„Geschichte der alten Restauration / Caffee & Conditorei „Unter den Erlen” // „Povestea vechiului Restaurant / Cafenea și Cofetărie „Sub Arini”
Prima ilustrație, un detaliu dintr-o pictură realizată de artistul sibian August Sporner în 1878, arată lacul cu bărci, Iazul Arinilor // Erlenteich, amenajat în 1863 în Valea Arinilor // Erlental și clădirea construită în perioada anilor 1863-1865, cu destinație de restaurant, lângă Digul Pinilor // Föhrendamm. În clădirea respectivă a funcționat, cu întreruperi, Restaurantul Sub Arini // Gastätte Unter den Erlen, cunoscut de locuitorii Sibiului ca Bolta Rece din 25 mai 1946.
Istoria pe scurt a clădirii „Sub Arini” // Unter den Erlen din Valea Arinilor // Erlental:
În 1860, administrația orașului Sibiu a amenajat un patinoar artificial în Valea Arinilor // Erlental pe prima luncă, amonte de Digul Pinilor // Föhrendamm. Intrarea era 6 creițari (Kreuzer) pentru adulți și 4 creițari pentru copii. Patinoarul a funcționat pe locul respectiv până în anul 1874.
În 1863, Societatea piscicolă pe acțiuni // Fischzuchtgesellschaft, al cărui președinte era Friedrich Michael Herberth (1802-1889) – fondatorul și primul director al Casei Generale de Economii din Sibiu // Hermannstädter Allgemeinen Sparkassa – a încheiat un contract cu orașul Sibiu prin care a luat în arendă terenul aflat între Digul Pinilor și vechea Stea, contra sumei anuale de 150 de Gulden (Galbeni) pentru o perioadă de 20 de ani, cu condiția ca după 20 de ani clădirea cu anexele planificate să treacă în proprietatea orașului. Pe vremea aceea terenul între Digul Pinilor și Stea se afla în proprietatea Institutului fondației de ajutor Reißenfels // Reißenfelsischer Institutfond înființat în 1828 de primăria orașului pentru a gestiona averea familiei Reissenfels, după moartea ultimul descendent Georg Andreas von Reissenfels în 1818.
În 1863, au fost finalizate două iazuri și s-a început construcția clădirii în care a funcționat la parter Restaurantul Sub Arini // Gastätte Unter den Erlen!
În 1865, negustorul Adolf Stoffel a luat în chirie toate facilitățile Societății piscicole pe acțiuni, inclusiv cele 5 iazuri amenajate între timp. Stoffel a depus eforturi enorme pentru a crea acolo o „zonă de distracții” la scară mai mare. Un carusel „Ringelspiel”, o popicarie, focuri de artificii, 6 bărci, din care una avea montată în partea din față o sculptură din lemn reprezentând-ul pe „Regele ielelor ” (Erlkönig), un restaurant cu cofetarie au oferit cetăţenilor puncte suplimentare de atracţie şi destindere. Din diferite motive compania a intrat în faliment și Stoffel și-a pierdut averea, ceea ce a dus la degradarea şi înnămolirea rapidă a lacului din care scapaseră pestii în urma unei inundații.
În 1871, medicul orașului a identificat iazurile din Arini ca focar de malarie și a cerut desființarea acestora.
În 1874, orașul a preluat toate faclitațiile companiei piscicole, a desființat lacurile și a drenat terenul. Restaurantul fusese închis de câțiva ani ( ! ) și clădirea a fost dată în chirie unor persoane private de către Oficiul economic al orașului, care trebuia să se ocupe și de întreținerea promenadelor din Arini.
~~~o~~~
În 1881, Asociația pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu // Verein zur Verschönerung der Stadt Hermannstadt a preluat toate promenadele în grija sa. În același an, cel de-al doilea președinte al asociației, Adolf von Stock, a prezentat comitetului asociației un proiect elaborat cu scopul de a amenaja un parc în valea sub Arini // im Tal unter den Erlen, între Spitalul Militar, Școala de Înot și Digul Pinilor. Primul președinte al Asociației de înfrumusețare ales la adunarea constitutivă din 1879 a fost dr. Gustav Lindner, pe atunci profesor la Academia de Drept din Sibiu.
În 1882, a început implementarea planului Stock. Până atunci, terenurile dintre cele două promenade din Arini, aflate în proprietatea „Fundației Reißenfeld” // „Reißenfeld´scher Stiftungsfond”, erau date în arendă și cultivate cu diverse legume, cum ar fi porumb, grâu și cartofi. Orașul a dislocat aceste terenuri din fondul fundației mentionațe mai sus și le-a transferat către Asociația de Înfrumusețare. Grădinarul asociației s-a mutat în clădirea fostului restaurant.
~~~o~~~
Deci, abia din 1882, se poate vorbi de un așa-numit Parc Sub Arini în Valea Arinilor // Park Unter den Erlen im Erlental !
În 1883, a fost construită prima seră a asociației lângă această clădire.
În 1894, parcul a primit o înfrumusețare remarcabilă prin amenajarea unei fântâni arteziene, în al cărui bazin de beton „sburdau pești aurii” lângă broaște țestoase.
În 1898(99), s-a construit, din inițiativa primarului Josef Drotleff, pavilionul muzical sub clădirea grădinarului.
În 1898(99), s-a dat în chirie spațiul fostului restaurant cofetarului Berthold Frentz care a deschis acolo o cafenea și cofetărie.
În 1903(04), spațiul comercial a fost luat în chirie de cofetarul Oskar Seiser care a deschis o cofetărie și cafenea, care a funcționat acolo până la izbucnirea războiului în 1914.
În 1904, Uzina electrică din Sibiu // Hermannstädter Elektrizitätswerk [ H.E.W. ], ( înființată din inițiativa lui Carl Wolff ), a iluminat promenada din dreapta până la Stea, instalând 36 de becuri, și parcul inferior cu 6 lămpi cu arc.
În 1905, Uzina electrică a încântat publicul cu o magnifică fântână arteziana iluminată, care și-a aruncat jeturile de apă colorate către orizontul întunecat în fiecare seară până la izbucnirea Războiul Mondial.
În 1906, a fost amenajat un drum, finanțat de banca sibiana Hermannstädter Sparkassa, care pornea în valea Arinilor la Digul Pinilor și se termina în pădurea Dumbrava // Junger Wald.
În 1909, au fost amplasate în parc două vase ornamentale de piatră din secolul al XVIII-lea, făcute cadou din partea prezbiteriului protestant. Vasele au împodobit odată grădina guvernatorului, baronul Samuel von Brukenthal, situat pe str. Nocrichului ( Leschkircher Strasse ).
În același an, Asociația femeilor // Frauenverein a organizat pentru prima dată un mare festival caritabil în Parcul Arinilor pentru a ajuta financiar Școala evanghelică de fete.
În 1916, cofetăria a fost complet prădată, închisă și redeschisă abia după război.
~~~o~~~
În 1921, spațiul comercial a fost dat în arendă cofetarului Leobacher, care deschide acolo o cofetărie cu cafenea.
În 1929, Asociaţiei de Înfrumusețare a Orașului Sibiu // Hermannstädter Verschönerungsverein” a amplasat în zona rozariului un vas de piatră cu ocazia aniversării semicentenarului înfiinţării asociației.
În 1934, comerciantul Gustav Schintzel a luat în chirie spațiul comercial de la parterul clădirii din Sub Arini unde a deschis cofetăria cu restaurant, SUB ARINI // ERLENPARK, care a funcționat acolo până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.
În 2 octombrie 1938, a fost dezvelită statuia cu bustul poetului Mihai Eminescu ( realizat de sculptorul Radu Moga). Cu această ocazie monumentul „Asociației de Înfrumusețare a orașului Sibiu” a fost mutat în faţa Pavilionului de muzică.
În iunie 1939, a fost reamenajată noua fântână arteziană luminată din apropierea Pavilionului de muzică.
~~~o~~~
În 25 mai 1946, restaurantul a fost redeschis sub noua denumire de Bolta Rece.
În 1949, numele restaurantului a fost schimbat din nou în Sub Arini. În Noua nomenclatură a străzilor SIBIU din 1949, la capitolul Reclame comerciale, restaurantul este listat sub denumirea de : Restaurant și Grădina de vară „Sub Arini” – Aleea M. Eminescu, 4 – Tel. 2989.
În 5 iulie 1961, au fost instalate două fântâni arteziene, una lângă rozariu(?) şi alta lîngă bustul lui Eminescu.
În 1979, a fost demolat vechiul Pavilion de muzică și înlocuit cu o construcție nouă. În cursul acestor lucrări a fost reamenajată și fântâna arteziană de lângă noul pavilion.
~~~o~~~
„Cafenea și Cofetărie” – Berthold Frentz – 1899-1904/ 1902?
~~~o~~~
„Cofetărie și Cafenea” – Oskar Seiser – 1904-1908~1911
~~~o~~~
Reclame comerciale „Cofetăria Oskar Seiser” – 1904 & 1908
~~~o~~~
Cofetăria cu restaurant „Sub Arini / Erlenpark” – Gustav Schintzel – 1935
„Noua nomenclatură a străzilor SIBIU” – 1949
~~~o~~~
Nuntă la „Bolta Rece” – 1966 ( fotografii din arhiva personală )
~~~o~~~










