2016-06-19
Cum rătăcesc fără hartă şi fără plan, mereu mă trezesc aici, în umbra zidurilor… Recunosc, aş fi vrut să rămînă aşa locul acesta: o curgere şerpuită prin trupul Cetăţii. Prin anotimpuri, faţa lui schimbată pe sub ploi, ori zăpezi. Îmi amintesc, frunzele jucau roată adunate de vînt şi umbră groasă tăia pasajul felii, felii: năduşeală, răcoare, năduşeală, năduşeală, răcoare… Doar întunericul, în toate anotimpurile, îl învăluia într-o aură de mister. Cele mai frumoase locuri sînt în amintire!
Adriana Moscicki
Carte poştală din perioada interbelică, dăruită de un cititor fidel… mulţumim Adi!
