2020-06-06
A fost odată Poșta…
În copilărie Poșta mi se părea un loc extraordinar. Poate pentru că eram mică și mă impresiona clădirea, dulăpioarele numerotate și încuiate (mai târziu am aflat că sunt Căsuțe poștale unde puteai primi discret corespondența), ghișeele înalte la care nu ajungeam și de la care puteai primi tot felul de minunății: plicuri, timbre colorate, pachete mari și mici. Îmi amintesc și marele catastif în care se scria cu toc și penița. Mai există încă și în ziua de azi, doar cerneala a fost înlocuită de pix. Oricât de mult îmi plac vechiturile, oricât de frumoase ar fi amintirile din copilărie, o vizită la Poșta Sibiană din sec. XXI este dezamăgitoare!
Hochmeister povestește în Almanahul lui din 1790 despre circulația poștei în Transilvania. Sibiul era în drumul diligențelor, a Poștei călare zilnic spre Viena. Totul era organizat fix, mergea ca un mecanism bine uns. Sigerus ne spune despre deschiderea oficiului poștal ( 1 februarie 1874). În 1885 se face prima legătură telefonică în oraș între Primărie și turnul Bisericii Evanghelice de unde se anunța orice incediu. În 904 se introduce telefonul în oraș, în 1908 se înființează serviciul de telegrafie care funcționa și pe timpul nopții. Și atunci mă întreb, cum este posibil ca în anul 2020 să nu poți trimite (direct) un fax internațional din oficiul poștal Sibian? Pentru cei care n-au trăit experiența, vă pot spune că e nevoie să completezi o cerere, funcționarele sunt în pragul leșinului auzind de un fax internațional, șușotesc, cheamă șefa, ești trimis la plimbare până se primește aprobarea, iar faxul se trimite din București!
Cum este posibil ca o instituție veche precum Poșta Română să arate în asemenea hal de delăsare? Dacă intrați pe situl oficial al Poștei puteți descoperi osanalele pe care și le aduc- personal- pentru activitate, eficiență, organizare și profit. Există chiar și o ilustrație cu un oficiu poștal (probabil prin Capitală) care arată civilizat și oarecum conectat cu epoca în care trăim. Dar la noi, în orașul care era în sec.18 stație obligatorie de poștă?!
Clădirea plânge prin ziduri, scările sunt știrbe, pereții scorojiți, mobilierul este rezultatul unei improvizații -gândită probabil temporar- o alternare de piese vechi cu mese urâte pe care zac calculatoare. Da, mai există micile dulăpioare, bucuria copilăriei mele, nu știu dacă mai sunt folosite sau au rămas doar parte din decor. Aș fi vrut să vă pot arăta fotografii dar Oficiul poștal este un obiectiv „strategic“, deci fotografiatul interzis! Am zâmbit amar și strâmb. Poate mai degrabă e jena de a arăta dureroasa realitate!
Sunt convinsă că marii dregători ai Poștei s-au plimbat în lung și în lat prin țări străine,doar se laudă că Poșta participă la conferințe internaționale unde este apreciată și membru de seamă! Sper să fi avut și curiozitatea de a vizita un oficiu poștal modern și eficient. Nu există nici măcar termen de comparație!
Și totuși, dacă Poșta noastră se găsește într-o clădire istorică, de ce să nu facem din ea un monument? De ce să nu reabilităm vechiul mobilier, care nu împiedică oferirea unui serviciu demn de secolul în care trăim?
Suntem un oraș turistic pe harta lumii și, chiar dacă toți umblăm înarmați cu telefoane, nu mai scriem ci doar chat-uim, de ce să nu facem din Poștă un loc de vizitat? Zic și eu, cu tristețe, căci ăsta a fost sentimentul deunăzi când, vrând-nevrând am vizitat oficiul poștal. Sincer, mi-ar fi făcut mult mai multă plăcere să-l vizitez acum un secol!
Adriana Moscicki
Pentru cei interesați de istoria locală, un articol despre devenirea poștei Sibiene:
http://www.monitorulcj.ro/…/ne…/7070-istoria-poștei-sibiene…
