2016-02-23
„Casa Turiştilor“
Înainte ca Gică şi Mitică să treacă în trombă cu maşina de lux şi jeepul, pe drumul Păltinişului urca tropotind trăsura „Omnibuzul Hohe Rinne“!
Mă gîndesc la mîndreţea de birjar cu spatele drept şi asudînd sub pălărioară, suduind şi îndemnîndu-şi caii să urce binişor, să nu zgîlţîie domniţele aşezate frumos pe canapelele capitonate. Avantajele turistului puteau fi pauzele de adunat floricele şi vederea panoramică de la înălţimea trăsurii. Construită după modelul staţiunilor austriece, Păltinişul era o aşezare de cabane din bîrna, simple şi eficiente. Destinată iubitorilor de munte şi de natură în special, vilele nu au fost niciodată gîndite ca locaţii de lux ci de odihnă, ele au fost numite „case“ şi îşi doreau, desigur, să fie loc de intimitate şi tihnă turiştilor.
În 1895 s-a inaugurat „Casa Turiştilor“, o cabană cu mansardă şi terasă lungă, străjuită de bare de lemn, cu ferestre mari deschise spre vale ca nişte ochi veşnic ţintiţi spre cetinile verzi. De acolo puteai privi ca de pe un ponton spre pădure, desigur aşezat într-un şezlong puteai lîncezi în soarele amiezii. Seara, un felinar lumina terasa învăluită în răcoare, dar ştiu, nimic n-ar fi oprit îndrăgostiţi de la privirea cerului înstelat în liniştea întunericului şi foşnetul misterios al lighioanelor prin păduri. Pînă în 1960, cînd a fost mistuită de incediu, Casa Turiştilor a primit în căldura trupului ei de lemn turişti veniţi din depărtări ori de din Cetate şi a făcut-o cu aplicaţiune în simplitate, altfel nu s-ar putea explica faptul că, hotelul, ce se construieşte în 1963, primeşte numele „Casa Turiştilor“ în amintirea ei.
A fost „Casa Turiştilor“ într-o staţiune ce n-a devenit niciodată un nou Innsbruck ci a rămas împietrită în timp, uneori abandonată, uneori uitată, purtîndu-şi secretele în tăcere şi frumuseţile ascunse.
Adriana Moscicki
Păltiniș, Casa turiștilor – Carte poștală circulată 1927 – Text verso: S.C.a.T. Secția Sibiu – Ortsgruppe Hermannstadt S.K.V. – Casa de turiști „Hohe Rinne“ – Turistenhaus / Fot. orig. E.J. Fischer, Reproducere interzis“
