„Pădurea Dumbrava Sibiului în secolele XVIII~XXI // Junger Wald bei Hermannstadt im XVIII~XXI Jahrhundert”
Pădurea Dumbrava Sibiului se numește în limba germană Junger Wald, ceea ce înseamnă Pădurea Tânără. Totuși este o pădure relativ veche, în care au supraviețuit până în ziua de astăzi numeroși stejari seculari cu o vechime de 500-600 de ani.
Pădurea cunoscută astăzi sub denumirea de Pădurea Dumbrava Sibiului se află la marginea sud-vestică a orașului Sibiu și se întinde pe 960 hectare. În cartea cronicarului sibian Emil Sigerus „Despre vechiul Sibiu” // „Vom alten Hermannstadt” (vol.1, cap. Junger Wald) suprafața pădurii Dumbrava Sibiului este notată cu unitatea de măsură arhaică de 1265 Jocht / iugăr cadastral austriac (Österreichisches Katasterjoch) echivalent cu 728 hectare. Pădurea este menționată deja în anii 1597, 1676 și 1741 în documente emise de magistratul sibian, în care se cere în mod repetat protejarea și îngrijirea pădurii orașului (Stadt-Wald). De la cronicarul sighișorean Krauß aflăm că în anul 1611 Radul Vajda | Radu Șerban (domnitorul Țării Românești) și-a așezat tabăra în pădurea Junger Wald aflată lângă Sibiu. În harta Franciscană-Iosefină din 1869-1887 apare și denumirea „Dumbrava Mare”.
Din cartea lui Emil Sigerus aflăm informații interesante despre istoria pădurii Dumbrava Sibiului / Junger Wald / Pădurea Tânară. De fapt prima acțiune de „întinerire” a pădurii a fost realizată la inițiativa viitorului primar Martin von Hochmeister în anul 1799. În anul 1826 a fost plantată partea de pădure aflată la capătul promenadei Arinilor. Fiica de șase ani a lui Hochmeister a sădit primele ghinde în pamântul proaspăt arat.
În perioada epidemiei de ciumă, care răvășea 1719 în Sibiu, Regimentul de Infanterie sub conducerea baronului Geyer a fost mutat în Pădurea Dumbrava. De la Sigerus afăm că magistratul orașului, refugiat la Cisnădie, nu era de acord să ofere baronului Geyer cazare și masă în clădirea aflată lângă vechiul han din pădure (casă cunoscută sub denumirea de Lusthaus) încercând să „astupe gura comandantului” cu 200 de galbeni („…dem Obersten mit 200 Gulden den Mund zu stopften”). Mituirea a dat roade și generalul a renunțat la alte pretenții.
În anul 1721 pădurea Dumbrava, zonă de distracție și recreere pentru sibieni, a fost pusă sub sechestru și folosită ca teritoriu de vânătoare de generalul Damian Hugo von Virmond. În data de 7 martie 1722 magistratul orașului Sibiu a fost înștiințat că lucrările la parcul de vânătoare (Wildpark) din pădurea Dumbrava au fost încheiate: „…der Tiergarten im Jungen Wald fertig sei”. Parcul de vânătoare a fost împrejmuit de 317 militari de infanterie și 1.000 de țărani în 14 zile cu un gard înalt format din 2.000 de pari puși la dispoziție de orașul Sibiu și 14.000 pari obținute de la comunitatea scaunului local. Două luni după terminarea gardului generalul Virmond a decedat și parcul de vânătoare a fost desființat.
Pădurea Dumbrava a fost folosită de sibieni ca zonă de agrement și recreere, sursă pentru material lemnos folosit în construcții, sursă pentru lemne de foc și ca loc de hrană pentru porci domestici.
Folosirea ghindei de stejari din pădurea Dumbrava ca sursă de hrana pentru porci domestici a fost reglementată prin decret de magistratul orașului. Numărul porcilor domestici ținuți temporar în padure era limitat: în anul 1736 la 219, 1740 la 403 și în anul 1772 la 616 de animale.
Emil Sigerus descrie în cartea sa atmosfera de sărbătoare, obiceiurile și felul în care erau organizate petrecerile populare în pădurea Dumbrava Sibiului.
În vara anului 1765 comandantul general Graf Hadik a organizat o petrecere fastuasă în pădurea Junger Wald, cu ocazia căsatoriei fiicei sale cu prințul Lubomirski.
În anul 1853 a fost organizată o petrecere populară dată în cinstea impăratului Franz Josef I la data de 25 iulie 1852 în Pădurea Dumbrava. Festivitatea în cinstea monarhului a avut loc pe un „mare luminiș/ luncă de pădure” (große Waldwiese) unde se afla un stejar bătrân de 400 de ani, cunoscut sub denumirea de „Stejarul Impăratului”.
În anul 1853 a fost amplasată pe stejar o placă din bronz cu o inscripţie comemorativă în amintirea vizitei împăratului austriac. În ziua de 31 iulie 1881 Stejarul Imparatului a căzut pradă unui incendiu…
Renumite erau petrecerile organizate în pădure în a doua și a treia zi de Rusalii și cele cunoscute sub denumirea de „Majalis” organizate pentru tinerii absolvenți de școlile germane sibiene (evangelischen Schulanstalten).
Începând din sec 18 pădurea a fost folosită de armată pentru exerciții de tragere. În anul 1850 a fost amenajat un poligon militar în Pădurea Dumbrava lângă hanul vechi // Waldwirtshaus. Acest poligon a fost folosit și de membrii Asociației Trăgătorilor sibieni. În 1869 a fost amenajat un poligon militar nou lângă cimitir. Acest poligon a fost mutat în anul 1890 la Gușterița. După desființarea poligonului în 1890 Uzina Electrică Sibiu / HEW a construit în zona respectivă vile de vară.
În Pădurea Dumbrava au existat în trecut pe cursul pârăului Seviș, între Fabrica Dumbrava si lacul Dumbrava, astăzi zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, 8 mori și pive de apă, care aparțineau orașului Sibiu sau breslelor sibiene. În Valea Aurie au fost amenajate pe cursul pârâului Seviș // Schewis alte două mori: moara orășenească cu sită cunoscută de sibieni sub denumirea de „Moara Schreyer” și o moara orășenească de pulbere.
Amonte de digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai – pârăul se numea Schewis Bach sau Schewesbach (Pârâul Seviș), Hermannstädter Bach (Pârâul Sibian) și Trinkbach (Pârâul cu apă de băut). Aval de digul de pământ pârăul Seviș este cunoscut și sub denumirea de Trinkbach și Zigeunerbach (Pârâul Țiganilor).
Paralel cu pârâul Seviș/ Trinkbach au fost amenajate de-a lungul timpului două canale de apă: Canalul superior Seviș (Obere Schewiskanal) și Canalul inferior Seviș (Untere Schewiskanal). A nu se confunda pârâul Seviș cu râul Seviș!
La link-ul accesat se pot citi informații suplimentare despre Pădurea Dumbrava: LINK
Numele văii prin care curge pârâul Seviș se trage de la numele unei lunci care se afla amonte de lacul cu bărci, pe locul unde există astăzi Lacul Dumbrava! Această lunca se numea „Gold Wiese”, tradus „Lunca de Aur“. Deci, o luncă – vara plină de flori „aurii” – a dat numele văii aflată între lacul Dumbrava și digul de pământ peste care trecea cândva tramvaiul în dum spre Rășinari: Valea Aurie!
Mori amenajate pe cursul pârâul/ canalul Seviș // Schewis în Pădurea Dumbrava Sibiului și Valea Aurie:
1 – Moara orășenească de pulbere // Städtische Pulvermühle – Pulverstampfe
2 – Moara orășenească cu sită – „Schreyer” // Städtische Beutelmühle – „Schreyermühle”
3 – Moara orășenească de hârtie // Städtische Papiermühle
4 – Moara orășenească de măcinat grâne – breasla Brutarilor // Städtische Mahl-Mühle – Weißbäckerzunft
5 – Ciocan de cupru / forjă de cupru – Moara orășenească // Kupferhammer – Städtische „Kupferhammermühle“
6 – Moara orășenească de măcinat orz // Städtische Fruchtmühle – Gerstenmühle
7 – Moara cu piuă (de jos) – breasla Postavarilor // Untere Walkmühle (W.M.) – Wollweber
8 – Torcătorie / Filatură – breasla Postavarilor // Wollspinnerei / Spinnfabrik – Wollweber
9 – Moara cu piuă (a doua) – breasla Pânzarilor // Zweite Walkmühle (W.M.) – Tuchmacher
10 – Moara cu piuă (de sus) – breasla Pânzarilor // Obere Walkmühle (W.M.) – Tuchmacher
A – Depozit cezaro-crăiesc de pulbere neagră // K.K. Pulver-Magazin / Schwarzpulver
