2016-08-16
Doar piatra ştie taina veşniciei
Amintirea urcă şi coboară scări în timp şi fiecare pas, în sus ori în jos, e clipa unei vieţi. Trup de carne dichisit în cămeşi alese, chip umbrit de pălărie, buze sărutate, plete mîngîiate, urechi ce au auzit şi au purtat şoapta prin lume, rămăşiţa unei amintiri e doar imaginea lor pe hîrtie!
Femeia urca scara şi mîna ei prelinsă pe balustrada de fier. Feciori şi bărbaţi coborau cu mîna în şerpar. O clipă privirile au cătat ochii fotografului cu o sclipire tainică, jinduind după veşnicie. Lăcaş de hîrtie pentru veşnicia unei clipe, iată memoria unui carton îngălbenit…
Scările Auraririlor şi piatra lor păstrează taina veşniciei şi amintirea vieţilor trecute. Din Oraşul de Sus în cel de Jos drumul trece prin istorie şi poveste.
Adriana Moscicki
„Scările Aurarilor“ – Carte poștală editată 1918
