2016-03-29
„Obere Promenade“
Cea mai nobilă distracţie din Cetate este, fără îndoială, Teatrul. Fancy şi la modă, atrage cetăţenii înstăriţi, nobili şi intelectuali. Lîngă „templul civilizaţiei“, între zidurile de apărare, natura se desfăşoară după alte legi. O mini junglă verde umple spaţiul şi zvîcneşte cu foşnet şi triluri de păsăret. Prin haosul de crengi se întrezăreşte o cărare taman bună de plimbare şi discutat subiectele complicate de viaţă, politică şi teatru după o reprezentaţie cînd minţile sînt înfierbîntate şi trupurile palpită.
Iată că în 1791 se începe amenajarea unei promenade între Teatru şi Cazarmă, spre Poarta Cisnădiei. Topoare şi foarfeci taie drum prin esenţa lemnoasă, bătătoreşte şi pietruieşte cale largă de respirat în verde. În 1818, zidul este străpuns de un pasaj cu scări lîngă teatru şi sus, pe valul de pămînt, se contruieşte Templul Concordia (cunoscut ulterior şi sub numele Templul lui Latzel, dispărut în perioada interbelică). Pe aici or fi trecut copii în panatoni bufanţi şi ciorapi albi împletiţi, fete cu părul unduind sub pălărioara de pai, domni scorţoşi, rochii cu trenă dar şi domnişoara Grete din povestea noastră, actriţă amatoare, viitoarea soţie a lui Anton Maly. Cine să-şi amintească paşii lor, chipul, numele…
Mi-aş fi dorit ca promenada să rămînă aşa cum a fost surprinsă în 1896: o pădure sălbatică rătăcită în milocul Cetăţii! O imagine suprarealistă cu personaje obsesiv prezente în ipostaza pasivă a unui cetăţean cu pălărie şi nu-mi pot abţine zîmbetul şi admiraţia căci Magritte nu se născuse încă, dar arta la mine în Cetate – DA!
Adriana Moscicki
„Obere Promenade“ – fotografie Gustav Theiss 1896
