„Seară“
… 97 …
Seară
Colivie de flori peste patul zilei caprifoiul coboară,
soarele asudat în depărtări
pe coame de mare apune,
valuri valuri culori
mâzgălesc nispul cu spumă.
Ruşinoasă clipocire de stea sus pe cer se înfioară,
în case murmur şi clinchet de farfurii,
omlete în ulei se omoară.
Pervaze cu flori ascund nostalgii
sub fum gros de ţigară,
pereţi încinşi cu râs şi plâns de copii
îşi astupă urechile cu groază.
Un biet câine îşi aşteaptă stăpânii
şi plânge scâncit în surdină,
prin parc haită roată de coioți
la luna se hlizesc ca nebunii.
Totul curge lichid
oasele prind alge în mişcare,
cozi de apă prin sînge fierb poeme şi vise
pe punte de pirat adorm ispitită.
Adriana Moscicki
