2016-04-16
Meserii dispărute – Lampagiul
În anul 1770 magistratul oraşului Sibiu hotăreşte ca toată lumea, ce iasă seara după ora de stingere pe stradă, trebuie să poarte un lampion pentru a-şi ilumina drumul, iar cei care îndrăznesc să iese fără lampion să fie arestaţi şi duşi la casa de pază!
În 1771, trecerea pe sub Podul Mincinoşilor este luminată de trei lanterne şi păzită de două santinele! Tot în acest an, incendiile pe timp de noapte se semnalizau, din turnul bisericii Evanghelice, cu o lanternă roşie. Un actor vienez, aflat în turneu la Sibiu la teatrul lui Hochmeister, îşi aduce aminte cu amuzament de momentul în care, după spectacol, doamnele elegante în satin negru şi dantelă, erau aşteptate la ieşire de servitoare ţinînd un lampion mare în mînă şi strigînd, cît le ţinea gura, numele stăpînelor pentru a le acompania, luminîndu-le drumul spre casă.
Cu ocazia vizitei Împăratului Franz I şi a Împărătesei Carolina Augusta (1817), străzile Sibiului au fost luminate pentru prima dată cu felinare. Timp de două săptămîni, Cetatea a fost învăluită în lumină! După plecarea lor, magistratul a hotărît să renunţe la această „iluminaţie artificială“ pe motiv că: „cetăţenii binecrescuţi oricum nu umblă noaptea pe stradă, iar pentru elemente necivilizate, nu doreşte să cheltuie bani pentru luminarea drumurilor“. Totuşi, unele vecinătăţi continuă să o facă şi, în 1820, cîţiva cetăţeni Sibieni au hotărît să amplaseze laterne în străzile lor. În 1835 se folosesc lămpi cu ulei pentru iluminarea oraşului. Extinderea iluminatului stradal dă naştere unei noi ocupaţii: cea de lampagiu. Responsabili cu aprinderea şi stingerea felinarelor, muncitorii din noua tagmă a lampagiilor puteau fi văzuţi seară de seară şi în fiecare dimineaţă, cărînd coşuri şi cărucioare cu lămpi şi ducînd scări pe umăr.
La 1837, Oraşul preia de la vecinătăţi iluminatul străzilor. În 1851, Guvernatorul ordonă Magistraturii, ca străzile să fie luminate în fiecare noapte, indiferent de prezenţa ori absenţa lunii pe cer. Timp de 40 de ani, lampagii s-au ocupat de luminatul străzilor în Cetate. Ei vor dispare însă, treptat, treptat, odată cu introducerea iluminatului electric.
Deşi au existat spirite inovatoare şi deschise printre locuitorii Cetăţii, iluminatul electric a fost privit cu suspiciune la început. Unul dintre argumentele opozanţilor iluminării electrice era „orbirea“ bietului trecător, care, ieşind din perimetrul fascicolului luminos, n-ar mai fi în stare să-şi măsoare paşii şi să aprecieze corect drumul!
Adriana Moscicki
Lampagiu // Laternenanzünder // Lámpagyújtogató (sursă ilustrații „Alt-Hermannstadt)