2014-12-31
Erau în burg prăvălii ca nişte cufere pline de minunăţii: stofe aduse din Anglia, de lînă pură, şi bumbac egiptean şi poplin, caşa fină, mătase naturală în culori pastelate, pînzeturi de bumbac în zeci de modele şi culori,diftină înflorată venită din China, satin strălucitor, dantele grele pentru rochii de seară, catifea grea vişinie, albastră, cenuşie şi verde smarald. Îmi treceam palma mică peste ele şi visam în atingerea fină a ţesăturii… şi baloţii se învârteau ca nişte suveici cînd vânzătorul le măsura cu linia lui de lemn şi foarfeca mare făcea „krantz krantz“ în carnea lor despicând-o. Uneori materialul se rupea în mînă, îmi amintesc şi acum sunetul materialului destrămat şi ţineam ochii strînşi în concentrare, ca şi cum aş fi ţinut în cap linia aceea dreapta pe care se despică pînza… oare o să meargă în linie dreapta sau cîş? Şi vânzătorul era îmbrăcat în costum elegant cu batistă la piept… ani de zile a fost regele neîncoronat al materialelor la metru, până când a dispărut… a plecat am auzit! Îmi amintesc apoi, să fi fost prin anii ’70, coada aceea imensă în faţa magazinului, să prindă omu măcar o bucată, cîţiva metri din materialul supraelastic, fabulosul material ce nu se şifonează niciodată. Apoi au sosit helăncile şi lumea s-a bătut şi le-a smuls din mînă bluzele acelea în culori vesele de bomboane, plastic 100% şi ele au marcat schimbarea în gust şi în calitate şi noi eram cu toţii fericiţi. Şi eu am fost posesoarea unei helănci albastre pe gît!
Adriana Moscicki
„Julius Wermescher“ Mode-, Schnitt- und Weisswarenhändler & „Conditorei Julius Boda“ – Großer Ring / Heltauer Gasse // Piața Mare / Str. N. Bălcescu – ca. 1900 – Foto Emil Fischer
