2016-04-08
pentru ca azi este Ziua Internaţională a Rromilor
… mînca-ţi-aş ochii tăi!
Ştiu că o să zîmbiţi, ştiu ce o să gîndiţi. Şi eu am văzut cetele adunate pe sub poduri şi prin oraşe la cerşit şi mie mi-a fost teamă ca imaginea mea să nu fie asociată cu a lor. În Barcelona un localnic îşi spunea cu mîndrie „gitanes“ şi bătea pămîntul uscat cu tocul pantofilor, siluetă neagră pe un cer spălăcit şi numai ritmul palmelor sale, pocnitul degetelor număra timpul. Şi-mi amintesc un ţambal vesel sunînd jazz şi Bach la un colţ de stradă. Lăutarii de ieri în costum şi ţinînd o vioara prin crîşmele sordide, i-am uitat? Imaginea noastră despre Ţigan este pe de o parte idilică – alimentată de filme, pe de altă parte deformată – ca şi cum doar noi am avea dreptul să ne aruncăm straiele bătrîne, catrinţele şi basmalele. Adevărul este undeva la mijloc, mereu…
Ţiganii adevăraţi sînt mîndri, merg cu fruntea spre cer şi soarele le străluceşte pe un dinte de aur ca pe colţul unui animal sălbatic. Ochii de ţigan sînt fulgere ce despică un cer de vară. Cum merge ţiganul cu palma ascunsă în şerpar şi buza strînsă pe o pipă. Ţiganca îl urmează şuşotind în spate, floare pe apă fustele saltă şi salba îi joacă. Ţiganii din copilăria mea îşi aşezau tabăra la malul Cibinului pe sub sălcii. Caii fornăiau în iarba proaspătă, puradeii umblau goi şi fericiţi. Erau ţigani cositori, lingurari, meşteri la împletituri şi făurit măturoaie, meşteri în aur şi aramă bătută cu ciocanul. Umblau cu alambice şi cazane şi oale emailate înflorate, cu desăgile în spinare. Desagii ţiganilor erau spaima copiilor: vine ţiganul şi te bagă în sac!
„Hai să-ţi dau oale doamnaaa!… îmi ţiuie şi acum în ureche vocea puternică şi stridentă a unei ţigănci: Hai să-ţi zic în ghioc domnişoară, mînca-ţi-aş ochii tăi!“
De la porţile Cetăţii au urcat încet, încet şi s-au aşezat Şatra pînă prin Turnişor. Umblau zvonuri despre case învelite în covoare persane şi moi, bijuterii strălucitoare, culmi de fuste întinse în soare colorînd cerul în apus.
Pe vremuri le spuneam doar ţigani şi le-am ignorat istoria şi tradiţia. Dar rromii au o istorie şi au tradiţie, au vîrfuri şi au uscături. În sîngele lor curge muzica, în inima lor bate un singur dor: de libertate!
Adriana Moscicki
Tînăr țigan cu pipă – Kamilla Asboth / fotografie format carte-de-visite (sursa foto: Adrian-Silvan Ionescu)
