2016-05-27
Fragi dulci de acasă
Ascunse sub umbra frunzelor, la margine de pădure, pe sub stejari ori prăfuite pe vreo potecă, frăguţele îşi desfăceau delicat aroma şi se ofileau timid în cîteva zile. Le culegeam cu mîini mici de copil, le puneam pe limbă şi, cu ochii închişi aşteptam clipa în care aroma lor urca şi mă cuprindea. Nu am găsit niciodată atît de multe cît să mă fi săturat. Apoi, în palma mea devenită mare, fraga s-a făcut doar o pată roşie de gust şi miros… La marginea şoselelor vindeau uneori băieşiţe desculţe, cu coşul rotund de nuiele atîrnat de mînă, ori pe taraba de ciment în Piaţa Cibin, puteai cumpăra cu paharul. Apoi repede acasă, cu sudoarea pe frunte muncind albuşul de ou într-un castron şi bătîndu-l temeinic cu zahăr, frăguţele se făceau cea mai minunată spumă! Nici n-apuca bine să se răcească, aşa o mîncam cu lingura direct din castron!
Şi privesc acum, mîndreţea de fată cu pălărie de băieş, şic ca o exploratoare în savana sălbatică, cu coşul umbrit de frunze şi faţă îmbujorată, ea însăşi fragă… luaţi de mîncaţi oameni buni, fragi buni de acasă!
Adriana Moscicki
Kamilla Asbóth – Vânzătoare de fragi (sursa foto: clasate.cimec.ro)
