2015-09-12
Maiereanca
Pe cînd fetiţa cu breton ajungea în Piaţa Gării într-un tramvai, în alt timp, treceau pe acolo trăsuri şi căruţe. Pe drum de ţară bătătorit trecea Maiereanca tînără cu coşul însăilat pe braţ, mîndră şi dreaptă. Frumoase erau Maierencele şi somptuoase în straiele populare, cu pletele prinse sub năframă şi obraji sănătoşi înroşiţi afară sub cerul curat, cu pielea mătasă şi aromă de fruct tînăr ademenitor la muşcat, la sărutat…
Pe locul unde azi se află doar o mare de asfalt încinsă şi plictisitoare, erau pe vremuri parcelele de pamint lucrate de maiereni. Pe o parte a drumului erau parcele, pe cealaltă casele înşirate şi ivite ca ciuperci după ploaie, afară din cetate. Maierenii erau fermieri la orăşenii saşi, lucrau pămîntul în arendă, cultivau zarzavaturi şi poame, cu coşul le cărau mîndri în Cetate. Intrarea dinspre răsarit era pe vremea aceea prin Poarta Elisabeta, poartă cu turn şi trecere boltită păzit de breasla cojocarilor. De-ar mai sta în picioare, Poarta Elisabeta s-ar înălţa pe strada 9 Mai colț cu Blănarilor, turn înalt şi ţuguiat văzut din afara zidurilor şi turn mai dolofan şi mic spre Cetate. Pe Poarta Elisabeta, ca şi pe Poarta Ocnei si Turnului, intrau Maierenii cu rodul muncii lor, gospodari pe terenurile agricole din împrejurimile orasului.
Cîtă linişte e în desenul acesta! Deşi strada este animată, trec cai şi călăreţi, trăsură… două tinere s-au oprit la taifas pe marginea drumului, alta trece mîndră şi ne poartă privirea şi interesul spre planul îndepărtat al Porţii, spre turnurile din zare. Inevitabil te întrebi: oare care-o fi povestea? Încotro merge, de unde vine? Poate cu bucate la vreun flăcău iubit ? Poate doar la Tîrg în Cetate? Şi dacă o fi poveste de amor, oare cîte vise şi suferinţe s-or fi scurs pe sub bolta turnului? O fi fost vreo dramă, precum cea a Julietei, să zdruncine viaţă şi echilibrul Cetăţii? Social, paturile erau bine stabilite şi departajate de limbă, credinţă şi avere. Dar iubirea nu vorbeşte decît o singură limbă, a inimii şi a trupului… de multe ori tăcută şi înăbuşită în adîncul fiinţei. Or fi fost iubiri interzise, suferinţe, drame, bîrfe? Din păcate nu cunosc exemple din literatura sau istoria locală. Poate nu au existat, poate au circulat doar pe şoptite, din gură în gură, vorbe şoptite la margine de drum.
Şi un gînd îmi trece prin cap privind romanticul desen al lui Glatz: o femeie trece pe drum, pretext de a ne oferi o minunată panorama a oraşului şi a deschide o fereastră imaginaţiei.
Adriana Moscicki
Sibiu și Poarta Elisabeta văzut dinspre vechea stradă spre Gușterița, din zona unde se va construi Gara Sibiu. În prim plan se vede o Maiereancă, în stânga imaginii grădinile gospodărite de maiereni. – Desen Theodor Glatz 1854 (Sursa foto: K.Klein)
