2017-06-22
în cerc
Circulus maior sau Circus maximus?… pentru Cetate ambele ar fi valabile, căci Piaţa Mare este un „inel“ – Grosser Ring – loc din care şi în care pulsează viaţă alimentând neîncetat corpul oraşului, dar şi scenă de viaţă şi de moarte, loc în care bucuria şi tristeţea se amestecă!
Inelul, cercul, stă simbol pentru veşnicie, căci linia lui este infinită. Doar cel care-şi poartă paşii pe conturul ei se schimbă, trecându-şi prin timp umbra şi depărtându-se până când se face doar un punct. Şi tot conturul acesta e o imensitate de puncte, clipe, care au fost, sînt şi se vor ivi într-o continuă mişcare prin viaţă.
Şi, de privim în timp spaţiul pieţei,( şi nu putem să o facem decât de sus, din înălţimea acoperişurilor „ochiate“, ori a cerului liber!), descoperim scena în care evoluează actorii zilei. Uneori piesa e tragică şi se moare – execuţiile aveau loc în Piaţa Mare – alteori urcă hohote de râs şi batjocură – căci nu departe de stâlpul infamiei, cu statuia lui Roland şi sabia ridicată crestând cerul, se afla și renumita cuşcă pentru nebuni în care erau închişi, pentru o perioada scurtă de timp, cei care tulburau liniştea şi armonia publică!
Susurul unei fântâni se aude mereu: aici se adăpau animalele, de aici se despărţeau apele ce se prelingeau apoi pe obrazul năclăit al Cetăţii primenindu-l, ori astupându-i nările cu miasme! Fântâna se plimbă, în timp, dintr-un loc în altul, ca un pion pe care jucătorii îl poartă în funcţie de dorinţa şi interes!
Imaginaţi-vă un caleidoscop în care, pietricelele colorate sînt oameni şi lucruri în piaţă, jocul lor strălucitor şi gălăgios în timp… Pietricelele se rostogolesc mereu formând aranjamente noi: pavaj, fântâni, parcuri, copaci, statui… se mută dintr-o parte în alta, decorul se schimbă şi oamenii, purtându-şi în braţe viaţa (cu idei, plăceri, simţăminte, obiecte şi tot ce reprezintă ea) se mişcă pe linia rotundului scenei până când, în culise, se fac punct de întuneric!
Imaginea zilei noastre, în caleidoscopul Pieţei, ne întoarce înapoi pe scena pavată a Circului în care „pâinea şi spectacolul“ se amestecă până la contopire!
Doar ce păcat! Nu Nepomuk, „păstrătorul secretelor“ lipseşte, ci Stâlpul Infamiei și Cuşca Nebunilor!!! Sabia şi Legea care aliniau în Piaţă şi ingratul şi înţeleptul în numele ordinii şi a bunului simţ!
Adriana Moscicki
sursa ilustrații: „Alt-Hermannstadt“
