2015-07-02
Amuletă
a fost odată un fierar pe nume Duncan priceput în făurirea de clopoţei şi tuburi de orgă. Duncan era şi om tare evlavios, blînd şi cu inima bună. Se spune că Diavolul, enervat peste măsură de credinţa şi bunătatea omului, s-a hotărît să-i vină el insuşi de hac. Aşa s-a ivit, într-un mijloc de noapte, în fierăria omului, sub chipul unei femei extrem de frumoase. Dar omul nostru evlavios nu s-a lăsat păcălit şi a zărit, sub fusta femeii, piciorul Dracului ce voia să-l ispitească. Iute a apucat cleştii şi nasul arătării, care, urlînd, s-a transformat în drac hidos şi a pierit pe loc. Dar Dracu` trebuie să-şi vîre coadă şi nu s-a lăsat! În altă zi, sub chipul unui drumeţ prăfuit, s-a ivit în fierărie în căutare de potcoave. Duncan iute l-a recunoscut, a prins piciorul Dracului şi l-a potcovit pe loc. Dracul a scăpat doar după ce a promis că nu se mai apropie niciodată de casele însemnate cu potcoave. De atunci, se spune, oamenii bat deasupra intrării o potcoavă: să ţină Dracu` şi spiritele rele deoparte. Duncan a ajuns Episcopul Londrei, Arhiepiscop de Cantebury, canonizat, are simbol un ciocan de fierar sau cleşti şi se serbează în 19 mai. De atunci, din vremea lui Duncan, potcoava a devenit simbol de noroc, apărătoare de ghinion şi spirite rele. Făurită în aur şi argint, bătută în pietre, fetele şi-o atîrnă la gît in chip de amuletă şi de frumuseţe. Dar şi aşa, simplă, bătută în fier sau emailată, mica potcoavă se prinde în piept de Mărţişor.
O altă poveste cu potcoave ne aşteaptă în Slimnic.
Aici, fierăritul este cea mai veche meserie atestată documentar, deja în 1394, cînd judele satului era fierar. Fierăritul se dezvoltă în asemenea măsură încat, în sec. XV-XVI lea, meseriaşii sînt recunoscuţi în afara graniţelor satului natal şi primesc comenzi din alte locuri. Aşa se explică, probabil, de ce stema satului este o potcoavă legată cu panglică şi două cercuri. Astfel, semnul potcoavei se încarcă cu un nou simbol, pe lîngă cel de amuletă protectoare, în simbolului unei meserii şi a unui loc specific.
S-a păstrat pînă azi o matriţa sigilară rotundă din metal, făurită cu atîta migală şi simt artistic, ai spune că e o bijuterie gata de însăilat pe un lănţuc şi de purtat.
Aşa aş merge cu medalionul acesta, chiar acum şi cu mîndrie.
Adriana Moscicki
sursa foto: http://www.europeana.eu
