„Canalul Gura Râului – Sibiu // Kanal Gura Râului (Gurarou / Auendorf / Guraró) – Hermannstadt (I-II)“
Canalul Gură Râului – Sibiu / colaje realizate cu ajutorul hărților din 1700 / 1751 / 1769-1773 / 1869-1870 / 1869-1887.
În dată de 29 aprilie 1702 împăratul Leopold I. aprobă construirea unui canal navigabil între satul Gura Răului și Sibiu pentru transportarea materialelor de construcție, piatră, pietriș și nisip din zona Rășinari, Poplaca și Gura Râului, necesare pentru construirea Citadelei 1702-1703 (cartierul Iosefin) propusă și proiectată de Morando Visconti. Canalul avea o lungime de 13 km și o lățime de cca. 6 metri.
Portul de încarcare se află aproximativ 1 km amonte de satul Gura Râului. După traversarea satului apele canalul curgeau pe lângă dealul Măgura, la nord de satul Poplaca spre păduricea numită „Kirchenwäldchen“ de lânga Turnișor, și mai departe până în zona Sibiului cunoscută sub denumirea de Pajiștea Măcelarilor (Fleischhauerwiese) unde se revarsa în canalul Mühlkanal (astăzi zona cartierul Ștrand). Portul, în hartă marcat cu „Porto“, de descărcare a materialelor folosite pentru construcția citadelei se afla în apropierea intersecției str. Ștrandului și str, Gârlei.
Pe canal circulau 30 de bărci construite de meseriași tâmplari specializați (maiștrii corăbieri). Pe lungimea canalul de 13 km existau 37 de locuri de trecere (triaje), cu albie lățită și o serie de mici ecluse/stavilare pentru reglarea nivelului apei. După abandonarea lucrărilor la Citadelă în 1703 canalul Gura Râului – Sibiu a rămas încă câteva zeci de ani în folosință.
Canalul Gură Râului ~ sursă: Otto Czekelius „Rund um den Großen Ring“ articol apărut în ziarul Neuer Weg 1976 (Jg. 28 – 8467 vom 4. August 1976, S. 6ff. bis einschl. Jg. 28 – 4898 vom 10. September 1976)
