2015-05-22
„Sîntem nişte provinciali“ îmi spun şi, dacă altă dată m-aş fi înfuriat la auzul acestor cuvinte venite din partea altora, azi mă fac să zîmbesc!
Mă învîrt pe sub Turnul de Poartă. Ce hărmălaie de care cu boi şi căruţe trase de cai! Trecători vin şi pleacă din oraşul de sus în cel de jos, doamnele poartă pălării grele şi largi. Soare. Şi strada e lărgită. Au dispărut căsuţele pitoreşti ce străjuiau drumul şi tufele de flori ce se catarau pe ziduri. Şi romantica lampă de iluminat de pe zidul Primăriei. Iată, în locul ei, stau întinse noile cabluri şi instalații de curent electric. Pîraiele s-au furişat în canale pe sub pămînt. Sîntem în rînd cu lumea la început de secol, în cei mai nebuni şi frumoşi ani. Şi dacă în marile metropole se dansa cancanul, dacă femeile dezgoleau glezne şi sorbeau din tigarete, iată şi doamnele noastre se preumblă cu palarii împănate. Un aer de emancipare străbate Cetatea medievală dar, în toată adunătură aceasta pestriţă, chiar cele două personaje emancipate la şuetă in umbra Primăriei şi în pas cu moda, par pregătite mai degrabă de carnaval.
Stop cadru, se filmează la Primărie, mi-am zis zîmbind şi cred că însuşi fotograful Fischer a zîmbit. Cine doreşte reconstrucţie de epoca, iată material şi inspiraţie! Privesc fotografia asta şi parcă văd un film, aşa prinde ea viaţă sub ochii noştri.
Adriana Moscicki
Primăria Veche – Fotografie Emil Fischer – Carte Poștală circulată 1922
