2015-02-23
Dacă vrei să cunoști un popor, vizitează-i piața!
Piața este locul care vorbește despre oameni și obiceiuri, despre viață.
Minunatul spectacol al pieței este sărbătoare pentru ochi, încântare pentru nară, bucurie pe limbă! Copil fiind, mă plictiseau turele ce se dădeau in piaţă in căutarea roșiilor perfecte, a cepelor fragede și nepișcăcioase, a castraveților cornișon mici (și nu răscopți cu semințe mari!), a cartofilor nobili, a salatei, a ardeilor, vinetelor, cepei, usturoiului, a brînzei şi, in final, a florilor!
Mesele gemeau invadate de culori, vînzătorii chemau muşterii strigîndu-și prețurile, lumea se învîrtea ca într-un joc mecanic cu păpuşi. Oamenii pieței iți vorbeau despre o ţară întreagă, despre meserii, despre caractere: oltenii vindeau roșii, ardei, gogoșari, vinete și fructe. Ardelenii vindeau cartofi, ceapă și castraveți. Moldovenii vindeau varză. Țiganii vindeau ciuperci, fructe de pădure și urzici, linguri de lemn, tocătoare, făcăleţe şi blide cioplite. Săsoicile vindeau rabarbură, agrise, rozinchine, finchen, ceapă verde (rosie!), varză creată, hamei, frunze de tot felul și flori de gradină. Unguroaicele vindeau ceapă, ardei şi paprica. Mărginenii vindeau brînză și (ascunși bine în desagii țesuți) miei si iezi.
N-am auzit să moară oameni de foame. Piața gemea. Vara mîncam fructele direct de pe tarabă: cireșele pietroase, căpşuni, mere verzi, caise și piersici, struguri.
Închid ochii și amintirea lor îmi umple gura de apă! Totul era plin de gust si aromă. În piața nu visam niciodata la banane, portocale, ananas sau mai stiu eu ce alte fructe exotice. Visul asta se năstea doar pe centru! Rodul pământului, din mîna muncită a țaranului era doar acolo: la piață! Piaţa era colorată, diversă, sănătoasă şi aşa erau şi oamenii pe vremea aceea.
Exista un chiosc cu langoși care-ți gîdila nările, un restaurant ce ridica fumul grătarului şi miros de mici. Lumea mînca în picioare și bea bere. Toamna, de Ziua recoltei, toată piața era o paradă de fructe și legume dichisite in lăzi, se deschideau pastramării şi se bea must proaspăt. Toată hărmălaia aceea veselă mi-a rămas plăcut în ureche, așa o amintire îndepărtată.
Iarna, piața era un pic dezolantă, mohorîtă. Doar vînzători de usturoi, ceapă, morcovi, mere, cartofi, varză si paprica. Dar era cit se poate de normal! Anotimpurile iși urmau cursul și toată aroma și culoarea verii era deja închisă etanș în borcanele din pivniță: zacuscă, dulcețuri și compoturi, gemuri, murături, și vin ce clocotea în butoaie. Dar odată cu primvăra, tarabele explodau în verde crud și roșu, căci asta este culoarea vieții. Și soarele strălucea.
Cine a mușcat o dată dintr-o roșie românească, nu i-a uitat niciodată gustul!
Adriana Moscicki
