2017-09-01
Podul
„Prima frază a unui roman trebuie să conţină ceva din energia unui strigăt inconştient care provoacă o avalanşă…“ (Negustorul de începuturi de roman de Matei Vişniec)
Poate începutul poveştii ar arăta aşa! Câte fire de naraţiune se petrec şi se întâlnesc sub pod! Nu vom şti niciodată ce mister se piteşte în umbra caleştii, nici destinul pruncului din cărucior, nici numele câinelui plimbat în lesă, nici gândul ce macină chipul biciclistului, nici sporovăiala femeilor, nici chiar visul măturătorului. Doar podul se insinuează ca martor mut şi neclintit, ne priveşte cu ochi dantelaţi şi goi.
Emil Fischer ar fi fost un regizor mare cât Fellini! Fotografiile lui îmi par cadre tăiate dintr-un film. Imaginile sînt subtile, inteligente şi metaforice. Deşi par spontane, ele sînt rodul unei îndelungate aşteptări/studieri.
Personajele se perindă (nu întâmplător) pe sub podul emblematic al Cetăţii: purtătoare ale unui destin/poveşti, ele curg în şi din cadru, sub privirea unei năluci albe, în indiferenţa turnului ce va arăta mereu ora 4 şi 30! Este ora începutului de Roman sau poate chiar finalul lui, cine ştie?
Emil Fischer rămâne un fotograf de geniu!
Adriana Moscicki
Podul Minciunilor – fotografie Emil Fischer
