„Plan 6 / Poarta Cisnădiei” ~ Planșa 6

* Albumul BÖBEL *
Planșa 6 din Albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887. Cronicarul, cartograful și pictorul Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

Plan. 6.
al părții de oraș și al suburbiei cu Poarta Cisnădiei și a zidurilor cetății existente odinioară.

■■■ cu negru sunt însemnate resturile zidului cetății, existente înca în anul 1886.
■■■ cu roșu sunt însemnate zidurile cetății, turnurile acesteia și alte clădiri complet demolate.
■■■ cu verde sunt însemnate terenurile dispărute.
■■■ cu albastru sunt însemnate clădirile nou ridicate din temelii începând cu anul 1835.

În anii 1835 și 1836 a fost demolată Poarta Cisnădiei cu porțiunea din zidul cetății până la cazarmă.
În același timp au fost demolate și Zwinger-ul cu căsuța vămii, cât și locuința administrației cazărmii (Beer). Depozitul de lemn al orașului a fost mutat. După mulți ani a fost regularizată și marea piață a Cazărmii. S-a acoperit cu fostăne de stejar și canalul Seviș [Schewis Wasser Canal], iar în anii ’50 și ’60 au fost plantați copacii și căsuța care a fost construită în anii ’50 ca vamă, apoi locuința unui tocilar, a fost și ea demolată. Canalul a fost acoperit cu pietriș și astfel a luat naștere Promenada Bretter, nume care a fost menținut.
În anul 1852 a fost demolat de către italieni zidul interior al orașului la Soldiș [Soldisch] împreună cu turnurile mici ale orașului. Mulți ani după aceea Soldisch-ul a rămas un jalnic loc de depozitare a gunoaielor, până când în anul 1879 a fost amenajat un parc frumos de către Societatea de Înfrumusețare a Orașului [Stadtverschönerungs-Verein], un parc care a devenit o podoabă a orașului.
În anul 1876 s-a construit casa Habermann. (maistru constructor Guth).
În anii ’70 a fost regularizată str. Andrei Șaguna [Mühlgasse] (inginer orăș. Müss.).
Casa cu nr.4 Andrei Șaguna [Mühlgasse], proprietar Franz Frübek senior, fondator în anii ’40 a băilor de aburi, iar în anii ’50 a băilor reci (actualul proprietar Habermann).
Casa cu nr.2 Andrei Șaguna [Mühlgasse], fondarea primei fabrici de lumânări din stearină din Transilvania în anii ’40, mutată apoi în str. Turnului [Saggasse] în noua clădire a fabricii (înainte Fabrica de bere a orașului) (maistru constructor Gärtner).
În anii ’50 a fost amenajat trotoarul pe str. N. Bălcescu [Heltauergasse], de atunci a fost de două ori refăcut, iar în anii ’80 a fost pietruit carosabilul cu piatră cubică.
Dintre cele 5 turnuri de poartă și toate cele 36 de turnuri ale zidului orașului, turnul Porții Cisnădiei [Heltauerthor-Turm] era cel mai înalt și puternic. Acesta era dotat cu un ceas în stare de funcționare. Acest ceas a fost montat în anii ’40 în turnulețul din lemn pe acoperișul cazărmii [turnuleț construit pentru acest ceas]. Dacă turnul Porții Cisnădiei ar sta încă la locul lui, ca loc de trecere, nu ar urâți de loc orașul, ci ar fi o amintire a generațiilor viitoare despre puterea strămoșilor. Din păcate prea repede s-a trecut și în alte orașe săsești la demolarea porților și turnurilor orașelor, când multe din aceste monumente ar fi trebuit păstrate.

Însemnare. Vis-a-vis de cazarmă se poate vedea încă foarte clar fundația Căsuței Vămii și zidul Bastionului.
Din anul 1873 piața Cazărmii se numește Piața Hermann (Hermanns-Platz) [astăzi Piața Unirii].
În anul 1878 a fost regularizată strada Andrei Șaguna [Mühlgasse] (inginer orăș. Müss.).
Casa cu nr.8, str. Andrei Saguna [Mühlgasse], fost construită în anii ’30 de Franz Hummel pentru hanul La Leul Alb, a fost cumpărată de comunitatea românească în anul 1884.
În anul 1885 a fost construită în curtea parcelei de la nr.8 o școală românească de două etaje.
Stradă N. Bălcescu [Heltauergasse]. Un an înaintea demolării Porții Cisnădiei s-a reconstruit din temelii Casa cu nr.59.
citeste continuarea pe verso

I. Poarta Cisnădiei.
II. Hala de trecere, de alături a fost construită deja în anii ’20, din cauza circulației intense.
III. Turnurile zidului Cetății.
IV. Zidurile Cetății.
V. Magazii din lemn/șoproane [Holzschopfen] ale armatei.
VI. Resturile zidului Cetății, 1886. [1886 anul în care Böbel a scris textul!]
VII. Magazii din lemn/șoproane de pe val, a erariului, demolate în anii ’70. [erar: aparținând statului]
VIII. Căsuța de lângă poartă (locuința îngrijitorului de turn), alături fântână.
IX. Locuința administratorului de cazarmă.
X. Casa Vămii de odinioară.
XI. Pavilionul ofițerilor și teii vechi în locul cărora se află astăzi o fântână.
XII. Baricadele ridicate în timpul Revoluției din 1848-1849.
XIII. Drum pentru pietoni, prevăzut cu balustradă.
XIV. Val de pământ, desființat, lângă casa Habermann.
XV. Bastion. Grădina administrației cazărmii. (Beer).
XVI. Magazia de lemne a orașului, odinioară.
XVII. Locuința paznicului de poartă și o măcelărie, demolată în anii ’30.
XVIII. Construită în anii ’30 ca Fabrică de bere (maistru constructor Setz), în anii ’40 clădire a finanțelor, cumpărată în anii ’70 de către erariu.
XIX. Loc pentru miei și oi în zilele de târg săptămânal.
XX. Locuința maistrului de fântână, construită în anii ’40.
XXI. cațiva ani era si o măcelărie acolo. 1884 a fost demolată o parte din clădire pentru lărgirea bulevardului Victoriei [Schewisgasse].
XXII. Alee ce a existat odinioară.
XXIII. Noua „conductă de apă“ [Rinnsal: fir de apă curgătoare] pe strada Cetății [Harteneckgasse].
XXIV. Casa Vămii construită după demolarea zidului cetății, un timp locuința unui tocilar.
XXV. Fântâna lui Hermann, nou construită în 1886.
XXVI. Zidul cetății ce încă se păstrează pe promenadă.

Plan, verso, planșa 6
Înainte ca Franz Hummel să construiască în anii ’30 marele han denumit La Leul Alb, acesta a avut în arendă clădirea mare a baronului Carl von Brukenthal din strada Andrei Șaguna [Mühlgasse] nr.9.
În anul 1854 casa a fost aranjată ca și cazarmă a jandarmeriei.
În 28 oct. 1855 a izbucnit un mare incendiu [provocat de militari] în care au ars clădirea laterală din stânga porții, toată clădirea transversală din curte și din clădirea lui Johann Böbel senior, șoproanele, grajdurile, șura mare și cămara de făină.
În anul 1857 la 13 februarie a murit baronul Carl von Brukenthal.
În anul 1869 baronul Hermann von Brukenthal construiește în grădina casei amintite un frumos pavilion.
În anul 1872 în 9 mai a murit Hermann von Brukenthal, ultimul vlăstar al familiei Brukenthal, după a carui moarte, marea clădire, grădina și cele 4 mărinimoase fundații (donații) conform Weiland, Baron Carl von Brukenthal, revin comunității evanghelice.
Casa nr.10 în strada Andrei Șaguna [Mühlgasse] a fost reconstruită în 1880 din temelii ca și casa particulară, proprietar Szalai, maistru constructor. Acesta a vândut în anul 1883 această casă guvernului maghiar care a devenit Casa Comitatului. În anul 1884 s-a mai adăugat/construit încă o sală, fără cameră anexa.
Casa cu nr.11 a fost reconstruită din temelii în anul 1886.
În anii ’60 a fost amenajat trotoarul în strada Tribunei [Quergasse].

Textele în limba germană au fost transcrise/ copiate cuvânt cu cuvânt din planșa lui Böbel! ~ La traducerea textelor germane în limba română s-a ținut cont de sintaxa originală a propozițiilor scrise de Johann Böbel. Informațiile din parantezele rotunde (…) se regăsesc și în textele originale. Textele în limba română au fost completate cu informații și detalii suplimentare adăugate în parantezele drepte […].

„Plan 6“ ~ Planșa 6 [Textul original]

Plan. 6.
Von dem Stadt-Theil, und der Vorstadt, mit dem vormals bestandenen Heltauer Thor und der Stadtmaueren.

■■■ Schwarz bezeichnet die im Jahre 1886. noch bestehenden Stadtmauer Reste.
■■■ rot bezeichnet die gänzlich abgetragenen Stadtmaueren, Thürme derselben, und sonstige Gebäude.
■■■ grün bezeichnet die eingegangenen Grund Stellen.
■■■ blau bezeichnet die seid dem Jahre 1835. von Grund aus neue aufgeführten Gebäude.

In den Jahren 1835. und 1836. ist der Heltauerthor-Thurm mit dem Teil Stadtmauer bis zur Kaserne abgetragen worden. zur selben Zeit wurde auch der Zwinger mit dem Thormauth Häuschen und der früheren Kasern-Verwalterswohnung (Beer.) abgetragen. Das Städtische Holzmagazin wurde verlegt. Als nun der umfangreiche Kasernplatz nach vielen Jahren erst ganz reguliert war, so wurde auch der früher offene Schewis Wasser Canal mit Eichenpfosten überdeckt, und in den 50.ziger und 60.ziger Jahren wurden die Bäume gepflanzt und das Häuschen welches in den 50.ziger Jahren zum Mauth Häuschen gebaut, dann einige Jahre die Wohnung eines Schleifers war, wurde auch abgetragen, und wurde der Wasser Kanal überschottert, und so ist die sogenannte Bretter Promenade enstanden, und der Nahme Bretter Promenade auch bei behalten worden.
Im Jahre 1852. wurde die Innere Stadtmauer am Soldisch samt den 4. kleineren Stadtmauer Türmen von Italienern abgetragen. Viele Jahre nachher blieb der Soldisch ein vörmlicher Mistablagerungs Platz, bis im Jahre 1879. vom gegründeten Stadt-Verschönerungs-Verein ein schöner Park dort angelegt wurde, welcher der Stadt eine Zierde geworden ist.
Im Jahre 1876. ist das Habermann sche Haus gebautet worden. (Bm: Guth.)
In den 70.ziger Jahren wurde die Mühlgasse reguliert. (Städt.Ing. Müss.)
Mühlgasse Haus N.4 Eigentümer Franz Frübek senior. Gründer der Warmbäder. in den 40ziger Jahren die Dampfbade-Anstalt und in den 50.ziger Jahren auch eine Kaltwasser Badeanstalt errichtet. (jetzt Eigenthümer davon Habermann.)
Mühlgasse: Haus N.2. Gründung der ersten Siebenbürgischen Stearin Kerzen Fabrik in den 40.ziger Jahren. von dort übersiedelt in die Saggasse in das neugebaute Fabriksgebäude. (früher Städtisches Bräuhaus) (Baumeister Gärtner).
In den 50.ziger Jahren wurde in der Heltauergasse das Trottoir gelegt. Seit der Zeit ist die Gasse zweimal umgepflastert. und in den 80ziger Jahren die Fahrbahn mit Würfelsteinen gepflastert worden.
Von den 5 Stadtthor Türmen und sämtlichen Stadtmauer Türmen deren rings um die Stadt 36 bestanden war der Heltauerthor-Turm der höchste und der mächtigste in seiner Bauarth, auch war derselbe mit einer im Gang erhaltenen Turm Uhr versehen. in den 40.ziger Jahren wurde dieselbe Uhr auf der Kaserne in dem von Holz erbauten Türmchen hergerichtet. Stünde der Heltauerthor Turm als Durchfahrt noch auf seinem Platz, so würde derselbe keine Unzierde der Stadt, sondern als Andenken der Nachkommen geblieben sein, um die einstmalige Krafft unser Vorfahren zu schätzen. – leider ist man zu eilig vorgegangen auch in den andern sächsischen Städten mit der Abtragung der Stadtthore und den Stadtmauer Türmen wo so manches hätte sollen erhalten bleiben, von solchen Bauhistorischen Denkmälern. –

Anmerkung. vis. a. vis der Kaserne sind noch ganz deutlich die Grundmauren zu sehen, von dem vormals bestandenen Tormauth-Häuschen und der Stadtmauer vom Zwinger.
Seit dem Jahre 1873. hat der Kasern Platz die B[en]ennung Hermanns-Platz erhalten.
Im Jahre 1878. ist die Mühlgasse reguliert worden. Ingenier Müss.
Mühlgasse: Haus 8 In den 30.siger Jahren von Franz Hummel gross gebauet als Einkehrhaus Zum weissen Löwen. ist 1884. von der rumänischen Gemeinde angekaut worden. 1885. im Hof daselbst ist ein grosses zwei Stock hohes romänisches Schulgebäude neu aufgebauet worden. –
Heltauergasse. Ein Jahr vor der Abtragung des Helthauerthors ist das Haus Nro.59 von Grund aus neu aufgebauet worden.
lese Vortsetzung auf der Rükseite

I. der Heltauerthor-Turm.
II. die Durchgangshalle. Daneben. wurde wegen dem großen Verkehr in den 20.ziger Jahren schon gebauet.
III. die Stadtmauer Türme.
IV. die Stadtmauern.
V. die Militär Holzschopfen.
VI. die noch bestehenden Stadtmauer Reste. 1886.
VII. die Aerarischen Schopfen auf dem Wall, abgetragen in den 70.ziger Jahren.
VIII. das Häuschen am Thor (Turm Besorgers Wohnung), daneben der Brunnen.
IX. Kasern Verwalters Wohnung.
X. Tormauth-Häuschen. vormals.
XI. Offiziers Pavillon. und die alten Linden. an dessen Stelle jetzt d. Brunnen.
XII. die Barikaden errichtet in der Revolution 1848. 1849.
XIII. Weg für Fusgänger mit einem Geländer eingefast.
XIV. der abgegrabene Wall. am Haus Habermann.
XV. der Zwinger. Garten des Kaser[n]verwalters. (Beer.)
XVI. das Städtische Holzmagazin. vormals.
XVII. die Thorhühters Wohnung. auch eine Fleischbank. wurde in den 30.siger Jahren abg:
XVIII. In den 30.siger Jahren zu einem städtischen Bräuhaus gebaut (Baumeister Setz) in den 40.ziger Jahren zum Finanz Gebäude hergerichtet. in den 70.ziger Jahren vom Aerar angekauft.
XIX. Standplatz für die Lämmer und Schafe an Wochenmarkt Tagen.
XX. Brunnenmeisters Wohnung. in den 40.ziger Jahren gebauet. mehrere Jahre
XXI. auch eine Fleischbank dort. 1884. zur Erweiterung der Schewis Gasse ist ein Theil vom Gebäude abgetragen worden. und ein Theil vom Garten eingegangen.
XXII. die vormals bestandene Allee.
XXIII. die neue Wasserleitung (Rinnsal) in der Harteneck Gasse.
XXIV. das nach der Abtragung der Stadtmauer gebaute Mauth Häuschen. und einige Jahre Wohnung eines Schleifers war.
XXV. der Hermanns Brunnen, im Jahre 1886. neue hergestellt.
XXVI. die noch in Stand erhaltene Stadtmauer auf der Promenade.

Verso Plan, Seite 6
Bevor Franz Hummel in den 30.siger Jahren das große Gast und Einkehrhaus, genannt Zum weissen Löwen bauete, hatte derselbe das Baron Carl von Brukenthal sche grosse Gebäude Nro.9 in der Mühlgasse als Einkehrhaus in Pacht. Im Jahre 1854. wurde das Haus zur Gendarmerie Kaserne hergerichtet. dursch die Mannschaft entstand am 28. Oktober 1855. Abens 8 Uhr eine grosse Feuersbrunst wobei das Seitengebäude lings von der Thoreinfahrt, dann das ganze Quergebäude im Hof, und vom Nachbarhaus Johann Böbel senior auch die Gebäude Schopfen, Stallung, eine grosse Scheune und eine Mehlkammer abbrannte.
Im Jahre 1857. am 13. Februar ist Baron Carl von Brukenthal gestorben.
Im Jahre 1869. baute Baron Hermann v. Brukenthal in den Garten bennanten Hauses einen sehr schönen und grossen Pavillon.
Im Jahre 1872. am 9. Mai ist Hermann v. Brukenthal, der lezte männliche Sprosse der Baron v. Brukenthal sche Familie gestorben. nach dessen Tod ist das umfangreiche Gebäude samt Garten Grund, der vier hochherzigen Stiftungen gemäss von Weiland Baron Carl von Brukenthal der evangelischen Gemeinde zu gekommen.
Das Haus Nro.10. in der Mühlgasse ist im Jahre 1880. von Grund aus neu zu einem Privat Haus nur aufgeführt. Eigenthümer Szalai, Baumeister, derselbe verkaufte im Jahre 1883. um einen sehr guten Preis sein Haus der ungarischen Regierung, und ist dasselbe Comitats Haus geworden. im Jahre 1884. wurde noch ein Saal ohne Nebenzimer angebauet.
Das Haus Nro.11 ist im Jahre 1886. von Grund aus neu aufgebauet worden.
In den 60.ziger Jahren wurde in der Quergasse das Trotior gelegt.

Die deutschen Texte wurden Wort für Wort aus Böbels Zeichnung übernommen! ~ Bei der Übersetzung der deutschen Texte ins Rumänische wurde die ursprüngliche Syntax der Sätze von Johann Böbel berücksichtigt. Die Informationen in den runden Klammern (…) finden Sie auch im Originaltext. Die Texte in rumänischer Sprache wurden durch zusätzliche Informationen und Details in eckigen Klammern ergänzt […].

0