„Turn de poartă și poarta de sub Podul Minciunilor spre Orașul de Sus // Torturm und das Tor unter der Lügenbrücke in die Oberstadt”

porta sub lugenbruck pontem – considerații legate de poarta de la Podul Minciunilor.

În prima ilustrație, realizată după un desen din secolul al XVI-lea, se vede Turnul de poartă al incintei a treia alipit de Casa Altemberger/ Pempflinger, unul dintre puținele turnuri de fortificații din Sibiu care a supraviețuit furiei demolatoare din secolul al XIX-lea. Probabil, turnul de poartă din zona Podului Minciunilor, a fost o construcție similară și se afla, de asemenea, poziționat retras față de aliniamentul zidului adiacent al centurii a doua ridicată între 1224 și 1241. În planul celei de-a doua ilustrații, turnul de poartă de lângă Casa Altemberger/ Pempflinger, este marcat cu numărul 39 iar turnul cu poarta de intrare în Piața Mică dinspre nord-vest este situat lângă Podul Minciunilor, marcat cu numărul 30.

Stânga: Sibiu, desen din secolul al XVI-lea cu Turnul de poartă alipit de Casa Altemberger/ Pempflinger.
Dreapta: Sibiu, prima centură de fortificații și Biserica Evanghelică din incinta vechiului cimitir, azi, Piața Huet.

În cartea muzeografului dr. Toma-Cosmin Roman, „Sibiul între siguranță și incertitudine în zorii epocii moderne”, Ed. Altip 2007, găsim în texte latine din 1545 următoarele denumiri folosite pentru podul/ poarta din Piața Mică:
Fila 34.1. / 1545 17 iulie
> Ittem pro vno paruo fornace laterum a lost lateratore accepti ad pontem Lugenbruck refficient, ff. 3, d. 0. <
> Dominica proxima ante festum Anne, Simoni Muratore circa ponte Lurgen (?) et schos gader laborant dietas 7 ½ per d. 25 facit, ff. 1, d. 88, 24 iulie Summa, ff. 8, d. 60. <
Fila 34.2. / 1545 post 24 iulie
> Ittem egipcys rep duos dies calcem a portico scyncken sub lygenpruck portam, bibat, ff. 0, d. 20. <
( Lugen/ lygen = minciuni ; pontem/ ponte/ bruck/ pruck = pod ; portam = poartă )

În cartea cronicarului sibian Emil Sigerus (1854-1947), Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929 // Cronica orașului Sibiu 1100-1929, la capitolul, Die Gasse und Plätze Hermannstadts // Străzile și piețele orașului Sibiu, găsim la pagina 89, la litera „L“ denumirea Lügenbrücke.
Sigerus noteaza următoarele trei surse în care apare numele podului:
1. Teilungsprotokoll 1591: Auf der Lügenpruk / Protocol de împărțire (extras din cartea funciară) din 1591.
2. Reisekalender 1790: Lugenbruken / Calendar de călătorie din 1790.
3. Ungarisches Magazin 1787: Legerbrücke / Magazinul unguresc din 1787 (transcriere greșită).
Ciudat pare faptul că în aceeași cronică autorul Emil Sigerus folosește cuvântul Liegenbrücke ( Podul culcat ) când vorbește despre podul vechi și podul nou cunoscut astăzi sub denumirea de Lügenbrücke ( Podul Minciunilor ).
Cronica lui Sigerus a fost editată în 1930. În toate cărțile anterioare Emil Sigerus folosește denumirea Lügenbrücke // Podul Minciunilor!

Despre sensul ambiguu al cuvântului „lug” din Lugen Pruk sau Lugenbruke(n).
Pe lângă sensul de minciună / minți, ( vezi expresia germană „Lug und Trug”, în română „Minciună și înșelătorie” ), cuvântul lug / lugen înseamnă și „a privi atent”! Originea cuvantului lug, lūgen, luogen, luogēn este neclară, probabil este inrudit cu cuvântul englezesc to look = a vedea, a privi, având aceași rădăcină etimologică.
În limba germană din secolele trecute întâlnim destul de des cuvântul Lug. El apare și la cronicarul Emil Sigerus în cartea „Aus Alter Zeit” // „Din vremuri vechi”, în fragmentul de text în care descrie turnul donjon din incinta Casei Altemberger, numindul un turn „Luginsland”.
Cuvântul Luginsland sau Lug ins Land se folosește pentru un turn înalt de veghe/ observație sau o construcție mare de unde se poate privi în depărtare dar și pentru o ridicătură, un punct mai înalt, loc ridicat de observație din care se putea vedea departe în teren.
Oare nu este posibil ca această denumire să fi fost folosită și pentru acel „pod” aflat sus pe zidul centurii, deasupra porții de intrare în cetate, de unde se putea vedea până departe dincolo de Cibin?… vezi „Lugen Pruck”!

~~~o~~~

În partea stângă a colajului se vede o ilustrație după un desen realizat de K. Spreer în 1852, publicată în cartea cronicarului sibian Emil Sigerus, Vom alten Hermannstadt // Despre vechiul Sibiu (1922). Podul din ilustrație era o construcție temporară, un provizoriu din lemn ridicat 1852 pe locul unde se afla în trecut o trecere boltită (joasă) numită „Podețul Laptelui“ sau „Podeț al laptelui“ // „Milchbrückel“, un pasaj de trecere de la o piață la alta în Piața Mică. Podul de lemn NU se afla pe locul în care există azi Podul Minciunilor!
În partea dreaptă se vede o ilustrație emisă de editura Franz Michaelis din Sibiu, tipărită la Institutul litografic Römmler und Jonas din Dresda în anii 1870. Podul din această ilustrație este numit eiserne Brücke // pod de fier.

~~~o~~~

Stânga: Detaliu din planșa V A, „Versuch einer Rekonstruktion der Stadtansicht von Norden zu Beginn des 13. Jh Tafel V A”, din cartea arhitectului sibian Hermann Fabini, „Baugeschichtliche Entwicklung von Alt-Hermannstadt im Spiegel Historischer Stadtbilder”, publicată de revista TRANSILVANIA Sibiu, 1983.
Dreapta: Detaliu din planșa V B, „Versuch einer Rekonstruktion der Stadtansicht von Norden zu Beginn des 14. Jh Tafel V B”, din cartea arhitectului sibian Hermann Fabini, „Baugeschichtliche Entwicklung von Alt-Hermannstadt im Spiegel Historischer Stadtbilder”, publicată de revista TRANSILVANIA Sibiu, 1983.

~~~o~~~

Stânga: Detaliu din planșa VI A, „Versuch einer Rekonstruktion der Stadtansicht von Norden zu Beginn des 15.. Jh Tafel V A”, din cartea arhitectului sibian Hermann Fabini, „Baugeschichtliche Entwicklung von Alt-Hermannstadt im Spiegel Historischer Stadtbilder”, publicată de revista TRANSILVANIA Sibiu, 1983.
Dreapta: Detaliu din planșa VI B, „Versuch einer Rekonstruktion der Stadtansicht von Norden zu Beginn des 16. Jh Tafel V B”, din cartea arhitectului sibian Hermann Fabini, „Baugeschichtliche Entwicklung von Alt-Hermannstadt im Spiegel Historischer Stadtbilder”, publicată de revista TRANSILVANIA Sibiu, 1983.

~~~o~~~

Stânga: Ilustrație inscripționată cu textul „Abbruch des Auffahrtstunnel auf dem Kleinen Ring” (Demolarea tunelului din Piața Mică ) publicată în cartea cronicarului sibian Emil Sigerus, Vom alten Hermannstadt // Despre vechiul Sibiu (1922).
Dreapta: Cartea poștală ilustrată lansată la editura Franz Michaelis din Sibiu a fost tipărită la Institutul litografic Römmler und Jonas din Dresda în anii 1870. Ilustrația este inscripționată cu textul: „Verlag von Franz Michaelis in Hermannstadt” / „Lichtdruck von Römmler und Jonas, Dresden” / „Die eiserne Brücke in Hermannstadt” / „Raththurm”.

Ilustrația din partea stângă a fost realizată după un desen de K. Spreer din anul 1852. Textul explicativ la ilustrația din cartea lui Sigerus: „Abbruch des Auffahrtstunnel auf dem Kleinen Ring 1852. Über die bereits eingeschlagenen Gewölbe des Tunnels wurde eine hölzerne Notbrücke gelegt“. Traducerea textului în limba română: „Demolarea tunelului din Piața Mică în 1852. Peste bolțile deja demolate ale tunelului s-a construit un pod provizoriu din lemn”.
Podul din această ilustrație era o construcție temporară, un provizoriu din lemn ridicat 1852 pe locul unde se afla în trecut o trecere boltită (joasă) numită „Podețul Laptelui“ sau „Podeț al laptelui“ // „Milchbrückel“, un pasaj de trecere de la o piață la alta în Piața Mică.
În planul din 1845 podețul este localizat și marcat cu textul Milchbrückel. În planul lui Böbel din 1882 trecere boltită (joasă) numită Milchbrückel este poziționată între casa balanței publice și casa baronului von Rosenfed: „6. Das sogenannte Milchbrückel, ein nieder gewölbter Durchgang von einem Platz zum anderer.” Podul de lemn din ilustrația realizată după desenul lui K. Spreer NU se afla pe locul în care există azi Podul Minciunilor!

Trebuie neapărat menționat un detaliu împortant din cartea lui Arnold Pancratz „Die Gassennamen Hermannstadts // Numele străzilor din Sibiu”, care, din păcate, nu corespunde cu realitate istorică! Pe pagina 30, în fragmentul de text dedicat toponimului hinter den Fleischbänken // în spatele măcelăriilor, fundătura aflată în spatele Halei Măcelarilor, fosta Casa Artelor din Piața Mică, Pancratz susține că din acea uliță închisă la un capăt ducea podețul acoperit, Milchbrückel ( Podețul Laptelui ), peste Podul Minciunilor spre Piața Huet?!:
„Aus diesem Sackgäßchen führte das gedeckte Milchbrückel über die Lügenbrücke zum Huetplatz.”
„Din această uliță înfundată ducea Podețul Laptelui peste Podul Minciunilor în Piața Huet”
Această afirmație nefericită a dus la localizarea greșită a podețului numit Podețul Laptelui. Din păcate, neadevărul fixat pe hârtie de Pancratz în 1935 a fost preluat și persistă în unele articole până în zilele noastre…

~~~o~~~

Stânga: Ilustrația, „Vedută cu stema orașului Sibiu” // „Stadtansicht mit Hermannstädter Wappen”, realizată după o gravură de Johann Jakob Schollenberger, a fost publicată în cartea lui Johannes Tröster, „Das Alt und Neu-Teutsche Dacia”, tipărită la Nürnberg în 1666.
Dreapta: Ilustrația, „Hermannstadt, von Norden gesehen” // „Sibiu, văzut dinspre nord”, a fost realizată după o gravură din anul 1670.

~~~o~~~

Denumirile Liegenbrücke // Podul Culcat // Podul Suspendat // Fekvőhíd au fost folosite sporadic de populația germană, română și maghiară din Sibiu în perioada antebelică, mai ales în cea a dualismului austro-ungar (1867-1918), dar și în perioada interbelică. Tendința de a șterge din denumirea podului cuvântul minciună și înlocuirea acestuia prin cuvântul culcat s-a manifestat mai ales în rândul intelectuații orașului.
„Perioada respectiva a fost dominată de oameni cu idei noi care încercau să vadă istoria locală din altă perspectivă, cu tot felul de teorii noi care contraziceau ceea ce se știa dinainte, dar fără probe sau dovezi istorice (s-ar putea spune – ca să facă valuri și să-și dea importanță).”
Deci nu este de mirare că numele Liegenbrücke apare și pe tipărituri cu iz subtil-educativ realizate și oferite publicului larg din perioada respectivă sub forma de ilustrații și cărți poștale inscripționate cu Liegenbrücke ; Podul Culcat ; Podul Suspendat și Fekvőhíd.
Totuși, din când în când s-a încercat prin intermediul publicațiilor cotidiene locale, cum ar fi Siebenbürger Bote (în 1851) sau Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt (în 1881), informarea cititorilor despre proveniența denumirii corecte a podului metalic din Piața Mică: Lügenbrücke // Podul Minciunilor // Hazugság hídja.

În ziarul sibian Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt a fost publicat în anul 1881 un scurt articol în care se explică proveniența denumirii corecte a podului construit în anii 1850 pe strada Ocnei // Burgergasse în Piața Mică.
În articolul intitulat„Wie lautet der richtige Name: Liegen- oder Lügenbrücke” ( „Cum e corect: Liegenbrücke sau Lügenbrücke” ) se amintește odată pentru totdeauna că numele podului este Lügenbrücke = Podul Minciunilor! Proveniența numelui este explicată astfel: Pe vremuri, cei care spuneau minciuni, mințeau în instanță, erau pedepsiți să stea pe acest pod vreme de câteva ore și la fiecare persoană care trecea prin fața lor erau obligați să ducă mâna la gură și să rostească cu voce tare: „Dieser Mund hat geredet, dieser Mund hat gelogen!” / tradus: „Această gură a vorbit, această gură a mințit.” ( Mulțumim dlui Marian Bozdoc pentru această informație valoroasă. )

~~~o~~~

Ansamblul de clădiri numit Lügenbrücke // Podul Minciunilor menționat de Johann Böbel în Planșa 26 din Albumul, „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate” :
„XII. Die grossen Gebäude auf der vormals bestandenen sogenannten Lügenbrücke, welche gleich Anfang der 50.ziger Jahre von Italienern abgetragen wurde…” // „XII. Clădirile mari ce erau odinioară pe Podul Minciunilor demolate chiar la începutul anilor ’50 de către italieni…” ( încercare de reconstruire )

~~~o~~~

Stânga: Ilustrația documentară „Piața Huet 1380” din planșa, „Evoluția Pieței Huet – Încercare de reconstituire / Peste 800 de ani de istorie în vatra orașului Sibiu” (1380-1800) // „Entwicklungsstadien des Huetplatzes – Ein Rekonstruktionsversuch / Über 800 Jahre im Herzen Hermannstadts” (1380-1800), realizată de Radu Oltean în 2009.
Dreapta: Ilustrația documentară „Piața Huet 1423” din planșa, „Evoluția Pieței Huet – Încercare de reconstituire / Peste 800 de ani de istorie în vatra orașului Sibiu” (1380-1800) // „Entwicklungsstadien des Huetplatzes – Ein Rekonstruktionsversuch / Über 800 Jahre im Herzen Hermannstadts” (1380-1800), realizată de Radu Oltean în 2009.

~~~o~~~

Stânga: Ilustrația documentară „Piața Huet 1520” din planșa, „Evoluția Pieței Huet – Încercare de reconstituire / Peste 800 de ani de istorie în vatra orașului Sibiu” (1380-1800) // „Entwicklungsstadien des Huetplatzes – Ein Rekonstruktionsversuch / Über 800 Jahre im Herzen Hermannstadts” (1380-1800), realizată de Radu Oltean în 2009.
Dreapta: Ilustrația documentară „Piața Huet 1800” din planșa, „Evoluția Pieței Huet – Încercare de reconstituire / Peste 800 de ani de istorie în vatra orașului Sibiu” (1380-1800) // „Entwicklungsstadien des Huetplatzes – Ein Rekonstruktionsversuch / Über 800 Jahre im Herzen Hermannstadts” (1380-1800), realizată de Radu Oltean în 2009.

~~~o~~~

Stânga: Planșă cu cinci ilustrații documentare, „Evoluția Pieței Huet – Încercare de reconstituire / Peste 800 de ani de istorie în vatra orașului Sibiu” (1380-1800) // „Entwicklungsstadien des Huetplatzes – Ein Rekonstruktionsversuch / Über 800 Jahre im Herzen Hermannstadts” (1380-1800), realizată de Radu Oltean în 2009.
Dreapta: Detaliu din desenul, „Der Kern der Altstadt in der ersten Hälfte des 16 Jh (Rekonstruktion)”, din cartea arhitectului sibian Hermann Fabini, „Baugeschichtliche Entwicklung von Alt-Hermannstadt im Spiegel Historischer Stadtbilder”, publicată de revista TRANSILVANIA Sibiu, 1983.

~~~o~~~

Stânga: Detaliu din ilustrația, „Veduta orașului Sibiu în al doilea sfert al sec. al XVIII-lea”, publicată în cartea lui Emil Sigerus, Despre Sibiul vechi // Vom alten Hermannstadt (1923 vol II). Ilustrația a fost realizată după o gravură de cupru ( Kupferstich ) creată de tipograful sibian Samuel Sárdi (1705 – 1779). După Julius Bielz, Samuel Sárdi (Schardi) a fost activ ca gravor si tipograf din 1740 până 1788, ceea ce ar însemna că Sárdi a decedat abia 1788. Din capitolul anexă, dedicat ilustrațiilor din cartea lui Sigerus, aflăm că această gravură a fost executată pentru o carte tipărită la tipografia orașului Sibiu, condusă de Sárdi din 1751. Textul descriptiv, original în limbă germană: „Ansicht der Stadt aus der Mitte des XVIII. Jahrhunderts, Kupferstich von Samuel Sárdi. Der Stich war Beilage eines bei Sárdi gedruckten Buches”.
În partea superioară a gravurii originale se află două texte biblice și Tetragrama formată din cele patru litere: יהוה (YHWH), numele divin traduse prin „Iehova”. Deasupra Tetragramei se poate citi textul în limba germană: „Amen ~ Lob und Ehre und Weißheit u. Dank u. Kraft u. Stärcke sey unserem Gott von Ewigkeit zu Ewigkeit ~ Amen”. // „Amin! Binecuvântarea și slavă și înțelepciunea și mulțumirea și cinstea și puterea și tăria fie Dumnezeului nostru, în vecii vecilor. Amin!” – preluat din Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul; 7, 12 (Offenbarung des Johannes; 7,12):
Sub Tetragramă se află versul 15 din Psalmul 144 (Psalm 144, Vers 15) și numele orașului reprezentat în această vedută: „Ps. 144 ~ Wohl dem Volck des der Herr sein Gott ist ~ V.15 / Herrmannstadt”. // „Ps. 144 ~ Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul! ~ V.15 / Sibiu”.
Dreapta: Detaliu din gravura, „VUE DE HERMANNSTADT VILLE CAPITALE DE TRANSILVANIE”, ( Sibiu – vedere panoramică dinspre nord ) realizată de Adam Ludwig Wirsing (1733-1797), ante 1780 // Hermannstadt – Ansicht von Norden, Stich von Adam Ludwig Wirsing (1733-1797), vor 1780.

~~~o~~~

În partea stângă a colajului se vede turnul cu poartă de acces dinspre nord-vest în Piața Mică, plasat retras față de aliniamentul zidului adiacent al centurii a doua, așa cum este poziționat în planul  „Sibiu, prima centură de fortificații și Biserica Evanghelică din incinta vechiului cimitir, azi, Piața Huet”. ( încercare de reconstruire )

~~~o~~~

Stânga: Detaliu din planul orașului Sibiu Pentagono proposto di mezzo Reale per Hermanstadt – disegno della Giovanni Morando Visconti, 1702
Dreapta: Planul orașului Sibiu Pentagono proposto di mezzo Reale per Hermanstadt – disegno della Giovanni Morando Visconti, 1702.

~~~o~~~

Stânga: Detaliu din planul orașului Sibiu din Mappa della Transilvani realizat de Morando Visconti în anul 1699!
Dreapta: Planul orașului Sibiu din Mappa della Transilvani realizat de Morando Visconti în anul 1699!

~~~o~~~

Stânga: Sibiu, detaliu din planul orașului din 1845 inscripționat cu textul Lügen-Brücke, tradus Podul Minciunilor!
Dreapta: Sibiu, planul orașului „GRUNDRISS DER INNERN STADT HERMANNSTADT” realizat în 1845.

~~~o~~~

Stânga: Sibiu, detaliu din planul orașului din 1875 completat cu texte informative de Johann Böbel în 1882/83.
Dreapta: Sibiu, detaliu din planul orașului din 1875 completat cu texte informative de Johann Böbel în 1882/83.

În albumul pictorului amator Johann Böbel (1824-1887), „Die vormals bestanndenen Stadttore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate”, documentaristul sibian numește podul din Piața Mică Lügenbrücke // Podul Minciunilor. Același nume îl găsim notat de mâna lui Böbel și pe harta realizată în 1882 după planul orașului Sibiu din 1875. Sibianul Johann Böbel s-a născut la data de 8 ianuarie 1824 și a decedat la 27 aprilie 1887. În anul demolării podului din Piața Mică (1851) Böbel avea 27 de ani. Ca martor ocular este logic să folosească denumirea de Lügenbrücke // Podul Minciunilor, când vorbește de podul de trecere ( Überfahrtsbrücke ), pe care se afla căsuța barbierului Kisch, demolată împreună cu podul vechi în 1851 și denumirea de Eisenbrücke (Podul din fier) pentru noul pod inaugurat la data de 17 decembrie 1860. Cuvântul „Liegenbrücke” nu apare în textele lui Böbel!

Text olograf introductiv, tradus din harta lui Böbel realizat în 1882:
„Schimbările care au avut loc între 1830 și 1883, în incinta și în afara orașului. Demolarea porților, turnurilor și bastioanelor care făceau parte din sistemul de fortificație, cât și zidurile de centură dărâmate. Demolarea Podului Minciunii și altor construcții, clădiri, precum și alei, drumuri și străzi desființate, dar și cele noi amenajate etc. adunate și desenate în hartă de Johann Böbel 1882.“
Clădirile mari existente pe Podul Minciunilor
1. Biserica evanghelică „Laubenkirche” / la parter încăperi boltite cu localuri comerciale
2. Prăvălii, localuri comerciale, încăperi boltite [Gewölbslokale]
3. Prăvălii, localuri comerciale, încăperi sub arcade [Arkadenbau]
4. Prăvălia franzelarilor [Weißbäcker] și trecere dintr-o parte spre cealaltă a pieții
5. Oficiiul balanței publice și alte prăvălii / la etaj prăvăliile cizmarilor, croitorilor și pantofarilor sași.
6. Așa-numitul Podeț al Laptelui / Podețul Laptelui [Milchbrückel], pasaj boltit de trecere de la o piață la alta
7. Casa Baronul von Rosenfeld cu localuri boltite / la etajul 1 și 2 se afla Academia de Drept (înființată de sași). Când Podul Minciunilor [Lügenbrücke!!!] a fost demolat în 1851, Academia de Drept [Rechtsakademie] s-a mutat pe str. Măcelarilor [Fleischergasse] în casa nr. 32. Din str. Măcelarilor s-a mutat în fosta, așa-numita Casă orășenească albastră [blaue Stadt Haus] din Piața Mare, de acolo pe str. Avram Iancu [Reispergasse] în clădirile de la nr. 9 și 11. Din str. Avram Iancu pe str. General Magheru [Sporergasse] în cladirea de la nr. 22… astazi [1883] Academia Maghiară de Stat.
8. Casa lui Jikeli, clădire cu două etaje / la parter se afla o farmacie
9. Pod de trecere de la o piață la alta. Pe pod se afla căsuța barbierului Kisch. Sub aceste clădiri, așa cum este indicat în plan, se afla un tunel cu boltă înaltă, care permitea accesul dinspre Orașul de jos spre Orașul de sus
10. Scară acoperită (cu trepte din lemn) [Burgerstiege]