>>Frohes neues Jahr<<
>>La mulți ani si fericire<<
>>Boldog új évet kívánok!<<…

Poveste de iarna

ce frumos ningea acasă pe străzi!
tata trăgea sania printre nămeţi,
cârnaţii se uscau ascultând
vinul ce bolboroseşte în butoaie,
apoi se auzeau cântări pe străzi şi de veselie cuprins
oraşul se învârtea turmentat de sus în jos
lunecând printre turnuri şi coridoare.

Adriana Moscicki

Sibiu / Hermannstadt / Nagyszeben – Parcul Cetății.
Text verso: Promenada Turnului – Zwingerpromenade (carte poștală 1932 / foto Emil Fischer)

1

Erau în burg prăvălii ca nişte cufere pline de minunăţii: stofe aduse din Anglia, de lînă pură, şi bumbac egiptean şi poplin, caşa fină, mătase naturală în culori pastelate, pînzeturi de bumbac în zeci de modele şi culori,diftină înflorată venită din China, satin strălucitor, dantele grele pentru rochii de seară, catifea grea vişinie, albastră, cenuşie şi verde smarald. Îmi treceam palma mică peste ele şi visam în atingerea fină a ţesăturii… şi baloţii se învârteau ca nişte suveici cînd vânzătorul le măsura cu linia lui de lemn şi foarfeca mare făcea „krantz krantz“ în carnea lor despicând-o. Uneori materialul se rupea în mînă, îmi amintesc şi acum sunetul materialului destrămat şi ţineam ochii strînşi în concentrare, ca şi cum aş fi ţinut în cap linia aceea dreapta pe care se despică pînza… oare o să meargă în linie dreapta sau cîş? Şi vânzătorul era îmbrăcat în costum elegant cu batistă la piept… ani de zile a fost regele neîncoronat al materialelor la metru, până când a dispărut… a plecat am auzit! Îmi amintesc apoi, să fi fost prin anii ’70, coada aceea imensă în faţa magazinului, să prindă omu măcar o bucată, cîţiva metri din materialul supraelastic, fabulosul material ce nu se şifonează niciodată. Apoi au sosit helăncile şi lumea s-a bătut şi le-a smuls din mînă bluzele acelea în culori vesele de bomboane, plastic 100% şi ele au marcat schimbarea în gust şi în calitate şi noi eram cu toţii fericiţi. Şi eu am fost posesoarea unei helănci albastre pe gît!

Adriana Moscicki

„Julius Wermescher“ Mode-, Schnitt- und Weisswarenhändler & „Conditorei Julius Boda“ – Großer Ring / Heltauer Gasse // Piața Mare / Str. N. Bălcescu – ca. 1900 – Foto Emil Fischer

1

Pe centru… totul se întîmpla pe centru! Doamnele elegante cu pălărie, domnii scorţoşi cu bastoane, ofiţerii spilcuiţi cu cizme strălucitoare, trăsurile, umbreluţele, bîrfele, partidele de cărţi, aranjamentele, micile plimbări dintr-un capăt la celălalt ca să vezi şi să fii văzut… pe centru, Bălcescu sau în trecut Heltauer Gasse – artera oraşului, în ea pulsează viaţă şi se scurge în Piaţa Mare. Aici pe colţ, după mulţi ani, ne-am aşezat şi noi pe scaunele refăcute în catifea roşie, mobilă albă, mari oglinzi pe pereţi. Cofetăria bucuriilor noastre şi a chiulului din liceu se numea Perla. Era pe atunci paradisul dulce! Pe tejgheaua de marmură te îmbiau bomboane fondant (delicatase la 100 de lei kg!), pricomigdale, sărăţele în pachete legate cu fundă, sarailie şi baclavale înotînd în miere, migdale şi nuci, Doboş tort cu glazură lucioasă, tort Diplomat tot în frişcă uşoară şi înţesat cu portocale zaharisite, Mascote, Joffre şi torturi diferite, Choux a la creme, Profiterol impunator construit ca la Paris, Savarine zemoase şi semeţe şi desigur minunata caffe frappe… ahh, ce dulce ne era chiulul de la orele de fizică!

Adriana Moscicki

Großer Ring / Heltauer Gasse // Piața Mare / Str. N. Bălcescu – AK gelaufen 1901

1

Sibiu – Hermannstadt – Nagyszeben – „Veduta da Ponente della Citta di Hermanstadt“ 1699 (G.M.Visconti)

1

* Călătorie în timp – Zeitreise – Időutazás // Sibiu – Hermannstadt – Nagyszeben *

1

* Die Fleischergasse // Str. Mitropoliei * – Detaliu din litografia lui J. Hoegg

1

Ce aminitiri să iau cu mine, îmi spun? Să le iau unde? Cîte amintiri stau chircite în cotloane întunecate? Şi ce resort, precum Madeleine a lui Proust le învie? Sau poate sunt amintiri ce nici nu vreau să învie… să rămînă așa, mumificate în întuneric!

Orașul! da, orașul s-a trezit în mine ca o caracatiță, îşi suceşte braţele înăuntru şi mă sfîşie. Zi de zi am bătut pietrele lui şi aceiași lei ponosiți se decolarau sus pe un zid, aceleași cariatide țineau pe umeri un balcon, prin aceleași ganguri întunecoase treceam cu spaimă, mirosea a pișat și bețivanii găseau acolo loc bun de a și deșerta beșica. Şi ochii caselor stăteau ațintiți pe noi, în nemișcare mereu, dar le simțeai în spate privirea arzînd. Ani am trecut pe lîngă ziduri şi porți și turnuri și-mi părea firesc să stea acolo fără să le văd. Uite, acum în mine crește orașul în voie şi sălbatic: casele se urcă una peste alta ca un turn de frişcă, ferestre și porți se colorează în roșu și albastru, turnurile sunt în ocru şi semețe, ca niște imense cartițe sapă în mine galerii, treceri secrete dintr-un capăt la celălalt al corpului meu oraș… Pietre îmi curg prin sînge și ticăit pe macadam îmi pulsează la tîmplă și pe artera mea merge zguduit un tramvai roșu. Stau pe o bancă de lemn cu fruntea lipită de geam. Linia traversează orașul și-l despică în două cu veselie. Oamenii se îmbulzesc, precupețe merg spre gară, au sacoșe pline de cumpărături, ciobani cu desagi din lînă de oaie mirositoare, cu pălărioare negre sus pe scăfîrlie, doamne cu pantofi de lac şi ciorapi cu dungă, muncitori cu mîini negre mirosind a transpirație. Ah, îmi spun, acum ajungem în Piața Mare! Omul cu toneta de îngheţată stă aproape de linie. Are pe cap o bonetă albă și halat, ridică un capac strălucitor şi scoate din burta tonetei îngheţata de ciocolată sau de fistic, sau de vanilie… nu are decît două gusturi. De obicei e ciocolată şi vanilie. Cu lingura rotundă specială scrijeleşte pasta îngheţată, uneori bila e marmorată, căci gusturile se amestecă sau lingura a săpat adînc în granița celor două gusturi şi ele se așează cu grijă în coșulețul de napolitană, îl aud scrîşnind cînd lingura se scutură şi tremură să și lase preţioasa încărcătura… Da, uite toneta cu îngheţată lîngă linii şi vagonul se hurducăie și se opreşte cu scrîşnit lung pe linii. Uraaa! vînzătorul e acolo zgribulit!

Adriana Moscicki – Jurnalul unei hăbăuce

https://www.facebook.com/zeitreise.hermannstadt.sibiu.nagyszeben

18