2015-02-16
La Portile Sibiului… „Ne timeas“
Desigur soldaţii, ce păzeau intrarea în Cetate prin Poarta Sag, nu se temeau decît de Dumnezeu! Şi Dumnezeu era cu ei şi bastionul stătea pe pămînt scut de piatră în faţa duşmanului!În vremurile acelea omul venea în Tîrg cu bucate, cu roadele pămîntului. Vindea şi cumpăra. La intrare în Cetate, soldaţii iscodeau cu privirea, animalele fornăiau pe nări, căruţele se opinteau şi ţăranul era oţărît dar cuminte. Desigur era tare grăbit să ajungă sus în Buricul tîrgului de dimineaţă! Piaţa era sus pe colină şi caii obosiţi de drum.
Poarta Sag era una din intrările în Cetatea Sibiului şi, de veneai din Alba cu căruţa plină de butoaie cu vin, ori de struguri, te puteai opri direct în Târgul Vinului. La intrare te întîmpina joagărul şi lemnele stăteau stivuite frumos, în aer plutea praf de cherestea, miros de lemn.
Greu de crezut că se înalta aici un bastion! Doar de vei căuta adînc în pămînt, vei găsi, urmele zidurilor mergînd rotund, odată cu circumferinţa pieţei de azi. Cînd a coborît Piaţă din Buricul Cetăţii şi s-a deschis aici, pe locul unde se afla Piaţa Lemnelor… nu ştiu să va povestesc! Am umblat pe la Istorici dar nu suflă nici unul, nici o vorbuliţă! Cert este că, în copilăria mea, trecea pe aici un tramvai, cu mult zgomot şi veselie, căci pe vremea aceea zgomotul nu deranja pe nimeni! Si apa era aproape, o măsuram mereu cu privirea să cercetam cît a crescut şi de s-au înălţat malurile. Pe marginile adîncite şi abrupte se aplecau sălcii verzulii şi iarba creştea veselă în libertate. De multe ori aici poposeau ţiganii cu caii şi căruţele cu coviltir.
Mai era în copilăria mea şi podul de fier cu noduri mari, nituit şi tare semeţ se arcuia peste rîul nostru Cibin. Şi noi eram mîndri!
Adriana Moscicki
„Poarta Sag din Sibiu, vedere dinspre oraș“ // „Sagtor Hermannstad, Innenansicht“ – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu
