2016-01-24
oamenii neştiuţi ai Cetăţii – Grete P.
3. Sărut mâinile din Reşinari!
„Şi îi sărut mînile la Îngerul meu celu Bunu! Sărut mâinile domnişioru Hanţu şi la Domnişiora Grete şi la Domnişiora Zelma şi va poftim Sărbători fericite, la mulţi ani multă voie bună la Lizi şi o rogu să grijiască de bujiorul Nuţa. I. Pinciu“. – Aşa scrie Pinciu din Răşinari familiei Pankienwicz. Să fi fost Pinciu vreun protejat al familiei, prieten, cunoscut sau ciobănaş ce aproviziona familia cu bunătăţi din ograda şi de la stînă? Nu vom ştii niciodată, dar rîndurile acestea atît de sincere şi de simple ne învaţă despre familie şi despre respectul cîştigat în ochii oamenilor.
Julius Pankienwicz nu era de loc din Sibiu, venise cu afaceri în Cetate, deschide restaurante de succes în mai multe locaţii, și în 1899 îşi stabileşte familia în „Uliţa Ierni 11“ // Wintergasse (azi strada Timotei Popovici) cum o numeşte Pinciu. Nu ştiu cine este Lizi, dar zîmbesc cu multă tandreţe imaginîndu-mi „Bujorul Nuţa“, probabil o copilă fragedă şi frumuşică. Poate Răşinarul era destinaţia de vacanţă şi plimbare a familiei, loc de odihnă şi întremare în aerul tare de la picioarele muntelui, poate Pinciu era gazda „de la ţară“, sau doar un simplu angajat, cu siguranţă însă a cunoscut familia şi i-a purtat recunoştinţă şi admiraţie. Corespondenţa lui Grete (mai precis doar o parte din ea), ajunsă în mod tainic şi miraculos în sec. XXI, ne zgîndăre curiozitatea şi naşte în noi poveşti. Şi, cum nimic nu e întîmplător pe lumea asta, scormonind atît cît se poate prin memoriile virtualului, multe surprize s-au ivit pe drum! Grete, nume căruia i-am imaginat un chip, se încheagă încet-încet sub ochii noştri şi se dovedeşte o tînără profundă şi complexă. Un gînd mă bîntuie de cîteva zile: şi dacă într-o zi, citind aici, cineva dintre voi va spune: este străbunica mea?
Adriana Moscicki
Felicitare din 24 decembrie 1901
