Călătorie ~ 2017,  Călătorie în timp/ Zeitreise/ Időutazás

2017-06-25

A fost ziua iei

De câţiva ani evenimentul a luat amploare internaţională şi este un lucru bun! Deşi împărţim ia cu alţi vecini din Balcani, pentru noi ea este şi rămâne un simbol românesc! Cămaşa de in brodată, încărcată de simboluri, era veşmânt de zi şi de sărbătoare, mândria fetelor şi truda muierilor în şezători şi seri lungi de iarnă, comoara din lada de zestre. A fost zi îmbrăcată toată în ie prin Muzeul Satului! Un tric comercial a permis accesul liber tuturor celor ce o purtau. Şi au purata-o mulţi, de la mic la mare, cu vădită satisfacţie.

Companii mari, internaţionale, de modă s-au întrecut în a se inspira din costumul naţional, mai mult în a-l copia până la cel mai mic detaliu fără a aminti măcar sursa de inspiraţie! Dar nici măcar asta nu cred că a influenţat îndârjirea cu care IA se agaţă de om şi rezistă! Dincolo de frumuseţea obiectului în sine, de pierderea meşteşugului, cred că este Dorul! Da, dorul după ţăranii noştri şi arta lor!

 

 

 

 

 

 

 

Sîntem azi într-o cumpăna, la mijloc de drum, şi-au mai fost în istorie!. Orăşenii getbeget s-au cam dus, ţăranii autentici s-au rărit şi-şi duc veacul prin sate uitate de lume şi îmbătrâniţi. Ia, uitată prin magazine de suvenir, se trezeşte sporadic la viaţă în asemenea zile şi ne împrospătează memoria! Dar a fost o zi plină de alesături şi în culoare, prin virtual şi prin real. Pe o zăpuşală grozavă, Sibienii îmbrăcaţi în ie au luat calea pădurii răcoroase. Personal am fost fericită! Pentru câteva ore m-am întors într-un sat în Sărbătoare şi totul părea atât de firesc!

Pe alee veneau agale şi asudate două muieri, antrenate tare într-o discuţie. Am cerut permisiunea să le fotografiez şi ele mi-au mulţumit! În faţa unui stand, o săteancă râdea de zor la telefonul mobil şi transmitea conversaţia cu voce tare prietenelor de alături. Chivuţele-mi-am zis zâmbind! Tulnice, desagi, turtă dulce, Sânziene încoronate de toate dimensiunile, „de-ale gurii din Ardeal“ şi o bere rece, la umbra unui pavilion, pădurea toată răsunând muzică „de-a noastă“, Şcoala de modelaj şi televiziune în „cat-walking“ folcloric, concursul „cea mai frumoasă ie“, nunţi, boteze – un amestec atât de colorat între vechi şi nou!
Şi eu simt că ne e dor de ţăranii noştri!

Adriana Moscicki

Eine Antwort schreiben

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert