2015-06-01
Porţile stau ferecate.
În umbra balconului de lemn se cuibăreşte doar tăcerea.
În trecut, glasurile urcau pînă aici, se învîrteau prin prispa răcoroasă şi se căţărau pe zidurile caselor, lunecau frumos pe acoladele de gips, în joacă, pînă cînd târgoveţii se împrăştiau pe la casele lor. Limbile se amestecau fără teamă în Cetate, căci oamenii vorbeau fiecare pe limba lui… şi totuşi se înţelegeau împreună: română unduitoare şi molcomă, germană sobră şi rostogolită în zeci de dialecte săseşti, maghiară sacadată… dar sigur şi altele mai îndepărtate şi mai stranii. Se spune că aici se ţinea pe vremuri, săptămânal, un târg și chiar din când in când un talcioc… târg de vechituri cu de toate pentru toți. Cum aş fi cotrobăit acum pe acolo!!! Loc plin de minunăţii. Marfa se întindea direct pe jos, pe piatra caldă a caldarîmului. Uneori, pânzeturile, hainele, lâna de oaie din Mărginime, stăteau atârnate frumos, expuse ochiului, la înălţime. Din depărtare ai fi zis că o mare de şevaleturi stau ancorate în inima Cetăţii!
Iată, în mijlocul zilei, femeile îşi poartă umbra prin piaţă, soarele nu răzbate pe sub pălăriile largi de paie, dar sigur faţă lor e asudată şi obrajii rumeni. În desagii de lână aspră, ţesuţi în casă, se cară bucatele. Desagii se burică sus pe spate şi aşa, încărcat, poate omul să se mişte uşor prin Târg. Tulai Doamne ce căldură! cu mîneca de pînză albă se şterg frunţile. S-au ridicat corturi de pânză şi în umbra lor se vinde şi se cumpără sau se stă o clipă de tras sufletul.
Târg Săptămînal în piaţa Huet. Doar privind imaginea aceasta ne putem, azi, imagina vânzoleala, forfota şi emoţia unei zile toride în buricul târgului. Din înălţimea ei solemnă, doar Biserica stă martor tăcut, prin secole.
Adriana Moscicki
Târg în Piața Huet // Huetplatz // Huet-tér – anii ’70 sec.al XIX-lea
