2016-02-06
La Alimentara III – „wind of change“
Îmi amintesc ca prin vis o carte ce mi se citea la cerere seara, înainte de culcare. Era o poveste din Australia despre un vînt care se schimba zilnic la o anumită ora şi surprindea personajele în cele mai ciudate ipostaze.
Cam aşa ne-a surprins şi pe noi vîntul schimbării. Alimentările s-au golit. Rafturile au fost invadate de borcane şi cutii de aluminiu, de conserve ciudate cu etichete prost tipărite, în culori stridente, dubioase. Dus luxul nostru: sticlele de vodcă şi cognac, dus şerbetul în culori pastelate şi pireul de castane şi mandarinele chinezeşti în sirop care te leşinau deja de la deschiderea capacului! Duse napolitanele Dănuţ şi spiralele umplute cu cremă şi amandinele la kilogram. Duse ţigările Nefertiti, Papastratos, Ernte 23 şi Chesterfied! Dusă rutina şi normalitatea: salamurile, cîrnaţii şi şunca cu care „ne îmbuibam!“ Dus uleiul, făina şi zaharul! Dusă pâinea cea de toate zilele şi untul şi laptele!
Ca într-un film science-fiction, îngurgitate de prezenţe nevăzute, locul lor era luat de figuranţi trişti: salată de legume, ghiveci, compot de prune, marmeladă de fructe, castraveţi muraţi, gogonele, mazăre boabe în apă tulbure, compot de pere întregi, corned beef o vreme, carne conservată sărată pentru un front neştiut, fasole boabe cu costiţă şi pate de ficat! În locul rudelor dolofane şi variate, atîrnau cîţiva ciolani singuratici, slănină, din cînd în cînd salam cu bătaie şi coadă. Untul s-a făcut de nepreţuit. laptele se vindea doar în orele mici ale zilei. Am cunoscut cozile îmbîrligate de cu seară, cu liste şi plase lăsate la faţa locului! Cozile aveau o existenţa de sine stătătoare.
După ore de aşteptare, oricine se trezea să spună „această persoană n-a fost aici!“ primea susţinerea unui cor răguşit pe multe voci. Sute de picioare tropoteau, mîini te prindeau din toate părţile şi erai scuipat afară ca un nimic, om singuratec şi fără apărare! Am trăit dureros o asemenea expulzare, gloata m-a privit cu furie, perfidă şi-a întors faţa de la mine, am rămas fără unt, fără lapte şi cu o experienţă pe care nu am uitat-o! Au fost cozi şi cartele. Rafturile magazinelor trăiau din propria amintire. Dar o nouă industrie se trezea la viaţă: cea paralelă, gri, alternativă, a furtişagurilor şi înşelătoriilor de orice fel, a minciunii.
Aşa „s-a călit oţelul“, aşa s-au construit averi. Aşa s-a ticluit o democraţie particulară bazată pe principiul… tu o mînă, eu o mînă, toată faţa se curăţă împreună! Nimeni nu a murit de foame! lumea a învăţat „să se descurce“! Şi mă gîndeam deja atunci cu tristeţe: dă-le oamenilor mîncare pentru trup, libertate şi plimbare pentru suflet şi vor face din ţara asta o… Elveţie de vis! Apoi a bătut alt vînt sub curcubeul revoluţiei, care ne-a oferit libertatea variatiunii cromatice adaptată apartenenţei globale…
Adriana Moscicki
Reclame colorate în variațiuni cromatice caracteristice anilor ’70
