„Portița Leșurilor și drumul spre cimitir // Leichentürchen und Friedhofsweg“ (I)
Pentru o mai bună înţelegere a textelor traduse din limba germană, aici câteva precizări: cuvântul german Tür / diminutiv Türchen sau Türl (în dialectul săsesc vorbit la Sibiu: Dir / diminutiv Dirchen sau Dyrchen) înseamnă ușă!, cuvântul german Tor (săsește: Dier) înseamnă poartă! Deci acolo unde apare cuvântul „Leichentürchen“ este vorba de o poartă micuță (ușiță), o deschizătură în zidul incintei de fortificații… și ca atare trebuie înțeleasă acea trecere numită „Leichentürchen“ // „Portița Leșurilor”! Personal, sunt de părere că:
Portița Leșurilor // Leichen Türchen se afla la capătul străzii Filarmonicii // str. Kleine Erde (Pământul Mic).
Poarta Leșurilor // Leichen Tor se afla la capătul străzii Gheorghe Lazăr // Reissenfelsgasse.
În anii 1550 s-au întamplat o serie de calamități, care au dus la decimarea rapidă și brutală a populației orașului Sibiu. În timpul epidemiei de ciumă din anii 1553-1555 molima a răpus peste 3200 de suflete iar în timpul incendiului din 1556 au murit peste 80 de oameni.
Întrucât în incinta cimitirului, lângă Biserica evanghelică [astăzi Piața Huet] și cimitirului din fața porții Sag, nu mai existau locuri pentru morminte noi, s-a hotărât amenajarea unui cimitir nou extra muros. În anului 1554 s-a spart o ieșire în zidul incintei a III-a, în apropierea bastionul Haller, și s-a construit o portiță și un drum spre noul cimitir, amenajat lângă lacul Croitorilor (pe dâmbul de pământ care se întindea paralel cu zidul centurii a III-a, între bastionul de la Poarta Cisnădiei, bastionul Haller, până la actuala str. Trei Stejari). Pentru întărirea sistemului de fortificație s-a construit bastionul Haller (1551-1553). A fost primul bastion ridicat la Sibiu, lucrările au fost finalizate abia în anul 1558.
În planurile medievale ale orașului Sibiu se poate distinge cu ușurintă drumul care făcea legătura între portița din zidul exterior și valul de pământ pe care se afla cimitirul. Interesant este faptul că drumul desenat seamănă cu un pod cu piloni de susținere, care parcă iasă lateral din perimetrul suprafeței podului! Daca ne uitam la topografia locului pare firesc să fi existat un asemenea „drum înălțat“, – un pod – peste acea săpătură lungă și adâncă, acel șanț… astazi Bd C. Coposu.
Într-un articol apărut 1784 este vorba de Portița Leșurilor / „Leichen-Thürgen“, perforată atât în zidul incintei cât și în zidul bastionului Haller. În fața acestei portițe se afla un „pod pe stâlpi (zidiți), acoperit, construit între două valuri de pământ“.
În cartea lui Arnold Pankratz despre proveniența numelor străzilor sibiene / „Die Gassennamen Hermannstadts“, tipărită 1935 la editura Krafft & Drotleff, scrie că drumul spre noul cimitir trecea prin „micuța portiță de pe pajiste“ / „kleines Dürchen auf der Wiesen“ (St.I.1561), sau prin Portița Leșurilor / „Leichentürel“ (St.II.1616). Strada pe care se deplasa cortegiul funerar se numea Strada Portița Leșurilor / „Leichentürgasse“. După amenajarea noii porți spre cimitir in 1787, numele strazii a fost schimbat în Străduța Leșurilor / „Leichengäßchen“ (vezi harta orașului din 1843) și Strada Leșurilor / „Leichengasse“.
În sec XIX numele străzii a fost schimbat în str. Promenadei / „Promenadengasse“, iar după 1872 purta numele str. Reissenfels Gasse – astăzi str. Gheorghe Lazar!
Timp de cca. 230 de ani (~1554-1787) accesul din cetate spre cimitirul evanghelic situat pe un dâmb de pământ extra muros, în partea sud-estică a orașului Sibiu, se făcea prin așa numita „Portița Leșurilor”. Sigur este că din 1677 exista și un pod de lemn // „Steg“, pe care se traversa adâncitura de teren (astăzi Bd C. Coposu) spre cimitirul vechi!
În cartea lui Emil Sigerus „Despre Sibiul vechi“ // „Vom alten Hermannstadt“ (vol.I 1922, pagina 13) putem citi următoarele:
„În anul 1787 s-a amenajat „Poarta Nouă“ sau „Poarta Leșurilor“ în zidul incintei, vis a vis de cimitirul evanghelic vechi. Pînă în acest an se ajungea la cimitirul evanghelic prin „Portița Leșurilor”, care se afla între str. Reissenfelsgasse (str. Gheorghe Lazăr) și Kleine Erde (Pământul Mic / str. Filarmonicii), traversând un pod de lemn!“
Dau aici și textul original în limba germană:
„Das Neu- oder Leichentor gegenüber dem alten evangelischen Friedhof wurde erst 1787 durch die Mauer gebrochen. Bis zu diesem Jahr gelangte man durch das „Leichentürchen“, das zwischen der Reissenfelsgasse und der Kleinen Erde durch die Mauer gebrochen war, und über einen hölzernen Steg zum Friedhof“!
[Cuvântul german „Steg“ (schmale Brücke für Fußgänger über einen Bach oder Graben) se folosește pentru un pod pietonal, îngust, care treversează un pârău sau șanț.]
Din cronica lui Emil Sigerus aflăm că în ziua de 15 noiembire 1677 a fost înecată o vrajitoare în lacul Croitorilor. La întoarcerea spectarorilor în cetate „s-a dărâmat podul de lemn din fața Portiței Leșurilor“! Deci în 1677 exista un pod de lemn în fața Poriței Leșurilor, pod peste care a trecut mulțimea venind dinspre lacul Croitorilor… aflat dincolo de cimitir!
Locul în care se afla Portița Leșurilor cât și drumul spre cimitirul evanghelic vechi înainte și după 1787 au fost subiecte de discuții repetate pe grupul „Alt-Hermannstadt in Ansichtskarten, Fotos, Gemälden und Grafiken // Sibiul vechi în cărți poștale, fotografii, picturi și grafică”.
Se știe că drumul vechi spre Nocrich // Leschkirch exista deja înainte de 1787, cum se poate vedea și în harta lui Morando Visconti din anul 1699. Se presupune că acest drum, care inițial ieșea din cetate prin Portița Leșurilor de lânga bastionul Haller (traversând podul de lemn spre cimitirului evanghelic), a fost schimbat prin amenajarea unui drum nou, mai lat, care pornea de la Bastionul Cisnădiei sau/și Turnul Gros. Și acel drum nou trecea pe lângă cimitirul vechi, traversa terenul unde se află astăzi Parcul Spitalului, spre str. Trei Stejari / str. H. Oberth, continua pe str. Bâlea și ducea spre Nocrich, dar și spre Făgăraș cum apare notat în harta din 1751…
Pare plauzibil și logic să fi exista deja înainte de 1787 (pe lângă Portița Leșurilor) și altă ieșire și drum din cetate spre cimitirul vechi și spre Nocrich. Posibil ca această ieșire să se fi aflat lângă Turnul Gros, deoarece nu cred că a fost doar o coincidență faptul că în același an 1787 în care Hochmeister a „cumpărat” terenul de la Turnul Gros, s-a amenajat și o trecere noua spre cimitirul vechi… „Poarta Nouă” / „Poarta Leșurilor” împreuna cu „Poarta Promenadei”!
În veduta orașului Sibiu din anul 1733 – “Prospect-1733 Friedrich Schwandtner + Johann Eltner” – ieșirea din cetate spre cimitirul vechi se numește „Das Leüchen Thörel“ // „Portița Leșurilor (vezi litera „F“) și este poziționată lângă „Turnul Gros“!
(sursa foto: „Alt-Hermannstadt“)
Bastionul Haller ~ Ilustrație: Otto Czekelius „Rund um den Großen Ring“ articol apărut în ziarul Neuer Weg 1976 (Jg. 28 – 8467 vom 4. August 1976, S. 6ff. bis einschl. Jg. 28 – 4898 vom 10. September 1976)
Informații interesante despre Poarta Leșurilor / Portița Leșurilor / vechiul Cimitir Evanghelic / Grădina Brukenthal / Spitalul Habsburgic / Piața Verzelor și Bationul Haller se pot citi și la următoarele link-uri accesate:
LINK spre: Poarta Leșurilor și vechiul cimitir // Leichentor und alter Friedhof (I)
LINK spre: Poarta Leșurilor și vechiul cimitir // Leichentor und alter Friedhof (II)
LINK spre: Portița Leșurilor și drumul spre cimitir // Leichentürchen und Friedhofsweg (II)
LINK spre: Bastionul Haller și Grădina Brukenthal // Haller Bastei und Brukenthalgarten (I)
LINK spre: Bastionul Haller și Grădina Brukenthal // Haller Bastei und Brukenthalgarten (II)
LINK spre: Bastionul Haller și ziduri de fortificație // Haller Bastei und Befestigungsmauern
