„Portița Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic // Leichentürchen und alten evangelischen Friedhof” | 1

Cu ajutorul colajelor, ilustrațiilor, fotografiilor și informațiilor adunate din diferite surse s-a incercat localizarea misterioasei portițe, cunoscută sub denumirea de Leichentürchen // Portița Leșurilor, spartă în zidul de fortificații al centurii a treia în 1553. Se presupune că această trecere a fost amenajată în tronsonul de zid aflat între Turnul Frânghierilor și bastionul Haller pentru a permite scoaterea victimelor epidemiei de ciumă din anii 1553-1555 din oraș și înmormântarea leșurilor în cimitir evanghelic amenajat extramuros, lângă lacul Croitorilor. Sunt convins că în diferite arhive, cât și în unele colecții particulare există documente, cărți sau hărți din care reiese locul exact unde se afla acea trecere enigmatică numită Portița Leșurilor!

Pentru o mai bună înţelegere a textelor traduse din limba germană, aici câteva precizări:
Cuvântul german Tür / diminutiv Türchen sau Türl ( în dialectul săsesc vorbit la Sibiu: Dir / diminutiv Dirchen sau Dyrchen ) înseamnă ușă!, cuvântul german Tor ( săsește: Dier ) înseamnă poartă! Deci acolo unde apare cuvântul „Leichentürchen“ este vorba de o portiță ( ușiță ), o deschizătură în zidul incintei de fortificație… și ca atare trebuie înțeleasă acea trecere numită „Leichentürchen“ // „Portița Leșurilor”!

Portița Leșurilor // Leichen Türchen era formată din două treceri:
Portița interioară a Leșurilor – trecere realizată în jurul anului 1553 în zidul centurii a III-a de fortificații, lângă bastionul Haller – la capătul străzii Kleine Erde ( ulița Pământul Mic ) // str. Filarmonicii.
Trecerea exterioară a Leșurilor – trecere amenajată în tronsonul zidului exterior, lângă bastionul Haller, în timpul construcției tronsonului de fortificații. O parte din trecerea obturată este vizibila și azi în zidul exterior.
Poarta Leșurilor // Leichenthor era, de asemenea, formată din două treceri:
Poarta interioară a Leșurilor – trecere carosabilă realizată în anul 1787 în zidul centurii a III-a de fortificații lângă Turnul Frânghierilor // Seilerturm – la capătul străzii Reissenfelsgasse ( ulița Reissenfels ) // str. Gheorghe Lazăr.
Poarta exterioară a Leșurilor – trecere carosabilă realizată în anul 1787 în tronsonul zidului exterior, vis-à-vis de poarta de acces în vechiul cimitir evanghelic. Trecerea prin zidul exterior există și astăzi la capătul străzii Gheorghe Lazăr // Reissenfelsgasse!

Poarta interioară a Leșurilor și Poarta exterioară a Leșurilor apar de-a lungul timpului sub următoarele denumiri: Poarta Leșurilor // Leichenthor ; Poarta Nouă a Leșurilor // Neues Leichenthor ; Poarta Nouă // Neu-Thor ; Poarta Promenadei // Promenadenthor și Poarta Teatrului // Theatherthor.

Totuși, trebuie menționat că în unele surse trecere, realizată în 1554, este poziționată lângă Turnul Funarilor sau lângă Turnul Gros. Nu poate fi exclusă posibilitatea existenței unei portițe lângă Turnul Gros. Important ar fi de explicat sensul unei asemenea treceri lângă rondelă.
Cert, și logic, este că Portița Leșurilor, amenajată în zidul centurii a treia în 1554, se afla pe aliniamentul podului de lemn construit extramuros între zidul exterior și vechea poartă de intrare în cimitir. Acea poartă se afla în colțul nordic al cimitirului, de unde pornea și vechea stradă spre Nocrich // Leschkirch. În toate planurile și hărțile din secolele XVII – XIX podul de lemn este poziționat lângă bastionul Haller!

~~~o~~~

Stânga: pictură realizată de litograful sibian F.A.R. Krabs în care se vede trecerea obturată din tronsonul zidului exterior de fortificații aflat între bastionul Haller și Poarta Promenadei. Deasupra portiței se afla căsuța paznicului ( Wächterhäuschen ), demolată la mijlocul secolului al XIX-lea.
Dreapta: detaliu din pictura lui Krabs realizată la mijlocul secolului al XIX-lea.

Cimitirul evanghelic și Portița Leșurilor au fost amenajate în perioada epidemie de ciumă din 1554. Poarta Leșurilor ( Leichentor ), numită de Böbel Poarta Nouă ( Neutor ), amenajată în zidul centurii a III-a lângă Turnul Frânghierilor și Poarta Promenadei ( Promenadentor ) amenajată în zidul exterior au fost construite 1787. În anul 1854 ( la Böbel 1858 ) a fost demolat Turnul Frânghierilor/ Funarilor ( Seilerturm ) și segmentul de zid aferent cu Poarta Leșurilor. Cu această ocazie au fost realizate și cele două treceri pietonale lângă Poarta Promenadei din zidul exterior.
În 1917 s-au interzis înmormântări în cimitirele vechi din incinta orașului. Începând din 1 decembrie 1917 s-au permis înmormântari doar în cimitirul orășenesc deschis în data de 3 decembrie 1907 pe Calea Dumbrăvii.
Cimitirul evanghelic din fața Portii Leșurilor a fost desființat în anii 1970. Pe terenul fostului cimitir se află azi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu și Facultatea de Medicină, ULBS.

Stânga: tronson de zid între bastionul Haller și strada Gheorghe Lazăr cu trecere zidită fotografiat dinspre parcul promenadei. Se poate distinge cu ușurință partea de jos a ancadramentului de piatră păstrată în zidul nedemolat.
Dreapta: tronson de zid cu trecere zidită ( credit foto: D. Chiseliță/ Tribuna ).

În anii 1550 s-au întamplat o serie de calamități, care au dus la decimarea rapidă și brutală a populației orașului Sibiu. În timpul epidemiei de ciumă din anii 1553-1555 molima a răpus peste 3200 de suflete iar în timpul incendiului din 1556 au murit peste 80 de oameni.
Întrucât în incinta cimitirului, lângă Biserica evanghelică [ azi, Piața Huet ] și în cimitirul din fața porții Sag, nu mai existau locuri pentru morminte noi, s-a hotărât amenajarea unui nou cimitir, extramuros, în sud-estul orașului. În anului 1554 s-a spart o ieșire în zidul incintei a III-a, în apropierea bastionul Haller, și s-a construit o portiță și un drum spre noul cimitir, amenajat lângă lacul Croitorilor pe dâmbul de pământ care se întindea extramuros paralel cu zidul centurii a III-a, între bastionul de la Poarta Cisnădiei până dincolo de bastionul Haller. Pentru întărirea sistemului de fortificație s-a construit bastionul Haller ( 1551-1553 ). A fost primul bastion ridicat la Sibiu, lucrările au fost finalizate abia în anul 1558.
În planurile medievale ale orașului Sibiu se poate distinge cu ușurintă drumul care făcea legătura între portița din zidul exterior și valul de pământ pe care se afla cimitirul evanghelic. Acel „drum de legătură” era un pod cu piloni de susținere, piloni care ieșeau lateral din perimetrul suprafeței podului! Daca ne uitam la topografia locului pare firesc să fi existat un asemenea „drum de legătură înălțat“ / un pod peste acea săpătură lungă și adâncă care făcea parte din sistemul de fortificații. Azi se află în zona respectivă Bd C. Coposu.

~~~o~~~ ~~~o~~~ ~~~o~~~

Stânga: ilustrație din cartea lui Emil Sigerus „Despre Sibiul vechi“ // „Vom alten Hermannstadt“ ( 1923, vol II ) în care apare renumitul tipograf, librar și editor sibian Martin Hochmeister, senior, ( 6 ianuarie 1740 – 29 martie 1789 ) lângă fiul său Martin Hochmeister, junior, ( 18 aprilie 1767 – 9 ianuarie 1837 ). Martin Hochmeister, junior a fost înnobilat în 1813 și apare în toate documentele ulterioare sub denumirea de Martin von Hochmeister și/ sau Martin Edler von Hochmeister. A fost senator și în perioada anilor 1817-1830 a fost primar al orașului Sibiu.
Dreapta: carte poștală ilustrată editată în 1899 în care apare clădirea care găzduiește azi Muzeului de Istorie Naturală, inaugurată în data de 12 mai 1895 cu destinaţia de muzeu și sediu al Societăţii Ardelene pentru Ştiinţele Naturii // Siebenbürgischer Verein für Naturwissenschaften, și clădirea Teatrului orășenses // Stadttheater.

În 1873 apare la Sibiu cartea lui Adolf von Hochmeister „Leben und Wirken des Martin Edlen von Hochmeister” dedicată vieții și activității renumitei personalități sibiene Martin von Hochmeister, sau Martin Edler von Hochmeister. Adolf von Hochmeister ( 1823-1910 ) a fost fiul lui Martin von Hochmeister jun. ( 1767-1837 / tipograf, librar, editor și primar al Sibiului ) și nepotul lui Martin Hochmeister sen. ( 1740-1789 / tipograf, librar și editor sibian renumit ).
Cartea lansată la editura proprie a lui Adolf v. Hochmeister a fost tipărită la tipografia lui Theodor Steinhaußen și ne oferă date valoroase, adunate din diferite surse, despre istoriei familiei Hochmeister. Principala dintre aceste surse a fost jurnalul familiei Hochmeister, așa-numita Carte a casei (Hausbuch), începută de Martin Hochmeister sen. în 1766 și continuat de fiul acestuia, Martin Edler von Hochmeister până în 1835. Jurnal a fost completat de o serie de note biografice și un necrolog început de Martin Edler von Hochmeister în 1808 pe fondul premonițiilor morții și completat de propria sa mână în 1818.
Martin Hochmeister sen. ( 1740-1789 ) a fost înmormântat în vechiul cimitir catolic ( azi, Parcul Reconstrucăiei) iar soția acestuia, Maria Elisabeth n. Leonhard ( 1784-1805 ), a fost înmormântată în vechiul cimitir evanghelic ( azi, se află pe locul respectiv Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă ).

La pagina 33 găsim informații foarte interesante despre Poarta Teatrului/ Poarta Nouă/ Poarta Leșurilor:
( Text tradus în limba română )
„Potrivit p. 152 din documentul menționat în mod repetat, orașul Sibiu datorează acestui edificiu de teatru, pe lângă cele patru porți ale orașului, Poarta Cisnădiei, Poarta Burger/ Ocnei, Poarta Elisabeta/ Gușteriței și Poarta Sag/ Turnului, și deschiderea unei a cincea, așa-numita Poarta Teatrului, numită și Poarta Nouă și Poarta Leșurilor, care a fost spartă în zid abia în 1787 și astfel a satisfăcut o nevoie reală, deoarece până atunci orașul nu avea acces pe latura sa de sud-est și cei care veneau din acea parte au trebuit să facă un ocol considerabil, fie către Poarta Cisnădiei, fie către Poarta Elisabeta. În continuare, sunt enumerate pe paginile 111 și 112 din acest document, bastioanele Sibiului, și anume bastionul de la Poarta Ocnei, bastionul Haller, bastionul de la Poarta Cisnădiei și bastionul de la Poarta Turnului, cu adaosul: Zidul din fața bastionului de la Poarta Cisnădiei, care se extinde până la bastionul Haller și cuprinde poarta noua sau a teatrului, casa de spectacole și poligonul de tragere, ar putea fi văzute ca bastionul porții noi sau bastionul Porții Teatrului, până acum această zonă se numește Zwinger.”

( Text original în limba germană )
„Zufolge S. 152 der mehrberufenen Schrift, verdankt Hermannstadt auch diesem Theaterbau, zu seinen vier Stadtthoren, dem Heltauer-, Burger-, Elisabeth- und Sagthor, die Eröffnung eines fünften, des sogenannten Theaterthores auch Neu- und Leichenthor genannt, welches erst im Jahre 1787 durch die Mauer gebrochen wurde und einem wahren Bedürfnis abgeholfen haben mag, denn die Stadt hatte bis dahin an ihrer Süd-Ostseite keine Zufahrt und die von jener Seite Kommenden mußten, mit einem namhaften Umweg, sei’s zum Heltauer-, sei’s zum Elisabeththor sich wenden.
Weiters werden S. 111 und 112 dieser Schrift, Hermannstadts Bastionen, nämlich die Burgerthorbastion, die Hallerbastion, die Heltauerthorbastion und die Sagthorbastioni, mit dem Beisatze aufgeführt: Der Wall vor der Heltauerthorbastion, welcher bis zur Hallerbastion reicht, und das neue oder Theaterthor, das Schauspielhaus und die Schießstadt einschließt, wäre vielleicht als die neue, oder Theaterthorbastion anzusehen, bis jetzt wird diese Gegend Zwinger genannt.”

~~~o~~~

Din cartea lui Johann Seivert „Scurt istoric al primarilor provinciali al Sibiului din Ardeal” // „Kurze Geschichte der Provinzial Bürgermeister von Hermannstadt in Siebenbürgen“, tipărită 1792 la tipografia lui Hochmeister în Sibiu, la capitolul „Petrus Haller” ( p.25-27 ) aflăm următoarele informații despre Portița Leșurilor și cimitirul evanghelic:

( Text tradus în limba română )
„În anul 1552, Haller a dispus să fie întărită fortificația orașului din fața Potiței Leșurilor până la Poarta Cisnădiei ( Heltauer Thor ) cu un „zid exterior, umplut/ solidificat cu pământ“. În acest fel cetățenii erau foarte protejați împotriva atacurilor dușmanilor externi, dar nimic nu i-a putut proteja împotriva furiei unui rău și mai teribil din interior. Spre sfârșitul anului 1553, ciuma s-a făcut simțită și la Sibiu, și s-a răspândit atât de mult în anul următor, încât consiliul s-a simțit nevoit să decrete ca de acum înainte să nu mai fie înmormântat nimeni în oraș, în afară de consilieri și clerici. Pentru ceilalși a fost amenajat cimitirul lângă Lacul Croitorilor ( Schneider Teich ) și așa-numita Portița Leșurilor ( Leichenthürel ) a fost spartă în zidul orașului. În 1555, ciuma încă răvășea atât de tare încât 3.200 de oameni au murit la Sibiu numai în acel an.”

( Text original în limba germană )
„1552 lies Haller die Stadt vor dem Leichentürchen bis zum Heltauerthor, mit der äussern und mit Erde verschütteten Mauer bevestigen. So wurden zwar die Bürger gegen die Anfälle äusserer Feinde sehr gesichert, aber nichts konnte sie gegen die Wuth eines noch viel fürchterlichen und innern Übels schützen. Gegen das Ende des 1553sten Jahres äusserte sich die Pest auch zu Hermannstadt, und breitete sich das folgende Jahr so aus, daß sich der Rath genöthiget sahe, zu verordnen: künftighin sollte niemand mehr, als Rathsherrn und Geistliche in die Stadt begraben werden. Für die übrigen wurde der Friedhof bei dem Schneiderteiche angelegt, und das sogenannte Leichenthürel in die Stadtmauer gebrochen. 1555 wüthete die Pest noch so sehr, das nur in diesem Jahre auf 3200 Personen in Hermannstadt dahin starben.“

Johann Seivert susține că „zidul exterior, umplut/ solidificat cu pământ” a fost ridicat împreună cu bastionul Haller în anul 1552, ceea ce ar însemna că Portița Leșurilor a fost amenajată doi ani mai târziu, în timpul molimei din 1554, atât în zidul incintei cât și în zidul exterior! Se știe că lucrările la bastionul Haller, începute 1551 și întrerupte 1553 din cauza molimei și incendiului dezastros din 1554, au fost finalizate în jurul anului 1558. Bastionul de la Poarta Cisnădiei a fost construit în perioada anilor 1552-1577. Totuși, se presupune că zidul exterior a fost construit în ultimul sfert al secolului al XVI-lea, deci, după terminarea bastionului de la Poarta Cisnădiei!

Johann Seivert ( pseudonim: Johann Trevies, Johann Strevei, S**; * 17 aprilie 1735 la Sibiu; † 27 aprilie 1785 la Gușterița ) a fost un istoric și poet transilvănean. A scris prima enciclopedie literară în limba germană publicată în regiunea Sibiului și este considerat un cercetător de pionierat în domeniul cercetării inscripțiilor și al numismaticii.

~~~o~~~

În cartea lui Gustav Seivert, „Orașul Sibiu” // „Die Stadt Hermannstadt”, tipărită 1859 la editura Theobor Steinhaußen se poate citi la pagina 43 textul documentului ( original ) nr.746 păstrat în Arhiva Națiunii Săsesti, în care este menționată „o portiță” ( numită „Dyrchen” ) lângă bastionul în construcție ( bastionul Haller )!
Documentul întocmit în anul 1556 reglementează repartizarea bastioanelor în grija breslelor sibiene în cazul unui atac inamic. Următoarea transcriere/ traducere în limbă română păstrează pe cât posibil, topica frazelor, exprimarea și sintaxa limbii germane vechi.

„Decretul Consiliului sibian privind repartizarea bastioanelor în grija breslelor – 11 septembrie 1556.
Reglementare urbană privind atribuțiile fiecăruia în parte.
La bastionul de la Poarta Sag au fost aleși în funcție de căpitani dl Michel Herman și Simon Myles, și întreaga breaslă a croitorilor sa fie la dânșii.
La bastionul de la Poarta Burger au fost aleși căpitani Piter Heltener și Jörg Ryssener, și breasla pantofarilor să fie cu ei.
La bastionul de la Poarta Heltner au fost aleși căpitani dl Casper Guest și Kyren Tong și breasla măcelarilor să fie cu ei, dar și breasla șelarilor și cea a funarilor împreună cu maiștrii șelari și funari, care să le fie căpitani.
La bastionul de pe dealul Heydenberg au fost aleși căpitani Gasper Goltschmidt, Lassel Schmidt și Endres Weber să fie acolo împreună cu cele trei bresle.
La bastionul din fața portiței Dyrchen au fost aleși căpitani dl Greger Wall, Mathes Rapollt, împreună cu întreaga trupă să fie acolo(*).
La bastionul zidit au fost aleși căpitani dl Zyrwes Wydner și tânărul Peter Haller, la dânșii sa fie si trupa dar și cei care nu aparțin breslelor, Turnătorii de cositor și olarii.
La poarta Elzebüter Thor au fost aleși maiștrii cojocari”.

(Textul original în limbă germană copiat mot amot):
„Anordnung des hermannstädter rathes bezüglich der Besatzung der basteien der Stadt
11 September 1556.
Statt ordnung wie vnd wohin ein jedes teill sich halten soll.
In der Postay bei dem Sag thor, ist herr Michel herman vnd Simon Myles zu haub leuten und die ganzer Schneider zeche zu Inen erwelet worden.
In die Postay für dem burgerthor, ist piter heltener vnd Jörg Ryssener zu hauptleuten ervelt vnd die Schuster zeche soll bey Innen sein.
In die Postay bey dem heltner thor ist Herr Casper Guest vnd kyren tong zu haupleuten erwelet, und die Fleischer Zeche, vnd die Sadler, die seeler sollen bei Innen sein vnd die Sadler vnd seeler ire Zeche meyster sollen auch neben Innen hauptleute sein.
In die Postay bey heydenberg, ist Gasper goltschmidt, lassel Schmidt, Endres Weber erwelt, die sollen daselb hauptleute sein, samt iren dreyen Zechen.
In die Postay vor dem Dyrchen ist her Greger wall Mathes Rapollt zu hauptleuten erwelet, sammt Kopfleuten sollen sie allda sein(*).
In die gemauerte postay ist herr Zyrwes Wydner vnd der junge peter haller zu hauptleuten erwelet, bey denen sollen auch die Kopfleute sein vnd die ausserhalb der Zechen sein, die Kannengysse vnd töpper.
Bey Elzebüter thor sollen dy Kyrschner Meyster sein.”

(*) Din acest document reiese că în anul 1556 exista o portiță, „Dyrchen“, lângă bastionul în construcție, aflat în grija unui trup condus de dl Greger Wall și Mathes Rapollt! Interesant este faptul că un maistru Gregor ( Georg ) Waal apare în documentele timpului, fiind cel care a condus lucrările la bastionul Haller între 29 octombrie 1551 și 8 martie 1552. De remarcat este și faptul că bastionul era numit/ localizat ca fiind cel „de lângă portița” ( Dyrchen = portiță, care nu poate fi decât Portița Leșurilor ) deoarece în anul 1556 bastionul nou construit încă nu era cunoscut sub denumirea de Bastionul Haller.

~~~o~~~

Set de fotografii realizate în perioada interbelică și postbelică pe strada Gheorghe Lazăr și în incinta vechiului cimitir evanghelic. Pe terenul vechiului cimitir desființat în 1971 s-a construit un nou spital – azi, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu și Facultatea de Medicină, ULBS.

Fotografia sepia din cartea lui Emil Sigerus „Vom alten Hermannstadt” // „Despre vechiul Sibiu” ( 1923 ) vol II., p. 96A a fost realizată în vechiul cimitir evanghelic la sfârșitul celui de-al doilea deceniu al secolului al XX-lea:
( Text explicativ tradus în limba română )
„O parte din vechiul cimitir evanghelic. Piatra funerară din față, dreapta, aparține unui croitor. În fundal se află cele mai vechi cripte sub arcade cu locurile de veci ale familiilor Schirmer și Ritter von Rittern, Czekelius von Rosenfeld, Hann von Hannenheim, Arz von Straußenburg”.

( Text original în limba germană )
„Partie vom alten evangelischen Friedhof. Vorne rechts Grabstein eines Schneiders. Im Hintergrund die ältesten Arkadengrüfte mit den Ruhestätten der Familien Schirmer und Ritter von Rittern, Czekelius von Rosenfeld, Hann von Hannenheim, Arz von Straußenburg.”

~~~o~~~

Stânga: detaliu din harta orașului Sibiu realizată de Johann Böbel 1882/83 după o litografie de Robert Krabs și un desen de Franz J. Dimitrowits în 1875.
Dreapta: detaliu din „Planșa 10 al părții de oraș și al suburbiei cu Poarta Leșurilor și a zidurilor interioare existente odinioară” // „Plan. 10. Von dem Stadt-Theil, und der Vorstadt mit dem vormals bestandenen Leichenthor und der innern Stadtmaueren”. din Albumul lui Johann Böbel „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate.” // „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet”. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887.

Sursa ilustrații: arhiva grupului de Facebook „Alt-Hermannstadt“.

~~~o~~~

Informații suplimentare despre Poarta Leșurilor, Portița Leșurilor și vechiul Cimitir Evanghelic se pot citi și la următoarele link-uri accesate:

LINK Poarta Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic // Leichentor und alter evangelischer Friedhof | 1
LINK Poarta Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic // Leichentor und alter evangelischer Friedhof | 2
LINK Portița Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic // Leichentürchen und alten evangelischen Friedhof | 2