„Plan 10 / Poarta Leșurilor“ ~ Planșa 10

* Albumul BÖBEL *
Planșa 10 din Albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887. Cronicarul, cartograful și pictorul Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat la 27 aprilie 1887.

Plan. 10.

al părții de oraș și al suburbiei cu Poarta Leșurilor și a zidurilor interioare existente odinioară.

■■■ cu negru sunt însemnate resturile zidului cetății, existente încă în anul 1886.
■■■ cu roșu sunt însemnate zidurile cetății, turnurile acesteia și alte clădiri complet demolate.
■■■ cu verde sunt însemnate terenurile dispărute.
■■■ cu albastru sunt însemnate clădirile nou ridicate din temelii sau etajate începând cu anul 1834.

În anul 1858 a fost demolat turnul de la Poarta Leșurilor [Leichen Thor] (denumită și Poarta Nouă [Neuthor]), împreună cu casa cu etaj a paznicului de turn.
În anii ’60 au fost sparte cele două ieșiri laterale la poarta exterioară (pentru pietoni).
În anii ’60 a fost demolat zidul interior al cetății începând de la cazarmă până la teatru. S-a păstrat până la înălțimea de 12 pantofi împreună cu cele 3 turnuri frumoase.
În anii ’70 a fost demolat zidul cetății cu Zwinger-ul de la clădirea teatrului până la capătul străzii Leșurilor [Leichengasse] (acum strada Reissenfels Gasse) [astăzi str. Gheorghe Lazăr]. Turnul pe care directorul M: Hebert de la Sparkassa l-a amenajat în anii ’50 pentru locuit, și clădirea cu etaj din curtea teatrului (han și biliard) au rămas în picioare.
În anul 1876 a fost demolată și clădirea din curtea teatrului și lungul gang boltit spre teatru, și a rămas turnul lui Herbert. [Turnul lui Herbert făcea parte din cea de-a treia centură de fortificații a orașului. În documentele vremii apare sub denumirea: Turnul Turnătorilor de cositor și/sau Turnul Lăcătușilor // Zinngießerturm und/oder Schlosserturm]. În anul 1877 a fost demolat și turnul lui Herbert, teatrul a primit o fațadă nouă și noua piață a teatrului a fost nivelată și prevăzută cu trotuar.
În anul 1880 a fost amenajat un parc frumos de către Societatea pentru înfrumusețarea orașului [Stadtverschönerungs-Verein], de la piața teatrului până la Poarta Promenadei. Strada Pompeiu Onofreiu / Maternității [Hallergasse] a fost regularizată și „pârâul“ [Rinnsal: fir de apă din mijlocul drumului] a fost pavat, pentru apă vie [curgătoare]. (inginer Müss.).
În anii ’50 a fost demolat zidul Cetății de la Poarta Leșurilor [Leichen Thor] până la Școala orășenească de Călărie [Städtischen Reitschule]. Zidul a rămas nedemolat până la înălțimea de 12 pantofi. În același timp au fost înlăturați și salcâmii pe care îi plantase generalul Stenka[n]tin în anii ’30 de-a lungul zidului, precum și fântâna de vis-a-vis de casa cu nr.8 din strada Pompeiu Onofreiu / Maternității [Hallergasse] (înainte denumită După Zid / Hinter der Mauer).
În anii ’50 a fost construită casa cu nr.17 și casa paznicului de pe zidul exterior al cetății a fost demolată. În casa cu nr.5 strada Timotei Popovici [Wintergasse] a fost fondată în 1841 Hermannstädter Sparkassa, primul director și conducător al acesteia fiind Michael Herbert. Casa nr.1, strada Gheorghe Lazăr [Reissenfelsgasse] a fost înălțată în anii ’50 cu un etaj.
Cimitirul evanghelic.
În anul 1834 a fost construită scara de acces spre cimitir împreună cu portalul și zidul (maistru constructor Setz senior). Înainte drumul urca pe deal spre hala din lemn de la intrare care era prevăzută cu trepte din lemn.
În anii 1864-1865 a fost regularizat cimitirul și a fost construită și o capela nouă (maistru constructor Kremer senior). În aelași timp au fost îndepărtate vechile hale de adunare din lemn, și în anul 1866 în 4 ian. dimineață la oră 10 a fost inaugurată capela (preotul Brukatsch). Până la regularizarea cimitirului din anii 1865-1866 acesta era fără pomi, pleșuv doar ici și colo câte un boschet de dafin. Când pășeai din noua hală în cimitir aveai în față o priveliște minunată, îmbucurătoare asupra munților înalți și a împrejurimilor cum rareori avea un cimitir o astfel de așezare. Prin construcția noii hale și mai ales prin plantarea mult prea numeroșilor copaci după regularizarea cimitirului, acesta a fost tare umbrit și a dispărut priveliștea asupra munților înalți. Acum cimitirul este împărțit în careuri, locurile de veci sunt numerotate și populația acordă mult mai multă atenție pietrelor funerare frumoase decât până acuma, dar făcând abstracție de aceasta, cimitirul ar fi mult mai frumos prin poziția lui minunată, dacă nu ar fi fost plantați atâția copaci.

citeste continuarea pe verso
În anii ’70 au fost reparate strada Timotei Popovici [Wintergasse], Tipografilor [Wiesengasse], Filarmonicii [Kleine Erde] și Gheorghe Lazăr [Reissenfels Gasse] și a fost pus trotoarul.

I. Turnul de la Poarta interioară a Leșurilor [inneres Leichen Thor], anterior numită Poarta Nouă [Neuthor]. Poarta exterioară se numește Poarta Promenadei [Promenade Thor].
II. Casa paznicului de poartă (aici se predau certificatele de deces).
III. Bastionul.
IV. Curtea teatrului. IX. Porțile de intrare și ieșire.
V. Clădirea din curtea teatrului, hanul și biliardul, locuința pentru actori.
VI. Turnul pe care directorul de la Sparkassa Michael Herbert l-a amenajat ca locuință.
VII. Gangul boltit spre intrarea teatrului.
VIII. Șopron pentru unelte gospodărești ale orașului A. (B. moștenitorii baronului Hochmeister).
IX. Ieșire și intrare spre curtea teatrului A. construcția nouă. B. șoproanele.
X. Zidurile cetății de odinioară (total demolate).
XI. Resturile zidului cetății cu turnul care încă se păstrează. (1886)
XII. Zidurile cetății încă existente cu Bastionul Haller.
XIII. Clădirea teatrului a fost odinioară și ea Bastion.
XIV. Școală de călărie [Städtischen Reitschule] acoperită a orașului, alături o popicărie.
XV. Fântâna nou amenajată. (1882)
XVI. Fostă locuință de paznic, a fost demolată la începutul anilor ’50.
XVII. Școala de gimnastică [Turnschule] a fost nou construită în anii ’40.
XVIII. Spitalul Franz Josef (A). Scările zidite ce duc spre fostul val de pământ. XXVIII.
XIX. Porțile de intrare la grădină baronului Brukenthal ce au existat odinioară, construite într-un frumos stil.
XX. Grădina cumpărată pentru extinderea cimitirului.
XXI. Hala din lemn la intrarea în cimitir, ce a existat odinioară.
XXII. Hala pentru adunarea/ întrunirea bărbaților, tot de odinioară, tot din lemn.
XXIV. Casa predicatorului, ce a existat odinioară, construită din lemn.
XXV. Criptele noi construite în anii ’50.
XXVI. Criptele nou construite în anii ’60 până în 1886.
XXVII. Sala de doliu (capela) construită în 1865. (maistru constructor Kremer senior).
XXIX. Noua hală de intrare spre cimitir cu scară liberă.
XXX. Criptele vechi.
XXXI. Noua scară spre cimitirul extins.

[text] verso pagina 10
Grădina de odinioară a Baronului von Brukenthal.
În anii ’30 Baronul Brukenthal a lăsat grădină mare ce ajungea până la Str. Bâlea [Drei Eichen] generalului Stenka[n]tin, care a pus să fie frumos amenajată și a deschis-o pentru public duminică. Din anii ’50 când grădina a devenit proprietatea orașului, s-au făcut mari transformări. Pentru a prelungi stradă Sării [Salzgasse] s-a făcut din ea străpungerea și cu ocazia această a dispărut străduță lungă și îngustă de după bastion, care ducea până la Poarta Elisabeta [Elisabeth Thor].
În anii ’50 a fost construit de către oraș în piața în care în anii ’80 fuseseră construite 3 case particulare (prelungirea străzii Sării [Salzgasse]), un teatru de vară din lemn, complet închis, cu loje, dar în anii ’60, când a fost desființat Guvernământul [Statthalterei] a fost vândut la licitație și demolat. În piață în care se ține de mai mulți ani târgul de vară și unde era și locul de depozitare a gunoaielor a fost construită de către direcția teatrului din anii ’30 o arenă unde se jucau piese de război și asediu. În același timp au fost arse în piața amintită focurile de artificii ale lui Franz Frübek senior.
În anii 1852 când împăratul Franz Josef a fost prima data la Sibiu a pus bazele spitalului Franz Josef cu mari festivități. În piața în care în anul 1865 s-a construit Școala Militară de Călărie [Militär Reitschule] era un pavilion construit într-un stil frumos. Vara locuia acolo generalul Stenkantin. De la colțul bastionului și până la pavilion era o alee cu plopi masivi. În anul 1884 a fost construită de către armată o scară de piatră spre Școal de Călărie [Reitschule].
În anul 1867 s-a făcut străpungerea prin grădină mănăstirii spre bastion. Când s-a făcut nou stradă spre gară s-a demolat și o parte din clădirea din grădin unde locuia odinioară personalul de serviciu al baronului Brukenthal.
Serbarea de inaugurare a capelei cimitirului la 4 ian. 1866.
[fragment de text șters] dimineață la oră 9 s-au adunat în piața (Piața Huet / Huetplatz) în fața bisericii evanghelice presbiteriul, reprezentanții comunității bisericești și un număr mare de participanți din partea comunității. Fix la ora 10, în sunet de clopote alaiul important s-a pus în mișcare prezbiteriul, reprezentanții comunității și apoi sute de participanți. Alaiul a luat drumul prin Piața Mică [Kleinen Platz / Kleiner Ring], pe sub Turnul Sfatului [Rathturm], prin Piața Mare [Grossen Ring] și apoi prin strada Maternității / Leșurilor [Leichengasse] și strada Pompeiu Onofreiu [Hallergasse] la cimitir. Din păcate capela cea nouă nu i-a cuprins pe toți cei prezenți. Introducerea la serbare a fost făcută printr-un cântec coral, apoi cuvânarea de inaugurare a preotului orașului Brukatsch și rugăciune, la sfârșit cântec coral.

Textele în limba germană au fost transcrise/ copiate cuvânt cu cuvânt din planșa lui Böbel! ~ La traducerea textelor germane în limba română s-a ținut cont de sintaxa originală a propozițiilor scrise de Johann Böbel. Informațiile din parantezele rotunde (…) se regăsesc și în textele originale. Textele în limba română au fost completate cu informații și detalii suplimentare adăugate în parantezele drepte […].

Planșa 10 [Textul original]

Plan. 10.

Von dem Stadt-Theil, und der Vorstadt mit dem vormals bestandenen Leichenthor und der innern Stadtmaueren.

■■■ Schwarz bezeichnet die im Jahre 1886. noch bestehenden Stadtmauer Reste.
■■■ rot bezeichnet die gänzlich abgetragenen Stadtmaueren, Thürme derselben, und andere Gebäude.
■■■ grün bezeichnet die eingegangenen Grund Stellen.
■■■ blau bezeichnet die seid dem Jahre 1834. von Grund aus neue, oder durch Stockwerke aufgeführten Gebäude.

Im Jahre 1858. ist der Thurm am Leichenthor (auch Neuthor gen.) sammt dem Stockhohen Thorhüthers Häuschen daneben, abgetragen worden.
In den 60.ziger Jahren wurden die beiden neben Ausgänge am äusseren Thor gebrochen (für Fusgänger).
In den 60.ziger Jahren wurde die innere Stadtmauer von der Kaserne angefangen bis zum Theater Gebäude abgetragen ungefähr 12 Schuh höhe der Mauer blieb erhalten. (Stadtmauer Reste) sammt den 3 schönen Stadtmauertürmen.
In den 70.ziger Jahren wurde die Stadtmauer mit dem Zwinger vom Theater Gebäude bis zum Ausgang der Leichengasse (jetzt Reissenfels Gasse) abgetragen. der Turm welchen Sparkassa Direktor M: Herbert in den 50.ziger Jahren zum bewohnen herrichten lies sammt dem Stockhohen Theaterhof Gebäude (Gast und Billard Haus) blieb erhalten.
Im Jahre 1876. wurde auch das Theaterhof Gebäude und der gewölbte lange Gang ins Theater abgetragen, und blieb der Herbert sche Thurm stehen. Im Jahre 1877. jedoch, wurde auch der Thurm abgetragen, das Theater Gebäude wurde mit neuer Faßade [Fassade] versehen der neu entstandene Theaterplatz wurde planiert und mit Trotoir belegt. [Der Herbert sche Turm war Teil des dritten Befestigungsgürtels der Stadt. In den Urkunden jener Zeit erscheint es unter dem Namen: Zinngießerturm oder Schlosserturm].
Im Jahre 1880. wurde vom Theaterplatz bis zum PromenadeThor vom Stadtverschönerungs-Verein ein schöner Park angelegt die Hallergasse wurde reguliert der Rinnsal ausgepflastert und mit lebendem Wasser versehen (Ingenier Müss).
In den 50.ziger Jahren wurde die innere Stadtmauer vom Leichenthor bis zur Städtischen Reitschule abgetragen. 12 Schuh hoch blieb die Mauer auch da erhalten. (Stadtmauer Reste). Zur selben Zeit wurden auch die Akazien Bäume welche General Stenka[n]tin in den 30.siger Jahren dort der Stadtmauer entlang setzen lies beseitigt sammt dem Brunen vis a vis dem Haus Nro.8 Hallergasse (früher genannt hinter der Mauer).
In den 50.ziger Jahren wurde das Haus Nro.17 gebauet und das Wächterhäuschen auf der äusseren Stadtmauer wurde abgetragen. In dem Haus Nro.5 Wintergasse ist im Jahre 1841. die Hermannstädter allgemeine Sparkasso gegründet worden, erster Direktor und Leiter derselben Michael Herbert. Das Haus N.1 Reissenfels G: wurde in den 50.ziger Jahren durch einen Stockaufbau erhöhet.
Der evangelische Friedhof.
Im Jahre 1834. ist die neue Aufgangs Treppe zum Friedhof sammt dem Portal und der Mauer (vom Baumeister Setz senior) gebauet worden. Früher führte der Weg den Berg hinan zu der von Holz erbaut gewesenen alten Eingangshalle, welche mit einer hölzernen Stiege versehen war.
In den Jahren 1864.-1865. wurde der Friedhof neu reguliert, und auch eine neue Trauerhalle gebaut (Baumeister Kremer senior). Zur selben Zeit wurden die von Holz gebauten, sehr alten Versammlungs-Hallen, beseitigt, und im Jahre 1866. am 4. Januar 10. Uhr früh wurde die neue Trauerhalle feierlichst eingeweiht (Stadtprediger Brukatsch).
Bis zur neuen Regulierung des Friedhofs 1865.-1866. war derselbe ohne Bäume kahl, nur hie und da stand ein Lorbeerstrauch. Wenn man aus der neuen Treppen Halle in den Friedhof trat hatte man eine wunder herrliche und freundliche Aussicht auf die Kette der Hochgebirge und die ganze Umgebung wie nur selten ein Friedhof die Lage hat. Durch den Bau der neuen Trauerhalle, noch mehr aber durch die allzu vielen Bäume welche nach der Regulierung gepflanzt worden sind und den Friedhof jetzt so sehr beschatten und denselben so gewiss unheimlich machen, ist auch die herrliche Aussicht auf das Hochgebirge gänzlich geschwunden. Nun ist der Friedhof regelmässig in Felder und durch Wege geteilt die Grabstellen sind numeriert und es wird von der Bevölkerung weit mehr auf schöne Grabensteine verwendet als bisher geschah, aber abgesehen von all dem wäre der Friedhof durch seine herrliche Lage bedeutend schöner – wenn nicht so viele Bäume darauf gepflanzt worden wären. – Ursprünglich, als vor mehreren Jahrhunderten der Friedhof angelegt worden ist, war derselbe auch regelmässig, was ganz deutlich noch stellenweis erkennen lies.

lese Fortsetzung auf der rückwärtigen Seite
In den 70.ziger Jahren wurde die Wintergasse, Wiesengasse, Kleine Erde und die Reissenfelsgasse umgepflastert, und das Trottoir gelegt.

I. der Turm am innern Leichenthor (früher Neuthor genant), das äussere Thor wird Promenade Thor gen:
II. das Thorhüters Haus (da wurden bei Leichenbegängnissen die Toten Scheine abgegeben).
III. der Zwinger.
IV. der Theaterhof. IX. die Einfahrt und Ausfahrt Thore.
V. das Theaterhof Gebäude, Gast und Billardhaus. und Wohnung für Schauspieler.
VI. der Thurm, welchen Sparkassa Direktor Herbert, zum bewohnen herrichten lies.
VII. der gewölbte lange Gang zum Theater Eingang.
VIII. Schopfen für städtische Wirtschaftsgeräthe. A. (B. Hochmeister sche Erben).
IX. Aus und Einfahrt zum Theaterhof. A. der Neubau. B. die Schopfen.
X. die Stadtmaueren. vormals. (gänzlich abgetragen).
XI. die Stadtmauer Reste mit dem noch erhaltenen Stadtmauer Thurm. (1886.)
XII. die noch erhaltenen Stadtmaueren mit der Haller Bastei.
XIII. das Theater Gebäude. war vormals auch eine Bastei.
XIV. die gedeckte Städtische Reitschule, daneben eine Kegelbahn hergericht.
XV. der neu angelegte Brunnen 1882.
XVI. vormals eine Wächters Wohnung ist Anfang der fünfziger Jahre abgetragen worden.
XVII. die Turnschule ist in den 40.ziger Jahren neu gebaut worden.
XVIII. das Franz Josefs Spital. (A) die gemauerte schöne Freitreppe zu dem vormals best. Wall. XXVIII.
XIX. die vormals bestandenen und in schönem Stil gebaut gewesenen Einfahrts Thore in den Bar. Brukenthal schen Garten.
XX. der angekaufte Garten zur Erweiterung des Friedhofes.
XXI. die vormals bestandene von Holzgebauet gewesene Eingangshalle in den Friedhof und
XXII. die vormals bestandene Versammlungshalle der Männer. auch von Holz gebauet und
XXIII. die vormals bestandene Versammlungshalle der Frauen. auch von Holz gebauet und
XXIV. das vormals bestandene Prediger Häuschen u. die Halle für die Studenten v. Holz g.
XXV. die in den fünfziger Jahren gebaueten neuen Gruften.
XXVI. die seid den 60.ziger Jahren bis 1886. neu gebaueten Gruften.
XXVII. die im Jahre 1865. gebaute Trauerhalle.(Baumeister Kremer. senior).
XXIX. die neue Eingangs Halle zum Friedhof. mit der Freitreppe.
XXX. die alten Gruften.
XXXI. die neue Treppe zum erweiterten Friedhof.

[Text] Verso Seite 10
Der vormals bestandene Baron von Brukenthal sche Garten.
In den 30.siger Jahren überliess Baron Brukenthal den bis an die drei Eichengasse grenzenden sehr umfangreichen Garten dem General Stenka[n]tin, welcher den Garten sehr schön herrichten liess, und dem Publikum an den Sonntagen zum Vergnügen offen stand. Seit den 50.ziger Jahren, wo der Garten also Eigentum der Stadt geworden ist, sind daselbst sehr grosse Veränderungen vorgenommen worden. Um die Salzgasse zu verlängern wurde in den 50.ziger Jahren aus derselben der Durchbruch gemacht und ist dabei das lange enge Gässchen welches von hinter der Bastei bis zum Elisabethtor bestand gänzlich eingegangen. In den 50.ziger Jahren wurde von der Stadt auf dem Platz wo in den 80.ziger Jahren die drei neuen Privat Häuser gebauet worden sind, (verlängerte Salzgasse) ein Sommer Theater von Holz gebauet ganz geschlossen und mit Logen eingerichtet, dasselbe wurde aber in den 60.ziger Jahren als die Statthalterei aufgelöst wurde lizitando verkauft und abgetragen.
Auf dem Platz, wo seit einer Reihe von Jahren der Krautmarkt abgehalten wird und mehrere Jahre auch Mistablagerungsplatz dort war, wurde in den 30.siger Jahren von der damaligen Theater Direktion Nötzl und Kreubig eine Arena hergerichtet, wo grosse Kriegs und Belagerungs Stüke u: s: w: aufgeführt wurden. Zu der Zeit wurden auch die grossen Feuerwerke von Franz Frübek senior auf dem benannten Platz abgebrannt.
Im Jahre 1852. als Kaiser Franz Josef zum erstenmal in Hermannstadt war legte er den Grundstein zum Franz Josef Spital, welches mit grosser Feierlicheit vollzogen wurde.
Auf dem Platz wo im Jahre 1865. die Militär Reitschule gebaut worden ist da stand ein im schönen Stiehl gebaueter Garten Pavillon. Zu Sommerszeit wonhte General Stenkantin dort. Von der Ecke der Bastei bis zum Pavillon bestand eine Allee von alten mächtigen Pappelbäumen. Im Jahre 1884. wurde v: Militär eine steinerne Treppe zur Reitschule gebaut.
Im Jahre 1867. ist der Durchbruch durch den Kloster Garten bei der Bastei gemacht worden. Als die neue Strasse zum Bahnhof angelegt wurde ist ein Theil von dem Garten Gebäude in welchen vormals Dienstpersonal des Baron Brukenthal wohnten abgetragen worden.
Die Einweihungsfeier der Trauerhalle auf dem Friedhof. am 4. Januar 1866.
[Text gelöscht] früh um 9 Uhr versammelten sich auf dem Platz (Huetplatz.) vor der evangelischen Kirche, das Präsbitherium die grössere Kirchen Gemeinde Vertretung und eine grosse Zahl Theilnehmer von der Gemeinde. Punkt 10 Uhr, bei herlichem Glockengeläute setzte sich der imposante Zug still in Bewegung voran das Präsbitherium dann die grössere Kirchengemeinde Vertretung und hunderte Theilnehmer Gemeide Mitglieder. Der Zug nahm den Weg über den Kleinen Platz unter dem Rathturm über den Grossen Ring durch die Leichengasse (Hallergasse) auf den Friedhof. Leider faste die neue Trauerhalle nicht alle im den Zug anwesenden Personen. Die Einleitung zu der Einweihungs-Feier begann mit einem herrlichen Choral-Gesang, sodann hielt Stadtprediger Brukatsch eine denkwürdig erhebende Einweihungs Rede und Gebet. zum Schluss Choral Gesang.

Die deutschen Texte wurden Wort für Wort aus Böbels Zeichnung übernommen! ~ Bei der Übersetzung der deutschen Texte ins Rumänische wurde die ursprüngliche Syntax der Sätze von Johann Böbel berücksichtigt. Die Informationen in den runden Klammern (…) finden Sie auch im Originaltext. Die Texte in rumänischer Sprache wurden durch zusätzliche Informationen und Details in eckigen Klammern ergänzt […].