2018-12-24
florile dalbe…
Stau şi mă gândesc acum, cât de frumos ningea acasă în Noaptea de Crăciun! Rari au fost anii lipsiţi de zăpadă, măcar de o pojghiţă simbolică. Toată noaptea forfoteam, grupuri grupuri dintr-o parte în cealaltă a Oraşului. Ne salutam şi râdeam. Fetele de la Goga cu băieţii de la Lazăr. În geam sclipeau luminiţele pomilor şi lumânărele în sfeşnicele dantelate din traforaj, cu căluţi şi îngeri care se roteau, aduse direct din Germania.
„O ce veste minunată, de la Viflaim se arată, cerul strălucea, îngerii veneau pe-o rază curată!“… cântam noi în tonuri înalte şi convingătoare, să acoperim uneori chiotele şi pufniturile de râs din spate. Îl auzeam pe vărul Florin mormăind în barbă şi iscând veselie generală. Fetele stăteau lipite de el ca nişte zâne bune.
Aşa colindam oraşul prin zăpezi, câinii ne pândeau pe langă vreo poartă şi ne lătrau conştiincioşi. Atunci şi câinii aveau un rost şi un adăpost.
Şi-mi amintesc mesele întinse în Lazaret, într-un demisol luminat de becuri, dar plin de voie bună, unde Lili ne cânta „Io sînt fată Sibiană“, apoi, în duet cu Dan, colinzi de plângeau mame şi bunici şi unchii ridicau paharele cu vin suspinând.
Şi era peste Oraşul întreg o lumină aurie. Suflarea caldă şi veselia abureau geamurile caselor. Ici colo în pervaz stăteau conuri de brad, nuci şi mere. Câte-un Moş Crăciun cherchelit mai trecea cu barba trasă pe piept, roşu şi asudat. Copiii ascunşi în căldurica plapumelor, aşteaptau cu urechile ciulite.
„Trei păstori se întâlniră şi aşa se sfătuiră, raza Soarelui, floarea soarelui“… Ce noapte bogată. Se naşte pruncul în „Casa pâinii“ (Beit=casă, lehem=pâine), El Soarele, lumina, hrana, durerea şi suferinţa, fericirea, El – veşnicia. Credinciosul a postit şi a aşteptat momentul acesta misterios al ivirii pe lume a Izbăvitorului.
Ce noapte bogată, ce masă îmbelşugată se va întinde a doua zi, mă gândesc, încercand să găsesc firul ce leagă „spiritul Crăciunului“ cu ghiftuiala aferentă.
„Florile dalbe“ erau atunci petale îngheţate din ramurile copacilor golaşi, se revărsau peste faţa noastră curată şi puţin naivă. Râdeam. Toată noaptea aceasta este despre copilărie şi curăţenie.
La mii de kilometri depărtare, într-o peşteră cu praf roşu, într-un pustiu de pietre se năştea Pruncul speranţei, o stea aninată în cerul înalt şi florile dalbe ale migdalilor ningeau trupul lui fraged.
Da, este o noapte minunată, în fiecare din noi se trezeşte un copil ce învaţă să râdă! Sau așa era.
Crăciun fericit! / Frohe Weihnachten! / Boldog Karácsonyt! / Merry Christmas! / Joyeux Noël!
חַג מוֹלָד שָׂמֵח!
Adriana Moscicki
