2016-01-26
„… că guriţa lui mi-e dulce!“
Rîndurile lui Pinciu din Răşinari m-au purtat şi pe mine cu gîndul la satul întins de-a lungul drumului, cu casele lui colorate înşirate ca bomboanele pe o aţă. Tramvaiul ajungea pînă-n buza satului şi din capsula de metal roşu se răspîndeau sătenii întorși cu treburi sau cumparaturi din Sibiu, vizitatori curioși și excursioniști umplînd de zarvă satul tot. Todeauna aveam senzaţia că trec printr-un sat nelocuit, deşi fumul se ridica uşor în aerul tare de munte, deşi în spatele porţilor grele de cetate se auzea cîte un lătrat, deşi, cu mîinile încrucişate pe o bancă, pe sub pălăria rotundă, ori pe sub năframă, priveau ochi scrutători ca un roentgen. Căruţe pline de fîn se întorceau de pe cîmp. Sus în munte la stînă dis de dimineaţă se spălau cu apă călduţă ţîţele oilor şi laptele cald ţîrîia în căldări. Apoi, liberate din strînsoare, o zbugheau pe păşune gheme de lînă behăind:
„cînd răsare sfîntul soare ies cu turma la mulsoare“.
Dar eu ştiu că dincolo de imaginea aceasta idilică, grea şi plină de grijă fusese viaţa ciobanilor. Dar ei şi-au păstrat demnitatea. Dorul de libertate, mîndria au pus-o în cîntece şi ziceri populare:
„Cum să nu fiu frumos şi gras, că mănînc mălai şi caş şi beau apă din văgaş“..sau:
„Decît slugă la Biriş,
mai bine la oi pe Agriş
Decît slugă sau catană,
mai bine la oi cu pană!“
Azi am aflat că se fac festivaluri cu mîncare ca la stînă, cu jocuri şi cîntece. Mă gîndesc, chiar ei înşişi, foştii ciobani sînt năpădiţi de propriile nostalgii.
Frumoase erau fetele în portul lor, frumoşi erau flăcăii cu căciulile pe ceafă şi mîna la şerpar.
„Mi te cere un ciobănel?
merge-i mîndră după el?
După ciobănel m-oi duce
că guriţa lui mi-e dulce!“
Adriana Moscicki
Mulsul oilor la o stînă în munții Cindrel (c.1960)
