2016-01-01
Primiţi sorcova?
Cum schimbă faţa omului o nouă zi, un nou an? Ne face mai buni, mai frumoşi? Am stat cu bani în buzunar să ne aducă anul nou belşug, am îmbrăcat straie noi să ne înnoim tot anul, ne-am pupat cu Şampanie şi am părut fericiţi? Un An nou, aceeaşi oameni, buni, sau mai puțini buni, mediocrii sau sclipitori, fiecare din noi cu dorinţe, vise, idealuri.
Nu demult, (doar în viaţa Oraşului anii sînt doar clipe!) dimineţile de Anul Nou erau tăceri obosite. Şi casele abia îşi ţineau ochii mijiţi! Trifermentul şi cafeaua cu lămîie erau mic dejun potrivit. Ne cufundam în somn trupul ostenit de atîta ţopăială, ghiftuială şi veselie. La amiază începea un forfot şi, troznindu-şi oasele bătrîne, Oraşul tot dezmorţit, deschidea drumuri pentru copii colindători purtători de cuşme şi sorcove de hîrtie încărcate de flori. Oameni cu Vasilici speriaţi mişunau prin tramvai şi te lăsau să atingi animalul tremurînd pentru vreun leu şi să-ţi meargă bine tot anul! Şi de aveai norocul să te prindă vreo sorcova şezînd pe scaun, te alegeai cu ploaie de urări direct în creştetul capului. Mai erau călători ce priveau pe geam, sau într-o parte, ca şi cum trupul lor nu era acolo, dar copiii colindători îi băteau pe umăr cu sorcova insistent şi hotărîţi! În ochii mei era dovadă de curaj mersul cu sorcova şi curaj de partea celui sorcovit, un pic umilit sub bătăile ritmice ale florilor, un pic stoic, un pic nesuferit! Dar urarea este frumoasă şi din depărtare doar nostalgie! Primiţi sorcova?
Sorcova, veselă,
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Ca un măr, ca un păr
Ca un fir de trandafir.
Ca merii, ca perii,
În mijlocul verii.
Ca vița de vie,
La Sfânta Mărie.
Tare că piatră,
Iute ca săgeata.
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul.
Vacile lăptoase,
Oile lânoase,
Porcii unsurosi,
Copii sănătoși.
Câte cuie sunt pe cas,ă
Atâția galbeni pe masă.
La anul și la mulți ani!
Să trăiți să ne dați bani!
Adriana Moscicki
