2016-04-19
Meserii dispărute – Paznicul de noapte
La ora 10 seara, Paznicul de noapte îşi începea rondul, înarmat cu suliţa şi lampa de ulei. Tuu… Tuuu… Tuuuu sufla cornul Paznicului trecerea zilei şi invitaţia la somn. Suliţa lovea uşor şi sacadat pietrele drumului. Cîte un maidanez îl urma credincios pe străzi, straşnică pază Păzitorului!
La ora 3 dimineaţa răsuna deşteptarea pentru meseriaşii care începeau ziua devreme prin cuvintele:
„Domnilor şi doamnelor ia ascultaţi, acuşi ora trei clopotul a sunat, întunericul nopţii, ziua a alungat!
creştini, vioi şi treji să staţi, numele Domnului să lăudaţi!“
La sfîrşitul sec. al XVIII-lea, Magistratul oraşului interzice folosirea cornului la strigarea orelor de noapte, acesta fiind înlocuit cu un clichet din lemn. Paznicul învîrtea clichetul pe străzile Cetăţii şi striga orele. Paznicii uituci sau cei rău-voitori, erau îndată pedepsiţi ori concediaţi dacă săreau anunţarea orelor, mai ales a celor de noapte! Paznicii de noapte erau recrutaţi din ceata micilor meşteşugari săraci, nevoiţi să cîştige cîţiva creiţari suplimentari pentru a supravieţui. Nu aveau uniforme speciale prin care s-ar fi putut recunoaşte, aşa că, fiecare se îmbrăca cum apuca şi, nu de puţine ori, deveneau ţintă de batjocură a tîrgoveţilor nocturni.
Într-un protocol al Magistratului Sibian din 1874 putem citi: „Din cei 29 de paznici de noapte ai oraşului Sibiu, cel puţin 20 sunt indivizi prăpădiţi, al căror loc este mai degrabă într-un azil de bătrîni.“ – Poate arăta ca un clown obosit, scîrţîind din clichetul de lemn şi bătînd Cetatea noaptea întreagă la pas om şi cîine, dar sigur, o asemenea întîlnire nocturnă dădea fiori petrecăreţului întîrziat! Rolul paznicului nu era numai de strigare a stingerii şi desteptării, el trebuia să fie vigilent, să anunţe izbucnirea unui incendiu, să ajute poliţia în „depistarea“ elementelor dubioase, a hoţilor. O mărturie plină de auto-ironie a şefului poliţiei Sibiene de la 1870 sună cam aşa: nu e vina poliţiei şi nici a paznicilor de noapte că se fură aşa de puţin în oraş, ci mai degrabă faptului că, în Sibiu sînt puţini hoţi!
Iată una din instrucţiunile pentru comportamentul paznicilor de noapte: O persoană beată, neputincioasă de a merge singură acasă, indiferent dacă este culcată sau şede pe pămînt, trebuie ridicată şi ajutată, bineînţeles, dacă îşi mai aminteşte unde locuieşte! Paznicul are îndatorirea să însoţească această persoană, dacă este de rang social ridicat! Persoanele de rang inferior sînt trimise acasă neînsoţite iar, cei care nu-şi amintesc unde locuiesc, trebuie duşi la primărie!
Adriana Moscicki
Paznicul de noapte // Nachtwächter // Éjjeliőr (sursă ilustrații „Alt-Hermannstadt)
