2017-04-03
Dulce amintire
Napolitanele spirală erau umplute cu o cremă de culoarea piersicii, ori gălbuie şi aroma lor de vanilie te învăluia pe dată! Vânzătoarea le scotea dintr-o cutie dreptunghiulară, unde stăteau stivuite ca nişte ţigle delicate, şi le învelea într-o bucată de hârtie albă. Odată intraţi în posesia lor, noi, copiii, nu stăteam mult pe gânduri şi le ronţăiam cu mare poftă!
Dacă nu mă înşală memoria, varianta mai „nobilă“ a spiralelor, muiate in ciocolată şi împachetate separat, erau napolitanele Opera. Delicatele waffle, umplute, ori glazurate, erau pe vremea aceea, micile noastre plăceri.
Dar, preferatele mele erau napolitanele Dănuţ, trase în ciocolată, mai rare şi ceva mai scumpe, dar atât de bune că devoram pe loc întregul pachet, cu poftă pantagruelnică, riscând pedeapsa de a nu mai primi dulciuri ceva vreme şi multe, multe reproşuri „băieţoiului“ pofticios ce eram!
Să fi fost mult mai multe bunătăţile de la Victoria, dar mie, acestea mi-au rămas în memorie!
Îmi amintesc vailingul din cămara lui tanti Ruja. Se găsea întotdeauna acolo o bucată mare de ciocolată brută din care, nenea Ruja ne tăia, câte un bulgăre cu cuţitul, aşa, în mare taină, şi-l înfăşurăm în hârtie pentru mai târziu, ori îl înfulecam pe loc, cât ai zice „peste“!
Fabrica Victoria era, pentru noi, imperiul vrăjit al lui Willy Wonka: un loc misterios în care se meştereau minunăţii în creme, ciocolată, biscuiţi şi zahăr aromat.
Scriu aceste rânduri în memoria doamnei Imbarus, a familiei Ruja şi a tuturor celor mulţi şi necunoscuţi care au trudit ani de zile în fabrica Victoria şi ne-au îndulcit copilăria.
Mulţumesc Aurei Imbarus pentru această fotografie.
Adriana Moscicki
Fabrica Victoria – secţia ambalat (fotografie personală)
În 1905 Carl Albrecht deschide la Sibiu o fabrică de specialităţi brânzeturi. După primul Război mondial se va numi Fabrica de Industrie Alimentară “Lica” (Lebensmittel Industrie Carl Albrecht). După naţionalizare fabrica de patiserie/dulciuri îşi va schimbă numele în “Victoria”.
