„Peste zi…“
… 74 …
Peste zi…
Gustul acela coclit când te trezeşti dimineaţa
(cu dinţii strepeziţi)
şi zâmbetul şade strâmb pe faţă.
te pălmuieşti cu apă, faci gargară, apa de gură e amară.
o alarmă te-ar pune acum pe picioare
o cafea picotind în soare
un aer sărat de la mare.
Aceleaşi gesturi şi aceleaşi cuvinte repeţi zi după zi
rutina te salvează şi aprinzi o ţigară.
poate mergi (în cap) cu picioarele pe nisip
şi-ţi curg râuleţe printre degetele goale
un anotimp de amintiri în cutii aşezat fişe, dosare,
motoare se aud în depărtare.
toate cuvintele înşirate pe aţă ca o momeală pentru gînd
merg cântănd.
Şi iată cum mă cuprinde dorul de ţopăială
sate de-a lungul apei stau cu grinzile afară.
turnurile goale şi ziduri ştirbite
ici colo ghiulele opintite
mi-e sete şi gulerul berii dantelat
soare coboară bosumflat.
în geam un câine aşteaptă în tăcere
pe buza ta curge miere.
Tic-tac sună ceasul şi drumul se întoarce supărat
cri-cri – greierii din picioare au scăpărat.
acum mă acopăr cu ore de noapte
duc în ureche labirint de şoapte.
nici visele nu se urnesc din loc
prin întuneric muguri se coc.
Gustul acela coclit cînd te trezeşti dimineaţa
cerul trist
aprinzi o ţigară şi pufăi cu capul într-o parte
rutina te ţese în tăcere,
orele îţi beau din singe plăcere
eu merg cântănd
şi iată mă cuprinde dor de ţopăială.
În depărtare sună o alarmă de vară.
Adriana Moscicki
