Alt-Hermannstadt // Sibiu // Nagyszeben

„Wirtshaus in der Haller Gasse Ecke Reitschul Gasse“ // „Cârciumă pe str. Pompeiu Onofreiu colț cu str. Manejului“

Cartea poștală a circulat în luna mai 1915 între Sibiu și Făgăraș. În fotografie apare o cârciumă pe str. Pompeiu Onofreiu/ Maternității // Hallergasse (*) lângă casa colț cu str. Manejului // Reitschulgasse (*).
Pe fațadă putem distinge textul pictat „Wein & Bier – Bor és Sör” – vin și bere, iar pe ușă reclama la berea „Thomas” de la fabrica de bere Thomas Binder und Söhne // Thomas Binder și Fii din Sadu. Fabrica de bere din Sadu a fost înființată între anii 1912-1913, ceea ce înseamnă că fotografia a fost realizată 1913/1914.

Dl Marian Bozdoc ne oferă următoarele înformații interesante despre istoria și proprietarul crâșmei:
Cârciuma a fost în proprietatea familiei Köschut care a deschis-o în jurul anului 1838 când s-a construit și casa. Avea și băcănie. Ultimul Köschut, Ludwig, se vede în fotografie în partea dreaptă. Acolo avea peste 60 de ani, moare în 1933 la vârsta de 86 de ani. După primul război mondial, prin anii ’20, restaurantul este preluat de Rudolf Binder care deschide și un debit de tutun.”
Strada Pompeiu Onofreiu purta de-a lungul timpului următoarele denumiri (cum se poate citi pe site-ul web patrimoniu.sibu.ro): Bey der Haller Pastey (1640), Haller Gasse (1872), Haller (1936), Louis Pasteur (1947), Maternității (1970), Pompeiu Onofreiu (2005).

(*) Ante 1872 cele două străzi, „Haller Gasse” și „Reitschul Gasse”, nu aveau nume proprii deoarece se aflau intramuros de-alungul zidurilor centurii a treia, respectiv a patra, de apărare și făceau parte din rețeaua de drumuri de acces spre zidurile prevăzute cu galerii de strajă și turnurile de fortificații. Aceste drumri se numea pur și simplu ulițe „în spatele zidului” // Gassen „hinter der Mauer”. O localizare ceva mai exactă a unui loc anume, adresă, casă, persoană, pe ulițele orașului medieval se realiza cu ajutorul unuei informații suplimentare, de exemplu: casa lui X lângă fânâna, treptele, piața sau turnul/ poarta Y / sau casa lângă prăvălia, atelierul sau crâșma lui Z. În acest caz: ulița în spatele zidului la bastionul Haller // hinter der Mauer bey der Haller Pastey (str. Pompeiu Onofreiu).
În trecut străzile și piețele orașului nu purtau denumirile unei persoane/ personalități. Prima dată când s-a folosit un nume de persoană pentru denumirea unui spațiu public a fost 1858. După moartea lui Karl Philipp Borromäus zu Schwarzenberg (guvernatorul Transilvaniei în perioada anilor 1851-1858) numele Pieței Mici // Kleiner Ring a fost schimbat în „Schwarzenbergplatz”. Din fericire noul nume nu a fost agreeat, acceptat de populația orașului astfel că s-a renunțat și întors la vechea denumire!

În anul 1872 comunitatea orașului Sibiu decide schimbarea denumirilor unor străzi și aprobă un nou sistem de numerotare a clădirilor, vezi cronica lui Emil Sigerus „Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929” // „Cronica orașului Sibiu 1100-1929” p.47: „1872 – 14.2. Die Kommunität beschließt für mehrere Gassen neue Namen und eine neue Nummerierung der Häuser”.
Prima numerotare de clădiri a fost realizată la Sibiu în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. La mijlocul sec. al XIX-lea (1833) a fost efectuată o numerotare nouă. Înainte de 1872 străzile sibiene aveau numerotare continuă cu numere pare și impare pe aceeași latură. Această numerotare era destul de complicată deoarece începea cu numărul 1 la primăria veche Casa Altemberger-Pempflinger, continuă pe latura vestică a străzii Mitropliei (Fleischergasse), sărea pe latura estică a străzii Tribunei (Quergasse) spre de str. Bastionului, str. Ioan Lupaș (Hechtgasse) s.a.m.d. și se termină cu numărul 1117 la casa de pe str. Centumvirilor lângă primăria veche.

După introducerea numerotării noi în anul 1872 străzile orașului Sibiu au primit lature cu numere pare și lature cu numere impare. Primele plăcuțe cu nume de străzi au fost aplicate în Sibiu în anul 1833, înlocuite cu plăcuțe noi în anul 1869.

Majoritatea denumirilor românești de străzi din Sibiul antebelic și interbelic au fost traduceri ale numelor germane, cum se poate remarca și în cartea de adrese editată 1933. După redenumirea străzilor efectuată la Sibiu în anul 1948 au dispărut o mare parte din denumirile vechi.

Eine Antwort schreiben

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert