2016-08-13
vailing cu poezie…
Şi cuvintele mor, îngropate în uitare se sting, aşa cum obiectele ce le-au numit dispar din jurul nostru, pe nesimţite… Uneori, abandonate, se învăluie în colb fin în vreun magazin de vechituri.
Oameni şi cuvinte dispar luînd cu ei înţelesuri, rosturi, obicee…
În Cetatea Sibiului, pe vremuri, limbile nu s-au încurcat, ci s-au armonizat. Oamenii au învăţat unii de la alţii, au împrumutat cuvinte, ce le-au folosit mai apoi în cotidian, atît de simplu şi normal…
Pe vremuri mergeam cu neţul (netz germ, plasă) la Alimentara căci nu se dădeau şi nici nu se cumpărau pungi de plastic. Bucatele le aşezam apoi frumos în şpais (Speisekammer – cămara cu alimente, cu mîncare). Ştiu că mulţi aţi avut cîte un vailing (Weidling, germ – lighean) în şpais, pe care-l umpleaţi cu fasole boabe, ori nuci, cu ouă ori cu orez, cu pîine ori prăjiturele uscate, cu cireşe. Cînd se coceau gogoşi prin căşile noastre, făceam „un vailing de gogoşi“ aromate în zahăr pudră! Vailingul era, deci nu numai obiect de depozitare, folosinţă, devenise şi unitate de măsură!
Acasă la noi, cuvintele curgeau împreună, în ritmul oamenilor şi al vieţii noastre comune. Multă vreme nici nu le-am băgat în seama, căci erau parte din noi şi din cotidian. N-am mai păstrat nici un neţ, dar am luat cu mine, în bagaje, departe prin lume, un vailing, ce m-a slujit cu toata generozitatea trupului său pîntecos. Din toate lighenuțele, ori bolurile ce le-aş fi putut folosi, am preferat vasul acesta rotund de metal, cu toarte şi email strălucitor! Şi corpul lui s-a umplut cu soare din roadele locului. Şi atingerea lui metalică nu şi-a pierdut niciodată farmecul…
Vailing cu poezie de acasa!
Adriana Moscicki
