche Kasernplatz nach vielen Jahren erst ganz reguliert war, so wurde auch der früher offene Schewis Wasser Canal mit Eichenpfosten überdeckt, und in den 50.ziger und 60.ziger Jahren wurden die Bäume gepflanzt und das Häuschen welches in den 50.ziger Jahren zum Mauth Häuschen gebaut, dann einige Jahre die Wohnung eines Schleifers war, wurde auch abgetragen, und wurde der Wasser Kanal überschottert, und so ist die sogenannte Bretter Promenade enstanden, und der Nahme Bretter Promenade auch bei behalten worden.
Im Jahre 1852. wurde die Innere Stadtmauer am Soldisch samt den 4. kleineren Stadtmauer Türmen von Italienern abgetragen. Viele Jahre nachher blieb der Soldisch ein vörmlicher Mistablagerungs Platz, bis im Jahre 1879. vom gegründeten Stadt-Verschönerungs-Verein ein schöner Park dort angelegt wurde, welcher der Stadt eine Zierde geworden ist.
Im Jahre 1876. ist das Habermann sche Haus gebautet worden. (Bm: Guth.)
In den 70.ziger Jahren wurde die Mühlgasse reguliert. (Städt.Ing. Müss.)
Mühlgasse Haus N.4 Eigentümer Franz Frübek senior. Gründer der Warmbäder. in den 40ziger Jahren die Dampfbade-Anstalt und in den 50.ziger Jahren auch eine Kaltwasser Badeanstalt errichtet. (jetzt Eigenthümer davon Habermann.)
Mühlgasse: Haus N.2. Gründung der ersten Siebenbürgischen Stearin Kerzen Fabrik in den 40.ziger Jahren. von dort übersiedelt in die Saggasse in das neugebaute Fabriksgebäude. (früher Städtisches Bräuhaus) (Baumeister Gärtner).
In den 50.ziger Jahren wurde in der Heltauergasse das Trottoir gelegt. Seit der Zeit ist die Gasse zweimal umgepflastert. und in den 80ziger Jahren die Fahrbahn mit Würfelsteinen gepflastert worden.
Von den 5 Stadtthor Türmen und sämtlichen Stadtmauer Türmen deren rings um die Stadt 36 bestanden war der Heltauerthor-Turm der höchste und der mächtigste in seiner Bauarth, auch war derselbe mit einer im Gang erhaltenen Turm Uhr versehen. in den 40.ziger Jahren wurde dieselbe Uhr auf der Kaserne in dem von Holz erbauten Türmchen hergerichtet. Stünde der Heltauerthor Turm als Durchfahrt noch auf seinem Platz, so würde derselbe keine Unzierde der Stadt, sondern als Andenken der Nachkommen geblieben sein, um die einstmalige Krafft unser Vorfahren zu schätzen. – leider ist man zu eilig vorgegangen auch in den andern sächsischen Städten mit der Abtragung der Stadtthore und den Stadtmauer Türmen wo so manches hätte sollen erhalten bleiben, von solchen Bauhistorischen Denkmälern. –

Anmerkung. vis. a. vis der Kaserne sind noch ganz deutlich die Grundmauren zu sehen, von dem vormals bestandenen Tormauth-Häuschen und der Stadtmauer vom Zwinger.
Seit dem Jahre 1873. hat der Kasern Platz die B[en]ennung Hermanns-Platz erhalten.
Im Jahre 1878. ist die Mühlgasse reguliert worden. Ingenier Müss.
Mühlgasse: Haus 8 In den 30.siger Jahren von Franz Hummel gross gebauet als Einkehrhaus Zum weissen Löwen. ist 1884. von der rumänischen Gemeinde angekaut worden. 1885. im Hof daselbst ist ein grosses zwei Stock hohes romänisches Schulgebäude neu aufgebauet worden. –
Heltauergasse. Ein Jahr vor der Abtragung des Helthauerthors ist das Haus Nro.59 von Grund aus neu aufgebauet worden.
lese Vortsetzung auf der Rükseite

I. der Heltauerthor-Turm.
II. die Durchgangshalle. Daneben. wurde wegen dem großen Verkehr in den 20.ziger Jahren schon gebauet.
III. die Stadtmauer Türme.
IV. die Stadtmauern.
V. die Militär Holzschopfen.
VI. die noch bestehenden Stadtmauer Reste. 1886.
VII. die Aerarischen Schopfen auf dem Wall, abgetragen in den 70.ziger Jahren.
VIII. das Häuschen am Thor (Turm Besorgers Wohnung), daneben der Brunnen.
IX. Kasern Verwalters Wohnung.
X. Tormauth-Häuschen. vormals.
XI. Offiziers Pavillon. und die alten Linden. an dessen Stelle jetzt d. Brunnen.
XII. die Barikaden errichtet in der Revolution 1848. 1849.
XIII. Weg für Fusgänger mit einem Geländer eingefast.
XIV. der abgegrabene Wall. am Haus Habermann.
XV. der Zwinger. Garten des Kaser[n]verwalters. (Beer.)
XVI. das Städtische Holzmagazin. vormals.
XVII. die Thorhühters Wohnung. auch eine Fleischbank. wurde in den 30.siger Jahren abg:
XVIII. In den 30.siger Jahren zu einem städtischen Bräuhaus gebaut (Baumeister Setz) in den 40.ziger Jahren zum Finanz Gebäude hergerichtet. in den 70.ziger Jahren vom Aerar angekauft.
XIX. Standplatz für die Lämmer und Schafe an Wochenmarkt Tagen.
XX. Brunnenmeisters Wohnung. in den 40.ziger Jahren gebauet. mehrere Jahre
XXI. auch eine Fleischbank dort. 1884. zur Erweiterung der Schewis Gasse ist ein Theil vom Gebäude abgetragen worden. und ein Theil vom Garten eingegangen.
XXII. die vormals bestandene Allee.
XXIII. die neue Wasserleitung (Rinnsal) in der Harteneck Gasse.
XXIV. das nach der Abtragung der Stadtmauer gebaute Mauth Häuschen. und einige Jahre Wohnung eines Schleifers war.
XXV. der Hermanns Brunnen, im Jahre 1886. neue hergestellt.
XXVI. die noch in Stand erhaltene Stadtmauer auf der Promenade.

Verso Plan, Seite 6
Bevor Franz Hummel in den 30.siger Jahren das große Gast und Einkehrhaus, genannt Zum weissen Löwen bauete, hatte derselbe das Baron Carl von Brukenthal sche grosse Gebäude Nro.9 in der Mühlgasse als Einkehrhaus in Pacht. Im Jahre 1854. wurde das Haus zur Gendarmerie Kaserne hergerichtet. dursch die Mannschaft entstand am 28. Oktober 1855. Abens 8 Uhr eine grosse Feuersbrunst wobei das Seitengebäude lings von der Thoreinfahrt, dann das ganze Quergebäude im Hof, und vom Nachbarhaus Johann Böbel senior auch die Gebäude Schopfen, Stallung, eine grosse Scheune und eine Mehlkammer abbrannte.
Im Jahre 1857. am 13. Februar ist Baron Carl von Brukenthal gestorben.
Im Jahre 1869. baute Baron Hermann v. Brukenthal in den Garten bennanten Hauses einen sehr schönen und grossen Pavillon.
Im Jahre 1872. am 9. Mai ist Hermann v. Brukenthal, der lezte männliche Sprosse der Baron v. Brukenthal sche Familie gestorben. nach dessen Tod ist das umfangreiche Gebäude samt Garten Grund, der vier hochherzigen Stiftungen gemäss von Weiland Baron Carl von Brukenthal der evangelischen Gemeinde zu gekommen.
Das Haus Nro.10. in der Mühlgasse ist im Jahre 1880. von Grund aus neu zu einem Privat Haus nur aufgeführt. Eigenthümer Szalai, Baumeister, derselbe verkaufte im Jahre 1883. um einen sehr guten Preis sein Haus der ungarischen Regierung, und ist dasselbe Comitats Haus geworden. im Jahre 1884. wurde noch ein Saal ohne Nebenzimer angebauet.
Das Haus Nro.11 ist im Jahre 1886. von Grund aus neu aufgebauet worden.
In den 60.ziger Jahren wurde in der Quergasse das Trotior gelegt.

Die deutschen Texte wurden Wort für Wort aus Böbels Zeichnung übernommen! ~ Bei der Übersetzung der deutschen Texte ins Rumänische wurde die ursprüngliche Syntax der Sätze von Johann Böbel berücksichtigt. Die Informationen in den runden Klammern (…) finden Sie auch im Originaltext. Die Texte in rumänischer Sprache wurden durch zusätzliche Informationen und Details in eckigen Klammern ergänzt […].

0

* Albumul BÖBEL *
Poarta Leșurilor // Leichentor ~ Planșa 7 | 8 din Albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887. Cronicarul, cartograful și pictorul Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

Poarta Leșurilor / Turnul Funarilor // Leichentor / Seilerturm
Poarta Leșurilor // Leichentor din zidul interior / zidul centurii a III-a – se numea și Poarta Nouă a Leșurilor // Neues Leichentor (Neutor). Poarta Leșurilor // Leichentor din zidul exterior – se numea și Poarta Promenadei // Promenadentor, deoarece ducea spre Promenada Mare (și spre vechiul cimitir evanghelic).
Poarta Leșurilor a fost amenajată 1787. Portița Leșurilor a fost amenajata ~1554 și se afla lângă bastionul Haller! Turnul de la Poarta Leșurilor se numea Turnul Frânghierilor (Funarilor) // Seilerturm.

„În anul 1858 a fost demolat turnul de la Poarta Leșurilor [Leichen Thor] (denumită și Poarta Nouă [Neuthor]), împreună cu casa cu etaj a paznicului de turn.
În anii ’60 au fost sparte cele două ieșiri laterale la poarta exterioară (pentru pietoni).
În anii ’50 a fost demolat zidul Cetății de la Poarta Leșurilor [Leichen Thor] până la Școala orășenească de Călărie [Städtischen Reitschule]. Zidul a rămas nedemolat până la înălțimea de 12 pantofi. În același timp au fost înlăturați și salcâmii pe care îi plantase generalul Stenka[n]tin în anii ’30 de-a lungul zidului, precum și fântâna de vis-a-vis de casa cu nr.8 din strada Pompeiu Onofreiu / Maternității [Hallergasse] (înainte denumită După Zid / Hinter der Mauer).
În anii ’50 a fost construită casa cu nr.17 și casa paznicului de pe zidul exterior al cetății a fost demolată. În casa cu nr.5 strada Timotei Popovici [Wintergasse] a fost fondată în 1841 Hermannstädter Sparkassa, primul director și conducător al acesteia fiind Michael Herbert. Casa nr.1, strada Gheorghe Lazăr [Reissenfelsgasse] a fost înălțată în anii ’50 cu un etaj.”
//
„Im Jahre 1858. ist der Thurm am Leichenthor (auch Neuthor gen.) sammt dem Stockhohen Thorhüthers Häuschen daneben, abgetragen worden.
In den 60.ziger Jahren wurden die beiden neben Ausgänge am äusseren Thor gebrochen (für Fusgänger).
In den 50.ziger Jahren wurde die innere Stadtmauer vom Leichenthor bis zur Städtischen Reitschule abgetragen. 12 Schuh hoch blieb die Mauer auch da erhalten. (Stadtmauer Reste). Zur selben Zeit wurden auch die Akazien Bäume welche General Stenka[n]tin in den 30.siger Jahren dort der Stadtmauer entlang setzen lies beseitigt sammt dem Brunen vis a vis dem Haus Nro.8 Hallergasse (früher genannt hinter der Mauer).
In den 50.ziger Jahren wurde das Haus Nro.17 gebauet und das Wächterhäuschen auf der äusseren Stadtmauer wurde abgetragen. In dem Haus Nro.5 Wintergasse ist im Jahre 1841. die Hermannstädter allgemeine Sparkasso gegründet worden, erster Direktor und Leiter derselben Michael Herbert. Das Haus N.1 Reissenfels G: wurde in den 50.ziger Jahren durch einen Stockaufbau erhöhet.”

„Poarta Leșurilor din zidul interior, vedere dinspre exterior” (demolată 1858) ~ pictură realizată de Johann Böbel 1859. (sursa foto: www.turism.sibiu.ro)
„Johann Böbel – Poarta Leșurilor din Sibiu, vedere dinspre oraș (demolată 1854)” // „Das Hermannstädter Leichentor, Innenansicht (abgetragen 1854)” ~ Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.

0

* Albumul BÖBEL *
Turnul Archebuzierilor si Turnul lui Herbert // Arnbrusterturm und Herberth’sche Turm ~ Planșa 9 | 10 din Albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887. Cronicarul, cartograful și pictorul Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

Turnul Archebuzierilor // Armbrusterturm
Acest turn a fost construit între 1357-1366 împreună cu zidul centurii a III-a. Inițial era un „semiturn“ // Schalenturm, o construcție deschisă spre interiorul incintei. La mijlocul sec al XV-lea a fost închis cu zidărie primind forma actuală. În jurul anului 1681 apare sub denumirea Turnul Pânzarilor // Tuchmacherturm.

Turnul Turnătorilor de cositor / Lăcătușilor // Zinngießerturm / Schlosserturm
Turnul se afla între Turnul Gros și Turnul Funarilor / Frânghierilor. Acest turn, cunoscut și sub denumirea de Turnul lui Herbert, a fost demolat 1877.

„În anii ’70 a fost demolat zidul cetății cu Zwinger-ul de la clădirea teatrului până la capătul străzii Leșurilor [Leichengasse] (acum strada Reissenfels Gasse) [astăzi str. Gheorghe Lazăr]. Turnul pe care directorul M: Hebert de la Sparkassa l-a amenajat în anii ’50 pentru locuit, și clădirea cu etaj din curtea teatrului (han și biliard) au rămas în picioare.
În anul 1876 a fost demolată și clădirea din curtea teatrului și lungul gang boltit spre teatru, și a rămas turnul lui Herbert. [Turnul lui Herbert făcea parte din cea de-a treia centură de fortificații a orașului. În documentele vremii apare sub denumirea: Turnul Turnătorilor de cositor sau Turnul Lăcătușilor // Zinngießerturm oder Schlosserturm]. În anul 1877 a fost demolat și turnul lui Herbert, teatrul a primit o fațadă nouă și noua piață a teatrului a fost nivelată și prevăzută cu trotuar.“
//
„In den 70.ziger Jahren wurde die Stadtmauer mit dem Zwinger vom Theater Gebäude bis zum Ausgang der Leichengasse (jetzt Reissenfels Gasse) abgetragen. der Turm welchen Sparkassa Direktor M: Herbert in den 50.ziger Jahren zum bewohnen herrichten lies sammt dem Stockhohen Theaterhof Gebäude (Gast und Billard Haus) blieb erhalten.
Im Jahre 1876. wurde auch das Theaterhof Gebäude und der gewölbte lange Gang ins Theater abgetragen, und blieb der Herbert sche Thurm stehen. Im Jahre 1877. jedoch, wurde auch der Thurm abgetragen, das Theater Gebäude wurde mit neuer Fakade [Fassade] versehen der neu entstandene Theaterplatz wurde planiert und mit Trotoir belegt.“

„Strada Harteneck și Turnul Archebuzierilor” ~ pictură realizată de Johann Böbel 1871. (sursa foto: arhiva grupului Alt-Hermannstadt)
„Vechiul Han și Turnul lui Herbert din curtea teatrului” ~ pictură realizată de Johann Böbel 1876. (sursa foto: www.turism.sibiu.ro)

0

* Albumul BÖBEL *
Planșa 10 din Albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887. Cronicarul, cartograful și pictorul Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

Plan. 10.

al părții de oraș și al suburbiei cu Poarta Leșurilor și a zidurilor interioare existente odinioară.

■■■ cu negru sunt însemnate resturile zidului cetății, existente încă în anul 1886.
■■■ cu roșu sunt însemnate zidurile cetății, turnurile acesteia și alte clădiri complet demolate.
■■■ cu verde sunt însemnate terenurile dispărute.
■■■ cu albastru sunt însemnate clădirile nou ridicate din temelii sau etajate începând cu anul 1834.

În anul 1858 a fost demolat turnul de la Poarta Leșurilor [Leichen Thor] (denumită și Poarta Nouă [Neuthor]), împreună cu casa cu etaj a paznicului de turn.
În anii ’60 au fost sparte cele două ieșiri laterale la poarta exterioară (pentru pietoni).
În anii ’60 a fost demolat zidul interior al cetății începând de la cazarmă până la teatru. S-a păstrat până la înălțimea de 12 pantofi împreună cu cele 3 turnuri frumoase.
În anii ’70 a fost demolat zidul cetății cu Zwinger-ul de la clădirea teatrului până la capătul străzii Leșurilor [Leichengasse] (acum strada Reissenfels Gasse) [astăzi str. Gheorghe Lazăr]. Turnul pe care directorul M: Hebert de la Sparkassa l-a amenajat în anii ’50 pentru locuit, și clădirea cu etaj din curtea teatrului (han și biliard) au rămas în picioare.
În anul 1876 a fost demolată și clădirea din curtea teatrului și lungul gang boltit spre teatru, și a rămas turnul lui Herbert. [Turnul lui Herbert făcea parte din cea de-a treia centură de fortificații a orașului. În documentele vremii apare sub denumirea: Turnul Turnătorilor de cositor și/sau Turnul Lăcătușilor // Zinngießerturm und/oder Schlosserturm]. În anul 1877 a fost demolat și turnul lui Herbert, teatrul a primit o fațadă nouă și noua piață a teatrului a fost nivelată și prevăzută cu trotuar.
În anul 1880 a fost amenajat un parc frumos de către Societatea pentru înfrumusețarea orașului [Stadtverschönerungs-Verein], de la piața teatrului până la Poarta Promenadei. Strada Pompeiu Onofreiu / Maternității [Hallergasse] a fost regularizată și „pârâul“ [Rinnsal: fir de apă din mijlocul drumului] a fost pavat, pentru apă vie [curgătoare]. (inginer Müss.).
În anii ’50 a fost demolat zidul Cetății de la Poarta Leșurilor [Leichen Thor] până la Școala orășenească de Călărie [Städtischen Reitschule]. Zidul a rămas nedemolat până la înălțimea de 12 pantofi. În același timp au fost înlăturați și salcâmii pe care îi plantase generalul Stenka[n]tin în anii ’30 de-a lungul zidului, precum și fântâna de vis-a-vis de casa cu nr.8 din strada Pompeiu Onofreiu / Maternității [Hallergasse] (înainte denumită După Zid / Hinter der Mauer).
În anii ’50 a fost construită casa cu nr.17 și casa paznicului de pe zidul exterior al cetății a fost demolată. În casa cu nr.5 strada Timotei Popovici [Wintergasse] a fost fondată în 1841 Hermannstädter Sparkassa, primul director și conducător al acesteia fiind Michael Herbert. Casa nr.1, strada Gheorghe Lazăr [Reissenfelsgasse] a fost înălțată în anii ’50 cu un etaj.
Cimitirul evanghelic.
În anul 1834 a fost construită scara de acces spre cimitir împreună cu portalul și zidul (maistru constructor Setz senior). Înainte drumul urca pe deal spre hala din lemn de la intrare care era prevăzută cu trepte din lemn.
În anii 1864-1865 a fost regularizat cimitirul și a fost construită și o capela nouă (maistru constructor Kremer senior). În aelași timp au fost îndepărtate vechile hale de adunare din lemn, și în anul 1866 în 4 ian. dimineață la oră 10 a fost inaugurată capela (preotul Brukatsch). Până la regularizarea cimitirului din anii 1865-1866 acesta era fără pomi, pleșuv doar ici și colo câte un boschet de dafin. Când pășeai din noua hală în cimitir aveai în față o priveliște minunată, îmbucurătoare asupra munților înalți și a împrejurimilor cum rareori avea un cimitir o astfel de așezare. Prin construcția noii hale și mai ales prin plantarea mult prea numeroșilor copaci după regularizarea cimitirului, acesta a fost tare umbrit și a dispărut priveliștea asupra munților înalți. Acum cimitirul este împărțit în careuri, locurile de veci sunt numerotate și populația acordă mult mai multă atenție pietrelor funerare frumoase decât până acuma, dar făcând abstracție de aceasta, cimitirul ar fi mult mai frumos prin poziția lui minunată, dacă nu ar fi fost plantați atâția copaci.

citeste continuarea pe verso
În anii ’70 au fost reparate strada Timotei Popovici [Wintergasse], Tipografilor [Wiesengasse], Filarmonicii [Kleine Erde] și Gheorghe Lazăr [Reissenfels Gasse] și a fost pus trotoarul.

I. Turnul de la Poarta interioară a Leșurilor [inneres Leichen Thor], anterior numită Poarta Nouă [Neuthor]. Poarta exterioară se numește Poarta Promenadei [Promenade Thor].
II. Casa paznicului de poartă (aici se predau certificatele de deces).
III. Bastionul.
IV. Curtea teatrului. IX. Porțile de intrare și ieșire.
V. Clădirea din curtea teatrului, hanul și biliardul, locuința pentru actori.
VI. Turnul pe care directorul de la Sparkassa Michael Herbert l-a amenajat ca locuință.
VII. Gangul boltit spre intrarea teatrului.
VIII. Șopron pentru unelte gospodărești ale orașului A. (B. moștenitorii baronului Hochmeister).
IX. Ieșire și intrare spre curtea teatrului A. construcția nouă. B. șoproanele.
X. Zidurile cetății de odinioară (total demolate).
XI. Resturile zidului cetății cu turnul care încă se păstrează. (1886)
XII. Zidurile cetății încă existente cu Bastionul Haller.
XIII. Clădirea teatrului a fost odinioară și ea Bastion.
XIV. Școală de călărie [Städtischen Reitschule] acoperită a orașului, alături o popicărie.
XV. Fântâna nou amenajată. (1882)
XVI. Fostă locuință de paznic, a fost demolată la începutul anilor ’50.
XVII. Școala de gimnastică [Turnschule] a fost nou construită în anii ’40.
XVIII. Spitalul Franz Josef (A). Scările zidite ce duc spre fostul val de pământ. XXVIII.
XIX. Porțile de intrare la grădină baronului Brukenthal ce au existat odinioară, construite într-un frumos stil.
XX. Grădina cumpărată pentru extinderea cimitirului.
XXI. Hala din lemn la intrarea în cimitir, ce a existat odinioară.
XXII. Hala pentru adunarea/ întrunirea bărbaților, tot de odinioară, tot din lemn.
XXIV. Casa predicatorului, ce a existat odinioară, construită din lemn.
XXV. Criptele noi construite în anii ’50.
XXVI. Criptele nou construite în anii ’60 până în 1886.
XXVII. Sala de doliu (capela) construită în 1865. (maistru constructor Kremer senior).
XXIX. Noua hală de intrare spre cimitir cu scară liberă.
XXX. Criptele vechi.
XXXI. Noua scară spre cimitirul extins.

[text] verso pagina 10
Grădina de odinioară a Baronului von Brukenthal.
În anii ’30 Baronul Brukenthal a lăsat grădină mare ce ajungea până la Str. Bâlea [Drei Eichen] generalului Stenka[n]tin, care a pus să fie frumos amenajată și a deschis-o pentru public duminică. Din anii ’50 când grădina a devenit proprietatea orașului, s-au făcut mari transformări. Pentru a prelungi stradă Sării [Salzgasse] s-a făcut din ea străpungerea și cu ocazia această a dispărut străduță lungă și îngustă de după bastion, care ducea până la Poarta Elisabeta [Elisabeth Thor].
În anii ’50 a fost construit de către oraș în piața în care în anii ’80 fuseseră construite 3 case particulare (prelungirea străzii Sării [Salzgasse]), un teatru de vară din lemn, complet închis, cu loje, dar în anii ’60, când a fost desființat Guvernământul [Statthalterei] a fost vândut la licitație și demolat. În piață în care se ține de mai mulți ani târgul de vară și unde era și locul de depozitare a gunoaielor a fost construită de către direcția teatrului din anii ’30 o arenă unde se jucau piese de război și asediu. În același timp au fost arse în piața amintită focurile de artificii ale lui Franz Frübek senior.
În anii 1852 când împăratul Franz Josef a fost prima data la Sibiu a pus bazele spitalului Franz Josef cu mari festivități. În piața în care în anul 1865 s-a construit Școala Militară de Călărie [Militär Reitschule] era un pavilion construit într-un stil frumos. Vara locuia acolo generalul Stenkantin. De la colțul bastionului și până la pavilion era o alee cu plopi masivi. În anul 1884 a fost construită de către armată o scară de piatră spre Școal de Călărie [Reitschule].
În anul 1867 s-a făcut străpungerea prin grădină mănăstirii spre bastion. Când s-a făcut nou stradă spre gară s-a demolat și o parte din clădirea din grădin unde locuia odinioară personalul de serviciu al baronului Brukenthal.
Serbarea de inaugurare a capelei cimitirului la 4 ian. 1866.
[fragment de text șters] dimineață la oră 9 s-au adunat în piața (Piața Huet / Huetplatz) în fața bisericii evanghelice presbiteriul, reprezentanții comunității bisericești și un număr mare de participanți din partea comunității. Fix la ora 10, în sunet de clopote alaiul important s-a pus în mișcare prezbiteriul, reprezentanții comunității și apoi sute de participanți. Alaiul a luat drumul prin Piața Mică [Kleinen Platz / Kleiner Ring], pe sub Turnul Sfatului [Rathturm], prin Piața Mare [Grossen Ring] și apoi prin strada Maternității / Leșurilor [Leichengasse] și strada Pompeiu Onofreiu [Hallergasse] la cimitir. Din păcate capela cea nouă nu i-a cuprins pe toți cei prezenți. Introducerea la serbare a fost făcută printr-un cântec coral, apoi cuvânarea de inaugurare a preotului orașului Brukatsch și rugăciune, la sfârșit cântec coral.

Textele în limba germană au fost transcrise/ copiate cuvânt cu cuvânt din planșa lui Böbel! ~ La traducerea textelor germane în limba română s-a ținut cont de sintaxa originală a propozițiilor scrise de Johann Böbel. Informațiile din parantezele rotunde (…) se regăsesc și în textele originale. Textele în limba română au fost completate cu informații și detalii suplimentare adăugate în parantezele drepte […].

Planșa 10 [Textul original]

Plan. 10.

Von dem Stadt-Theil, und der Vorstadt mit dem vormals bestandenen Leichenthor und der innern Stadtmaueren.

■■■ Schwarz bezeichnet die im Jahre 1886. noch bestehenden Stadtmauer Reste.
■■■ rot bezeichnet die gänzlich abgetragenen Stadtmaueren, Thürme derselben, und andere Gebäude.
■■■ grün bezeichnet die eingegangenen Grund Stellen.
■■■ blau bezeichnet die seid dem Jahre 1834. von Grund aus neue, oder durch Stockwerke aufgeführten Gebäude.

Im Jahre 1858. ist der Thurm am Leichenthor (auch Neuthor gen.) sammt dem Stockhohen Thorhüthers Häuschen daneben, abgetragen worden.
In den 60.ziger Jahren wurden die beiden neben Ausgänge am äusseren Thor gebrochen (für Fusgänger).
In den 60.ziger Jahren wurde die innere Stadtmauer von der Kaserne angefangen bis zum Theater Gebäude abgetragen ungefähr 12 Schuh höhe der Mauer blieb erhalten. (Stadtmauer Reste) sammt den 3 schönen Stadtmauertürmen.
In den 70.ziger Jahren wurde die Stadtmauer mit dem Zwinger vom Theater Gebäude bis zum Ausgang der Leichengasse (jetzt Reissenfels Gasse) abgetragen. der Turm welchen Sparkassa Direktor M: Herbert in den 50.ziger Jahren zum bewohnen herrichten lies sammt dem Stockhohen Theaterhof Gebäude (Gast und Billard Haus) blieb erhalten.
Im Jahre 1876. wurde auch das Theaterhof Gebäude und der gewölbte lange Gang ins Theater abgetragen, und blieb der Herbert sche Thurm stehen. Im Jahre 1877. jedoch, wurde auch der Thurm abgetragen, das Theater Gebäude wurde mit neuer Faßade [Fassade] versehen der neu entstandene Theaterplatz wurde planiert und mit Trotoir belegt. [Der Herbert sche Turm war Teil des dritten Befestigungsgürtels der Stadt. In den Urkunden jener Zeit erscheint es unter dem Namen: Zinngießerturm oder Schlosserturm].
Im Jahre 1880. wurde vom Theaterplatz bis zum PromenadeThor vom Stadtverschönerungs-Verein ein schöner Park angelegt die Hallergasse wurde reguliert der Rinnsal ausgepflastert und mit lebendem Wasser versehen (Ingenier Müss).
In den 50.ziger Jahren wurde die innere Stadtmauer vom Leichenthor bis zur Städtischen Reitschule abgetragen. 12 Schuh hoch blieb die Mauer auch da erhalten. (Stadtmauer Reste). Zur selben Zeit wurden auch die Akazien Bäume welche General Stenka[n]tin in den 30.siger Jahren dort der Stadtmauer entlang setzen lies beseitigt sammt dem Brunen vis a vis dem Haus Nro.8 Hallergasse (früher genannt hinter der Mauer).
In den 50.ziger Jahren wurde das Haus Nro.17 gebauet und das Wächterhäuschen auf der äusseren Stadtmauer wurde abgetragen. In dem Haus Nro.5 Wintergasse ist im Jahre 1841. die Hermannstädter allgemeine Sparkasso gegründet worden, erster Direktor und Leiter derselben Michael Herbert. Das Haus N.1 Reissenfels G: wurde in den 50.ziger Jahren durch einen Stockaufbau erhöhet.
Der evangelische Friedhof.
Im Jahre 1834. ist die neue Aufgangs Treppe zum Friedhof sammt dem Portal und der Mauer (vom Baumeister Setz senior) gebauet worden. Früher führte der Weg den Berg hinan zu der von Holz erbaut gewesenen alten Eingangshalle, welche mit einer hölzernen Stiege versehen war.
In den Jahren 1864.-1865. wurde der Friedhof neu reguliert, und auch eine neue Trauerhalle gebaut (Baumeister Kremer senior). Zur selben Zeit wurden die von Holz gebauten, sehr alten Versammlungs-Hallen, beseitigt, und im Jahre 1866. am 4. Januar 10. Uhr früh wurde die neue Trauerhalle feierlichst eingeweiht (Stadtprediger Brukatsch).
Bis zur neuen Regulierung des Friedhofs 1865.-1866. war derselbe ohne Bäume kahl, nur hie und da stand ein Lorbeerstrauch. Wenn man aus der neuen Treppen Halle in den Friedhof trat hatte man eine wunder herrliche und freundliche Aussicht auf die Kette der Hochgebirge und die ganze Umgebung wie nur selten ein Friedhof die Lage hat. Durch den Bau der neuen Trauerhalle, noch mehr aber durch die allzu vielen Bäume welche nach der Regulierung gepflanzt worden sind und den Friedhof jetzt so sehr beschatten und denselben so gewiss unheimlich machen, ist auch die herrliche Aussicht auf das Hochgebirge gänzlich geschwunden. Nun ist der Friedhof regelmässig in Felder und durch Wege geteilt die Grabstellen sind numeriert und es wird von der Bevölkerung weit mehr auf schöne Grabensteine verwendet als bisher geschah, aber abgesehen von all dem wäre der Friedhof durch seine herrliche Lage bedeutend schöner – wenn nicht so viele Bäume darauf gepflanzt worden wären. – Ursprünglich, als vor mehreren Jahrhunderten der Friedhof angelegt worden ist, war derselbe auch regelmässig, was ganz deutlich noch stellenweis erkennen lies.

lese Fortsetzung auf der rückwärtigen Seite
In den 70.ziger Jahren wurde die Wintergasse, Wiesengasse, Kleine Erde und die Reissenfelsgasse umgepflastert, und das Trottoir gelegt.

I. der Turm am innern Leichenthor (früher Neuthor genant), das äussere Thor wird Promenade Thor gen:
II. das Thorhüters Haus (da wurden bei Leichenbegängnissen die Toten Scheine abgegeben).
III. der Zwinger.
IV. der Theaterhof. IX. die Einfahrt und Ausfahrt Thore.
V. das Theaterhof Gebäude, Gast und Billardhaus. und Wohnung für Schauspieler.
VI. der Thurm, welchen Sparkassa Direktor Herbert, zum bewohnen herrichten lies.
VII. der gewölbte lange Gang zum Theater Eingang.
VIII. Schopfen für städtische Wirtschaftsgeräthe. A. (B. Hochmeister sche Erben).
IX. Aus und Einfahrt zum Theaterhof. A. der Neubau. B. die Schopfen.
X. die Stadtmaueren. vormals. (gänzlich abgetragen).
XI. die Stadtmauer Reste mit dem noch erhaltenen Stadtmauer Thurm. (1886.)
XII. die noch erhaltenen Stadtmaueren mit der Haller Bastei.
XIII. das Theater Gebäude. war vormals auch eine Bastei.
XIV. die gedeckte Städtische Reitschule, daneben eine Kegelbahn hergericht.
XV. der neu angelegte Brunnen 1882.
XVI. vormals eine Wächters Wohnung ist Anfang der fünfziger Jahre abgetragen worden.
XVII. die Turnschule ist in den 40.ziger Jahren neu gebaut worden.
XVIII. das Franz Josefs Spital. (A) die gemauerte schöne Freitreppe zu dem vormals best. Wall. XXVIII.
XIX. die vormals bestandenen und in schönem Stil gebaut gewesenen Einfahrts Thore in den Bar. Brukenthal schen Garten.
XX. der angekaufte Garten zur Erweiterung des Friedhofes.
XXI. die vormals bestandene von Holzgebauet gewesene Eingangshalle in den Friedhof und
XXII. die vormals bestandene Versammlungshalle der Männer. auch von Holz gebauet und
XXIII. die vormals bestandene Versammlungshalle der Frauen. auch von Holz gebauet und
XXIV. das vormals bestandene Prediger Häuschen u. die Halle für die Studenten v. Holz g.
XXV. die in den fünfziger Jahren gebaueten neuen Gruften.
XXVI. die seid den 60.ziger Jahren bis 1886. neu gebaueten Gruften.
XXVII. die im Jahre 1865. gebaute Trauerhalle.(Baumeister Kremer. senior).
XXIX. die neue Eingangs Halle zum Friedhof. mit der Freitreppe.
XXX. die alten Gruften.
XXXI. die neue Treppe zum erweiterten Friedhof.

[Text] Verso Seite 10
Der vormals bestandene Baron von Brukenthal sche Garten.
In den 30.siger Jahren überliess Baron Brukenthal den bis an die drei Eichengasse grenzenden sehr umfangreichen Garten dem General Stenka[n]tin, welcher den Garten sehr schön herrichten liess, und dem Publikum an den Sonntagen zum Vergnügen offen stand. Seit den 50.ziger Jahren, wo der Garten also Eigentum der Stadt geworden ist, sind daselbst sehr grosse Veränderungen vorgenommen worden. Um die Salzgasse zu verlängern wurde in den 50.ziger Jahren aus derselben der Durchbruch gemacht und ist dabei das lange enge Gässchen welches von hinter der Bastei bis zum Elisabethtor bestand gänzlich eingegangen. In den 50.ziger Jahren wurde von der Stadt auf dem Platz wo in den 80.ziger Jahren die drei neuen Privat Häuser gebauet worden sind, (verlängerte Salzgasse) ein Sommer Theater von Holz gebauet ganz geschlossen und mit Logen eingerichtet, dasselbe wurde aber in den 60.ziger Jahren als die Statthalterei aufgelöst wurde lizitando verkauft und abgetragen.
Auf dem Platz, wo seit einer Reihe von Jahren der Krautmarkt abgehalten wird und mehrere Jahre auch Mistablagerungsplatz dort war, wurde in den 30.siger Jahren von der damaligen Theater Direktion Nötzl und Kreubig eine Arena hergerichtet, wo grosse Kriegs und Belagerungs Stüke u: s: w: aufgeführt wurden. Zu der Zeit wurden auch die grossen Feuerwerke von Franz Frübek senior auf dem benannten Platz abgebrannt.
Im Jahre 1852. als Kaiser Franz Josef zum erstenmal in Hermannstadt war legte er den Grundstein zum Franz Josef Spital, welches mit grosser Feierlicheit vollzogen wurde.
Auf dem Platz wo im Jahre 1865. die Militär Reitschule gebaut worden ist da stand ein im schönen Stiehl gebaueter Garten Pavillon. Zu Sommerszeit wonhte General Stenkantin dort. Von der Ecke der Bastei bis zum Pavillon bestand eine Allee von alten mächtigen Pappelbäumen. Im Jahre 1884. wurde v: Militär eine steinerne Treppe zur Reitschule gebaut.
Im Jahre 1867. ist der Durchbruch durch den Kloster Garten bei der Bastei gemacht worden. Als die neue Strasse zum Bahnhof angelegt wurde ist ein Theil von dem Garten Gebäude in welchen vormals Dienstpersonal des Baron Brukenthal wohnten abgetragen worden.
Die Einweihungsfeier der Trauerhalle auf dem Friedhof. am 4. Januar 1866.
[Text gelöscht] früh um 9 Uhr versammelten sich auf dem Platz (Huetplatz.) vor der evangelischen Kirche, das Präsbitherium die grössere Kirchen Gemeinde Vertretung und eine grosse Zahl Theilnehmer von der Gemeinde. Punkt 10 Uhr, bei herlichem Glockengeläute setzte sich der imposante Zug still in Bewegung voran das Präsbitherium dann die grössere Kirchengemeinde Vertretung und hunderte Theilnehmer Gemeide Mitglieder. Der Zug nahm den Weg über den Kleinen Platz unter dem Rathturm über den Grossen Ring durch die Leichengasse (Hallergasse) auf den Friedhof. Leider faste die neue Trauerhalle nicht alle im den Zug anwesenden Personen. Die Einleitung zu der Einweihungs-Feier begann mit einem herrlichen Choral-Gesang, sodann hielt Stadtprediger Brukatsch eine denkwürdig erhebende Einweihungs Rede und Gebet. zum Schluss Choral Gesang.

Die deutschen Texte wurden Wort für Wort aus Böbels Zeichnung übernommen! ~ Bei der Übersetzung der deutschen Texte ins Rumänische wurde die ursprüngliche Syntax der Sätze von Johann Böbel berücksichtigt. Die Informationen in den runden Klammern (…) finden Sie auch im Originaltext. Die Texte in rumänischer Sprache wurden durch zusätzliche Informationen und Details in eckigen Klammern ergänzt […].

0

* Albumul BÖBEL *
Poarta Gușteriței // Elisabethtor ~ Planșa 11 | 12 | 13 din Albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887. Cronicarul, cartograful și pictorul Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

Poarta Elisabeta / Gușteriței // Elisabethtor
Poarta Gușteriței a fost construită împreună cu zidul incintei a IV-a, finalizată 1457. Turnul interior a fost demolat în anul 1853, turnul exterior în anul 1865.

„În anul 1844 a fost demolat acoperișul înalt cu olane al turnului de poartă și a fost pus un acoperiș nou de către maistrul dulgher Seiler.
În anul 1853. a fost demolat turnul interior al porții cetății, din cauza pericolului de prăbușire. Turnul mare exterior s-a păstrat (așa cum arată ilustrația la pagina 13). Concomitent a fost demolată și odaia de pază militară și o parte din casa cojocarilor.
În anul 186? [1865] a fost demolat și acest turn puternic împreună cu restul din casa cojocarilor și casa ce a existat pe partea exterioară a turnului (ultimul proprietar consilierul financiar Schuster) și zidul cetății. Astfel a fost lărgită ieșirea din str. 9 Mai [Elisabethgasse].”
//
„Im Jahre 1844. wurde von dem äussern Stadt-Thor-Turm das hohe mit hohlziegel gedeckte Dach abgetragen und wurde vom Zimmermeister Seiler ein neues Dach aufgesetzt.
Im Jahre 1853. wurde der innere Stadt-Thor-Turm wegen der Gefahr des Einsturzes abgetragen, der äussere mächtige Turm blieb noch erhalten. (wie die Abbildung auf Seite 13. zeugt.) Zur selben Zeit wurde auch die Militär Wachtstube, und ein Theil vom Kürschner Haus abgetragen.
Im Jahre 186? [1865] wurde auch dieser mächtige Turm samt dem Rest des Kürschner Hauses, und das fest an der aussen Seite des Turmes bestandene Haus. (zuletzt Eigenthüm des Finanzrath Schuster.) samt der Stadtmauer abgetragen. und wurde der Ausgang der Elisabethgasse dadurch erweitert.“

„Poarta Elisabeta / Turnul exterior” (demolat 1865) ~ pictură realizată de Johann Böbel 1859. (sursa foto: www.turism.sibiu.ro)
„Johann Böbel – Poarta Elisabeta din Sibiu, vedere dinspre oraș (demolată 1865)” // „Das Hermannstädter Elisabethtor, Innenansicht (abgetragen 1865)” ~ Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.
„Poarta Elisabeta / Turnul exterior” (Turnul interior a fost demolat 1853) ~ pictură realizată de Johann Böbel 1859. (sursa foto: arhiva grupului Alt-Hermannstadt)

0

* Albumul BÖBEL *
Planșa 14 din Albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887. Cronicarul, cartograful și pictorul Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

Plan. 14.
al părții de oraș și al suburbiei cu Poarta Elisabeta și a zidului cetății existente odinioară.

■■■ cu negru sunt însemnate resturile zidului cetății, existente încă în anul 1886.
■■■ cu roșu sunt însemnate zidurile cetății, turnurile acesteia și alte clădiri complet demolate.
■■■ cu verde sunt însemnate terenurile dispărute.
■■■ cu albastru sunt însemnate clădirile nou ridicate din temelii începând cu anul 1835.

În anul 1844 a fost demolat acoperișul înalt cu olane al turnului de poartă și a fost pus un acoperiș nou de către maistrul dulgher Seiler.
În anul 1853 a fost demolat turnul interior al porții cetății din cauza pericolului de prăbușire. Turnul mare exterior s-a păstrat (așa cum arată ilustrația la pagina 13). Concomitent a fost demolată și odaia de pază militară și o parte din casa cojocarilor.
În anul 186? [1865] a fost demolat și acest turn puternic împreună cu restul din casa cojocarilor și casa ce a existat pe partea exterioară a turnului (ultimul proprietar consilierul financiar Schuster) și zidul cetății. Astfel a fost lărgită ieșirea din str. 9 Mai [Elisabethgasse].
În anul 187? a fost ridicată noua construcție și înălțate grădina și curtea ce erau așezate mai jos.
La începutul anilor ’50 a fost cumpărată de către oraș grădină, XII. pentru a lărgi piața. Căsuța de lemn din grădină, locuită de oameni sărmani s-a păstrat mai mulți ani. Ea a fost demolată la sfârșitul anilor ’60. După demolarea Porții Elisabeta și a zidului cetății s-au petrecut schimbări mari în zona suburbiei Porții Elisabeta prin construcția linii ferate și a gării în anii 1870-1872. Fosta stradă ce ducea la Gușterița [Hammersdorf] a fost mutată. Străduța spre str. Rideli (înainte drum de picior spre Gușterița) a dispărut. Intrarea în strada Lupeni [Wolfgasse] a fost modificată prin trecerea peste calea ferată și a dispărut și o parte din terenul/pajiste [Wiesengrund] XIV. pentru lărgirea pieții gării.
În anul 1880 a fost amenajat în față gării un parc frumos de către Societatea pentru înfrumusețarea orașului [Stadtverschönerungs-Verein].
În anul 1882 a fost construit un hol de intrare nou la Capela Crucii, iar capela a fost împrejmuită de jur împrejur (de către comunitatea catolică). Dar au fost făcute și multe devastări în timpul construcției caii ferate și a gării de către ingineri și constructori. Pe terenurile și grădinile baronului Brukenthal și ale baronului Rosenfeld, unde fuseseră plantați de secole numeroși, falnici și colosali stejari, teii și plopii care au fost timp de secole o podoabă pentru oraș și au slujit sănătății localnicilor, au fost distruși. Ar fi fost suficient să fie tăiați câțiva copaci, nu toți. Din păcate autoritățile orașului nu au întreprins nimic pentru a stăvili aceste devastări.

Însemnare. vezi Plan. A. În turnul masiv și destul de bine păstrat de pe colț [Turnul Săpunarilor / Seifensiederturm], care avea 2 etaje, primul etaj avea cu tavan boltit în cruce. Trei dintre pereții laterali din interior aveau picturi cu scene din bătălii (din timpul turcilor). Una dintre picturile murale era încă destul de bine păstrată. La etajul superior se afla locuința paznicului de turn spre care ducea o scară zidită. În afară de turnul de colț amintit nu a existat în nici un alt turn din zidurile cetății pictură murală.
În anii ’60 a fost pavată și str. Constituției [Salzgasse] și a fost amenajat și trotoarul.

I. Turnul interior al Porții Orașului.
II. Turnul exterior al Porții Orașului cu locuința paznicului de turn.
III. Curtea de trecere.
IV. Locuința paznicului de poartă.
V. Odaia de pază militară.
VI. Podul arcuit zidit.
VII. Casa cojocarilor.
VIII. Casa de lângă turnul exterior (proprietar consilierul financiar Schuster).
IX. Turnurile zidului cetății. [Böbel pozitionează un turn între Poarta Elisabeta și turnul de pe colț]
X. Zidurile cetății.
XI. Resturi ale zidului cetății.
XII. Grădina de odinioară.
XIII. Căsuța din grădina, construită din lemn, rămasă mulți ani nedemolată, locuiță de oameni sărmani.
XIV. Terenul/pajiste, dispărut.
XV. Noua hală de intrare la Capela Crucii [Kreuzkappelle].
XVI. Fosta stradă spre Gușterița [Hammersdorf].
XVII. Actuala stradă spre Gușterița.
XVIII. Intrare spre gară.
XIX. Străduța dispărută. (odinioară potecă spre Gusterița).
XX. Străduța dispărută.
XXI. Capela de odinioară, str.9 Mai [Elisabetgasse] demolată în 1868.
XXII. Grădina desființată, pentru străpungerea spre str. Constituției [Salzgasse].
XXIII. Noua clădire voluminoasă la ieșirea din str. Bobocilor [Knopfgasse].
XXIV. Clădirea nouă la ieșirea din str.9 Mai [Elisabethgasse].
XXV. Căsuța paznicului de trenuri.
XXVI. Canalul de scurgere, de odinioară.
XXVII. Curtea îngrădită, de lângă casa cojocarilor.
XXVIII. Locul de munca de odinioară al dulgherului Seiler.

Textele în limba germană au fost transcrise/ copiate cuvânt cu cuvânt din planșa lui Böbel! ~ La traducerea textelor germane în limba română s-a ținut cont de sintaxa originală a propozițiilor scrise de Johann Böbel. Informațiile din parantezele rotunde (…) se regăsesc și în textele originale. Textele în limba română au fost completate cu informații și detalii suplimentare adăugate în parantezele drepte […].

Planșa 14 [Textul original]

Plan. 14.
Von dem Stadt-Theil und der Vorstadt mit dem vormals bestandenen Elisabeth-Thor und der Stadtmauer.

■■■ schwarz bezeichnet die im Jahre 1886. noch bestehenden Stadtmauer Reste.
■■■ rot bezeichnet die gänzlich abgetragenen Stadtmauern, Thürme derselben, und andere Gebäude.
■■■ grün bezeichnet die eingegangenen Grund Stellen.
■■■ blau bezeichnet die seid dem Jahre 1835. von Grund aus neue aufgeführten Gebäude.

Im Jahre 1844. wurde von dem äussern Stadt-Thor-Turm das hohe mit hohlziegel gedeckte Dach abgetragen und wurde vom Zimmermeister Seiler ein neues Dach aufgesetzt.
Im Jahre 1853. wurde der innere Stadt-Thor-Turm wegen der Gefahr des Einsturzes abgetragen, der äussere mächtige Turm blieb noch erhalten. (wie die Abbildung auf Seite 13. zeugt.) Zur selben Zeit wurde auch die Militär Wachtstube, und ein Theil vom Kürschner Haus abgetragen.
Im Jahre 186? [1865] wurde auch dieser mächtige Turm samt dem Rest des Kürschner Hauses, und das fest an der aussen Seite des Turmes bestandene Haus. (zuletzt Eigenthüm des Finanzrath Schuster.) samt der Stadtmauer abgetragen. und wurde der Ausgang der Elisabethgasse dadurch erweitert.
Im Jahre 187? wurde der Neubau aufgeführt und der tief gelegene Hof und Garten dasgbst(?) ausgefüllt.
Zu Anfang der Fünfziger Jahre ist zur Erweiterung des Platzes der Gartengrund. XII. von der Stadtbehörde angekauft worden, nachher blieb das von Holz gebaute Garten Häuschen, mehrere Jahre noch stehen, welches von armen Leuten bewohnt war. Ende der sechsziger Jahre wurde daselbe abgetragen. Nach der Abtragung des Elisabethores und der Stadtmauer sind in den Jahren 1870. bis 1872. durch den Bau der Eisenbahn und des Bahnhofes sehr grosse Veränderungen in der Elisabethther Vorstadt noch enstanden. die vormals bestandene Strasse nach Hammersdorf wurde verlegt. das Gäschen zur Rideligasse (vormals Gehweg nach Hammersdorf.) ist eingegangen. der Eingang in die Wolfgasse ist verändert worden durch die Ueberfahrt über den Eisenbahndam, und ein Theil des Wiesengrundes XIV. ist eingegangen zur Erweiterung des Bahnhof Platzes.
Im Jahre 1880. wurde vom Stadtverschönerungs-Verein ein schöner Park vor dem Bahnhof-Gebäude angelegt.
Im Jahre 1882. wurde von der katholischen Gemeinde eine neue Vorhalle an der Kreuzkapelle gebaut und die Kapelle ringsum mit einem Geländer versehen.
Aber auch grosse Verwüstungen sind wärend dem Bau der Eisenbahn und des Bahnhofes von Seite der Eisenbahn Ingeniere und der Bauunternehmer ausgeübt worden. – Auf den beiden sehr umfangreichen Wiesen und Gärtengründen, Baron Brukenthal und Baron Rosenfeld welche mit sehr zahlreichen der herlichsten uralten und collosalsten, Eichen, Linden, und Schwarz Pappel Bäumen bepflanzt und der Stadt jahrhunderte lang eine Zierde waren, und der Bevölkerung zur Gesundheit gedient haben, sind vernichtet worden. Es bedurfte des Eisenbahndammes welcher durch die benannten Wiesen und Gärtengründe gebaut worder ist, nur einiger der herrlichen Bäume gefällt zu werden, aber nicht alle. – leider geschah von Seite der Stadt-Behörde gar nichts – solchen Verwüstungen ein Halt zu tun. –

Anmerkung, siehe Plan. A. In den massiven und noch ganz gut erhalten gewesenen Eckthurm [Seifensiederturm], welcher aus zwei Stockwerken bestand, waren im ersten Stockwerke welches mit einem Kreuzgewölbe versehen war, drei Seiten Wände, im Innern mit Schlachten Bildern ausgemalt. (darstellend aus der Türkenzeit). ein Wandgemälde davon war noch ziemlich gut erhalten. das obere Stockwerk war die Turmwächters Wohnung zu welcher eine gemauerte Treppe führte. ausser diesem benanntem Stadtmauer Eckturm waren in keinem der übrigen zahlreichen Stadtmauer und Stadt-Thortürme im innern Wandgemälde vorhanden.
In den 60.ziger Jahren wurde die Salzgasse neu gepflastert und wurde auch das Trotoir gelegt.

I. der innere Stadt-Thor-Turm.
II. der äussere Stadt-Thor-Turm mit der Wohnung des Thurmwächters.
III. der Durchfahrtshof.
IV. die Torhüters Wohnungen.
V. die Militär Wachtstube. (die Mannschaft zum Wachtdienst beim M: Mehlmagazin jetzt M: Stockhaus).
VI. die gemauerte Bogen Brücke.
VII. das Kürschner Haus.
VIII. das Haus am äusseren Thurm. (Eigenthümer Finanzrath Schuster).
IX. die Stadtmauerthürme. [Böbel positioniert einen Turm zwischen Elisabethtor und Eckturm]
X. die Stadtmaueren.
XI. die Stadtmauer Reste.
XII. der vormals bestandene Garten Grund.
XIII. das von Holz gebaute Garten Häuschen. daselbe blieb mehrere Jahre noch stehen, bewohnt von armen Leuten.
XIV. der eingegangene Wiesengrund.
XV. die neue Vorhalle an der Kreuzkappelle, gebaut 188?.
XVI. die vormals bestandene Strasse nach Hammersdorf.
XVII. die neue Strasse nach Hammersdorf.
XVIII. Einfahrt in den Bahnhof.
XIX. eingegangenes Gässchen. (vormals der Gehweg nach Hammersdorf).
XX. eingegangenes Gässchen.
XXI. die vormals bestandene Kapelle. (Elisabethgasse.) abgetragen 1868.
XXII. eingegangener Gartengrund, zum Durchbruch in die Salzgasse.
XXIII. der umfangreiche Neubaue am Ausgang der Knopfgasse.
XXIV. der Neubau am Ausgang der Elisabethgasse.
XXV. das Bahnwächter Häuschen.
XXVI. der vormals bestandene Abfluss Canal.
XXVII. der eingeblankte Hof am Kürschner Haus.
XXVIII. vormals Zimmermeister Seiler sche Zimmerplatz.

Die deutschen Texte wurden Wort für Wort aus Böbels Zeichnung übernommen! ~ Bei der Übersetzung der deutschen Texte ins Rumänische wurde die ursprüngliche Syntax der Sätze von Johann Böbel berücksichtigt. Die Informationen in den runden Klammern (…) finden Sie auch im Originaltext. Die Texte in rumänischer Sprache wurden durch zusätzliche Informationen und Details in eckigen Klammern ergänzt […].

0

* Albumul BÖBEL *
Capela Crucii și Biserica Sf. Elisabeta // Kreuzkapelle und Elisabethkirche ~ Planșa 15 din Albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887. Cronicarul, cartograful și pictorul Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

Capela Crucii și Biserica Sf. Elisabeta // Kreuzkapelle und Elisabethkirche ~ Planșa 15 din Albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887. Cronicarul, cartograful și pictorul Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

Biserica Elisabeta // Elisabethkirche
Biserica din strada Elisabeta / 9 Mai a fost menționată într-un document în anul 1365 („ad sanctam elzebet“), pe când se afla în proprietatea Ordinului Franciscan. În aceasta biserică s-au ținut în jurul anului 1525 primele slujbe luterane la Sibiu. În articolul lui Hochmeister, apărut în ziarul „Siebenbürger Zeituneg“ 1758, se menționează că: „…biserica Elisabeta se afla într-o situație deplorabilă (…) si lângă biserică (încă) se vedeau urmele unei clădiri/mănăstiri demolate. În curtea bisericii se aflau locuințele preotului și pedagogului… și se țineau slujbe regulate în dialectul săsesc! În anul 1862 s-au executat ultimile reparații mici la biserică dar în anul 1868 biserica Elisabeta a fost demolată.”

„În anul 1868 a fost demolată în întregime [?] – și biserica (capela) evanghelica din str. 9 Mai [Elisabethgasse] deși chiar și în acea parte de oraș, unde se afla sus-numită capela, numărul de credincioși evanghelici era mare și se frecventa tare serviciul divin duminică.”
//
„Im Jahre 1868. wurde auch die sehr alte evangeliche Kirche (Kapelle) in der Elisabethgasse wegen Baufälligkeit gänzlich ?- abgetragen. Und gerade in dem Stadteil wo benannte Kapelle bestand, ist die Seelenzahl der evangelichen Glaubensgenossen eine sehr grosse und wurde der Sontagsgottesdienst auch sehr stark dort besucht.”

Capela Crucii // Kreuzkapelle
Capela Crucii se află pe locul unde exista o mănăstire Dominicană construită în sec. al XIII-lea. Dupa 1474 mănăstirea a fost transformată în spital pentru leproși, biserica primind numele de „Biserica Suferinzilor“ // „Seuchenkirche“ (tradus: „Biserica Molimelor“). Biserica a fost demolată în timpul asediului din anul 1659 (G. Rakotzy) dar în 1683 a fost reclădită. În interiorul capelei se află „Sfânta Cruce“ realizată de Petrus Lantregen dintr-un singur bloc de piatră în anul 1417.

„În 1882 comunitatea catolică a construit un nou hol de intrare în Capela Crucii și a împrejmuit capela de jur împrejur cu o balustradă.”
//
„Im Jahre 1882. wurde von der katholischen Gemeinde eine neue Vorhalle an der Kreuzkapelle gebaut und die Kapelle ringsum mit einem Geländer versehen.”

„Biserica Elisabeta 1870” – pictură realizată de de Johann Böbel (sursa foto: www.siebenbuerger.de)
„Capela Crucii în anul 1869” – pictură realizată de de Johann Böbel (sursa foto: www.turism.sibiu.ro)

0

* Albumul BÖBEL *
Poarta Ocnei // Burger Tor ~ Planșa 16 | 17 din Albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887. Cronicarul, cartograful și pictorul Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

Poarta Ocnei // Burger Tor ~ Planșa 16 | 17 din Albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887. Cronicarul, cartograful și pictorul Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

Poarta Burger / Ocnei // Burgertor
Poarta Ocnei a fost construită împreună cu zidul incintei a IV-a, finalizată 1457. Poarta exterioară a fost demolată în anul 1830, Poarta principală în anul 1856/57. Bastionul din fața Porții Ocnei a fost construit în anii 1550 și a fost demolat în anul 1865.

„În anul 1830 a fost demolată poarta exterioară a Turnului. Poarta interioară a turnului de odinioară în formă de dreptunghi era construită pe șase stâlpi enormi din piatră. Jur împrejur se întindea o galerie deschisă așa cum se păstrează încă la multe biserici cetate din țara sașilor. Spre interior [oraș] era un coridor/hală de trecere, înalt, boltit [hoch gewölbte Durchfahrtshalle]. Într-un colț al turnului se afla odăița paznicului de turn [sus, la nivelul galeriei].
Întreaga construcție a Porții Turnului era asemănătoare cu o cetate. A fost demolată în anul 1856.
Pentru ca să nu fie oprită circulația în timpul demolării a fost făcută străpungerea dintre str. Pielarilor [Lederergasse] și str. Nicolae Teclu [Rosenfeldgasse] și s-a construit un pod din lemn peste canal [Mühlcanal]. În anul 1865 a fost demolat și bastionul mare din exteriorul Porții Turnului.“
//
„Im Jahre 1830. ist das äussere Burgerthor abgetragen worden. Das vormals bestandene innere Burgerthor. (Thurm.) im Form eines länglichen Viereck war auf sechs mächtigen hohen Feilern dieselben aus Stein Quadern gebaut, ringsum auf denselben befand sich eine offene Gallerie ganz in derselben Art wie sie noch an vielen Kirchtürmen im Sachsenland anzutreffen sind, gegen das innere der Stadt war eine hoch gewölbte Durchfahrtshalle, in einer Ecke auf dem Thurm befand sich das Turmwächters Stübchen, der ganze Bau des Burgerthors war einer Burg ähnlich. ist im Jahre 1856. abgetragen worden, damit der Verkehr während der Abtragung nicht gehemt sei, so wurde der Durchbruch aus der Lederergasse in die Rosenfeldgasse gemacht und eine Holzbrücke über den Mühlcanal hergestellt. Im Jahre 1865. wurde auch die grosse Bastei auserhalb dem Burgerthor abgetragen.!“

„Johann Bäbel – Poarta Burger din Sibiu, vedere din exterior (demolată în 1856?)” // „Das Hermannstädter Burgertor, Aussenansicht (abgetragen 1856?)” ~ Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.
„Johann Böbel – Poarta Burger din Sibiu, vedere dinspre oraș (demolată în 1856?)” // „Das Hermannstädter Burgertor, Innenansicht (abgetragen 1856?)” ~ Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.

0

* Albumul BÖBEL *
Planșa 18 din Albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887. Cronicarul, cartograful și pictorul Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

Plan. 18.
al părții de oraș și al suburbiei cu Poarta Ocnei, a zidului cetății și al bastionului existente odinioară.

■■■ cu negru sunt însemnate resturile zidului cetății, existente înca în anul 1886.
■■■ cu roșu sunt însemnate zidurile cetății, turnurile acesteia și alte clădiri complet demolate.
■■■ cu verde sunt însemnate terenurile dispărute.
■■■ cu albastru sunt însemnate clădirile nou ridicate din temelii începând cu anul 1835.

În anul 1830 a fost demolată poarta exterioară a Turnului. Poarta interioară a turnului de odinioară în formă de dreptunghi era construită pe șase stâlpi enormi din piatră. Jur împrejur se întindea o galerie deschisă așa cum se păstrează încă la multe biserici cetate din țara sașilor. Spre interior [oraș] era un coridor/hală de trecere, înalt, boltit [hoch gewölbte Durchfahrtshalle]. Într-un colț al turnului se afla odăița paznicului de turn [sus, la nivelul galeriei].
Întreaga construcție a Porții Turnului era asemănătoare cu o cetate. A fost demolată în anul 1856.
Pentru ca să nu fie oprită circulația în timpul demolării a fost făcută străpungerea dintre str. Pielarilor [Lederergasse] și str. Nicolae Teclu [Rosenfeldgasse] și s-a construit un pod din lemn peste canal [Mühlcanal].
În anul 1865 a fost demolat și bastionul mare din exteriorul Porții Turnului. În acest bastion aveau pânzării ramale de întins. [vezi XIV.]
Până la începutul anilor ’50 locul de înmormântare al evreilor era imediat după vechiul turn al Pulberăriei spre [aleea] Schillerschanz. În acea perioadă încă nu exista în Sibiu comunitate evreiască și chiar și armata îngropa evreii în acel loc.
În anii ’50-’60 când existau încă zidurile cetății cu galeriile acoperite, acestea erau folosite încă din vechime de pânzari, postăvari și funari la muncă lor.
În anul 1872, 27 nov. s-a hotărât în ședința comunității să se dărâme tot ce mai rămăsese din zidurile și turnurile ce împrejmuiau Orașul de Jos. Acest lucru s-a întâmplat în anii ’70 cu excepția unor resturi care au rămas până în 1886.
În anul 1870 a fost înlăturat Podul Abatorului [Schlachtbrücke]. În anul 1886 a fost construit turnul de incendiu din lemn. [Podul Abatorului / loc de căsăpit animale se afla între casa paznicului de poartă și moara „Burgermühle“ de Sus / Obere „Burgermühle“].
În anii ’70 s-a pavat din nou str. Pielarilor [Lederergasse] și s-a pus și trotuar.
În anii ’60 a fost reasfaltata str. Turnului [Burgergasse] și a fost pus de asemenea trotuarul.

I. Poarta exterioară a Turnului.
II. Poarta interioară a Turnului.
III. Hală de trecere. [Durchfahrtshalle]
IV. Spațiul bastionului care a dispărut (acum Piața Bastionului).
V. Căsuța portarului.
VI. Fostul pod al abatorului. [loc de căsăpit animale].
VII. Fostele șoproane din Zwinger.
VIII. Locuința slujitorului orașului.
IX. Fostele ziduri ale orașului și ale bastionului.
X. Locul unde se înmormântau evreii (dispărut în anii ’50).
XI. Zidurile bastionului.
XII. Zidurile orașului care încă se păstrează (casă din timpuri mai vechi construită în apropiere A).
XIII. Baricadele din 1848-1849.
XIV. Ramele pânzarilor.
XV. Turnul pompierilor. construit din lemn în 1836.
XVI. Bastionul și construcțiile de aici au fost demolate în anul 1856.
XVII. Fosta încăpere de pază militară (pentru turnul Pulberăriei); Paznicii.
XVIII. Turnul vechi al Pulberăriei.
XIX. Fabrica de unelte agricole nou construita.

Textele în limba germană au fost transcrise/ copiate cuvânt cu cuvânt din planșa lui Böbel! ~ La traducerea textelor germane în limba română s-a ținut cont de sintaxa originală a propozițiilor scrise de Johann Böbel. Informațiile din parantezele rotunde (…) se regăsesc și în textele originale. Textele în limba română au fost completate cu informații și detalii suplimentare adăugate în parantezele drepte […].

„Plan 18“ ~ Planșa 18 [Textul original]

Plan. 18.
Von dem Stadtteil und der Vorstadt mit dem vormals bestandenen Burgerthor, der Stadtmauer und der Bastei.

■■■ Schwarz bezeichnet die im Jahre 1886. noch bestehenden Stadtmauer Reste.
■■■ rot bezeichnet die gänzlich abgetragenen Stadtmauern Thürme derselben und andere Gebäude.
■■■ grün bezeichnet die eingegangenen Grund Stellen.
■■■ blau bezeichnet die seid dem Jahre 1835. von Grund aus neue aufgeführten Gebäude.

Im Jahre 1830. ist das äussere Burgerthor abgetragen worden. Das vormals bestandene innere Burgerthor. (Thurm.) im Form eines länglichen Viereck war auf sechs mächtigen hohen Feilern dieselben aus Stein Quadern gebaut, ringsum auf denselben befand sich eine offene Gallerie ganz in derselben Art wie sie noch an vielen Kirchtürmen im Sachsenland anzutreffen sind, gegen das innere der Stadt war eine hoch gewölbte Durchfahrtshalle, in einer Ecke auf dem Thurm befand sich das Turmwächters Stübchen, der ganze Bau des Burgerthors war einer Burg ähnlich. ist im Jahre 1856. abgetragen worden, damit der Verkehr während der Abtragung nicht gehemt sei, so wurde der Durchbruch aus der Lederergasse in die Rosenfeldgasse gemacht und eine Holzbrücke über den Mühlcanal hergestellt.
Im Jahre 1865. wurde auch die grosse Bastei auserhalb dem Burgerthor abgetragen. in dieser Bastei hatten die Tuchmacher ihre Rahmen zum aufspannen der Tücher. Bis zu Anfang der fünfziger Jahre war der Begräbnisplatz der Juden fest hinter dem alten Pulverturm gegen den Schillerschanz, zu der Zeit war in Hermannstadt noch keine jüdische Gemeinde, und wurden auch vom Militär die Juden an den benannten Ort beerdigt. Als der grösste Teil der Stadtmaueren mit ihren gedeckten Gallerien in den fünfziger und sechsziger Jahren noch bestanden, wurden dieselben aus alter Zeit her immer noch von den Tuchmachern, Wollwebern und Seilern zu ihrer Arbeit benützt.
Im Jahre 1872. am 27. November wurde in der Comunitäts Sitzung beschlossen, die noch bestandenen Stadtmaueren und deren Thürme um die Unterstadt sämtlich der Erde gleich abzutragen, in den siebeziger Jahren geschah es, bis auf die Reste welche noch stehen 1886.
Im Jahre 1870. wurde die Schlachtbrücke beseitigt.
Im Jahre 1886. ist der hölzerne Feuerwehr Thurm gebaut worden.
In den 70.ziger Jahren ist die Lederergasse neue gepflastert worden, und auch Trotoir gelegt.
In den 60.ziger Jahren ist die Burgergasse umgepflastert worden, und ist auch Trotoir gelegt worden.

I. das äussere Burgertor.
II. das innere Burgertor.
III. die Durchfahrtshalle.
IV. der eingegangene Bastei Raum. (jetzt Bastei Platz).
V. das Torhüters Häuschen.
VI. die vormals bestandene Schlachtbrücke.
VII. die vormals bestandenen Schopfen im Zwinger.
VIII. Stadtdieners Wohnung.
IX. die vormals bestandenen Stadtmaueren. und Basteimaueren.
X. der Begräbnisplatz der Juden (in den 50.ziger Jahren eingegangen).
XI. die Basteimaueren.
XII. die noch bestehenden Stadtmauer Reste. (das Haus aus früherer Zeit daran gebauet A.)
XIII. die Barikaden 1848. 1849.
XIV. die Tuchmacher Rahmen.
XV. der Feuerwehr Thurm. gebaut im Jahr 1886. (Holzbau).
XVI. der Zwinger samt den Gebäuden daselbst wurden im Jahre 1856 abgetragen.
XVII. die frühere Militär Wachtstube (für den Pulverturm.); die Wachmannschaft.
XVIII. der alte Pulver Thurm.
XIX. neu gebaute Fabrik für Landwirtschaftliche Geräthe.

Die deutschen Texte wurden Wort für Wort aus Böbels Zeichnung übernommen! ~ Bei der Übersetzung der deutschen Texte ins Rumänische wurde die ursprüngliche Syntax der Sätze von Johann Böbel berücksichtigt. Die Informationen in den runden Klammern (…) finden Sie auch im Originaltext. Die Texte in rumänischer Sprache wurden durch zusätzliche Informationen und Details in eckigen Klammern ergänzt […].

0

* Albumul BÖBEL *
Poarta Turnului // Sagtor ~ Planșa 19 | 20 din Albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887. Cronicarul, cartograful și pictorul Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

Poarta Sag / Turnului // Sagtor
Poarta Turnului a fost construită împreună cu zidul incintei a IV-a, finalizată 1457.
Turnul principal a fost construit la sfârșitul sec. al XIV-lea și a fost demolat în anul 1858 (Böbel 1856). În fața acestui Turn se afla un turn mai mic demolat în anii 1820. Rondela din fața porții, construită înainte de 1548, a fost integrată în bastionului construit ~1570. Bastionul a fost demolat în anul 1852. Poarta și bastionul au fost apărate de breasla croitorilor. După izbucnirea epidemiei (ciumă) 1603, și amenajarea unui cimitir dincolo de Cibin, Poarta Sag a fost numită și „Seuchen Tor“ (Poarta molimei). În anul 1830 s-a construit Poarta Nouă, iar trecerea boltită de sub Turnul Croitorilor a fost transformată 1848 în cameră de pază.

„În anul 1852 a fost demolat bastionul de către italieni. S-a păstrat casa care adăpostea mai demult pichetul de pompieri și care astăzi este casa accizei vinului [Wein Accise Haus]. În jurul ei este piața unde se vinde lemnul de construcții [Piata Lemnelor / Bauholzplatz] și toamna piața de struguri / piața „târgul vinului“ [Weinmarktplatz].
În anul 1858 a fost demolat și turnul mare al Porții Turnului, cât și poarta nouă de alături care a fost construită în 1830. În anul revoluției din 1848 a fost prevăzută aceeași poartă cu aripi grele pentru lăcașurile de tragere cu armă și a fost amenajată o încăpere de pază în trecerea din turn.
În anul 1856 a fost demolată și casă croitorului.”
//
„Im Jahre 1852. ist die grosse Bastei von Italienern abgetragen worden. das Haus in der Bastei in welchem früher die Mannschaft vom Feuer Piquet (ein Zug Dragoner) unterbracht war, blieb erhalten. und ist daselbe jetzt das Wein Accise Haus, rings um daselbe ist der Bauholz Verkaufsplatz enstanden, und zu Herbstzeit auch der Weinmarktplatz.
Im Jahre 1858. wurde auch der mächtige Sagthorturm samt dem neuen Tor daneben welches im Jahre 1830. gebaut worden ist abgetragen. In dem Revolutions Jahre 1848. wurden an demselben Thor schwere Thorflügel mit Schiesscharten versehen angemacht, und die Durchfahrt unter dem Sagthorturm wurde zu einer Wachtstube hergerichtet. im Jahre 1856. wurde auch das Schneiderhaus abgetragen.”

„Johann Bäbel – Poarta Sag din Sibiu, vedere din exterior (demolată în 1858)” // „Das Hermannstädter Sagtor, Aussenansicht (abgetragen 1858)” ~ Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.
„Johann Böbel – Poarta Sag din Sibiu, vedere dinspre oraș (demolată în 1858)” // „Das Hermannstädter Sagtor, Innenansicht (abgetragen 1858)” ~ Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.

0

* Albumul BÖBEL *
Planșa 21 din Albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887. Cronicarul, cartograful și pictorul Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

Plan. 21.
al părții orașului și al suburbiei cu Poarta Turnului, a zidului cetății și al bastionului existente odinioară.

■■■ cu negru sunt însemnate resturile zidului cetății, existente înca în anul 1886.
■■■ cu roșu sunt însemnate zidurile cetății, turnurile acesteia și alte clădiri complet demolate.
■■■ cu verde sunt însemnate terenurile dispărute.
■■■ cu albastru sunt însemnate clădirile nou ridicate din temelii începând cu anul 1835.

În anul 1852 a fost demolat bastionul de către italieni. S-a păstrat casa care adăpostea mai demult pichetul de pompieri și care astăzi este casa accizei vinului [Wein Accise Haus]. În jurul ei este piața unde se vinde lemnul de construcții [Piata Lemnelor / Bauholzplatz] și toamna piața de struguri / piața „târgul vinului“ [Weinmarktplatz].
În anul 1858 a fost demolat și turnul mare al Porții Turnului, cât și poarta nouă de alături care a fost construită în 1830. În anul revoluției din 1848 a fost prevăzută aceeași poartă cu aripi grele pentru lăcașurile de tragere cu armă și a fost amenajată o încăpere de pază în trecerea din turn.
În anul 1856 a fost demolată și casă croitorului.
Pe terenul întins (nr.1), unde pe vremuri era o cârciumă cu o curte mare, a construit în anii ’40 maistrul constructor Haihn o fabrică de spirt [Spiritus Fabrik] bine dotata, acționată cu aburi și casa cu nr. 6 spre [aleea] Schillerschanz. Câțiva ani mai târziu terenul a fost cumpărat de oraș și a fost destinat construcției casei de transport a armatei [Militär Transporthaus]. Construcția nu a fost realizată. Clădirea fabricii a fost reamenajată ca și cazarmă. La începutul anilor ’40 a fost construit podul nou peste Cibin XVI. (maistrul constructor Seiler) și în locul vechiului pod XV. s-a construit drumul pentru pietoni. În aceeași perioadă a fost desființată intrarea veche spre cimitirul catolic și a fost deschisă o nouă intrare dinspre drumul principal [Land Strasse].
La începutul anilor ’40 a fost construită fabrica nouă de lumânări din stearină la nr. 27. (maistrul constructor Gärtner).
În anul 1875 a fost demolată moara din str. Turnului [Saggasse] și în anul 1880 a fost amenajată str. Valea Mare [Bachgasse] pe malul râului.

Însemnare. În anul 1830 trebuie să fi fost deja trafic mare din moment ce s-a dispus străpungerea zidului orașului lângă Poarta Turnului [Sagtor Thurm] și amenajarea unei porți noi.
În anii ‚ 60 a fost repavată str. Turnului [Saggasse] și s-a făcut trotoar.
În anii ‚ 70 a fost pavată str. Valea Mare [Bachgasse] și s-a amenajat trotoar.

I. Turnul porții cu trecerea până în 1848.
II. Poarta construită în 1830, alături ieșirea pentru pietoni.
III. Casa breslei croitorilor sași.
IV. Zidurile orașului și ale bastionului.
V. Resturile din zidurile orașului încă existențe, 1886. [1886 anul în care Böbel a scris textul!]
VI. Moara de odinioară de pe str. Turnului [Moara Sag de pe strada Saggasse].
VII. Spațiul bastionului dispărut.
VIII. Casa pichetului de pompieri, acum aceeași casă a accizelor.
IX. Grajdurile pichetului de pompieri.
X. Curte amplasată jos, de jur împrejurul ei spații boltite asemănătoare cazematelor.
XI. Fosta căsuță a accizelor.
XII. O locuință a paznicului sus în bastion.
XIII. Fosta cârciumă.
XIV. Clădirea fabricii, acum cazarmă.
XV. Podul de odinioară.
XVI. Podul nou.
XVII. Noua fabrică de unelte agricole. [Rieger]
XVIII. Fabrica de lumânări din stearină (odinioară fabrica de bere).

Textele în limba germană au fost transcrise/ copiate cuvânt cu cuvânt din planșa lui Böbel! ~ La traducerea textelor germane în limba română s-a ținut cont de sintaxa originală a propozițiilor scrise de Johann Böbel. Informațiile din parantezele rotunde (…) se regăsesc și în textele originale. Textele în limba română au fost completate cu informații și detalii suplimentare adăugate în parantezele drepte […].

„Plan 21“ ~ Planșa 21 [Textul original]

Plan. 21.
Von dem Stadtteil und der Vorstadt mit dem vormals bestandenen Sagthor der Stadtmauer und der Bastei.

■■■ Schwarz bezeichnet die im Jahre 1886. noch bestehenden Stadtmauer Reste.
■■■ rot bezeichnet die gänzlich abgetragenen Stadtmauern Türme derselben und andere Gebäude.
■■■ grün bezeichnet die eingegangenen Grund Stellen.
■■■ blau bezeichnet die seid dem Jahre 1835. von Grund aus neue aufgeführten Gebäude.

Im Jahre 1852. ist die grosse Bastei von Italienern abgetragen worden. das Haus in der Bastei in welchem früher die Mannschaft vom Feuer Piquet (ein Zug Dragoner) unterbracht war, blieb erhalten. und ist daselbe jetzt das Wein Accise Haus, rings um daselbe ist der Bauholz Verkaufsplatz enstanden, und zu Herbstzeit auch der Weinmarktplatz.
Im Jahre 1858. wurde auch der mächtige Sagthorturm samt dem neuen Tor daneben welches im Jahre 1830. gebaut worden ist abgetragen. In dem Revolutions Jahre 1848. wurden an demselben Thor schwere Thorflügel mit Schiesscharten versehen angemacht, und die Durchfahrt unter dem Sagthorturm wurde zu einer Wachtstube hergerichtet. im Jahre 1856. wurde auch das Schneiderhaus abgetragen.
Auf dem umfangreichen Grund No.1 wo früher ein Einkehr Wirtshaus mit grossem Hof bestand, bauete Baumeister Haihn in den vierziger Jahren eine mit Dampfbetrieb grossartig eingerichtete Spiritus Fabrik, und das Haus No.6. gegen den Schillerschanz. spätere Jahre darauf kaufte die Stadt den Grund und wurde der Bau darauf angelegt zu einem Militär Transporthaus, der Bau ist aber nicht ausgeführt, das Fabriksgebäude ist zu einer Kaserne hergerichtet worden.
Zu Anfang der vierziger Jahre wurde die neue Brücke über den Zibin Fluss gebaut (Baumeister Seiler.) und an Stelle der alten Fahrbrücke wurde der Steg für Fussgänger gebauet, zur selben Zeit wurde auch der alte Eingang zum katholischen Friedhof aufgelassen, und wurde ein neuer Eingang von der Land Strasse aus gemacht.
Zu Anfang der vierziger Jahre ist die neue Stearin Kerzen Fabrik gebauet worden (Baumeister Gärtner.) Nr.27.
Im Jahre 1875. ist die Mühle in der Saggasse abgetragen worden, und im Jahre 1880. wurde das Bachufer in der Bachgasse neu gebauet.

Anmerkung. Es mus der Verkehr schon damals 1830. ein grösserer geworden sein, das die Veranlassung war, die Stadtmauer neben dem Sagthor Thurm zu durchbrechen und ein zweites Thor herzustellen.
In den 60.ziger Jahren wurde die Saggasse umgepflastert und wurde auch das Trotoir gelegt.
In den 70.ziger Jahren wurde die Bachgasse gepflastert, und wurde auch das Trotoir gelegt.

I. der Thorthurm mit der Durchfahrt bis zum Jahre 1848.
II. das im Jahre 1830. gebaute Tor, daneben der Ausgang für Fussgänger.
III. das Haus der sächsischen Schneider Zunft.
IV. die Stadtmauern. und Basteimaueren.
V. die noch bestehenden Reste der Stadtmauer. 1886.
VI. die vormals bestandene Mühle in der Saggasse.
VII. der eingegangene Bastei Raum.
VIII. das Haus für das Feuerpiqet, jetzt daselbe Accise Haus.
IX. die Stallungen für das Feuerpiqet.
X. tief gelegener Hof ringsum denselben kasematten ähnlich gewölbte Räume.
XI. das vormals bestandene Accise Häuschen.
XII. eine Wächters Wohnung oben in der Bastei.
XIII. das vormals bestandene Einkehr Wirthshaus.
XIV. das Fabriksgebäude jetzt Kaserne.
XV. die vormals bestandene Fahrbrüke.
XVI. die neue Brücke.
XVII. neue gebauete Fabrik, Landwirtschaftlicher Geräthe.
XVIII. die Stearin Kerzen Fabrik, (vormals Städtisches Bräuhaus).

Die deutschen Texte wurden Wort für Wort aus Böbels Zeichnung übernommen! ~ Bei der Übersetzung der deutschen Texte ins Rumänische wurde die ursprüngliche Syntax der Sätze von Johann Böbel berücksichtigt. Die Informationen in den runden Klammern (…) finden Sie auch im Originaltext. Die Texte in rumänischer Sprache wurden durch zusätzliche Informationen und Details in eckigen Klammern ergänzt […].

1

* Albumul BÖBEL *
Turnul Aurarilor și Turnul Pielarilor // Goldschmiedeturm und Ledererturm ~ Planșa 22 din Albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887. Cronicarul, cartograful și pictorul Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

Turnul Aurarilor și Turnul Pielarilor // Goldschmiedeturm und Ledererturm ~ Planșa 22 din Albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887. Cronicarul, cartograful și pictorul Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

Turnul Aurarilor // Goldschmiedeturm
Turnul Aurarilor de pe Soldisch, a fost construit cca.1450 și a fost demolat în anul 1881. Turnul făcea parte din centura a III-a și se aflate în zona Complexul Sportiv Luceafărul. În anii 1860 Turnul Aurarilor (Goldschmiedeturm) a fost dat în arendă pompierilor sibieni care i-au schimbat înfățișarea, transformându-l (vorba lui Böbel) într-un „porumbar“ cu ferestre mari și obloane vopsite în roșu-maro.

„În anul 1852 a fost demolat de italieni zidul interior al orașului împreună cu cei patru turnuri mici de pe Soldisch, de la Poarta Cisnădiei până la turnul cel imens (Turnul Aurarilor). Turnul Aurarilor și un fragmenl de zid al centurii cu poarta de intrare în Soldisch s-au păstrat…”
//
„Im Jahr 1852 wurde die innere Stadtmauer mit den vier kleinen Türmen am Soldisch, das ist vom Heltauerthor bis zu dem mächtigen Turm (Goldschmiedturm) von Italienern abgetragen, der Goldschmiedturm mit dem Theil Stadtmauerreste und der Thoreinfahrt in den Soldisch blieb erhalten…”

Turnul Pielarilora // Ledererturm
Turnul Pielarilor, construit în anii 1475-1485, făcea parte din cea de-a IV-a centură de fortificații a orașului Sibiu. De-a lungul timpului a fost folosit și ca depozit de pulbere neagră, ceea ce a dus la distrugerea și reclădirea lui în urma incendiului din 1556 și 1579 și la explodarea lui în anul 1638 după ce a fost lovit de un fulger. Turnul se află la intersecția străzilor Pulberăriei, Zidului și Rimski-Korsakov. Turnul Pielarilor a fost apărat de breasla curelarilor / pielarilor. În anul 1751 apare sub denumirea de Pulver Thurm // Turnul Pulberăriei. Turnul este cunoscut și sub denumirea de Marien Turm deoarece se află la capătul străzii Mariagasse // astăzi str. Rimski-Korsakov.

„La începutul anilor 1960 au fost demolate zidurile orașului de la Poarta Gușteriței / Elizabethtor până la Poarta Ocnei / Burgerthor, Poarta Turnului / Sagthor și până la cazarma Zeughof (fostul Spitalul Militair) împreună cu turnurile cetății. S-a păstrat zidul centurii până la înălțimea de 12 pantofi și turnul masiv, cu 8 colțuri (Militair Magazin) la ieșirea din strada Mariagasse.“ (Johann Böbel 1882/83)
//
„Zu Anfang der 60ziger Jahre wurde die Stadtmauer vom Elisabethor bis zum vormal bestandenen Burgerthor, Sagthor und bis zur Zeughof Kaserne (früher Militair Spital) sammt den auf dieser Strecke bestandenen Stadtmauer Thürmen abgetragen. 10 Schuh Höhe der Mauer blieb noch erhalten und der massive 8 eckige Thurm (Militair Magazin) am Ausgang der Mariagasse“ (Johann Böbel 1882/83)

„Johann Böbel – Turnul Soldiș din Sibiu (demolată în 1880)” // „Der Hermannstädter Soldischturm (abgetragen 1880)” ~ Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.
„Johann Böbel – Turnul Pielarilor din Sibiu” // „Der Hermannstädter Ledererturm” ~ Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.

0

* Albumul BÖBEL *
Strada Manejului // Reitschulgasse ~ Planșa 23 din Albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887. Cronicarul, cartograful și pictorul Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

Strada Manejului // Reitschulgasse ~ Planșa 23 din Albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887. Cronicarul, cartograful și pictorul Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

Strada Manejului / Pasajul lângă zidul vechi // Reitschulgasse / Gäschen längst der alten Mauer
Între Bastionul Haller și Mănăstirea Ursulinelor s-a păstrat, de-a lungul străzii Manejului, un tronson din zidul de apărare al centurii a III-a ridicat 1357-1366. Lângă Turnul Bărbierilor exista o galerie de trecere spre grădina grădina călugărilor, amenajată extra muros.

„În anii 1860 a fost demolat zidul împreună cu cele trei turnuri ale orașului, între Școala de Călărie și Poarta Elisabeta. Zidul a rămas nedemolat până la înălțimea de 12 pantofi. În anii 1870 a fost demolat și restul zidului între Biserica Ursulinelor și Poarta Elisabeta.“
//
„In den 60.ziger Jahren wurde die Stadt Mauer von der Städtischen Reitschule angefangen bis zum Elisabethor sammt den 3 Stadtmauer Thürmen abgertagen, bis zur Höhe ungefähr von 10 Schuh blieb die Mauer noch erhalten. In den 70.ziger Jahren jedoch wurde die noch bestandene Mauer vom Kloster Gebäude bis zum vormals bestandenen Elisabethor gänzlich der Erde gleich abgetragen.”

„Johann Böbel – Pasajul lângă zidul vechi, Sibiu” // „Gäschen längst der alten Mauer, Sibiu” ~ Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.

0

* Albumul BÖBEL *
Planșa 26 din Albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887. Cronicarul, cartograful și pictorul Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

Plan al incintei orașului cum era el până în anul 1835, când încă existau zidurile cetății, cele 5 porți, bastioanele și turnurile zidului orașului indicate cu culoare ■■■ roșie.
Cu ■■■ albastru sunt indicate pătrunderile spre periferie construite în ultimele decenii pentru un trafic nou, bun și pentru înfrumusețarea orașului, precum și clădirile demolate în timpul amintit pentru lărgirea străzilor și a piețelor în oraș.
Partea ■■■ închisă a planului indică Orașul de Jos, partea de culoare ■■■ deschisă Orașul de sus, iar culoarea ■■■ neagră indică zidurile orașului incă existente și turnurile lui din Orașul de Sus, aflate în spatele clădirilor de pe strada Avram Iancu [Reispergasse], Piața Mică [Kleiner Platz / Kleiner Ring] și până la clădirea primăriei [Rath-Haus].

Fostul zid al orașului era prevăzut spre interiorul orașului cu bolți puternice pe care erau galeriile acoperite [numite Mordgang]. Spre acestea duceau trepte zidite. Pe galerii, în zid erau amplasate lăcașuri de tragere pentru apărarea orașului.
În timpul când orașul era încă împrejmuit de ziduri, spațiul din jurul său se numea din timpuri străvechi După zid [Hinter der Mauer]. După ce zidurile orașului au fost demolate aproape în întregime a trebuit să se dea o denumire și acestei părți a orașului [centură], și așa au luat naștere încă multe denumiri de străzi. În periferie până în anii ’60 doar puține străzi aveau denumiri, acum au primit denumiri și străzile din periferie.
În perioadă dintre anul 1835 și până în anii ’80 s-au întâmplat în afara demolării porților orașului, a zidurilor orașului și a turnurilor de poartă, dintre care în 1887.! încă existau câteva, multe schimbări care merită să fie consemnate aici.

I. În anii ’60 s-a efectuat străpungerea dintre str. Tribunei [Grosse Quergasse] și str. Andrei Șaguna [Mühlgasse] și cu această ocazie s-a demolat fântâna.
II. În anii ’60 au fost demolate șoproanele [Schopfen] de pe valul Soldisch de-a lungul zidului exterior.
III. Pavilionul ofițerilor de lângă cazarmă a fost demolat în anii ’50, în același timp a fost tăiat și teiul mare din aceeași zonă.
IV. În anii ’50 a fost demolată măcelăria armatei din str. Timotei Popovici [Wintergasse] și a fost îndepărtată și fântâna mică de acolo.
V. În anii ’50 a fost înlăturat podețul peste firul de apă [Rinnsal] din fața clădirii Comandamentului General. [General Commando Gebäude din Piața Mare].
VI. În anul 1864 s-a făcut străpungerea de lângă școala de călărie a orașului. [Städtische Reitschule].
VII. În anii ’50 s-a făcut străpungerea din str. Constituției [Salzgasse].
VIII. Podul de odinioară zidit pe două bolți care lega str. Avram Iancu [Reispergasse] de str. General Magheru [Sporergasse] a fost demolat în anii ’50 împreună cu căsuță de lângă pod. S-a confecționat un pod provizoriu din lemn pentru pietoni. În aceeași perioadă au fost desființate grădina și șopronul casei nr. 26 în str. Avram Iancu [Reispergasse] pentru a lărgi accesul la urcare și s-a construit un parapet nou spre groapă (în trecut din lemn).
IX. În anul 1876 a fost demolată casa nr.2 din str. Gen. Magheru [Sporergasse]. Strada ce ducea spre str. Filarmonicii [Kleine Erde / Pământul Mic] a fost lărgită și acolo s-a construit noua clădire a Societății muzicale. [Musuk-Vereins-Gebäude].
X. În anii ’50 pentru lărgirea intrării în P-ta Huet (înainte numit Cimitir) a fost demolată casa denumită La Țăranul Vesel (Zum lustigen Bauern proprietar a fost Bielz, organist).
XI. Barăcile din lemn de odinioară ale tocilarilor, din spatele bisericii au fost demolate în anii ’40. În anii ’50 au fost demolate treptele spre curtea preoților.
XII. Clădirile mari ce erau odinioară pe podul minciunilor, au fost demolate chiar la începutul anilor ’50 de către italieni, iar construcția nouă a durat câțiva ani, până când s-a executat accesul pe sub podul de fier și au fost construite treptele noi ale strazii Ocnei. [Burgerstiege].

Clădirile demolate sunt următoarele:
1. Biserica Laubenkirche (evanghelică). Sub aceasta se aflau la nivelul solului mai multe încăperi boltite.
2. Cele de sub arcade. [încăperi boltite].
3. Bolta franzelarilor [Weissbäckerladen] (pasajul) de la o piață la alta.
4. Oficiul balanței publice [Waaghaus] și alte localuri comerciale. Peste acestea la et. I ducea o treaptă din lemn prin exterior, cu un gang din lemn, prin care se ajungea la halele de vânzare spațioase ale cizmarilor, ale croitorilor sași și ale pantofarilor.
5. Așa zisul podeț al laptelui [Milchbrückel], un pasaj boltit, ce ducea de la o piață la alta.
6. Casa baronului von Rosenfeld, la parter localuri boltite, la etajul I și II se afla Academia de Drept [Rechsakademie] înființată de sași.
7. Casa Jikeli cu două etaje. În această casă se afla o farmacie.
continuare pe pagina următoare
8. Treptele din lemn, acoperite [Burgerstiege / treptele dinspre str. Turnului] au fost demolate când s-a construit noul acces.
9. Podul de trecere construit pe două arcade, înalte, puternice [die auf zwei mächtigen sehr hohen Bogen gebaute Überfahrts Brücke], pe care se afla căsuța bărbierului Kisch.
10. Partea demolată a clădirii vechi cu trecerea și scara spre halele de vânzare ale cojocarilor, deasupra măcelăriilor. Sub toate aceste clădiri, enumerate aici așa cum se indică în plan se afla un tunel lat, cu bolți înalte, care ducea din Orașul de Jos spre Orașul de Sus. În anii ’30 când s-a ținut Dietă la Sibiu acest tunel a fost iluminat și ziua cu lanterne.

P-ta Huet, (înainte cimitir)
XIII. În locul casei cu nr.18 se afla o capelă veche, încă din timpul reformei, care a fost demolată în anul 1831. În anii ’50 a fost demolată clădirea veche din curtea bisericii orașului [evanghelică], care era amenajată cu chilii pentru călugări [Mönchszellen], încă înaintea reformei. În interior a fost reamenajată în casă de închiriat cu încăperi boltite și locuințe. Până la sfârșitul anilor ’30 la portalul de nord al bisericii și în față clădirii bisericii se aflau tei [Lindenbäume] uriași și bătrâni care au fost tăiați și în anii ’50 spațiul din jurul bisericii era denivelat și nu era pavat. în anii ’60 a fost nivelat, pavat și a fost amenajat trotoarul. În anul 1886 s-a construit gardul din fier forjat din jurul bisericii.

Piața Mică (odinioară urcarea spre teatrul de amatori*).
Până în anii ’50 toate casele din P-ta Mică aveau arcade, unde pânzării, postăvării, palarierii și alții aveau standurile de vânzare. În perioadă dintre anii ’50 și ’80 au fost zidite arcadele la aproape toate casele și astfel acestea au dispărut, încât doar puține case mai au arcade. Când a fost demolat Podul Minciunilor, P-ta Mică de o parte și cealaltă era încă nepavată. De abia în anii ’50 a fost nivelata, pavată și s-a amenajat trotoarul, iar în anii ’70 au fost plantați pomii. Străvechea fântână adâncă (vezi plan) avea până în anii ’30 roată și era împrejmuita cu un gard artistic lucrat din fier. Mai târziu a fost transformată în fântână cu pompă și în anii ’50 a fost părăsită și acoperită cu fostăne de stejar. [*Teatrul de amatori Dilletanten Theater se afla la etajul clădirii Casa Artelor, Piaţa Mică 21 / în trecut halele breslei măcelarilor și „Scrinul cu comori” (Schatzkästlein)].
XIV. Fosta grădină de trandafiri [Rosenanger], (proprietatea vecinătății Rosenanger), a dispărut în anii ’50, când a fost asfaltată strada și acolo s-a creat o piață comercială pentru zilele de târg, iar în anii ’60 s-a amenajat și trotuarul.
XV. În anii ’60 s-a demolat fosta casă de la Dragoner pentru extinderea pieței [Dragonerwache]. În anii ’70 s-a înlăturat și fântâna nouă.
XVI. Rampa de urcare de odinioară a scării spre casa nr.4 din str. Turnului [Sagstiege] s-a demolat în anii ’50 când s-au construit noile trepte.
XVII. În anul 1874 s-a demolat moara de măcinat [Mahlmühle] de odinioară din str. Turnului [Saggasse]. În anii ’60 a fost nou pavată strada și s-a amenajat trotuarul.
XVIII. În anii ’60 a fost demolat bovindoul [Erker] cu scară de urcare de la casa nr.22 în str. Ocnei. În același timp a fost nou pavată strada și s-a amenajat trotuarul. În anii ’50 s-a executat podul peste pârau și în anii ’30 a fost acoperit canalul care iese în str. Pielarilor [Lederergasse].
XIX. În anul 1858 s-a executat străpungerea din str. Pielarilor [Lederergasse] în str. Nicolae Teclu [Rosenfeldgasse]. În anii ’70 stradă a fost pavată și s-a amenajat trotuar.
XX. În anii ’50 s-a făcut străpungerea din str. Nouă [Neugasse]. Pentru lărgirea străzii au dispărut un loc de casă și curte și a fost demolată Poarta Schoes [este vorba de Turnul-poartă Schoes – Schoes Thorthurm – un turn al incintei a IV-a, pe sub care ieșea pârâul – firele de apă adunate din străzile orașului de Sus și de Jos – din incinta cetății]. Chiar la ieșirea din străpungerea spre str. N. Teclu [Rosenfeldgasse] se afla odinioară, la canalul Morilor [Mühlwasserkanal] așa numita Moară de Jos a Ocnei [este vorba de moara de Jos „Untere Burgermühle“ / moara de Sus „Obere Burgermühle“ se afla lângă Poarta Ocnei]. Moara de Jos a fost părăsită în anii ’50 și în clădire s-a făcut o cârciumă. În anii ’60 s-a construit în locul ei o fabrică de spirt bine dotata, acționată cu aburi.
XXI. În anii ’50 s-au construit arcadele la casa nr.2 din str. Avram Iancu [Reispergasse], iar în anul 1880 au dispărut canalele subterane străvechi de la casele nr. 2 și 4 în str. Avram Iancu [Reispergasse] și s-a acoperit canalul vechi, deschis din dosul caselor din P-ta Mică [Kleiner Ring] și din spatele unor case din str. Avram Iancu [Reispergasse].
XXII. Arcadele de odinioară din Piața Mică. Casa de întruniri (înainte proprietatea lui Sachs von Harteneck) a fost cumpărată de Bürgerverein și reconstruită (maistrul constructor Gärtner). După moartea lui Harteneck casa a trecut în proprietatea guvernului. Mulți ani a fost adăpostită acolo contabilitatea cezaro-crăiască.

Bisericile din interiorul orașului Sibiu.
Până în anul 1851 au fost în interiorul orașului 9 biserici (capele), din care: 4 evanghelice, 3 catolice, 1 calvina și una greco-orientală.
În anul 1851, când a fost demolat de italieni Podul Minciunilor cu casele mari cu două etaje, s-a demolat și biserică evanghelica cu arcade [Laubenkirche] care se afla lângă acele clădiri.
În anul 1868 a fost demolată în întregime [?] – și biserica (capela) evanghelica din str. 9 Mai [Elisabethgasse] deși chiar și în acea parte de oraș, unde se afla sus-numită capela, numărul de credincioși evanghelici era mare și se frecventa tare serviciul divin duminică.
Până în anii ’50 nu exista o comunitate evreiască în Sibiu. Începând cu anii ’50 s-a amenajat [a existat] un templu evreiesc pe strada 9 Mai în casa de la nr.32, într-o clădire foarte veche şi cam mare, aflată în spatele curţii, iar comunitatea evreiască este deja numeroasă.
La începutul anilor ’60 soția comandantului general, principele de Monte, a chemat la Sibiu câteva surori carmelite pentru a se stabili aici, și anume în cartierul Josefin, într-o casă, pe așa zisul Delușor [Bergel]. Nu au trecut decât câțiva ani până când în acea casă erau 10 astfel de surori, iar casa devenise proprietatea lor. De la stabilirea lor aici și până în anii ’80 s-au construit pe terenul întins mai multe anexe: pe laterale două clădiri cu etaj și în centru două clădiri cu etaj, în care se află și biserica (capela) și în ele locuiesc 20 de surori împreună cu personalul. A devenit un institut de mari dimensiuni care se va dezvoltă, în detrimentul comunității evanghelice și a celorlalte confesiuni. În afară de surorile ursuline nu existau în Sibiu alte calugărițe. Acum, din anii ’60 au apărut și alte surori.
În anul 1883 s-a construit lângă casă Luther, pe fostul teren Soldisch [Zwinger], biserica evanghelică Johannis, în locul bisericii cu arcade, care a fost demolată, și în spiritul împuternicirii lui Engeleiter, de a se construi o biserică evanghelica în cartierul Josefin [Josefstadt]. În locul capelei demolate pe str. 9 Mai nu s-a mai construit altă biserică evanghelica.
În suburbii existau până în anii ’50 5 biserici, dintre care 2 catolice (una are capela), 2 greco-orientale și una greco-catolică. Începând cu anii ’50 s-au amenajat capele catolice în spitalul garnizoanei și la surorile carmelite [Barmherzigen Schwestern].

Fântânile din oraș.
Fântâna din Piața Mare este singura de felul acesta, care mai există din vremuri străvechi. În felul acela erau construite toate fântânile din oraș, cu bazine din fier, sau din lemn de stejar. Deasupra, multe erau prevăzute cu grilaje din fier artistic lucrate.
În anii ’60 au fost modificate în întregime toate fântânile din oraș; oare au fost făcute mai bune, mai frumoase? Fântâna din stradă Avram Iancu era împodobită cu o colosală scoică din piatră și tot aceasta mai avea și o inscripție latină din anul 1637. La transformare, această scoică a fost dusă în spatele Promenadei, mai jos de pavilion și a rămas uitată acolo mulți ani.
În anul 1878 această scoică din piatră a fost dusă cu mare efort în partea de sus a Promenadei, vis-a-vis de fosta Glorietă și amenajată o arteziană, care însă nu a existat decât scurt timp. În anul 1881 Societatea de înfrumusețare a orașului [Stadtverschönerungs-Verein] a dus această scoică din piatră pe Promenada Arinilor [astăzi Parcul Sub Arini] pentru amenajarea fântânii arteziene ce împodobea frumoasa grotă.
În anii ’30 s-au făcut în Piață Schiller multe forări pentru o fântână arteziană, iar această fântână a stat nefolosită mulți ani, ca fântână cu pompă, iar apoi în anii ’50 a fost dezafectată. La fel s-a întâmplat în acea perioadă și cu încercarea de a realiză o arteziană în curtea Terezianului.
Fântâni cu cumpănă au existat în Orașul de Jos până în anii ’50 pe stradă Sării [Salzgasse], Movilei [Neustift], Faurului [Schmiedgasse], sub strada Centumvirilor [Hundsrücken] și Konrad Haas [Poschengasse]. Acestea au fost transformate în fântâni cu pompă. În străzile Sării [Salzgasse] și Blănarilor [Kürschnergasse] (după zid) [hinter der Mauer] existau încă până în anii ’50 străvechile fântâni cu roată, cea din stradă Sării [Salzgasse], din față casei nr.[?] a fost acoperită.

Câte ceva despre casele din oraș.
În anii ’30 erau încă destul de multe case cu acoperișuri cu olane. În anul 1886, un asemenea acoperiș este o raritate. În schimb, mai există multe acoperișuri cu șindrilă la șoproane și chiar la case de locuit. În anii ’30 existau numai în casele din Piață Mare și Piața Mică încăperi boltite. Era o raritate că la o casă să existe în afara porții de la stradă sau ușii de la stradă, o altă ușă de acces de la stradă. Din anii ’50 și până în anii ’80 au fost construite mai multe sute de uși sau au fost sparte accese spre prăvălii cu bolți sau alte asemenea încăperi.
În anii ’30 și ’40 aproape toate casele din Orașul de Sus aveau încă gratii la ferestre, multe dintre ele lucrate artistic.
Până în anii ’30, din timpuri mai vechi, multe case erau zugrăvite albe, cu var. Mai târziu, până în anii ’40, au fost folosite culori stridente la zugrăveală: roșu, verde, albastru, galben. Începând cu anii ’50 s-au folosit culori mate, nedefinite.

De remarcat.
La frontonul puternic al casei vechi cu nr. 16 de pe strada Avram Iancu(*) [Reispergasse] este vizibil un cerc cu un diametru de peste 4 picioare [1 picior: ~31cm]. Acest semn/cerc arată circumferință butonului mare de pe turnul bisericii evanghelice. În cercul mare este sugerat și un cerc mai mic. Acesta are circumferința butonilor mai mici ai turnurilor. În acea casă a locuit aurarul pe nume Neugeborn, care a aurit pe vremuri butonii turnurilor. În afară de semnele descrise mai sus, ar mai fi de menționat la acest puternic fronton din piatră și nișele și ferestrele construite asemănător cu ferestrele bisericii, lucru care permite să se tragă concluzii despre vechimea casei.
(*)în această casă de pe Avram Iancu [Reispergasse] la nr.16 a locuit Johann Böbel împreună cu Josefine!
Cine s-ar fi gândit că se va întâmplă vreodată ca fosta casă a baronului Josef von Brukenthal, casa cu nr.13 din str. Avram Iancu [Reispergasse], mai târziu proprietatea văduvei baron Barzai, născută Brukenthal, una din cele mai mari și mai vechi case din oraș, să fie cumpărată în anul 1882 de guvernul maghiar. În anul 1883 ea a fost demolată până la temelii, împreună cu casele nr.4 și 6, ce se invecinau în spate cu strada Movilei și a fost construită în locul lor o școală elementară de stat, maghiară. O construcție nouă de asemenea proporții nu s-a văzut de mai multe generații în oraș. Înainte de demolare am făcut casei un desen geometric, cu vedere din stradă.
În anul 1876, când urmă să se demoleze casă baronului Bedeus din stradă General Magheru (intrarea spre str. Filarmonicii / Kleinen Erde) am făcut și după această casă două acuarele foarte exacte, una văzută din stradă, altă din curte.

Textele în limba germană au fost transcrise/ copiate cuvânt cu cuvânt din planșa lui Böbel! ~ La traducerea textelor germane în limba română s-a ținut cont de sintaxa originală a propozițiilor scrise de Johann Böbel. Informațiile din parantezele rotunde (…) se regăsesc și în textele originale. Textele în limba română au fost completate cu informații și detalii suplimentare adăugate în parantezele drepte […].

„Plan 26“ ~ Planșa 26 [Textul original]

Plan von der inneren Stadt wie bis zum Jahre 1835. noch die Stadtmaueren, die fünf Stadt-Thore, die Basteien, und die Stadtmauertürme alle bestanden das ist in rother ■■■ Farbe angegeben.
blau ■■■ bezeichnet die in den lezten Jahrzehnten zum bessern Verkehr und zur Verschönerung der Stadt gemachten Durchbrüche in die Vorstadt. und die abgetragenen Gebäude welche vorgenommen worden sind in benannter Zeit zur Eweiterung der Gassen und der Plätze in der Stadt.
Der dunkel ■■■ angelegte Teil im Plan bezeichnet die Unterstadt, der licht ■■■ angelegte Teil bezeichnet die Oberstadt, und was in schwarzer ■■■ Farbe angegeben ist das bezeichnet die noch bestehenden alten Stadtmaueren und deren Thürme in der Oberstadt. an den rückwärtigen Gebäuden der Häuser in der Reispergasse, und auf dem Kleinen Platz. und bis zum Rath-Haus.

Die vormals bestandenen Stadtmaueren waren gegen das innere der Stadt mit starken Bogen Wölbungen versehen auf welchen die gedeckten Gallerien (genannt Mordgang.) bestanden, zu diesen führten gemauerte Treppen, auf den Gallerien waren die Schiesscharten in der Mauer angebracht zur Vertheidigung der Stadt.
In der Zeit als die Stadt noch ganz umgeben war mit den Stadtmaueren, so hiess mann von alters her den Raum rings die Stadt (hinter der Mauer.) nachdem nun die Stadtmaueren fast gänzlich abgetragen sind, so muste mann dem Stadttheil. (Gürtel) rings um die Stadt auch Namen geben, und so sind noch viele Gassen Namen entstanden, in der Vorstadt hatten bis in den 60.ziger Jahren nur wenige Gassen Namen, nun haben auch die Gasser in der Vorstadt alle Nahmen bekommen.
In der Zeit vom Jahre 1835. an bis in die achtziger Jahre ist ausser der Abtragung der Stadtthore, der Stadtmaueren, und der Stadtmauertürme, wo von letztern nur einige noch bestehen 1887.! sehr vieles in der Stadt verändert worden, was erwähnenswehrt ist hier aufgezeichnet zu sein.

I. In den 60.ziger Jahren wurde der Durchbruch aus der grossen Quergasse in die Mühlgasse gemacht, und ist dabei der bestandene Brunnen eingegangen.
II. die vormals bestandenen ärarischen Schopfen auf dem Soldisch Wall der äusseren Stadtmauer entlang, wurde in den 60.ziger Jahren abgetragen.
III. der Offiziers Pavillon bei der Kaserne ist in den 50.ziger Jahren abgetragen worden. zur selben Zeit wurde auch der grosse Lindenbaum dort umgehauen.
IV. in den 50.ziger Jahren ist die Militär Fleischbank in der Wintergasse abgetragen worden und wurde auch der kleine Brunnen von dort beseitigt.
V. In den 50.ziger Jahren ist die Brücke über den Rinnsal vor dem General Commando Gebäude beseitigt w:
VI. Im Jahre 1864. ist der Durchbruch nächst der Städtischen Reitschule gemacht worden.
VII. In den 50.ziger Jahren ist der Durchbruch aus der Salzgasse, g: w:
VIII. Die vormals auf zwei Bogen gemauert gewesene Fahrbrücke, Verbindung der Reispergasse mit der Sporergasse samt dem Häuschen an der Brücke ist in den 50.ziger Jahren abgetragen worden. eine Notbrücke von Holz für Fusgänger wurde hergestellt. zur selben Zeit wurde zur Erweiterung der Auffahrt das Gärtchen mit dem Schopfen an dem Haus No.26 in der Reispergasse auch beseitigt, und wurde die Schutzlehne gegen den Graben neu gebauet. (früher v. Holz).
IX. Im Jahre 1876. wurde das alte Haus No.2 in der Sporergasse abgetragen. Die Gasse zur Kleinen Erde wurde erweitert und das Musik-Vereins-Gebäude dorthin gebaut.
X. In den 50.ziger Jahren ist zur Erweiterung der Einfahrt auf den Huetplatz (früher Friedhof genannt) das Haus genannt zum lustigen Bauern abgetragen worden.(Eigentümer war Bielz, Organist).
XI. Die vormals bestandenen Schleifer Hütten von Holz gebaut, hinter der Kirche, sind in den 40.ziger Jahren abgetragen worden. In den 50.ziger Jahren ist die Stiege zum Pristerhof eingegangen.
XII. Die grossen Gebäude auf der vormals bestandenen sogenannten Lügenbrücke, welche gleich Anfang der 50.ziger Jahre von Italienern abgetragen wurde, und der Neubau einige Jahre dauerte bis die Auffahrt unter der eisernen Brücke und die neue Burgerstiege hergestellt war.

Die abgetragenen Gebäude sind folgende:
1. Die Laubenkirche (evangelisch.) unter derselben ebenerdig befanden sich mehrere Gewölbslokale.
2. die unter Arkadenbau.
3. Der Weissbäckerladen (Durchgang.) von einem Platz zum andern.
4. Das Städtische Waghaus und sonstige Verkaufslokale mehrere ober diesen im ersten Stock zu welchem eine Treppe aus Holz von aussen auf einen hölzernen Gang führte. von dem gelangte mann in die geräummigen Verkaufshallen der Tschismenmacher der sächsischen Schneider und Schuster.
5. das sogenannte Milchbrückel ein sehr niedergewölbter Durchgang von einem Platz zum andern.
6. das Baron von Rosenfeld sche Haus. zu ebner Erde waren Gewölbslokale, im ersten und zweiten Stock befand sich die von den Sachsen selbst gegründete Rechsakademie.
7. Jikeli sche Haus zwei Stock hoch in dem Haus war eine Apotheke.
Fortsetzung auf der anderen Seite.
8. Die gedeckte mit Holzstufen versehene Burgerstiege. ist beim Neubau der Auffahrt eingegangen.
9. die auf zwei mächtigen sehr hohen Bogen gebaute Überfahrts Brücke. Auf derselben befand sich das Häuschen mit der Barbier Stube Kisch.
10. Der abgetragene Teil des alten Gebäudes mit der Durchfahrt und der früheren Aufgangsstiege zur Verkaufshalle der Kürschner über den Fleischbänken. Unter allen diesen angeführten Gebäuden wie im Plan angegeben ist bestand ein hoch gewölbter breiter Tunnel zur Auffahrt aus der unter Stadt in die ober Stadt. In den 30.siger Jahren als der Landtag in Hermannstadt abgehalten wurde, ist der Tunnel auch bei Tag mit einigen Lanternen beleuchtet worden.

Huetplatz (s. Friedhof).
XIII. An der Stelle des Hauses Nro.18 stand eine alte Kapelle noch aus der Zeit vor der Reformation welche im Jahr 1831. abgetragen worden ist und in den 50.ziger Jahren ist das alte Gebäude am Stadtpfarrhof, welches noch mit Mönchszellen vor der Reformationszeit eingerichtet war im Innern ganz umgebaut worden, zu einem Zinshaus mit Gewölbslokalitäten und Wohngelegenheiten. Bis Ende der 30.siger Jahre standen die sehr grossen alten Lindenbäume beim Nordportal der Kirche und vor dem Stadtpfarr Gebäude. Dieselben wurden umgehauen und in den 40.ziger Jahren sind die jetzt stehenden gesetzt worden. Bis in den 50.ziger Jahren war der Platz ringsum die Kirche uneben und nicht gepflastert. In den 60.ziger Jahren wurder reguliert neu gepflastert und das Trotoir gelegt.
Im Jahre 1886. ist ringsum die Kirche das eiserne Geländer gemacht worden und innerhalb derselben sind schöne Anlagen hergestellt worden.

Kleiner Ring. (Aufgang zum vormals Dilletanten Theater).
Bis in den 50.ziger Jahren waren ringsum den Kleinen Ring noch alle die Häuser mit Arkaden versehen, unter welchen die Tuchmacher, die Wollweber die Hutmacher und andere ihre Verkaufsstände hatten. In der Zeit seit den 50.ziger bis in die 80.ziger Jahre sind die Arkaden fast an sämtlichen Häusern verbaut worden und eingegangen, so dass nur die wenigen Häuser noch mit Arkaden versehen sind. Als die Lügenbrücke abgetragen wurde, war bis zu der Zeit der ganze Kleine Ring diesseits und jenseits noch ungepflastert: Erst gegen Ende der 50.ziger Jahre wurde der Platz reguliert, gepflastert und das Trotoir gelegt und in den 70.ziger Jahren sind die Bäume gepfanzt worden. Der uralte sehr tiefe Brunnen (siehe Plan.) bestand bis in den 30.siger Jahren als Radbrunnen umgeben mit einem sehr kunstvoll gearbeiteten Eisengitter. Spätere Jahre darauf wurde derselbe zu einem Pumpbrunnen hergerichtet und in den 50.ziger Jahren gänzlich aufgelassen und mit Eichenpfosten zugedeckt. [*Das Dilletanten Theater befand sich im ersten Stock des Gebäudes Haus der Künste, Kleiner Ring 21 / vormals „Fleischerlauben“ und „Schatzkästlein“].
XIV. Der vormals bestandene Rosengarten (Eigentum der Nachbarschaft Rosenanger.) ist in den 50.ziger Jahren als die Gasse gepflastert wurde eingegangen und ist dort ein Verkaufsplatz enstanden für die Wochenmarkttage und in den 60.ziger Jahren wurde auch Trotoir gelegt.
XV. In den 60.ziger Jahren wurde zur Erweiterung des Platzes das vormals bestandene Haus auf der Dragonerwache abgetragen. In den 70.ziger Jahren wurde der neue Brunnen beseitigt.
XVI. Die vormals bestandene Auffahrtsrampe zum Haus Nro.4 der Sagstiege ist in den 50.ziger Jahren als die Stiege neu gebaut wurde, abgetragen worden.
XVII. Im Jahre 1874. ist die vormals bestandene Mahlmühle in der Saggasse abgetragen worden. In den 60.ziger Jahren ist die Gasse neu gepflastert und das Trotoir gelegt worden.
XVIII. In den 60.ziger Jahren ist der Erker mit der Aufgangsstiege an dem Haus Nro.22 in der Burger Gasse abgetragen worden. Zur selben Zeit wurde die Gasse neu gepflastert und das Trotoir gelegt. In den 50.ziger Jahren wurde die Brücke über den Bach hergestellt und in den 30.siger Jahren wurde der offene Kanal, welcher in die Lederergasse mündet überdeckt.
XIX. Im Jahre 1858. ist der Durchbruch aus der Lederergasse in die Rosenfeldgasse gemacht worden. In den 70.ziger Jahren ist die Gasse umgepflastert worden, und wurde das Trotoir gelegt.
XX. In den 50.ziger Jahren wurde der Durchbruch aus der Neugasse gemacht. Zur Erweiterung der Gasse ist eine Haus und Hofstelle eingegangen und wurde das Schoes Thor (Durchlass des Baches.) abgetragen. Gleich am Ausgang des Durchbruchs in die Rosenfeldgasse befand sich vormals am Mühlwasserkanal die sogenannte untere Burgermühle. dieselbe wurde in den 50.ziger Jahren aufgelassen und wurde in dem Gebäude ein Wirtshaus. In den 60.ziger Jahren wurde an Stelle eine mit Dampfbetrieb grossartig eingerichtete Spiritusfabrik dort gebaut.
XXI. In den 50.ziger Jahren sind die Arkaden an dem Haus Nro.2 in der Reispergasse eingebaut worden und im Jahre 1880. sind die uralten unterirdischen Kanäle von den Häusern Nro.2 und 4 in der Reispergasse eingegangen und wurde der uralte offene Canal hinter den Häusern auf dem Kleinen Ring und hinter einigen Häusern der Reispergasse überwölbt.
XXII. Die vormals bestandenen Arkaden auf dem Kleinen Ring, das Bürgervereins Haus (früher Eigentum Sachs v. Harteneck.) ist in den 60.ziger Jahren vom Bürgerverein angekauft und ganz umgebaut worden. (Baumeister Gärtner.) Nach Hartenecks Tod war das Haus im Besitz der Regierung. Viele Jahre war die K. K. Buchhaltung dort untergebracht.

Die Kirchen im Innern unserer Stadt Hermanstadt.
Bis zum Jahre 1851. waren im innern der Stadt 9 Kirchen, darunter 4 evangelische, 3 katholische, 1 Calvinische und eine griechisch orientalische. Im Jahre 1851 als die Lügenbrücke mit den grosse zwei Stock hohen Häusern von Italienern abgetragen wurde, ist auch die evangelische Laubenkirche welche sich an diesen Gebäuden befand, abgetragen worden.
Im Jahre 1868. wurde auch die sehr alte evangeliche Kirche (Kapelle) in der Elisabethgasse wegen Baufälligkeit gänzlich ?- abgetragen. Und gerade in dem Stadteil wo benannte Kapelle bestand, ist die Seelenzahl der evangelichen Glaubensgenossen eine sehr grosse und wurde der Sontagsgottesdienst auch sehr stark dort besucht.
Bis in den 50.ziger Jahren war in Hermannstadt noch keine jüdische Gemeinde. Seit den 50.ziger Jahren her ist in der Elisabethgasse im Hause Nro.32, zurück im Hof, in einem sehr alten ziemlich grossen Gebäude auch ein jüdischer Tempel hergerichtet worden und die jüdische Gemeinde ist schon zahlreich.
Zu Anfang der 60.ziger Jahre geschah es dass die Frau des damaligen Kommandierenden Fürst von Monte nur wo einige Barmherzige Schwestern nach Hermannstadt berufen hatte sich da anzusiedeln, und zwar in der Josefstadt in einem Haus auf dem sogenannten Bergel. Es vergingen nur einige Jahre und es waren schon 10 solcher Barmherziger Schwestern im benannten Haus, auf dem Bergel, welches ihr Eigentum geworden ist. Seit der Zeit der Ansiedlung bis in die achtziger Jahre ist auf dem sehr umfangreichen Grund durch mehrere Anbauten ein sehr grosses, zu beiden Seiten stockhohe, ausgedehnte Flügelgebäude und in Mitte zwei stockhohe Gebäude in welchen sich auch die Kirche (Kapelle) befindet gebaut worden und wohnen zwanzig solcher Barmherziger Schwester schon darin samt ihrem Angehängsel. Es ist ein Institut von sehr grossem Umfang geworden und welches sich noch sehr vergrössern wird, – zum Nachteil der evangelischen Gemeinde und der andern Konfessionen. Ausser den Ursulienerinnen in Hermannstadt gab es früher in Siebenbürgen keine anderen Klosterfrauen mehr. – nun ist seit den 60.ziger Jahren auch eine andere Sorte Klosterfrauen in Hermannstadt mehr. –
Im Jahre 1883. ist die evangelische Johanniskirche am Lutherhaus auf dem vormals benannten Soldischplatz gebaut worden. Das ist an Stelle der abgetragenen Laubenkirche und mit Inbegriff des Engeleiter schen Vermächtnisses, eine evangelische Kirche in der Josefstadt zu bauen. Aber an Stelle der abgetragenen Kapelle in der Elisabethgasse ist keine evangelische Kirche mehr gebaut worden. –
In der Vorstadt waren bis in den 50.ziger Jahren 5 Kirchen darunter 2 katholische (eine davon Kapelle) dann 2 griechisch – orientalische und eine griechischisch – katholische. Seit den 50.ziger Jahren ist im Garnisonsspital eine katholische Kapelle und bei den Barmherzigen Schwestern auch eine katholische Kapelle eingerichtet worden.

Die Brunnen in der Stadt.
Der Brunnen auf dem grossen Ring ist der einzige in seiner Art noch bestehende aus alter Zeit. So wie der waren sämtliche Brunnen in der Stadt mit eisernen oder aus Eichenholz verfertigten Bassins. Über diese waren zierliche, darunter mehrere mit sehr kunstwoll gearbeiteten Eisengittern versehen.
In den 60.ziger Jahren wurden alle Brunnen in der Stadt gänzlich umgeändert, ob besser, ob schöner ? – der Brunnen in der Reispergasse war mit einer kollosalen Steinmuschel geziert, dieselbe mit einer lateinischen Inschrift und der Jahreszahl 1637. versehen. Bei der Umänderung wurde die Muschel hinter der Promenade unterhalb dem Pavillon geschafft, welche viele Jahre dort veschüttet lag.
Im Jahre 1878. wurde die Steinmuschel mit grosser Mühe auf die obere Promenade geschafft, vis. a. vis vom vormals bestandenen Gloriet, dort hergerichtet zu einem Springbrunnen, welcher aber nur kurze Zeit bestand. Im Jahre 1881. hat der Stadtverschönerungs-Verein diese Steinmuschel bei der Erlenpromenade, in der schön angelegten Grotte für den Springbrunnen dort herrichten lassen.
In den 30.siger Jahren wurde auf dem Wiesenplatz sehr tiefe Bohrungen zu einem Artesischen Brunnen vorgenommen derselbe viele Jahre unbenüzt also Pumpbrunen bestanden, ist in den 50.ziger Jahren zugeschüttet worden. so geschah es in derselben Zeit auch mit dem Vesuch eines artesischen Brunnens im Hof des Theresianums herzurichten.
Schwengel Brunnen bestanden bis in den 50.ziger Jahren noch in der Unterstadt, Salzgasse, Neustift, Schmiedgasse unter dem Hundsrücken und Poschengasse. Dieselben sind zu Pumpbrunnen hergerichtet worden. In der Salzgasse und in der Kürschnergasse (hinter der Mauer.) bestanden bis in die 50.ziger Jahre noch uralte Radbrunnen, der in der Salzgasse vor dem Haus Nro.? wurde zugeschüttet.

Einiges von den Häusern in der Stadt.
In den 30.siger Jahren waren noch ziemlich viele Häuser mit Hohlziegel gedeckt. Im Jahre 1886. ist es eine Seltenheit ein solches Dach mehr anzutreffen. Dagegen bestehen noch mehrere Schindeldächer, an Schopfen, selbst auch an Wohnhäusern.
In den 30.siger Jahren waren nur in den Häusern auf dem Grossen und Kleinen Platz Gewölbstlokalitäten. Es war eine Seltenheit in der ganzen Stadt dass an einem Haus, ausser dem Gassentor oder der Gassentür noch eine Eingangstür von der Gasse aus bestand. Seit den 50.ziger bis in die 80.ziger Jahre sind mehrere 100. Türen neu gebaut oder gebrochen worden zu Gewölbs und sonstigen Geschäflslokalitäten.
Und in den 30.siger und 40.ziger Jahren waren noch fast an allen Häusern besonders in der Oberstadt die ebenerdigen Fenster mit Eisengittern versehen. darunter viele sehr kunstvoll gearbeitet.
Bis in den 30.siger Jahren, aus früherer Zeit noch sehr viele Häuser nur mit Kalk weiss übertüncht. Später bis in die 40.ziger Jahre wurden die grellen Farben rot, grün, blau, gelb, noch häufig bei Übertünchung der Häuser angewendet. Seit den 50.ziger Jahren werden jedoch nicht mehr grelle, sondern matte, unbestimmte Farben angewendet.

Denkwürdiges.
An dem mächtigen Gibel des alten Hauses Nro.16 in der Reispergasse ist noch deutlich kennbar ein regelrechter Kreis im Duchmesser über 4 Fuss. als Zeichen ist das der Umfang des grossen Knopfes auf dem evangelischen Turm. in demselben Kreis ist ein kleinerer Kreis angedeutet. Das ist der Umfang der kleineren Turmknöpfe. In dem Haus hat der Goldschmied namens Neugeborn zu der Zeit gewohnt, welcher die Turmknöpfe vergoldet hat. Ausser den benannten Zeichen sind an dem mächtigen Gibel, welcher fast ganz aus Stein gebauet ist auch die Kirchenfenster ähnlich geformten Nischen und Fenster daran erwähnenswert, was auf ein sehr hohes Alter des Hauses schliessen lässt.
Wer hätte einst gedacht es würde so kommen? Das vormals Baron Josef von Brukenthal sche Haus Nro.13 in der Reispergasse zulezt Eigentum der Wittwe Br. v. Barzai geborene v. Brukenthal war eines der grössten umfangreichsten und ältesten Häuser in der Stadt. Dasselbe ist im Jahre 1882. von der ungarischen Regierung angekauft worden und im Jahre 1883. mit den beiden rückwärts, gegen die Neustiftgasse angrenzenden Häuser Nro.4 u.6. bis in den Grund gänzlich abgetragen worden und ist auf dem sehr grossen umfangreichen Grund ein ungarisches Staats-Elementarschulgebäude aufgebaut worden. Im Innern der Stadt ist ein zweitähnlicher, in so grossem Umfang ausgeführter Neubau seit mehreren Generationen nicht vorgekommen. Vor der Abtragung des Hauses nahm ich von demselben eine genaue geometrische Zeichnung auf, von der Gasse aus.
Im Jahre 1876. als das sehr alte Haus Nro.[2] eigentum des Baron v. Bedeus in der Sporergasse (Eingang zur Kleinen Erde.) abgetragen werden sollte, machte ich auch von dem Hause zwei sehr genaue Aquarellbilder, eine Ansicht von der Gasse aus und eine Ansicht aus dem Hof.

Die deutschen Texte wurden Wort für Wort aus Böbels Zeichnung übernommen! ~ Bei der Übersetzung der deutschen Texte ins Rumänische wurde die ursprüngliche Syntax der Sätze von Johann Böbel berücksichtigt. Die Informationen in den runden Klammern (…) finden Sie auch im Originaltext. Die Texte in rumänischer Sprache wurden durch zusätzliche Informationen und Details in eckigen Klammern ergänzt […].

0

* Albumul BÖBEL *
Turnul Aurarilor și Turnul Olarilor // Goldschmiedeturm und Töpferturm ~ Planșa 27 din Albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887. Cronicarul, cartograful și pictorul Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.
Planșa 27 ilustrează / descrie starea în care se aflau zidurile și turnurile centurii a III-a între bastionul Soldisch, Cazarma de infanterie (Cazarma 90) și clădirea teatrului de pe str. Catății. În textul olograf de la ilustrația nr. I turnul mare de pe Soldisch apare sub denumirea „Goldschmiedturm“ // Turnul Aurarilor!

Turnul Aurarilor // Goldschmiedeturm
Turnul Aurarilor de pe Soldisch, a fost construit cca.1450 și a fost demolat în anul 1881. Turnul făcea parte din centura a III-a și se aflate în zona Complexul Sportiv Luceafărul. Turnul a fost demolat 1881.

„În anul 1852 a fost demolat de italieni zidul interior al orașului împreună cu cei patru turnuri mici de pe Soldisch, de la Poarta Cisnădiei până la turnul cel imens (Turnul Aurarilor). Turnul Aurarilor și un fragmenl de zid al centurii cu poarta de intrare în Soldisch (precum arată ilustrația Nro I) s-au păstrat…” (Text tradus de la ilustrația nr. I)
//
„Im Jahr 1852 wurde die innere Stadtmauer mit den vier kleinen Türmen am Soldisch, das ist vom Heltauerthor bis zu dem mächtigen Turm (Goldschmiedturm) von Italienern abgetragen, der Goldschmiedturm mit dem Theil Stadtmauerreste und der Thoreinfahrt in den Soldisch (wie die Abbildung Nro I zeigt) blieb erhalten…“ (Text original de la ilustrația nr. I)

Turnul Olarilor // Töpferturm
Turnul Olarilor este un turn al incintei a III-a (ridicată între 1357 și 1366) care apăra orașului de Sus. Se presupune că acest turn a fost construit împreună cu fortificațiile centurii a IV-a la mijlocul sec al XVI-lea.

„partea/fragmentul de zid al centurii de la clădirea teatrului până la cazarmă (precum descrie ilustrația N II)…“ (Text tradus de la ilustrația nr. II)
//
„der Theil Stadtmauer vom Theater Gebäude bis zur Kaserne (wie die Abbildung N II darstellt)…“ (Text original de la ilustratia nr. II)

„Turnul Aurarilor // Goldschmiedeturm“ ~ ilustrația I
„Turnul Olarilor // Töpferturm“ ~ ilustrația II

0