„Theatral Wochenblatt” – die erste Periodische Publikation Siebenbürgens // „Theatral Wochenblatt” – prima publicație periodică din Transilvania ~ 1778
Theatral
Wochenblatt,
Für das Jahr 1778.
VI. U. g.
___________________________
Hermannstadt,
============================================
Gedruckt bey Samuel Schardi, und Martin Hochmeister
k. k. privil. Buchdrucker und Buchhändler.
La 1 iunie 1778 apare la Sibiu prima foaie periodică ardeleană. Este vorba de publicația, „Theatral Wochenblatt, für das Jahr 1778”, tipărită de Samuel Schardi ( 1705-1779 ) și Martin Hochmeister sen. ( 1740-1789 ), doi tipografi și librari sibieni cu privilegii cezaro-crăiești.
Două sute de ani mai târziu, în 1978, a fost publicat în almanahul Neuer Weg Kalender 1987 articolul, Im Geiste der Aufklärung „Theatral Wochenblatt” – die erste Periodische Publikation Siebenbürgens // În spiritul Iluminismului „Theatral Wochenblatt” – prima publicație periodică din Transilvania, dedicat acestui eveniment!
Almanahul lansat la editura Neuer Weg, București, Piața Scânteii 1, a fost tipărit la Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii”, București, Piața Scânteii 1.
Vă oferim textul original scris de jurnalistul Manfred Wittstock, urmat de textul tradus de mine în limba română.
~~~o~~~
Im Geiste der Aufklärung
„Theatral Wochenblatt” – die erste Periodische Publikation Siebenbürgens
Bezeichnenderweise stellt das erste periodische Presseorgan Siebenbürgens, das vor genau 200 Jahren erschienen ist, eine Fachzeitschrift aus dem Bereich des kulturellen Lebens dar. Nicht nur Information, sondern auch Geschmacksbildung und Abbau vorgefasster Meinungen wurden damals in den Vordergrund gesetzt : Es handelt sich um das Theatral Wochenblatt für das Jahr 1778, das zwölf Erscheinungen in Hermannstadt bei den Buchdruckern und Buchhändlern Samuel Schardi und Martin Hochmeister erlebt hat.
Die Publikation ist an eine Schauspielgesellschaft, der Josef Hilferding vorstand, gebunden. Am 6. April 1778 wurde ihr vom Hermannstädter Magistrat, gegen Erlegung der vorschriftsmässigen Gebühr, die Eröffnung einer Schaubühne zuerkannt. Ab 30. April trat sie dann regelmässig auf der Bühne des dem Gubernialrat Baron von Meringer gehörenden Gebäudes am Grossen Ring, dem späteren blauen Stadthaus, auf. Ränke gegen den von der Zeitschrift vertretenen neuen Geist der europäischen Aufklärung und das Geschrei von Stümpern brachten die recht kritisch gehaltene Zeitschrift alsbald zum Schweigen. Dabei dürfte allerdings auch die materielle Seite eine entscheidende Rolle gespielt haben, da am Ende des siebenten Wochenblattes eine Mitteilung erschien, durch die bekannt gegeben wurde, dass die durch Pränumeration vertriebene Zeitschrift die Herausgabekosten schon zweimal durch unvorhergesehene Auslagen nicht gedeckt hat.
Ob dem angeforderten Nachtrag von 30 Kreutzern pro Publikation für das kommende Erscheinungstrimester Folge geleistet wurde, ist nicht bekannt. Auch spaltete sich das Theaterpublikum, wodurch Hilferding gezwungen wurde, seine Bühne alsbald zu schliessen.
Die Bedeutung der Hilferdingschen Schauspielergesellschaft, die nur aus sechs männlichen und vier weiblichen Artisten, einem Souffleur, der auch Kinderrollen übernahm, und drei Statisten bestand, kann heute nicht hoch genug eingeschätzt werden. Von einer hohen Kunstauffassung durchdrungen und einem bedeutenden Geist des Fortschritts erfüllt, traten sie zur Zeit des Erscheinens ihres Wochenblattes 48mal mit Werken von Lessing, Goldoni, Ed. Moore, Voltaire, Beaumarchais, ja selbst mit einer dramatischen Bearbeitung von Goethes „Leiden des jungen Werthers” vor das Publikum. Doch nicht die Aufzählung der Vorstellungen und der daran angefügten Kommentare lassen uns heute das Theatral Wochenblatt so wertvoll erscheinen.
Die Autoren selbst, von denen uns drei durch ihre Signatur bekannt sind, nämlich Hilferding, der Schauspieler Scheidhauer und der Souffleur Lieder, wünschten laut „Vorerinnerung” (Vorwort) „…die noch hin und wieder vorgefassten Meinungen wider das Schauspiel auszulöschen und… es soll eine öffentliche Kritik wahrer Kenner zur Ausbildung des Schauspielers veranstaltet werden”.
In diesem Sinne trugen ihre Beiträge u.a. so bezeichnende Titel wie: „Ursachen warum die Schauspielkunst in manchen Gegenden gezwungen ist sich herabzusetzen und nach brod zu gehen”, Warum gibt es wenig gute Schauspieler”, „Von Kritiken”, „Vom Geschmack”.
Was da seine Veröffentlichung fand, besitzt zum grossen Teil auch heute noch seine Gültigkeit. Im einzelnen zeichnet sich aus dem Theatral Wochenblatt folgendes Programm ab: Die Autoren treten ganz entschieden für die gesellschaftliche Integration des Theaters ein, denn „noch immer denkt man sich unter Schauspielern eine Vergesellschaftung der herumirrenden Unthätigkeit dem Staate und guten Sitten so schädlich als unnütz”. In diesem Sinne äussern sie sich gegen die überlieferten Gepflogenheiten „wo schmutzige Possen und witziger Unsinn von Hanswursten die Bühne verunstalten”. Scharf verurteilt das Theatral Wochenblatt die Launenhaftigkeit des Modegeschmacks, ferner die Gefühllosigkeit, den Hochmut und Eigendünkel der blasierten Zuschauer.
Die Verfasser verlangen „Aneignung und Erlernung der nöthigen theoretischen Kenntnisse gleich in der Jugend”. Überraschend ist in diesem Zusammenhang das Auftauchen des Gedankens der
Theaterschulen. Der von Lessing angeregte Gedanke war damals noch sehr neu.
Den Schauspielern hingegen empfiehlt das Wochenblatt besonders warm eine freundschaftliche gegenseitige Kritik, Aufmerksamkeit auch bei kleinen Rollen und schärft ihnen ein sorgfältiges Zusammenspiel ein. Als Lehrmeister werden das Studium der Natur, die niemals übertreibt, und der grossen Meister anempfohlen. Die Nachahmung des „Principals oder ersten Akteurs” seien in jeder Hinsicht verfehlt.
Nachdem die Zeitschrift nicht mehr erscheinen konnte, haben ihre Autoren Anfang 1779 noch ein 14 Seiten umfassendes Aufführungsverzeichnis unter dem Titel „Theatral Nachrichten der Hüllverdingschen Gesellschaft in Hermannstadt”, als letztes Zeichen ihrer Aktivität in Siebenbürgen, herausgegeben.
M. W.
„Theatral Wochenblatt” – Neuer Weg Kalender 1978, Seite 94-95.
~~~o~~~
În spiritul Iluminismului
„Theatral Wochenblatt” – prima publicație periodică din Transilvania
În mod semnificativ, primul organ de presă periodic din Transilvania, apărut acum exact 200 de ani, a fost o revistă specializată în domeniul vieții culturale. Nu doar informarea, ci și formarea gustului și eliminarea ideilor preconcepute erau puse în evidență la acea vreme: este vorba de Theatral Wochenblatt pentru anul 1778, care a apărut de douăsprezece ori în Sibiu la tipografii și librarii Samuel Schardi și Martin Hochmeister.
Publicația este legată de o companie teatrală condusă de Josef Hilferding. La 6 aprilie 1778, magistratul din Sibiu i-a acordat dreptul de a deschide un teatru în schimbul plății taxei prevăzute. Începând cu 30 aprilie, ea a jucat în mod regulat pe scena clădirii din Piața Mare, cunoscută ulterior sub numele de Casa Albastră, care aparținea baronului von Meringer, consilier gubernial. Comploturile împotriva noului spirit al Iluminismului european reprezentat de revistă și clamarea cârpacilor au redus curând la tăcere revista mai degrabă critică. Cu toate acestea, este posibil ca și latura materială să fi jucat un rol decisiv, deoarece la sfârșitul celui de-al șaptelea săptămânal a apărut un anunț care anunța că revista, care era distribuită prin prenumerare, nu reușise deja de două ori să își acopere costurile de editare din cauza unor cheltuieli neprevăzute.
Nu se știe dacă a fost onorat suplimentul solicitat de 30 de creițari ( Kreutzern ) pe publicație pentru următorul trimestru de publicare. De asemenea, publicul teatrului s-a divizat, forțându-l pe Hilferding să își închidă imediat teatrul.
Importanța trupei de actori a lui Hilferding, care era formată din doar șase artiști bărbați și patru femei, un sufleor care se ocupa și de rolurile copiilor și trei figuranți, nu poate fi supraestimată astăzi. Impregnați de o concepție înaltă asupra artei și plini de un important spirit de progres, ei s-au prezentat în fața publicului de 48 de ori în momentul apariției săptămânalului lor cu piese de Lessing, Goldoni, Ed. Moore, Voltaire, Beaumarchais, chiar și cu o adaptare dramatică a „Suferințelor tânărului Werther” de Goethe. Dar nu lista de spectacole și comentariile atașate acestora sunt cele care fac ca Theatral Wochenblatt să ne pară atât de valoros astăzi.
Autorii înșiși, dintre care trei ne sunt cunoscuți prin semnăturile lor, și anume Hilferding, actorul Scheidhauer și sufleorul Lieder, doreau, conform „Vorerinnerung” ( prefață ), „…să eradicheze opiniile împotriva actoriei care sunt încă uneori preconcepute și… pentru formarea actorilor ar trebui organizată o critică publică de către adevărați cunoscători”.
În acest sens, contribuțiile lor au purtat titluri atât de semnificative precum: „Cauze pentru care arta actorului în unele zone este forțată să se degradeze și să meargă la brod”, „De ce sunt puțini actori buni”, „Despre critică”, „Despre gust”.
Mare parte din ceea ce a fost publicat acolo este valabil și astăzi. În detaliu, din Theatral Wochenblatt reiese următorul program: Autorii se pronunță hotărât în favoarea integrării sociale a teatrului, deoarece „printre actori, încă se mai crede că socializarea inactivității rătăcitoare este pe cât de dăunătoare, pe atât de inutilă pentru statul și pentru bunele moravuri”. În acest sens, ei s-au pronunțat împotriva obiceiurilor tradiționale „în care bufonii desfigurează scena”. Theatral Wochenblatt condamnă aspru capriciile gustului la modă, precum și nesimțirea, aroganța și îngâmfarea publicului blazat.
Autorii fac apel la „dobândirea și învățarea cunoștințelor teoretice necesare de la o vârstă fragedă”. Apariția ideii de școli de teatru este surprinzătoare în acest context. Ideea sugerată de Lessing era încă foarte nouă la acea vreme.
Wochenblatt, pe de altă parte, recomandă cu căldură critica reciprocă prietenoasă și atenția actorilor, chiar și în roluri mici, și le inculcă importanța interacțiunii atente. Studiul naturii, care nu exagerează niciodată, și marii maeștri sunt recomandați ca profesori. Imitarea „actorului Principal sau primului actor” a fost în toate privințele o greșeală.
După ce revista nu a mai putut apare, autorii ei au publicat la începutul anului 1779 o listă de 14 pagini cu spectacole sub titlul „Theatral Nachrichten der Hüllverdingschen Gesellschaft in Hermannstadt”, ca ultim semn al activității lor în Transilvania.
M. W.
„Theatral Wochenblatt” – almanahul Neuer Weg 1978, pagina 94-95.
