SAM. WAGNER ~ „Prima turnătorie de fier din Sibiu, fabrică de mașini, construcții de mori și negoț de fier din Sibiu” // SAM. WAGNER ~ „Erste Hermannstädter Eisengießerei, Maschinenfabrik, Mühlenbauanstalt und Eisenhandlung in Hermannstadt”

Acest articol a fost întocmit pe baza materialului documentar, ilustrațiilor și informațiilor preluate din Cronica familie Wagner, puse la dispoziție de dl Jürgen Herbert, un stră-strănepot al lui Samuel Wagner (senior).

„Prima turnătorie de fier din Sibiu, fabrică de mașini, construcții de mori și negoț de fier din Sibiu” a fost înființată de Samuel Wagner 1869. Fabrica se afla în Orașul de Jos pe strada Târgul Fânului nr.1 // Heuplatz Nr.1.

Colaj cu ilustrația „SAM. WAGNER Prima turnătorie de fier din Sibiu, fabrică de mașini, construcții de mori și negoț de fier din Sibiu (Nagyszeben)” și anunțul/ reclamă „Ein großes Etablissement” (Un stabiliment grozav) dedicat fabrii WAGNER din Sibiu, apărut în ziarul vienez „Deutsches Bürger-Blatt” în data de 1 aprilie 1897.

Samuel WAGNER (28 martie 1847-27 iunie 1915?) apare în cartea de adrese din 1873 proprietarul imobilului str. Movilei nr.4 (Neustift Nr.4) unde întreținea un atelier de lăcătușerie (Kunstschlosserei). A lucrat pe cont propriu și afacerea a mers foarte bine. Lăcătușeria cu turnătorie înființată 1869 pe str. Movilei a devenit nucleul fabricii de mașini agricole Samuel Wagner deschisă ulterior pe parceal Târgul Fânului nr.1 // Heuplatz Nr.1.
Fabrica de mașini agricole este marcată în planul realizat de Johann Böbel 1883 (după planul din 1875) și în planul din 1887 la numărul XIX. Bastionul care apare în desenele lui Böbel a fost demolat 1865!).
În cartea de adrese din 1882 fabrica este listată la pagina 54: „Samuel Wagner. Fabrică de mașini agricole. Târgul Fânului 1” (Samuel Wagner. Fabrik landwirthschaflicher Maschinen. Heuplatz 1). În aceeași carte apare la pagina 128 și o reclamă a fabricii Wagner.

Rândul de sus: detaliu din planurile realizate de Johann Böbel 1883, 1887 și detaliu din harta S.K.V din 1911.
Rândul de jos: detaliu din harta orașului Sibiu din 1921, 1934 și 1947. În planul din 1911 apare și fabrica Rieger.

~~~o~~~

Următorul text a fost tradus din cronica familiei WAGNER.

Fabrica de unelte și mașini agricole Samuel Wagner s-a dezvoltat necontenit extinzându-se pe întreaga parcelă până la drumul devenit ulterior tronson al străzii Ocnei (Burgesrgasse), obturată în perioada comunistă.
Fabrica era dotată cu o instalație de zdrobire fier vechi (Altmetall-Zertrümmerungsanlage), așa-numita bombă rusească. Instalația era formată dintr-o carcasă mare prevăzută cu o ușă de protecție prin care se introducea fierul vechi zdobit prin căderea unei bile uriașe. Minereului pregătit pentru furnal se adăuga 30% fier vechi. Lângă instalația de zdrobire se afla furnalul (Hochofen) și malaxorul minereu-cocs (Mischanlage Erz mit Koks) conectate cu forja în care metalul preîncălzit a fost presat prin forjare (Gesenkschmiede) și atelierul de forme (Formerei), unde se fabricau matrițe pentru turnarea fontei. A urmat atelierul de tâmplărie (Tischlerei). Deasupra tâmplăriei, la etajul 1 și 2 se afla producția de unelte (Werkzeug-Erzeugung) necesare în procesele de fabricație. În hala acoperită a acestei clădiri au fost asamblate utilajele mașinilor.
Pe latura sudică a fabricii se aflau magazine de fierărie, biroul de comerț și clădirea cu locuințele familiei Samuel Wagner. Pe latura vestică se afla magazia de mașini/ utilaje (Maschinenlager). În afara complexului fabricii exista un sistem de joagăr (Gatteranlage) pentru prelucrarea buștenilor, deoarece mașinile aveau și piese din lemn. Lemnul era folosit și pentru confecționarea ambalajelor.

Producția era împărțită în:
1.) Sectorul de construcții mașini-unelte, în care se produceau mașini agricole, mașini cu abur pentru exploatarea lor, locomotive cu ecartament îngust (pentru mine) și șine pentru minerit, motoare pe benzină și mașini textile.
2.) Sectorul de construcție mori, în care trebuiau fabricate și asamblate sisteme complete de mori.

Fabrica avea în jur de 900 de muncitori și 80 de ucenici. Numărul de angajați nu a fost mare.
În plus, a existat personal pentru aproximativ 100 de atelaje cu cai. Lângă incinta fabricii, dar în afara acesteia, se afla curtea administrativă al fabricii (Betriebswirtschaftshof) cu grajdurile pentru cai și parcul de căruțe. A existat și o bucătărie de fabrică, care era condusă alternativ de soțiile fiilor Sam, Vik, Josef și Gust. Existau filiale comerciale în București și Sofia, iar pentru vânzări în zonele turcești și sârbe erau necesare în jur de 100 de căruțe trase de câte doi cai pentru a permite prezentarea și vânzarea în corturi mari a mașinilor agricole precum cositoare, mașini de treierat etc. Convoaiele de căruțe erau foarte lungi și corespundea unei caravane de circ foarte mare. Ruta de vânzare turcească trecea peste strâmtoarea Bosfor, spre Samsun, Trebizond până la Erivan. Nu totul a decurs întotdeauna bine, au fost și jafuri, de exemplu, odată înainte de Samsun, unde au fost nevoiți să-și răscumpere libertatea cu o mașină de treierat. Astfel de călătorii au durat câteva luni.
La Expoziția Mondială de la Viena din 1873, fabrica a primit o medalie de aur. La această expoziție mondială a venit și șahul Persiei Nāser ed-Din și a convenit cu Austria să primească 5 consilieri militari pentru o perioadă de 3 ani. Printre acești consilieri militari s-a numărat și vărul lui Samuel Wagner, Karl Walther WAGNER von Wetterstädt (1838-1902), care mai târziu a devenit al doilea european care a ajuns Han (Khan) al Persiei și a preluat afacerile guvernamentale pentru o lungă perioadă de timp.
Și la expoziția de la Budapesta din 1885 firma a obținut o medalie de aur, la fel ca la expoziția comercială de la Sibiu din 1889.

Au existat și brevete proprii, care au fost înregistrate la Budapesta și Viena.
Familia Wagner a avut o casă de vară în Viile Sibiului (Alter Berg) cu podgorie, casă vinicolă și gospodărie.
La paradele de flori organizate în Sibiu a perticipat și fabrica Wagner cu atelaje cu cai frumos împodobite.

Pe măsură ce fiii au ajuns la vârsta matură, s-au alăturat fabricii. La început toți au fost obligați să lucreze ca voluntari în toate departamentele fabricii pentru a cunoaște în detaliu întreaga operațiune. Li s-au aplicat aceleași standarde ca și lucrătorilor și angajaților. Acestei prime „generații de filială” (Filialgeneration) aparțineau: Samuel (Sam) Wagner (junior), Viktor (Vik) Wagner, Josef Adolf (Josef) Wagner, Mathilde Wagner și Gustav (Gust) Wagner.

Când toți fiii lucrau în fabrică, a apărut necesitatea de a prelucra trunchiurile de copaci în incinta fabricii. Astfel frații Wagner au conceput un joagăr deosebit, pentru care s-a înaintat o cerere de brevetare în Budapesta sau Viena. A urmat construcția unei clădiri mai lungi în spatele depozitului de mașini, paralel cu Alea Schillerschanz-Allee. De fapt este vorba de drumul care apare în detaliul din planul lui de Johann Böbel din 1887 lângă bastionul din fața Porții Ocnei (Burgertor) și lega aleea Schillerschanze (Aleea Studenților) de străduța Drumul hoților (Räubergasse). Joagărul a fost fabricat în forja de scule și atelierul de construcție mașini a fabricii. Lemnul tăiat a fost folosit parțial în atelierul de turnare, parțial pentru partea de lemn a anumitor mașini sau teascuri de vin. După finalizarea construcției, a fost asamblat noul joagăr care, în comparație cu un joagăr obișnuit, funcționa orizontal. Joagărul era format dintr-un vagon poziționat pe șine pe care erau așezați trunchiurile copacilor. Vagonul era comutat sincron cu pânza ferăstrăului și astfel ghida copacii prevăzuți pentru tăiere înainte și înapoi în procesul de lucru. Prin ghidarea pânzei de ferăstrău pe orizontală, scândurile tăiate au putut fi ridicate vertical de pe buștean, ceea ce a fost un avantaj pentru anumite procese de lucru.

Arcurile din oțel au fost și ele călite în fabrică. Un anume Szabo a învățat această meserie în fabrica lui Sam Wagner și apoi a deschis în anul 1920 o fabrică la Brașov (Kronstadt), unde au fost călite arcuri pentru mașini și vagoane.
Și această afacere a înflorit. Fabrica Wagner s-a dezvoltat tot mai bine până la primul război mondial. Acesta a întrerupt piețele străine de vânzare și a provocat declinul. În timpul Primului Război Mondial muncitorii au fost recrutați și apoi înlocuiți cu prizonieri de război. În atelierele de construcție mori au fost măcinate cereale pentru militarii cezaro-crăiești. Furnalul fabricii a fost grav avariat în timpul luptelor de la Sibiu.
Fabrica Wagner a fost incendiată de două ori: în 1918 și 1919. Primul incendiu a durat 3 zile. Lucrările de stingere au fost îngreunate, pe de o parte, de condițiile de război și, pe de altă parte, de exploziile rezervoarelor mari de benzină.

SAM. WAGNER „Prima turnătorie de fier din Sibiu, fabrică de mașini, construcții de mori și negoț de fier din Sibiu” // „Erste Hermannstädter Eisengießerei, Maschinenfabrik, Mühlenbauanstalt und Eisenhandlung in Hermannstadt”, strada Târgul Fânului nr.1 // Heuplatz Nr.1. Fotografii aeriene realizate 1917-18 și anii 1920.

Povara financiară cauzată de distrugerile promovate în timpul războiului, de cele două incendii în succesiune rapidă la scurt timp după aceea și plata proprietății de la moștenitorii lui Josef, după care și Gust și-a luat partea și a plecat la Rieger ca angajat, a fost enormă. La acestea s-a adăugat și orbirea progresivă a lui Sam Wagner, singurul inginer rămas în fabrică.
Pe lângă problemele amintite mai sus, trebuie menționată și dispariția piețelor de desfacere din Bulgaria, Serbia și Turcia, cauzată de trasarea noilor granițe după Primului Război Mondial și a noilor bariere vamale ridicate. Aceasta a dus la o vânzarea de urgență a fabricii Wagner. Din cauza acestor crize majore s-a realizat o diviziune notarială pe baza unei devize de evaluare efectuată de un specialist. Cumpărătorul, Andreas Rieger, a plătit întregul preț de cumpărare al fabricii cu încasările obținute și din vânzarea locomotivele cu ecartament îngust pe care le cumpărase din stocurile fabricii Samuel Wagner.

Linia ascendentă a familiei Samuel (Sam) Wagner (junior)

IGNATZ WAGNER și soția sa Elisabeth-Judith proveneau din satul Guttenstein aflat lângă Schwarzau i. Gebirge în Austria Inferioară. Ignaz Wagner a fost muzician în regimentul Pelegrini din Austria și s-a stabilit în Sibiu, probabil în 1767 prin mijlocirea unei doamne engleze, unde a fost angajat în biroul guvernatorului, care era atunci condus de Samuel Brukenthal. Aici a început ca funcționar de cameră și apoi a devenit cancelar gubernial.
Din această căsătorie s-au născut 10 copii.
ROBERT WAGNER era fiul unuia dintre copiii mai în vârstă!

ROBERT WAGNER era căsătorit cu Irmgard, născută Messner.
Din această căsătorie s-au născut 3 copii.
1.) Andreas WAGNER – tâmplar.
2.) Josef WAGNER – judecător (a studiat în Cluj).
3.) SAMUEL WAGNER (senior) – lăcătuș (Kunstschlosser)

SAMUEL WAGNER (senior) (1847-1915?) era căsătorit cu Johanna, născută Rössler.
Din această căsătorie s-au născut 5 copii. Așa-numita prima „generație de filială” / ersten Filialgeneration.
1.) SAMUEL (Sam) WAGNER (junior) – inginer construcții mașini (a studiat în Viena).
2.) Viktor (Vik) WAGNER – studiu de comerț în Cluj, a preluat dep. de comerț în Balcan și Turcia.
3.) Josef Adolf (Josef) WAGNER – inginer construcții mașini (a studiat în Viena).
4.) Mathilde WAGNER – căsătorită cu medicul veterinar Dr. Horet Michael.
5.) Gustav (Gust) WAGNER – inginer construcții mașini (a studiat în Viena).

SAMUEL (Sam) WAGNER (junior) era căsătorit cu Helene, născută Wukasinovici-Müller.
Din această căsătorie s-au născut 5 copii. Așa-numita a doua „generație de filială” / zweite Filialgeneration.
1.) Gustav WAGNER (1898-1918).
2.) Robert WAGNER (1899-1953).
3.) Helene WAGNER (1900-1962).
4.) Grete WAGNER (1903-1985).
5.) Richard WAGNER (1914-1984) era căsătorit cu Erna, născută Hemper. Richard WAGNER a fost bunicul lui Jürgen Herbert.