2016-05-08
Personaje dispărute – Togatus
Togati erau elevi din clasele superioare gimnaziale. Deoarece purtau un fel de uniformă specială şi o mantie largă fără mâneci peste umeri ce amintea toga, li s- a spus „Togatus“ / togaţi (purtători de toga).
Majoritatea locuiau în internatul şcolii. Mulţi însă nu aveau dreptul la „coquina“ mensa şi erau nevoiţi să-şi cîştige banii necesari pentru mîncare şi studii după orele de şcoală, cîntînd sau recitînd poezii la diferite festivităţi, ca actori amatori sau pur şi simplu cerşind. Aceşti studenţi numiţi şi „Medicantes“ erau menţionaţi deja într-un document din sec. al XVI-lea. (Se cunoaşte că Ordinul Medicant-ilor a înflorit în Evul Mediu, avîndu-l ca mentor pe Sf. Francisc din Asisi.)
De asemenea, seminariştii trebuiau să tragă clopotele bisericii la diferite sărbători sau la înmormîntări.
În preajma sărbătorilor de Paşti, oamenii încercau să se pună bine cu Divinitatea, deveneau mai darnici şi mai îngăduitori, prilej pentru Togati să-şi îndulcească traiul, primind de-ale gurii şi băutură. Seara la ora 9, după ora de „Silentium“, porţile se inchideau şi „economul“ (supraveghetorul – pedagogul de alta data) trecea din cameră în cameră notînd numele elevilor care lipseau. Exista un sistem de plăţi ca pedeapsă pentru „nox“ – întîrzierea sau absenţa de noapte: prima întîrziere costa 25 de dinari, a doua se dubla la 50 de dinari iar a treia costa 3 galbeni! Elevul vinovat de 4 „nox“ era exmatriculat! Chiulul era cunoscut încă din vremea aceea, studenţii săreau gardul (zidul) internatului pentru a petrece nopţile prin crîşme alături de meseriaşi, care sărbătoreau în mici grupuri vesele numite „coronae“ (Kränzchen!). La petreceri, distracţia erau jocurile de noroc, cărţi şi zaruri şi cîntatul în gura mare. Noaptea, drumul înapoi spre internat era prilej de noi năzdrăvănii: mai şterpeleau de ale gurii, schimbau reclamele de la magazine, sau furau iarna de la tîrgoveţi cîteva lemne de foc pentru încălzit dormitoarele. Vacanţele de peste an erau împărţite în funcţie de anotimpuri şi sărbători: 4 săptămîni în timpul recoltelor de cîmp, 2 săptămîni la culesul viei, 8 zile de sărbătorile mari Crăciun, Paşti şi Rusalii şi o zi în zilele de tîrg. O zi mare pentru Togati era cea a Sf. Grigoriu, în 12 Martie cînd se ţinea sărbătoarea şcolară şi puteau mînca pe săturate şi pe gratis, pe socoteala şcolii!
Demult duşi togati din Cetate, dar memoria lor a mai rămas multă vreme păstrată într-un cuvînt, folosit atît de români cît şi de saşi: cerc de intrunire intre prieteni, Kränzchen!
Adriana Moscicki
sursa grafică: „Alt-Hermannstadt“ – Pictură colorată, detaliu din Colecția de desene Leonhard
