2015-12-23
florile dalbe…
Stau şi mă gîndesc acum, cît de frumos ningea acasă în Noaptea de Crăciun! Rari au fost anii lipsiţi de zăpadă, măcar de o pojghiţa simbolică. Toată noaptea forfoteam, grupuri grupuri dintr-o parte în cealaltă a Oraşului. Ne salutam şi rîdeam. Fetele de la Goga cu băieţii de la Lazăr. În geam sclipeau luminiţele pomilor şi lumînărele în sfeşnicele dantelate din traforaj, cu căluţi şi îngeri care se roteau, aduse direct din Germania.
„O ce veste minunată, de la Viflaim se arată, cerul strălucea, îngerii venea pe-o rază curată!“… cîntam noi în tonuri înalte şi convingătoare, să acoperim uneori chiotele şi pufniturile de rîs din spate. Îl auzeam pe vărul Florin mormăind în barbă şi iscînd veselie generală. Fetele stăteau lipite de el ca nişte zîne bune. Aşa colindam oraşul prin zăpezi, cîini ne pîndeau pe lîngă vreo poartă şi ne lătrau conştiincioşi. Atunci şi cîinii aveau un rost şi un adăpost. Şi-mi amintesc mesele întinse în Lazaret, într-un demisol luminat de becuri, dar plin de voie bună, unde Lili ne cînta „Io sînt fată Sibiană“, apoi în duet cu Dan colinzi de plîngeau mame şi bunici şi unchii ridicau paharele cu vin suspinînd. Şi era peste Oraşul întreg o lumină aurie. Suflarea caldă şi veselie abureau geamurile caselor. Ici colo în pervaz stăteau conuri de brad, nuci şi mere. Cîte-un Moş Crăciun cherchelit mai trecea cu barba trasă pe piept, roşu şi asudat. Copiii ascunşi în căldurica plapumelor, aşteaptau cu urechile ciulite. „Trei păstori se întîlniră şi aşa se sfătuiră, raza Soarelui, floarea soarelui“… Ce noapte bogată. Se naşte pruncul în „Casa pâinii“ (Beit=casă, lehem=pâine), El Soarele, lumină, hrană, durere şi suferinţă, fericirea, el veşnicia. Credinciosul a postit şi a aşteptat momentul acesta misterios al ivirii pe lume a Izbăvitorului. Ce noapte bogată, ce masă îmbelşugată se va întinde a doua zi, mă gîndesc încercînd să găsesc firul ce leagă „spiritul Crăciunului“ cu ghiftuiala aferentă.
Florile dalbe… erau atunci petale îngheţate din ramurile copacilor golaşi, se revărsau peste faţa noastră curată şi puţin naivă. Rîdeam. Toată noaptea aceasta este despre copilărie şi curăţenie.
La mii de kilometri depărtare, într-o peşteră cu praf roşu, într-un pustiu de pietre se năştea Pruncul speranţei, o stea aninată în cerul înalt şi florile dalbe ale migdalilor ningeau trupul lui fraged.
Da, este o noapte minunată, în fiecare din noi se trezeşte un copil ce învaţă să rîdă!
Crăciun fericit! // Frohe Weihnachten! // Boldog Karácsonyt! // Merry Christmas! // Joyeux Noël!
חַג מוֹלָד שָׂמֵח!
Adriana Moscicki
