„Die Brunnen auf dem Großen Ring“ // „Fântânile din Piața Mare“

În orașele medievale, cu drumuri și piețe nepietruite, trama stradală s-a dezvoltat în mod natural urmând traseele create, din necesitate și obijnuință, de roțile căruțelor. Folosirea acestor drumuri pentru traficul rutier devenise un drept imuabil, ceea ce explică și poziționarea elementelor de mobilier urban în Piața Mare din Sibiu. Statuia Sfântului Nepomuk// Nepomukstatue, Stâlpul Infamiei cu statuia lui Roland // Pranger mit Rolandstatue și Straja Principală // Hauptwache au fost amplasate în puncte moarte (tote Punkte – Sigerus), lăsând libere cele două „drumuri“ care traversau piața, făcând legătura între str. Cisnădiei // Heltauergasse și str. Avram Iancu // Reispergasse, și între str. Măcelarilor // Fleischergasse și str. General Magheru // Sporergasse. Fântânile din Piața Mare au fost amenajate după același criteriu de-a lungul drumului care traversa Inelul Mare // Großer Ring // Circulus Maior spre Poarta Cisnădiei.
Lângă Stâlpul Infamiei se afla o spânzurătoare. În cartea lui Emil Sigerus „Despre vechiul Sibiu” // „Vom alten Hermannstadt” Cușca Nebunilor // Narrnhäusel împreună cu Căsuța / cancelaria administratorului pieței // Marktrichterhäuschen sunt poziționate lângă Stâlpul Infamiei. Mai plauzibilă pare poziționarea Căsuței / cancelaria administratorului pieței lângă fântâna cu bazinul rotund (vezi pictura din 1703).

Decapitarea comitelui Johann Sachs von Harteneck în Piața Mare în anul 1703
(ilustrație din albumul lui Emil Sigerus Aus Alter Zeit // Din vremuri vechi)

În Sibiu au existat de-a lungul timpului diferite tipuri de fântâni publice: cu cumpănă, cu roată, cu țevi și fântâni înzestrate cu pompă. Unele fântâni au fost modernizate/adaptate cerințelor timpului, altele au fost amenajate nou în spațiul urban.
Fântâna veche cu grilaj din fier din Piața Mare, desființată înainte de Primul Război Mondial(*) apare în diferite desene și litografii din sec. al XIX-lea. De neprețuit sun fotografiile realizate în Piața Mare începând din anii 1850. Aceste fotografii ne arată locul în care se aflau cele daua fântâni de formă pătrată, cu grilaje din fier forjat încoronate de o pasăre. (*de fapt, fântâna medievală nu mai apare în fotografiile realizate post 1898).

Începând din sec. al XV-le au fost amenajate o serie de lacuri artificiale de-a lungul pârâului Seviș // Schewisbach / Trinkbach / Zigeunerbach în Valea Aurie și Valea Arinilor. Aceste lacuri făceau parte din sistemul de fortificații al orașului medieval Sibiu. Prima atestare documentată a lacurilor datează din anul 1465.
Paralel cu pârâul Seviș au fost amenajate și două canale artificiale: Marele canal Seviș și Micul canal Seviș. Marele canal Seviș // Großer Schewiskanal numit și Canalul superior Seviș // Obere Schewiskanal curgea prin Valea Aurie și Parcul Sub Arini (dar nu jos, în valea Arinilor, ci sus lângă Bd Victoriei) spre Poarta Cisnădiei unde intra in oraș.

După ce apa Canalului superior Seviș a început să fie folosită și ca sursă de apă potabilă, magistratul orașului a fost nevoit să amenajeze în anul 1584 pe cursul acestuia două iazuri de decantare, pentru reținerea sedimentelor dizolvate în apa provenită din râul Șteaza / Seviș… mai ales după o ploaie torențială.
Din cartea lui Emil Sigerus Despre vechiul Sibiu // Vom alten Hermannstadt (vol I, editat 1922) aflăm că în anul 1584 orașul a cumpărat un teren aflat în fața Porții Cisnădiei, pe care a amenajat două iazuri de decantare pentru apa potabilă, transportată prin conducte speciale, tuburi din lemn, spre fântânile cu țevi din oraș.
Alimentarea cu apa potabilă a fântânilor cu țevi (Röhrenbrunnen) s-a relizat prin intermediul unor conducte speciale din lemn, formate din tuburi confecționate din trunchiuri de copaci (molid) prin scobire/perforare longitudinală și îmbinarea lor cu elemente/țevi din metal.

Primele fântâni cu țevi au fost instalate în Sibiu în prima jumătare a sec al XVI-lea pe str. Bălcescu // Heltauergasse colț cu str. Papiu Ilarian // Honterusgasse, în Piață Mare // Großer Ring (menționată 1538 și 1584) și pe str. Avram Iancu // Reispergasse, lângă pasajul Gaura Pielarilor // Ledererloch (menționată 1589).
Se știe că fântâna din Piața Mare exista deja în anul 1538, deoarece în acel an comitele sibian Mathias Armbruster (jude regal // Königsrichter) a comandat turnarea unei de țevi din bronz pentru fântâna respectivă, cum se poate citi și în Cronica lui Emil Sigerus: 1538 Komes Mathias Armbruster stiftet ein schönes Bronzerohr für den Brunnen auf dem Großen Ring.
Prima fântână din Piața Mare (menționată 1538) este greu de localizată. Există o pictură realizată în anul 1703, în care se arată decapitarea comitelui Johann Sachs von Harteneck, nume la naștere Johann Zabanius, în Piața Mare. În aceast tablou apare și o fântână cu bazin circular și coloană centrală cu patru țevi de scurgere. Din păcate acuarela cu scena decapitării nu ne dezvăluie cu certitudine locul acelei fântâni, deoarece a fost pictată dintr-o perspectivă imaginară/aereană (Vogelperspektive). Ceva mai precisă este harta orașului Sibiu din anul 1751, în care locul fântânii este marcat cu un punct.

În secolul al XVIII-lea au fost amenajate o serie de fântâni noi cu țevi în Sibiu: 1736 pe str. Avram Iancu // Reispergasse ~ 1743 pe str. Macelarilor/Mitropoliei // Fleischergasse și Spinarea Câinelui // Hundsrücken ~ 1747 pe str. Tribunei // Große Quergasse și str. Ocnei // Burgergasse ~ 1750 pe str. 9 Mai // Elisabethgasse și 1765 pe str. Bălcescu // Heltauergasse… și în alte locuri.
Cu ocazia renovării fântânii din Piață Mare în anul 1798 s-a montat un grilaj din fier forjat pentru a împiedica astfel adăparea animalelor din bazinul de piatră. Grilajul a fost donat orașului de maistrul tăbăcar boemian Anton Filek. În anul 1819 s-a adăugat fântânii un bazin din piatră pentru adunat apa, finanțat de primarul Martin von Hochmeister și Anton Fileck. În anul 1842 fântână a fost renovată din nou…

Despre fântâna de pe str. Avram Iancu Emil Sigerus notează următoarele: „Fântâna cu țevi din Reispergasse își vărsa apa într-o scoică mare de piatră, pe care era montat un grilaj din fier forjat. Pentru această fântână vecinătatea a comandat în anul 1736 turnarea unei țevi de scurgere din bronz.“
Emil Sigerus numește fântâna din str. Avram Iancu Kleiner Zipperbrunnen // fântâna mică Zipper (fântâna mare Zipper // Großer Zipperbrunnen se afla în Piața Mare). Denumirea Zipperbrunnen este o „creație” nouă (din sec al XX-lea) preluată de Sigerus de la numele unei fântâni construită 1913 în orașul Chemnitz din Germania, fântână dedicată consilierului local Robert Zipper. O fântână tip Zipperbrunnen nu este altceva decât o fântână cu un bazin de colectare circular, în mijlocul căruia se află o coloană cu un dispozitiv/talger/bazin (de obicei decorat cu patru capete/figuri) prevăzut cu patru dispozitine/țevi de scurgere – asemănătoare cu fântâna din pictura decapitării comitelui Johann Sachs von Harteneck în Piața Mare din anul 1703! (informații preluate din surse bibliografice publicate de Emil Sigerus).

Colaje realizate cu ajutorul fotografiilor din arhiva personală și din cea a grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

Informații interesante despre fântânile din Sibiu aflăm și de la Johann Böbel din albumul său renumit Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate / datat 1887:

„Fântânile din oraș.
Fântâna din Piața Mare este singura de felul acesta, care mai există [1887] din vremuri străvechi. În felul acela erau construite toate fântânile din oraș, cu bazine din fier, sau din lemn de stejar. Deasupra, multe erau prevăzute cu grilaje din fier artistic lucrate.
În anii ’60 au fost modificate în întregime toate fântânile din oraș; oare au fost făcute mai bune, mai frumoase? Fântâna din stradă Avram Iancu era împodobită cu o colosală scoică din piatră și tot aceasta mai avea și o inscripție latină din anul 1637. La transformare, această scoică a fost dusă în spatele Promenadei, mai jos de pavilion și a rămas uitată acolo mulți ani.
În anul 1878 această scoică din piatră a fost dusă cu mare efort în partea de sus a Promenadei, vis-a-vis de fosta Glorietă și amenajată o arteziană, care însă nu a existat decât scurt timp. În anul 1881 Societatea de înfrumusețare a orașului [Stadtverschönerungs-Verein] a dus această scoică din piatră pe Promenada Arinilor [Erlenpromenade din Parcul Sub Arini] pentru amenajarea fântânii arteziene ce împodobea frumoasa grotă.
În anii ’30 s-au făcut în Piață Schiller multe forări pentru o fântână arteziană, iar această fântână a stat nefolosită mulți ani, ca fântână cu pompă, iar apoi în anii ’50 a fost dezafectată. La fel s-a întâmplat în acea perioadă și cu încercarea de a realiză o arteziană în curtea Terezianului.
Fântâni cu cumpănă au existat în Orașul de Jos până în anii ’50 pe stradă Sării [Salzgasse], Movilei [Neustift], Faurului [Schmiedgasse], sub strada Centumvirilor [Hundsrücken] și Konrad Haas [Poschengasse]. Acestea au fost transformate în fântâni cu pompă. În străzile Sării [Salzgasse] și Blănarilor [Kürschnergasse] (după zid) [hinter der Mauer] existau încă până în anii ’50 străvechile fântâni cu roată, cea din stradă Sării [Salzgasse], din față casei nr.[?] a fost acoperită.”

0