„Poarta Leșurilor/ Poarta Nouă/ Poarta Promenadei // Leichentor/ Neu-Tor/ Promenadentor“
Pentru o mai bună înţelegere a textelor traduse din limba germană, aici câteva precizări:
Cuvântul german Tür / diminutiv Türchen sau Türl ( în dialectul săsesc vorbit la Sibiu: Dir / diminutiv Dirchen sau Dyrchen ) înseamnă ușă!, cuvântul german Tor ( săsește: Dier ) înseamnă poartă! Deci acolo unde apare cuvântul „Leichentürchen“ este vorba de o portiță ( ușiță ), o deschizătură în zidul incintei de fortificație… și ca atare trebuie înțeleasă acea trecere numită „Leichentürchen“ // „Portița Leșurilor”!
Portița Leșurilor // Leichen Türchen era formată din două treceri:
Portița interioară a Leșurilor – trecere realizată în jurul anului 1553 în zidul centurii a III-a de fortificații, lângă bastionul Haller – la capătul străzii Kleine Erde ( ulița Pământul Mic ) // str. Filarmonicii.
Trecerea exterioară a Leșurilor – trecere amenajată în tronsonul zidului exterior, lângă bastionul Haller, în timpul construcției tronsonului de fortificații. O parte din trecerea obturată este vizibila și azi în zidul exterior.
Poarta Leșurilor // Leichenthor era, de asemenea, formată din două treceri:
Poarta interioară a Leșurilor – trecere carosabilă realizată în anul 1787 în zidul centurii a III-a de fortificații lângă Turnul Frânghierilor // Seilerturm – la capătul străzii Reissenfelsgasse ( ulița Reissenfels ) // str. Gheorghe Lazăr.
Poarta exterioară a Leșurilor – trecere carosabilă realizată în anul 1787 în tronsonul zidului exterior, vis-à-vis de poarta de acces în vechiul cimitir evanghelic. Trecerea prin zidul exterior există și astăzi la capătul străzii Gheorghe Lazăr // Reissenfelsgasse!
Poarta interioară a Leșurilor și Poarta exterioară a Leșurilor apar de-a lungul timpului sub următoarele denumiri: Poarta Leșurilor // Leichenthor ; Poarta Nouă a Leșurilor // Neues Leichenthor ; Poarta Nouă // Neu-Thor ; Poarta Promenadei // Promenadenthor și Poarta Teatrului // Theatherthor.
Totuși, trebuie menționat că în unele surse trecere, realizată în 1554, este poziționată lângă Turnul Funarilor sau lângă Turnul Gros. Nu poate fi exclusă posibilitatea existenței unei portițe lângă Turnul Gros. Important ar fi de explicat sensul unei asemenea treceri lângă rondelă.
Cert, și logic, este că Portița Leșurilor, amenajată în zidul centurii a treia în 1554, se afla pe aliniamentul podului de lemn construit extramuros între zidul exterior și vechea poartă de intrare în cimitir. Acea poartă se afla în colțul nordic al cimitirului, de unde pornea și vechea stradă spre Nocrich // Leschkirch. În toate planurile și hărțile din secolele XVII – XIX podul de lemn este poziționat lângă bastionul Haller!
~~~o~~~
Colaje realizate cu ajutorul ilustrațiilor din arhiva personală și arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.
~~~o~~~
În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie într-o hartă din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830-1882/83. Aici o scurtă descriere a Portiței și Porții Leșurilor, și cimitirului Evanghelic:
1 – Fosta hală pentru adunarea barbaților
2 – Fosta hală pentru adunarea femeilor
3 – Casuța predicatorului / preotului
4 – Hală pentru adunarea studenților
5 – Noua hală pentru slujbe de înmormântare
6 – Criptele construite în anii 1850
7 – Criptele construite între 1860-1880
8 – Extinderea cimitirului între 1860-1880
9 – Fântana „Kalter Brunnen“ – izvor dispărut ~1850
Böbel notează următoarele:
„În anul 1834 au fost construite noua poartă de intrare în cimitir, împreună cu zidul și noua scară de acces, din piatră. Între 1864-1865 a fost regularizat cimitirul, demolate clădirile din lemn și ridicată noua hală de doliu, capela pentru slujbe. Construcțiile din lemn, demolate erau; hala de intrare în cimitir, hala pentru adunarea bărbaților, hala pentru femei, hala pentru studenți și căsuța predicatorului.
Între 1850-1870 au fost amenajate o serie de cripte noi pe partea vestică a cimitirului. In anii 1860 și 1880 cimitirul a fost extins prin anexarea grădinii de la nr 5 ( 1881 ). Noua hală de doliu, capela pentru slujbe de înmormântare, a fost inaugurată în data de 4 ianuarie 1866 ora 10.
În planul din 1875 se mai văd vechea stradă spre Nocrich / Leschkirch și straduța dispărută, Straussenburg Gasse. Fântăna rece / Kalter Brunnen ( disparută în anii 1850 ) se afla pe str. Izvorului / Kaltbrunn Gasse.”
În anii 1850 a fost demolat zidul între Poarta Leșurilor și Școala orășenească de călărie, până la o înălțime de 12 pantofi ( 12 Schuh ). În același deceniu au fost tăiați salcâmii plantați de generalul Stenkantin în anii 1830. La fel a fost înlăturată fântăna care se afla vis-a-vis de casa str. Haller nr.8 [ azi, str. Pompeiu Onofreiu nr.3 ] zonă numită „in spatele zidului“ ( „hinter der Mauer“ ).
În anii 1850 s-a construit lângă Poarta Leșurilor, pe locul unde se afla pe vremuri un șopron de unelte gospodărești ale orașului, clădirea de la nr.17 [ azi, se află pe locul respectiv Spitalul Clinic de pediatreie, str. Gheorghe Lazar ]. În acelasi deceniu a fost demolată și Căsuța paznicului // Wächterhäuschen de pe zidul exterior! În anul 1880 a fost regularizată str. Haller. și a fost pavat drumul și adăncitura din mijlocul străzii, pe unde curgea un „firicel de apa vie“ ( „Rinnsal mit lebendem Wasser“ ). Clădirea de la nr.17 si căsuța paznicului de poartă de pe zidul exterior se aflau pe perimetrul Zwinger ului, între zidul centurii a III-a, zidul exterior, str. Gheorghe Lazar și bastionul Haller.“
~~~o~~~
Stânga: „Johann Böbel – Poarta Leșurilor din Sibiu, vedere dinspre oraș ( demolată 1858 )“ // „Das Hermannstädter Leichentor, Innenansicht ( abgetragen 1858 )“ – Carte Poștală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Intreprinderea Poligrafică Sibiu.
Dreapta: Poarta interioară a Leșurilor demolată 1858 – vedere dinspre Poarta exterioară a Leșurilor. Pictură realizată de Johann Böbel înainte de demolare în 1858.
În cartea, „Despre Sibiul vechi“ // „Vom alten Hermannstadt“, (1922), autorul Emil Sigerus, etnograf, colecționar, istoric și scriitor sas din Sibiu, descrie la pagina 13 locul în care se aflau Portița Leșurilor și Poarta Leșurilor:
„Das Neu- oder Leichentor gegenüber dem alten evangelischen Friedhof wurde erst 1787 durch die Mauer gebrochen. Bis zu diesem Jahr gelangte man durch das Leichentürchen, das zwischen der Reissenfelsgasse und der Kleinen Erde durch die Mauer gebrochen war, und über einen hölzernen Steg zum Friedhof“! ( Textul original în limba germană )
„Poarta Nouă sau Poarta Leșurilor, aflată vis a vis de vechiul cimitir evanghelic, a fost spartă în zid abia în anul 1787. Pînă în acest an se ajungea la cimitir prin Portița Leșurilor, perforată în zidul aflat între strada Reissenfelsgasse (strada Gheorghe Lazăr) și strada Kleine Erde (strada Pământul Mic / strada Filarmonicii), traversând un pod de lemn!“ ( Text tradus în limba română )
~~~o~~~
~~~o~~~
O descriere asemănătoare despre Poartă Leșurilor // Leichentor se regăseşte şi în album realizat de renumitul cronicar, cartograf și pictor amator Johann Böbel: „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate” ( traducere mot-a-mot „Porțile odinioară existente ale Sibiului după natură desenate” ). Albumul a fost descoperit după moartea artistului, survenită în luna aprilie 1887. Existența albumului este atestată și într-un articol apărut în Korrespondenzblatt des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde din 27 august 1887.
Fosta uliță Reissenfelsgasse, azi strada Gheorghe Lazăr, și noua trecere prin zidul exterior de fortificații realizată în anii 1890, fotografiate dinspre Marea Promenadă în jurul anului 1910.
Cele două picturi, în care apare Poarta Leșurilor // Leichentor, se află în albumul realizat de pictorul amator Johann Böbel, „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate”. Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.
~~~o~~~
~~~o~~~
Cimitirul evanghelic și Portița Leșurilor au fost amenajate în perioada epidemie de ciumă din 1554. Poarta Leșurilor ( Leichentor ), numită de Böbel Poarta Nouă ( Neutor ), amenajată în zidul centurii a III-a lângă Turnul Frânghierilor și Poarta Promenadei ( Promenadentor ) amenajată în zidul exterior au fost construite 1787. În anul 1854 ( la Böbel 1858 ) a fost demolat Turnul Frânghierilor/ Funarilor ( Seilerturm ) și segmentul de zid aferent cu Poarta Leșurilor. Cu această ocazie au fost realizate și cele două treceri pietonale lângă Poarta Promenadei din zidul exterior.
În 1917 s-au interzis înmormântări în cimitirele vechi din incinta orașului. Începând din 1 decembrie 1917 s-au permis înmormântari doar în cimitirul orășenesc deschis în data de 3 decembrie 1907 pe Calea Dumbrăvii.
Cimitirul evanghelic din fața Portii Leșurilor a fost desființat în anii 1970. Pe terenul fostului cimitir se află, azi, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu și Facultatea de Medicină, ULBS.
~~~o~~~
Stânga: Fosta uliță Reissenfelsgasse, azi, strada Gheorghe Lazăr, și noua trecere prin zidul exterior de fortificații realizată în anii 1890, fotografiate în perioada interbelică. În fundal se văd reptele din piatră și poarta de intrare în vechiul cimitir evanghelic.
Dreapta: Promenada inferioară fotografiată în perioada antebelică. În fundal se vede strada Bastionului ( Basteigasse ), azi tronson al Bulevardului Corneliu Coposu. În partea dreaptă apare panta de urcare spre strada Straussenburg ( Straussenburggasse ), fosta stradă spre Nocrich ( Leschkirch ) unde se afla vechea poartă de acces în cimitiru evanghelic ( ante 1834 ). În partea de jos a fotografiei se vede trecerea pietruită spre cimitir!
~~~o~~~
Stânga: Poarta interioară a Leșurilor, vedere dinspre oraș. Detaliu din pictura realizată de Johann Böbel înainte de demolare în 1858.
Dreapta: Poarta interioară a Leșurilor, vedere dinspre Poarta exterioară a Leșurilor. Detaliu din pictură realizată de Johann Böbel.
~~~o~~~
În 1873 apare la Sibiu cartea lui Adolf von Hochmeister „Leben und Wirken des Martin Edlen von Hochmeister” dedicată vieții și activității renumitei personalități sibiene Martin von Hochmeister, sau Martin Edler von Hochmeister. Adolf von Hochmeister ( 1823-1910 ) a fost fiul lui Martin von Hochmeister jun. ( 1767-1837 / tipograf, librar, editor și primar al Sibiului ) și nepotul lui Martin Hochmeister sen. ( 1740-1789 / tipograf, librar și editor sibian renumit ).
Cartea lansată la editura proprie a lui Adolf v. Hochmeister a fost tipărită la tipografia lui Theodor Steinhaußen și ne oferă date valoroase, adunate din diferite surse, despre istoriei familiei Hochmeister. Principala dintre aceste surse a fost jurnalul familiei Hochmeister, așa-numita Carte a casei (Hausbuch), începută de Martin Hochmeister sen. în 1766 și continuat de fiul acestuia, Martin Edler von Hochmeister până în 1835. Jurnal a fost completat de o serie de note biografice și un necrolog început de Martin Edler von Hochmeister în 1808 pe fondul premonițiilor morții și completat de propria sa mână în 1818.
La pagina 33 găsim informații foarte interesante despre Poarta Teatrului/ Poarta Nouă/ Poarta Leșurilor:
„Zufolge S. 152 der mehrberufenen Schrift, verdankt Hermannstadt auch diesem Theaterbau, zu seinen vier Stadtthoren, dem Heltauer-, Burger-, Elisabeth- und Sagthor, die Eröffnung eines fünften, des sogenannten Theaterthores auch Neu- und Leichenthor genannt, welches erst im Jahre 1787 durch die Mauer gebrochen wurde und einem wahren Bedürfnis abgeholfen haben mag, denn die Stadt hatte bis dahin an ihrer Süd-Ostseite keine Zufahrt und die von jener Seite Kommenden mußten, mit einem namhaften Umweg, sei’s zum Heltauer-, sei’s zum Elisabeththor sich wenden.
Weiters werden S. 111 und 112 dieser Schrift, Hermannstadts Bastionen, nämlich die Burgerthorbastion, die Hallerbastion, die Heltauerthorbastion und die Sagthorbastioni, mit dem Beisatze aufgeführt: Der Wall vor der Heltauerthorbastion, welcher bis zur Hallerbastion reicht, und das neue oder Theaterthor, das Schauspielhaus und die Schießstadt einschließt, wäre vielleicht als die neue, oder Theaterthorbastion anzusehen, bis jetzt wird diese Gegend Zwinger genannt.” ( Text original în limba germană )
„Potrivit p. 152 din documentul menționat în mod repetat, orașul Sibiu datorează acestui edificiu de teatru, pe lângă cele patru porți ale orașului, Poarta Cisnădiei, Poarta Burger/ Ocnei, Poarta Elisabeta/ Gușteriței și Poarta Sag/ Turnului, și deschiderea unei a cincea, așa-numita Poarta Teatrului, numită și Poarta Nouă și Poarta Leșurilor, care a fost spartă în zid abia în 1787 și astfel a satisfăcut o nevoie reală, deoarece până atunci orașul nu avea acces pe latura sa de sud-est și cei care veneau din acea parte au trebuit să facă un ocol considerabil, fie către Poarta Cisnădiei, fie către Poarta Elisabeta. În continuare, sunt enumerate pe paginile 111 și 112 din acest document, bastioanele Sibiului, și anume bastionul de la Poarta Ocnei, bastionul Haller, bastionul de la Poarta Cisnădiei și bastionul de la Poarta Turnului, cu adaosul: Zidul din fața bastionului de la Poarta Cisnădiei, care se extinde până la bastionul Haller și cuprinde poarta noua sau a teatrului, casa de spectacole și poligonul de tragere, ar putea fi văzute ca bastionul porții noi sau bastionul Porții Teatrului, până acum această zonă se numește Zwinger.” ( Text tradus în limba română )
~~~o~~~
În ziarul lui Martin Hochmeister „Siebenburger Zeitung”, tipărit 1784 în tipografia Hochmeister, a fost publicată prima descriere serioasă a orașului Sibiu. Din această descriere, preluată aproape integrală de Emil Sigerus în cartea „Despre Sibiul vechi“ // „Vom alten Hermannstadt“ ( vol.I 1922, p.50 ) aflăm următoarele informații despre „Portița Leșurilor” ( Leichen-Thürgen ):
„Das Leichen-Thürgen selbst, welches gleichsam in diese und in die daran stoßende Haller-Bastey eingehauen zu seyn scheint, sieht ganz gegen den Aufgang der Sonne, und wenn wir der Nachricht des Miles trauen, so ist es wirklich auf Veranlassung jener schrecklichen Pest, die im Jahre 1554 bis 1555 wütet, in die Stadtmauer gebrochen worden, weil man die Toten in den anderen Ruhestätten in der Stadt und vor dem Sag-Thor nicht mehr behalten konnte. Zur gleichen Zeit wurden also auch einige Teiche der Schneiderzunft eingenommen und von einem Wall bis auf den anderen eine auf Mauer-Pfeilern ruhende, lange und gedeckte Brücke geschlagen.” ( Textul original în limba germană )
„Portița Leșurilor în sine, care pare să fie perforată în acesta (zidul propriu) și în bastionul Haller alăturat ei, stă cu fața spre răsăritul soarelui și, dacă avem încredere în cele raportate de Miles, întradevăr a fost spartă în zidul orașului la instigarea acelei teribile ciume, care a făcut ravagii între 1554 și 1555, deoarece morții nu mai puteau fi înmormântați în celelalte locuri de odihnă din oraș și din fața Porții Sag/ Turnului. În același timp au fost preluate unele bălți de la breasla croitorilor și s-a construit de la un val de pământ la altul un pod lung și acoperit, sprijinit pe stâlpi zidiți.” ( Text tradus în limba română )
