2018-08-26
Sibiul – din nou Medieval
de ce ne fascinează atât de mult Evul Mediu? desigur, nu doar pentru simplul motiv că Sibiul a fost o cetate cu zeci de turnuri și ziduri de apărare, cu străzi înguste și întortocheate, cu fântâni din care se adăpau oameni și animale, cu treceri ascunse, cu gunoaie purtate de prin urbe de firul de apă ce-l traversa.
E perioada cea mai colorată și misterioasă a omenirii. Legende și povești ne-au deschis porți de visare și, căutând o evadare din cotidian, ne întoarcem spre un trecut îndepărtat, pe care îl idealizăm. Nici prin cap nu trec războaie, inegalități sociale, molimi, mizerie, mirosuri grele, pestilențiale, execuții publice, sărăcie și foame! Maturul din mine ar spune: le trăim din nou. Copilul din mine ar dănțuit ca un trubadur cu tomburina și pantofi ușori, sunând din clopoței.
Și câtă bucurie să văd azi, în Piața Mare, copii învățați cu tablete, computer și mașini teleghidate, luptând cu sabia precum eroii lor de prin jocurile video, fetițe cu plete și panglici aruncând în aer mingi și steaguri mici.
Meseriași în lemn și fier și-au făcut auzite dălțile și ciocanele, pe mese s-au ivit cupe de lemn și blide și, într-un nor de fum de la grătarele încinse, cu toții au uitat de hamburgerul McDonald și s-au mulțumit cu pâine și carne. Sulițe și săbii aranjate frumos în rastel așteptau mâini vanjoase, de cavaleri pitici, să fie încercate în lupta vitejească.
Până și calfele călătoare s-au mutat, cărând un greoi pavilion din Piața Huet, în Piața Mare și s-au oprit demn (dar întâmplător, din oboseală) la „Vă vedem“. Doar stâlpul spânzurătorii (altă dată la el acasă acolo, în Piață) stătea singuratic și oarecum stingher: Nimeni nu va fi pedepsit și nu mai înfricoșează pe nimeni!
Adriana Moscicki
fotografii personale, Festivalul Medieval, Sibiu, 2018
