„Kruzifix“ // „Crucifix“
Grupul statuar „Isus pe cruce” din capela „Sfânta Cruce” a fost realizat în 1417 dintr-un singur bloc de piatră de sculptorul austriac Petrus Lantregen (Peter Landregen) pentru mănăstirea şi biserica Dominicană aflată în fața Porții Elizabeta // Elisabethtor / Porții Gușteriței. La picioarele răstignitului Isus se află Sfînta Fecioară Maria și Sfîntul Apostol Ioan.
În anul 1242 Mănăstire Dominicana a fost distrusă de mongoli și reclădită. După distrugerile provocate de armata turcilor în 1432 magistratul orașului permite ordinului dominican să-și construiască în 1474 un edificiu în interiorul zidurilor cetății – astăzi Biserica Ursulinelor.
În 1475 Mănăstirea Dominicană abandonată din fața Porții Elisabeta este transformată de oraș în spital pentru leproși.
În timpul asediului orașului Sibiu de către armata lui Gheorghe Rákóczi al II-lea 1659, „Biserica Suferinzilor” // „Seuchenkirche” (tradus: „Biserica Molimei”) a fost demolată, pentru a nu fi folosită de inamic ca punct de atac, iar statuia de piatră a fost cufundată în lacul din fața porții Elizabeta și acoperită cu molozul edificiului. În anul 1683 magistratul a dat ordin să fie dezgropată și instalată pe locul unde se află astăzi, protejată sub cupola capelei inaugurată 1755 – cunoscută astăzi sub denumirea de Capela Sfânta Cruce din fosta Piața Gării.
Până în anul 1659 statuia era amplasată deasupra altarului fostei mănăstiri Dominicane din fața Porții Elisabetha. Unii istorici sunt de părere că acest grup statuar era inițial o cruce triumfală – crux triumphalis // Triumphkreuz – amplasată „la mare înălțime“ deasupra altarului mănăstirii Dominicane.
Crucea are o înălțime de 730 cm și este inscripționată pe partea dreaptă cu textul: Hoc opus fecit Petros Lantregen von Osterreich, și pe partea stângă cu inscripţia: Anno domini milesimo CCCCXVII.
Din cronica lui Emil Sigerus aflăm următoarele amănunte:
1417 Peter Landregen cioplește un cruzifixus dintr-un monolit pentru Mănăstirea Dominicană din fața Porții Elisabeta.
1474 Consiliul dă permisiunea călugărilor dominicani să-și construiască mănăstirea și biserica în interiorul zidurilor orașului.
1475 Mănăstirea dominicană abandonată din fața Porții Elisabeta este transformată de oraș în spital pentru leproși.
1659 Biserica Molimei (Biserica Suferinzilor) din fața Porții Elisabeta este demolată.
1683 Magistratul instalează din nou crucea mare de piatră în fața Porții Elisabeta și construiește o boltă peste ea.
1417 Peter Landregen meißelt aus einem Monolith einen Cruzifixus für das Dominikanerkloster vor dem Elisabethtor.
1474 Der Rat erteilt den Dominikanermönchen die Erlaubnis, ihr Kloster und ihre Kirche innerhalb der Stadtmauer zu erbauen.
1475 Das verlassene Dominikanerkloster vor dem Elisabethtor wird von der Stadt zu einem Spital für Aussätzige eingerichtet.
1659 Die vor dem Elisabethtor stehende Seuchenkirche wird niedergerissen.
1683 Der Magistrat lässt das große Steinkreuz vor dem Elisabethtor wieder aufstellen und ein Gewölbe darüber bauen.
